Nicolae ESI NE NCU (13 ianuarie 1940, Chitcanii Vechi, Orhei —

25 aprilie 2016, Chisinâu), poet, prozator, dramaturg, scenarist roman.

CA RT I E R P O PU LA R
Dupa absolvirea Scolii Republicane de Cultura Fizica (1959), se inscrie
la Universitatea de Stat din Chisinau, fara a-§i finaliza studiile. ln 1973,
a absolvit Cursurile Superioaie de Literatura la Institutul „M. Gorki”
din Moscova. Este redactor la Editura Lumina, iar din 1989 — secretar,
apoi consilier la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova.
Debuteaza cu placheta de versuri Antene (1968), urmata de cartile
de poezie Serie (1969), Dealuri (1974), Copilul teribil (1979), Star sâ-ti
Nicolae ESINENCU
mai spun (1983), Cuvinte de chemat fetele (1986), Borcane cu aer (1991),
Cu mortul in spate (1994), Discipline mondialâ (1995) s.a. Dintre nu-

Doc
meroasele volume de proza — Sada (1968), Portocala (1970), Tot (1972),
Era vremea sâ iubim (1977), Copacul care ne uneste (1985), Tunul de
lemn, (1988), Un moldovean la inchisoare, roman (1990), Scrisoare mare-
salului (2003) s.a. — se remarca in mod special romanul Doc (Premiul de
Stat al Republicii Moldova). Semneaza piesele: Grand Prix, T’ahac/iera,
Fumoarul, Oameni de paie,- scenariile de film: Tunul de lemn, Vâl-
toarea. Car ti pentru copii: Harbuzul fur Fânel (1972), Bunâ dimineata
(1977) s.a. A fost distins, in 2010, cu Ordinul Republicii.

.. in prozâ, Esinencu este un prestidigitator, cu o abilitate de a face

gesturi multe, unele evident fârâ vreo semnificatie, prin care cautâ sâ Editia a V—a
demonstreze un adevâr si, totodatâ, sâ vrâjeascâ cititorul. T,ine in mânâ
un adevârat currente ca1am'i, un condei ce zboarâ, ñ xând situatia prin
câteva trâsâturi sau chtar numai prin exclama(ii elementare, nominali-
zâri fugare ale momentelor sufletesti.”
Mihai CIMPOI
 Cuprins

I..................................................................................................... 7
II...................................................................................................................21
III................................................................................................ 37
IV.................................................................................................................46
V...................................................................................................................56
VI.................................................................................................................66
VII................................................................................................................71
VIII. 78
IX. 87
X.................................................................................................................100
XI.............................................................................................. 106
XII...............................................................................................................113
XIII........................................................................................... 121
XIV............................................................................................................127
XV...............................................................................................................135
XVI............................................................................................................144
XVII.........................................................................................................150
XVIII. 158
XIX. 164
XX...............................................................................................................170
XXI...........................................................................................................174
 I

Am cincisprezece ani, lumea imi spune Doc §i,

trebuie sa recunosc, nu-s acoperit inca de glorie.
Ziarele nu-mi publica numele cu litere de-o
§chioapa; televiziunea nu-mi inghesuie mutra pe
micul ecran; de sarbatori, directorul scolii imi tot
scapa numele; la competitiile sportive, florile i se
ofera celui de alaturi, si tot asa. Pot fi zarit adesea
stergand tabla, mereu pocit in gazeta de perete a
scolii 3.Ariciul” si zilnic dus pe ganduri la coltul
strazii: oare incotro s-o mai apuc?
Cam atat despre mine.
Mai pot spune ca azi, 13 octombrie, la 6.57, res-
pir si mai am speranta ca mama macar peste trei
minute o sa-si aminteasca de existenta mea: „Da’
tu nu esti inca la scoalñ?!!”
Deocamdata, stau In pat, tin ochii inchisi, ca
sa nu-mi vad atat de bine viitorul, si las in voie
urechi- le sa urmareasca dialogul vietii conjugale a
iubiti- lor mei parinti.
— Am sa iau odata fierul asta de calcat si-am sa
{i-1 trantesc in cap.

7
 Asta-i mama.
— Da’ ce, ma rog, s-a mai Explozia mamei nu are insa margini:
— Tu si numai tu ma-nnebunesti! se tine ea,
intamplat? Asta-i tata.
Tu ai spus sa arunc
— Vino lncoace si-am sa-ti arat! prin camere, din urma tatei.
ceaunul afara!
—Ia sa ma mai raresti..., da a lehamite tata
— En?!
din —Da’ cine?!
mana.
— Mai arunca atunci st mamaliga.
Dialog de-o secunda.
Imediat insa se schimba directia atacului si, de — Care mamaliga?
obicei, mama o schimba: —Cea din cui. ti bati joc de mine!
— Laptele! striga si zboara spre bucatarie. Lap- — Aaa... tu si-acum i
l
tele da in foc! Oare chiar a aruncat mama ceaunu peste bal-
Ca1mu1 cu care tata intampina disperarea ma- con?!
Sa fiu nu stiu cine - canta cineva afara. Mi-ar
mei e mare. cazut tipului ceaunul cu lapte
Cu calmul tatei poti scoate pe oricine din bala- placea, zau, sa-i fi
male. fierbinte in cap, iar e1 acum sa cante!
—Arunca ceaunul afara, o sfatuie printre altele Aoleu,
la mi-a ars rochia! a §i sarit mama alta
de
tata, si rezultatul sfatului, se poate spune, e pe amintit
tema. A uitat de lapte, de ceaun... §i-a
loc.
— Sfinte, ce-am facut..., se zbate mama prin fierul de calcat. doua minute si cincizeci si
bucatarie, tot cautand prin geam sa descopere lo- Pot sta 1ini§tit inca
cul unde, acum o clipa, o fi aterizat ceaunul! N- opt de secunde. Acum tata o sa iasa pe balcon sa-si
coleasca dulapul.
am traga tigara, iar mama o sa ra s Toate femeile
oparit pe cineva?!
— Bandajeaza-1..., i-arunca tata printre altele, Asta-i rochie?! Asta-I bluza?!. • • 9
iar cum mama e mereu cu gandul aiurea, striga: an o haina, numai eu, proasta... Ilarion!
—Ce-ai spus? Ilarion e numele tatalui men. Sri când
striga „Ilarion”, e ca si cum ar striga
„FOOOC.
— Stropeste-l cu apa rece, zic..., ramane indi-
ferent tata. — Ilarion!
mama
 — Ia sa ma mai raresti! vine de la balcon glasul
linistit al tatei.
— Ce-o sa-mbrac?
— Scafandru’.
— lar incepi?
— Daca ma ntrebi... Cojocul!
— A nins?! se arunca mama buimacita la geam.
A uitat de tata, de rochii.
S-a proptit prostita-n geam.
Afara—i ocul verii, desigur.
Se dezmeticeste:
— Sfinte! Sfinte! Sfinte!
Tata ramane pe culmile sale.
Mama insa s-a si aruncat in vale:
— Of, iar o sa-ntarzii la serviciu!
in vocea ei e spaima, ingrijorare, amenintare,
dezamagire, durere.
— La naiba..., arunca deodata tata tigara si,
daca n-o sa intre in baie, o sa intre la veceu.
Bineinteles, daca acolo n-o sa fie fratiorul men
mai mic.
— lesi! smuceste tata usa de la
veceu. Aha, e acolo? 1-au scapat,
vasazica.
— lesi, ca te scot cu usa cu tot!
Fratiorul meu are o slabiciune, dar poate asta
nici nu e slabiciune, ci fericire. Unde se asaza, aco-
10
lt› adoarme. Si face tot ce vede ca fac altii. Vede ca
lumea merge — merge §i el. S—a oprit lumea — se
opre§te §i el. Si tot asa. Vede un copil jucandu-se
la poarta — se lasa pe vine langa copil §i ramane
sa se joace. Vede, sa zicem, la televizor pe cineva
cautand — se asaza in fata televizorului st hai sa
cante st e1. Si canta. Sau defileaza. Daca la
televizor defileaza careva. E foarte usor sa-1 pierzi
pe stra- da. Mereu trebuie sa-1 tii de mana. 11 la§i
pentru o secunda — nu-1 mai gasesti. Odata am
iesit cu dan- sul in oras §i-apoi 1-am cautat tustrei
doua zile. El nici azi nu §tie unde a fost. Mult mai
tarziu m—am
dumirit cum de s-a-ntamplat sa-1
pierd. lntalnisem un coleg, m-am oprit sa mai
flecaresc cu acela §i, cand ma uit, nu-i. Dau
incolo, dau incoace - nu-i ji gata. Cineva imi
spune ca a trecut o gradinita de copii pe alaturi. S-a
luat cu copiii, imi spune! Calca in pas cu copiii pe
duce §i!Sau
undeva daca aceia
el cantand canta, se
aiurea.
„Stiti, ne explica educatoarea de la gradinita
la care 1-am gasit, e foarte cuminte, ca si ai
nostri, de
aceea nici n-am observat cum s-a alaturat
la grupul nostru. Am fost, spunea ea, cu copiii la
lac, la circ st nicaieri n-am bagat de seama ca
avem un copil in plus. L-am fi putut descoperi
seara, mai zicea ea, la culcare, ca n-avem paturi
in plus, dar de unde, e un
11
 copil foarte-foarte cuminte, ca si ai nostri. Cum am
li) seara. Ba cateodata 11 tineau cu lunile la gradi-
spus „la culcare”, s-a culcat §i el langa primul l
ni}5. Se intampla ca parintii duminici e sa aiba, sa
copil si a adormit. E foarte educat.”
zicem, o vizita, un spectacol, un film §i atunci la
„Bine, dar ceilalti copii cum de n-au facut ce
gala- gie?” s a mirat mama. Six-1 mai aduca sambetele acasa sa le faca
probleme? 11 lasau la gradinita. O duminica §i-
„Da’ cum sa faca? s-a mirat foarte mult si edu-
apoi alta dumi-
catoarea, copiii nostri sunt foarte-foarte educati. nica, si apoi inca una.
Daca n-aveti cumva unde-1 da, aduceti-1 la noi”, ne
„Vindeti-1!” le-am propus en odata, vazand ca
oferi ea cu multa sinceritate un loc la gradinita |›r‹ipriu1lor fiu le-a devenit povara.
lor, numai ca not n-am putut accepta, motivand
Tata poate nu a auzit, dar mama,
nu a
care mereu e
inteles despre
ca fra- tiorul meu o incheiase deja cu gradinita, en gandul la serviciul ei, nici
avea sapte ani, peste o saptamana se ducea la ce
scoala. era vorba.
„E de scoala?” exclama atunci educatoarea. „Crezi, zice, ca ne-ar da cineva ceva pe e1?!”
„D-apoi cum!” „Dati-1 mai ieftin”, zic eu atunci.
„Nici n-o sa spui!” incheie parca suparata edu- „Cu cat mai ieftin? zice mama §i parca pe loc se
catoarea. lumineaza: tu despre ce vorbe§ti?!”
Istorioara s-a intamplat, de altfel, in vara asta, „Despre fratior vorbesc.”
acum o luna si ceva. Ultima isprava, cum s-ar spu- „Cum despre fratior?!”
ne, a fratiorului men. Deci, face e1 ce face toata lu- „Asa, despre fratior. Zic sa-1 vindeti, daca nu va
mea si unde se asaza — adoarme. Toate i se trag, trebuie.”
cred eu, de la gradinita de copii, la care a umblat Si cand s-a pornit
pana la sapte ani si la care parintii l-au tinut cu mama! Si cand s-a
sap- tamanile. M-am si certat din cauza asta cu pornit tata!
parin- tii. Eu am fost dat la gradinita cu ziua, pe „Cum de-ndrazne§ti?” tipa mama.
fratiorul meu insa, nu stiu de ce, parintii au „Tu stir ca e1 e fratele tau?!” tranteste cu talpa in
hotarat sa-l dea cu saptamana. II duceau lunea si il podele tata.
aduceau samba- §i cand s a pornit fratiorul meu!

12
1
3
 „Nu vreau sa fin vandut, nu vreau! urla fratio- veceu si iesi indata, ca n-ai de ce sta atata acolo.
rul, rage, zbiara, se apuca de poala mamei, de pi- liar, cum vedeti, lozincile nu prea ajuta — iar 1-an
cioarele tatei, plange. Nu ma vindeti!“ scapat si, ered, iar e cu cartea, deoarece tata tot
N-as zice ca m-am speriat. Ba, dimpotriva, mai
striga, iar el nici car nu zice.
mi-am dus linistit gandul mai departe, cu glas Ce-o fi silabisind el acolo? ii plac istoriile cu
tare p;irtizani, spioni... Daca a pus mana pe volumul
mi 1-am dus si fara de ocolisuri, apoi trantesc:
„Daca nu vreti sa-l vindeti, atunci dati-1 la or- 14
felinat!“
Am mancat o palma de la tata si mai multe de
la mama. Dar din ziua aceea, fie ca li s-a facut si
lor mila de fratior, fie ca mi-au vazut mahna, nu
I-au mai lasat duminicile la gradinita. Saptamana
intreaga — da, il tineau la gradinita, dar sambata,
neaparat era adus acasa. Deprinderile insa, cu re-
gret, i s-au pastrat.
Poftim, en sed intins, ma framant in asteptarea
strigatului mamei, iar el doarme la veceu fara nicio
grija. Si-apoi cine stie daca doarme? S-ar putea
sa citeasca. Are §i slabiciunea asta. Stie a buchisi
si, cum ii cade o cartulie in mana, se vñra la veceu
si nu iese pana nu sparge cineva usa. Cand
silabiseste fratiorul, sa tragi cu tunul — nu aude.
Din cauza lui s-au scris pe usa de la veceu doua
lozinci: „Lasa cartea!“ §i „lesi!“ „Lasa cartea!“ e
scris pe partea din data a usii. „lesi!“ — pe partea
din dos a usii. Material didactic. Adica, lasa
cartea, apoi intra la
 Al Treilea Râzboi.Mondial, mult timp n-o sa intre
nimeni la veceu.
— Numar pana la trei: daca nu ie§i pana la trei,
ie scot cu tot cu usa, cu carte si cu oala cu tot!... se
iTjt›bilizeaza tata.
—Tu la cine
strigi? Mama.
— La tine!
Tata.
— Si-apoi de ce ma cauti la veceu?

Mama.
— Ca sa-ti strang
mana. Tata.
—Stii ce...
— la sa ma mai raresti..., i-arunca tata si
apuca
iii?inerul de la veceu. lesi!
Mda, mai departe n-o sa fie chip sa urmaresc
lupta dintre tata si fratiorul meu, dar nici mie nu
iii i-a mai ramas sa sed intins in pat decat o
secun- d.. Acusi trebuie sa apara in camera mea
mama.

1
5
 Poftim — iat-o, in sfarsit, m-a si zarit.
— Tu inca nu esti la scoala?! striga si pe loc ma
uita.
Se roteste prin camera, se invarte.
Oare ce cauta?
— Sa vezi c-o sa-nta a vezi c-o sa-ntar-
zii!... Sa vezi c-o sa-ntarzii!..
Sa vedeti c-o sa-ntarzie. Sa vedeti c-o sa-
ntarzie. Asta-i— c-osa-ntarzie!Problemaei debaza.
Nu-si bate capul ca eu as putea sa-ntarzii, la scoala,
ci ea!
Unde te grabesti, mama?!
Te scoli — „sa vezi c-o sa-ntarzii!”
Te asezi la masa — „sa vezi c-o sa-ntarzii!”
Urci in troleibuz — „sa vezi c-o sa-ntarzii!”
Si tot asa. Cand ajunge la serviciul cela a1 ei —
e frizerita la o frizerie in care clientul e o raritate —,
se asaza pe scaun, sade si se uita pe fereastra cand o
sa se abata un nespalat si spre frizeria lor.
Si daca nu se abate?
Nu m-a pus parca sa-i aduc baiet in clasa sa-
i tunda, numai ca sa-si faca planul?!
„Mama, dar astea-s fete!”
„Si—apoi ce daca-s fete?”
„Cum sa le tunzi chilug?”
„Da?! LaSa, n-o sa ie fie nimic, mai usor au sa
se spele.”
16
Numai ca sa tunda, numai ca sa-i iasa planul.
Vai de capul meu cand se-ntampla sa nu-i iasa pla-
nul si e sfarsit de luna. lntr-o zi am fost tuns de
trei
‹›ri. M-a tuns, apoi m-a spalat pe cap si, ca sa-i iasa
lianul, m-a si ras pe cap. S,i totul — ca sefa sa vada
cgi ea nu e o oarecare, ci o frizerita care mereu face
planul, lupta pentru onoarea frizeriei.
Mama, cu pretul asta vrei sa indeplinesti tu
{Planul?! Daca asa-i moda azi — lumea sa umble cu
[mete — nu ti-e rusine sa te certi cu lumea in strada
ca nu se tunde?!
Asta ti-i graba, mama?
Mama, m—ai observat tu oare vreodata cu ade
— v5rat?!
§tii tu, mama, cum traiesc eu?!
Ji-amintesti ce te-am rugat aseara?!
Nu, n-am sa ma ridic...
Mama se roteste prin casa — nu aude, nu vede.
— Eu mai mult nu strig la voi — va pun masa si
l“iig!. . . Ilarion!
mop — Ilarion!
i-a amintit iar de Ilarion, adica de tata.
i ce zice Ilarion?
— La naiba!... Nu vezi ca stau la masa... ce
sl rigi?!
Ilarion.
17