Conceptul de balanta de verificare

Operatiile economice care se realizeaza zi de zi intr-o unitate economica se inregistreza in conturi. In orice moment al
activitatii economice, fiecare cont in parte pune in evidenta situatia elementelor patrimoniale: existentele la inceputul
perioadei, cresterile, micsorarile, totalul miscarilor cumulate de la inceputul anului, dar si existentele finale.
Metoda contabilitatii impune ca periodic, si in mod obligatoriu cu ocazia elaborarii bilantului, sa se faca verificarea
exactitatii inregistrarilor facute in contabilitate, cit si a calculelor efectuate cu ocazia determinarii rulajelor, sumelor totale
si a soldurilor conturilor.
Balanta de verificare sau balanta conturilor este un procedeu specific al metodei contabilitatii care asigura verificarea
exactitatii inregistrarii operatiilor economice in conturi, legatura dintre conturile sintetice si bilant, legatura dintre
conturile sintetice si conturile analitice, precum si centralizarea datelor contabilitatii curente. Balanta de verificare se
prezinta sub forma unei situatii tabelare, in care se inscriu datele valorice preluate din conturi.
In cadrul balantei de verificare se obtin anumite egalitati structurale si globale proprii dublei inregistrari si corespondentei
conturilor.
Aceste egalitati exprima un echilibru permanent intre aceste date, de unde provine si denumirea de "balanta". Balanta de
verificare contine toate conturile folosite de o unitate patrimoniala, fiecare cont fiind inscris cu soldul initial, rulajele
perioadei curente, totalul sumelor si soldul final de la sfirsitul lunii pentru care se incheie balanta respectiva. Legea
contabilitatii prevede ca "pentru verificarea inregistrarii corecte in contabilitate a operatiunilor se intocmeste, lunar,
balanta de verificare".
Functiile balantei de verificare
a)
Functia de verificare a exactitatii inregistrarii operatiilor economice in conturi- controlul si identificarea
erorilor de inregistrare in conturi, prin intermediul diferitelor egalitati valorice care trebuie sa existe in cadrul balantei de
verificare, precum si prin intermediul unor corelatii valorice stabilite cu ajutorul ei.
b) Functia de legatura dintre conturile sintetice si bilant- concentreaza informatiile din toate conturile folosite in
contabilitatea curenta a unitatii. Aceasta legatura se concretizeaza in faptul ca datele din bilantul anual reprezinta soldurile
finale ale conturilor, preluate din balanta de verificare prelucrate si grupate conform necesitatilor de intocmire a
bilantului.
c)
Functia de legatura dintre conturile sintetice si cele analitice- consta in intocmirea unor balante de verificare
ale conturilor analitice pentru fiecare cont sintetic care se desfasoara pe conturi analitice.
d) Functia de centralizare a existentelor, miscarilor si transformarilor elementelor patrimoniale-ofera conducerii
unitatilor posibilitatea de a cunoaste totalul modificarilor intervenite in volumul si structura patrimoniului economic,
rezultatele financiare obtinute in urma activitatilor desfasurate etc..
e) Functia de analiza a activitatii economice-analiza situatiei economico - financiare pe perioade scurte de timp, si in
intervalul dintre doua bilanturi, fiind astfel, singurul instrument care furnizeaza informatiile necesare conducerii operative
a unitatilor patrimoniale. CLASIFICAREA BALANTEI DE VERIFICARE

n teoria si practica contabilitatii se folosesc mai multe criterii de clasificare a balantelor de verificare, dintre care
principalele sunt:
1. Dupa felul conturilor pe care le contin, balantele de verificare se grupeaza n:.
a) balante ale conturilor sintetice (se ntocmesc numai valoric;
b) balante ale conturilor analitice (cu date cantitative si valorice
2. Dupa numarul egalitatilor pe care le cuprind sau al continutului lor, balantele de verificare se mpart n:
a)
b)
c)
d)

balante de verificare cu o egalitate (fie balanta sumelor, fie balanta soldurilor);

cu doua egalitati;
trei egalitati;
cu patru egalitati.

Din motive de simplificare, pentru conturile analitice se ntocmeste, n cele mai multe cazuri, balanta soldurilor.
Balanta de verificare a sumelor (TSD) = (TSC)
Balanta de verificare a soldurilor Total solduri finale debitoare = Total solduri finale creditoare
Balanta de verificare cu doua egalitati,
Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare
Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare
Balanta de verificare cu trei egalitati
Totalul soldurilor initiale debitoare = Totalul soldurilor initiale creditoare
Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditoare
Totalul soldurilor finale debitoare = Totalul soldurilor finale creditoare
Balanta de verificare cu patru
Totalul sumelor debitoaredin perioada precedenta=Totalul sumelor creditoaredin perioada precedenta
Totalul rulajelor debitoareale perioadei curente=Totalul rulajelor creditoareale perioadei curente
Totalul sumelor debitoare=Totalul sumelor creditoare
Totalul soldurilor finale debitoare=Totalul soldurilor finale creditoare
Balanta de verificare cu patru egalitati reprezinta modelul cel mai complet si cel mai folosit n activitatea practica, ntruct
satisface functiile celorlalte balante sub forma tabelara si, n plus, ofera informatii pentru efectuarea analizei n dinamica a
situatiei economico - financiare a unitatii.
n conditiile utilizarii calculatorului electronic n prelucrarea datelor se realizeaza balanta de verificare, cu cinci egalitati,
adica cu zece coloane.
3. Dupa continutul si forma grafica de prezentare, unele dintre aceste balante de verificare pot fi ntocmite ntr-o
singura varianta, iar altele n doua variante.
a) sintetice
b) analitice sau auxiliare
- balante de verificare analitice pentru conturi monofunctionale,
- balante de verificare pentru conturi bifunctionale.

ETAPELE INTOCMIRII BALANTEI DE VERIFICARE

1. nregistrarea tuturor operatiilor patrimoniale care au avut loc, n cursul lunii, pe baza de documente justificative, n
evidenta cronologica realizata cu ajutorul registrului - jurnal;
2. Trecerea operatiilor din evidenta cronologica n evidenta analitica (organizata cu ajutorul fiselor de cont pentru
operatii diverse sau diferitelor situatii) si n evidenta sistematica sintetica, organizata cu ajutorul fiselor cartea mare
(cartea mare sah, fiselor de conturi pentru operatii diverse, jurnalelor de credit sau situatiilor pentru debit);
3. Totalizarea rulajelor debitoare si creditoare, a totalului sumelor debitoare si creditoare si, respectiv, a soldului final al
fiecarui cont, debitor sau creditor, n functie de continutul economic al acestuia;
4. Transcrierea datelor din cartea mare n formularul balantei de verificare.
pentru evitarea eventualelor erori de calcul si nregistrare, este recomandat sa se transcrie n balanta de verificare numai
datele cu caracter primar, n cazul balantei de verificare cu trei egalitati: soldurile initiale se pot prelua din balanta de
verificare precedenta; rulajele (debitoare, respectiv creditoare) se transcriu din conturi, iar soldurile finale se calculeaza
direct n cadrul balantei de verificare.
4. Totalizarea balantei de verificare si controlul corelatilor valorice. n acest scop, se totalizeaza fiecare coloana a
balantei si se verifica egalitatile proprii acesteia.( concordanta dintre totalul nregistrarilor din registrul jurnal si

totalul rulajelor debitoare, respectiv creditoare, din balanta; totalul soldurilor finale debitoare, respectiv
creditoare, din "cartea mare" si totalul soldurilor finale debitoare, respectiv creditoare din balanta.)
n situatia n care nu se verifica egalitatile din balanta sau nu exista concordantele mentionate anterior se procedeaza la
identificarea si corectarea erorilor.

Identificarea erorilor de nregistrare contabila cu ajutorul balantelor de verificare

A. Erori de nregistrare contabila care se pot identifica cu ajutorul balantelor de verificare ale conturilor sintetice
(prin lipsa unor egalitati valorice).
Principalele categorii de erori de nregistrare contabila sunt: erori de ntocmire a balantelor de verificare, erori de stabilire
a elementelor valorice ale conturilor (rulaje, sume, solduri finale), erori de nregistrare n evidenta sistematica si erori de
stabilire a sumelor n formulele contabile din evidenta cronologica (registrul jurnal).

Erorile de ntocmire a balantei de verificare se grupeaza astfel:

- erori ce se produc cu ocazia adunarii coloanelor balantei de verificare si care se identifica prin repetarea calculelor;
- erori care se produc cu ocazia transcrierii sumelor totale, a rulajelor si soldurilor conturilor din registrul cartea - mare n
formularul balantei de verificare.
1. Erorile de stabilire a elementelor valorice ale conturilor se datoreaza unor calcule gresite efectuate cu ocazia
stabilirii totalurilor sumelor debitoare si creditoare, a rulajelor si soldurilor conturilor n evidenta sistematica.
2. Erorile de nregistrare n evidenta sistematica se datoreaza transcrierii gresite a unor sume din jurnal n cartea mare.
3. Erorile de stabilire a sumelor n formulele contabile se datoreaza adunarii gresite a sumelor n cadrul
formulelor contabile compuse n evidenta cronologica (registrul jurnal).
Toate felurile de erori prezentate mai sus sunt determinate de nerespectarea cerintelor principiului dublei nregistrari a
operatilor economice n conturi, care duce, n continuare, la nerespectarea principiului dublei centralizari a existentelor,
miscarilor si transformarilor elementelor patrimoniale, fapt ce se manifesta prin lipsa unor egalitati valorice care trebuie
sa existe n cadrul balantei de verificare.
B. Erori de nregistrare contabila care nu se pot descoperi cu ajutorul balantelor de verificare a conturilor.
1. omisiuni ale nregistrarilor contabile; anumite operatii economice consemnate n documente au ramas nenregistrate n
contabilitatea curenta
2. erori de compensatie; se datoreaza transcrierii gresite a unor sume din documentele justificative n registrul jurnal sau
din acesta n registrul cartea - mare,
3. erori de imputatie; se datoreaza transcrierii unor sume, exacte ca marime, din evidenta cronologica n evidenta
sistematica, att n debit ct si n credit, nsa nu n conturile la care trebuiau sa fie trecute,
4. erori de nregistrare n evidenta cronologica. stabilirea gresita a unor conturi corespondente; nregistrarea unei operatii
economice de doua ori, att n debit, ct si n credit; inversarea unor formule contabile; ntocmirea corecta a formulei
contabile, dar cu alta suma, mai mare sau mai mica, dect cea reala,