Eseu

INTRODUCERE:

Cea mai valoroasa libertate si drept este sa fii uman, in orice circumstanta, imprejurare si
intamplare. Aceasta notiune de a ramane uman mereu, cuprinde in sine un sens atat de
profund, putin inteles de majoritatea dintre noi. Dreptul meu se termina la varful nasului tau.
Aceasta este o afirmatie preluata, insa ea are capacitatea sa ne ajute sa trasam limite nu doar in
ceea ce tine de legi scrise, ci si in tot cu ce avem de a face zilnic, in oricare dintre relatiile
noastre cu alti oameni si cu mediul in care existam. Evolutia istorica a impus in mod nemijlocit
dezvoltarea anumitor documente care sa prevada, sa legalizeze si sa documenteze in mod scris
a drepturilor de baza a omului. Aceste drepturi, de la sine inteles, ca deja ar fi trebuit sa
functioneze in orice societate, dar, evolutiv, a fost un fapt natural ca ele, eventual, au fost
necesare a fi scrise cu scopul de a asigura siguranta fiecarui om liber. Astazi, avem mai multe
documente fundamentale care descriu drepturile si libertatile omului, insa este important sa
constientizam ca drumul in adoptarea acestora a fost insotit de suferinta aceluiasi om “liber”,
pe care aceste documente tind sa il protejeze.
Petitia drepturilor Anglia:
Petitia drepturilor din Anglia a luat avant incepand cu 1627, atunci cand in urma disputelor din
Parlament cu privire la taxe, Carol I, a impus imprumuturile obligatorii, iar cei care refuzau sa
plateasca, erau intemnitati fara a urma un proces de judecata.
Ca urmare, in 1628, a fost aplicata legea martiala, care permitea regelui, fara nici o justificare,
sa priveze orice cetatean de proprietate sau de libertate, in contextul in care fiecare om era
obligat sa adaposteasca, sa hraneasca si sa imbrace soldatii si marinarii. Aplicarea legii martiale
nu isi avea locul in circumstantele date, Carol I avand ca scop sa isi finanteze armata vu aceste
fonduri. Aceasta a stranit unirea mai multor opozitii la diferite nivele de societate, dar in special
la nivelul unde era sustinuta monarhia si aceasta depindea de sustinere financiara, justitie si
colectarea taxelor. Un comitet al Camerei Comunelor a inaintat 4 rezolutii, care ar fi anulat
prevederile lui Carol I. Anterior, Carol I mereu a contat pe sustinerea din partea Camerei
Lorzilor, insa in acest caz, dupa ce Carol a obtinut neicrederea din partea mai multor
reprezentanti ale ambelor Camere si dupa mai multe dispute si ajustari de formulare, Petitia a
fost ratificata la 7 iunie, 1628.
Regele Ludovic al XVI-lea al Franței, în mai 1789, a convocat Estatele Generale pentru prima
dată după 1614. În iunie, al treilea domeniu (cel al oamenilor de rând care nu erau nici membri
ai clerului, nici ai nobilimii) s-a declarat adunare națională, ca sa reprezinte tot poporul Franței.
Deși regele a rezistat, oamenii - în special oamenii din Paris - au refuzat să capituleze în fața
regelui. Adunarea Națională s-a angajat să stabilească principiile care vor sta la baza noului
guvern post- feudal.
Reprezentanţii poporului francez considerau că ignorarea, nesocotirea sau dispreţuirea
drepturilor omului sunt singurele cauze ale nefericirii publice şi ale corupţiei guvernelor, au
hotărât să expună într-o declaraţie solemnă drepturile naturale, inalienabile şi sacre ale omului,
Prin rezolutiile inaintate in Petitia Drepturilor din Anglia in 1628, i se cerea regelui sa renunte la
politica absolutista pe care o ducea si sa colaboreze cu Parlamentul,dar si sa incheie
colaborarea cu catolicii din Irlanda si Scotia. Nu după mult timp după ce Carol I Stuart semnează
petiția, el dizolvă Parlamentul și continuă o perioadă de conducere personală de 11 ani.
Printre rezolutiile cerute erau “Nici un om liber nu poate fi arestat, nici lipsit de drepturi fără o
sentință judecătorească”, ceea ce tindea sa asigure fiecarui om o judecata de drept; si "Taxele și
impozitele vor fi aprobate numai de către parlament", aceasta avand ca scop de a elimina
coruptia si extorcarile in caznaua regelui.
Declaratia drepturilor omului si cetateanului din Franta, contine un preambul și 17 articole
scurte. Primul articol conține afirmația centrală a documentului: „Oamenii se nasc și rămân
liberi și egali în drepturi”. Acesta afirmă că scopul „asocierii politice” ar trebui să fie păstrarea
acestor drepturi, enumerate ca „libertate, proprietate , securitate și rezistență la opresiune. De
asemenea, afirmă că impozitele ar trebui plătite de toți cetățenii în conformitate cu mijloacele
lor.
Ambele documente, cu siguranta sunt autentice si in prezent, servind ca baza pentru
dezvoltarea Declaratiei Universale a Drepturilor Omului. Aceasta este observabil citind primele
articole ale declaratiei.

Concluzie:
Urmarind orice perioada a istoriei, constientizam ca lupta omului a fost si este in continuare,
pentru libertatile si drepturile sale fundamentale. Aceasta ne propulseaza sa gandim, cat de
simple sunt aceste drepturi, insa de ce e atat de complicat sa fie respectate?