ACADEMIA DE POLIȚIE ,,A.I.

CUZA”
STUDII UNIVERSITARE DE MASTER
,,DREPT ADMINISTRATIV”

SISTEME ELECTORALE
CONTEMPORANE
2018

Prof. univ. dr. MIHAI BĂDESCU

 Drepturile, libertățile și îndatoririle
fundamentale ale cetățenilor
-Terminologie-
 „drept” - „drept obiectiv” = totalitatea normelor juridice
elaborate de-a lungul vremii cu scopul de a reglementa
conduite umane
-„drept subiectiv” = normele juridice în vigoare
 „dreptul subiectiv” = prerogativă, posibilitate, facultate,
îndrituire a unei persoane de a face ori a nu face ceva,
prerogativă conferită de lege și în temeiul căreia titularul
dreptului poate să ceară protejarea dreptului său
 în doctrină există formulări, precum: „libertăți publice”,
„drepturile omului”, „drepturi și libertăți”
 Drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale
ale cetățenilor
-Terminologie-
 „drepturile omului” - sunt inerente naturii umane, fiind
universale și pentru totdeauna
 „libertățile publice” – privesc protecția și securitatea
individului, semnificând „creanțe față de societate” (J.
Rivero)
 la început, în catalogul drepturilor umane au apărut
libertățile, ca exigențe ale omului în opoziție cu autoritățile
publice; ulterior, în contextul evoluției politice și sociale au
evoluat și libertățile care au determinat cristalizarea
conceptului de „drept al omului”, necesitând a fi nu numai
proclamate ci și promovate, protejate, garantate
 azi, constatăm o sinonimie, d.p.d.v. juridic, între „drept” și
„libertate”
 - Terminologie -

 „drepturile omului” = plenitudinea drepturilor oricărei persoane,

deci a ființei umane înzestrată cu conștiință și rațiune: acesta trebuie
să-și recunoască drepturile sale naturale, care sunt în același timp
drepturi inalienabile și imprescriptibile și care pot fi exercitate
indiferent de raportul ce există între persoană și statul pe teriroriul
căruia se află
 „drepturi ale cetățenilor” = prin faptul reglementării lor în
constituția statului și determinate tocmai de integrarea într-un sistem
politico-social distinct, „drepturile omului” devin „drepturi
cetățenești”.
 „îndatorire fundamentală” = evocă un conținut juridic, unul
moral și unul politic
MARILE MOMENTE ALE CODIFICĂR
DREPTURILOR FUNDAMENTALE
 Sfătuiţi de Langton, arhiepiscop de Canterbury
(acesta fiind şi Primat al Angliei – cel mai înalt rang
ecleziastic în Anglia la acea dată, ajuns să ocupe
aceste demnităţi după o foarte îndelungată opoziţie a
partidei regale şi după ce Papa organizase o cruciadă
împotriva regelui), cu o parte dintre nobilii englezi
formează o confederaţie cu scopul de a obţine
remiterea cartei din timpul lui Henric al II-lea, tatăl
regelui. La 6 ianuarie 1215 nobilii se prezintă în faţa
regelui Ioan, cu ocazia jurământului de vasalitate
depus de acesta faţă de Scaunul Pontifical, şi îi
prezintă o petiţie în care îşi susţin cererile. Acesta
cere răgaz de gândire până la sărbătorile de Paşte iar
confederaţii acceptă.
 În lunile care urmează, fiecare tabără îşi trimite
emisarii pentru a obţine sprijinul Papei, adevăratul
suveran al Angliei. Acesta hotărăşte să-l sprijine pe
rege şi cere clericilor englezi să le refuze răsculaţilor
sprijinul. Clerul englez nu respinge ordinul papal, dar
tergiversează foarte mult punerea sa în aplicare. Unii
clerici ajung să se alieze cu nobilii (asta şi deoarece
regatul papal Nicholas comisese o serie de abuzuri în
momentul în care distribuise posturile ecleziastice
rămase vacante în timpul conflictului dintre Coroană
şi Papa Inocenţiu).
 La 27 aprilie 1215, nobilii revin la data indicată de
rege şi îi prezintă din nou acestuia cererile lor. Regele
îşi dă seama că, dacă semnează Carta, rolul său va
deveni unul decorativ, aşa că refuză negocierile.
Confederaţii încep imediat insurecţia atacând castelul
din Northampton (asediul durează 15 zile dar e
respins de garnizoana rămasă loială monarhului) şi
ocupând Bedfordul. La 10 iunie 1215 confederaţii
pun stăpânire pe Londra, după negocieri intense cu
notabilităţile oraşului.
 La 15 iunie 1215 regele, rămas aproape fără sprijin,
semnează şi aplică Marele Sigiliu pe Cartă la
Runnymede, un district din comitatul Surrey. Copii
ale documentului sunt trimise în întreaga Anglie, atât
funcţionarilor regali de rang superior cât şi vârfurilor
ierarhiei Bisericii Catolice (David Hume, The
History of England from the Invasion of Julius
Caesar to the Revolution in 1688, foreword by
William B. Todd, 6 vols. (Indianapolis: Liberty Fund
1983)).
2. 1628 – Parlamentul englez adresează regelui
The Petition of Rights (care cuprindea,
printre altele, ca principii: domiciliul este
inviolabil, nimeni nu poate fi supus taxelor
fără încuviinţarea Parlamentului).
 3. 26 mai 1679 – apare Habeas Corpus Act
 habeas corpus – lat. “să păstrezi corpul”
 act al Parlamentului Angliei, în timpul domniei
regelui Carol al II-lea
 îşi propunea examinarea – de către instanţe – a
legalităţii detenţiei unui deţinut, în scopul de a
proteja libertatea individuală şi, prin urmare,
pentru a preveni închisoarea ilegală (arbitrară).
 4. 13 februarie 1689 – este adoptat Bill of Rights
 act al Parlamentului Angliei (16 dec. 1689)
 stabileşte limitele privind competenţele Coroanei, stabileşte
drepturile Parlamentului şi normele pentru libertatea de
exprimare în Parlament
 de asemenea: cerinţa privind alegerile periodice ale
Parlamentului şi dreptul de a adresa petiţii Monarhului fără
teama de represalii
 deşi suveranul rămâne izvor de justiţie, el sau ea nu poate
stabili în mod unilateral noi instanţe
 acordul Parlamentului pentru punerea în aplicare a unor noi
taxe
 armata permanentă poate fi menţinută în timp de pace cu
acordul Parlamentului
 nicio “interferenţă” regală şi libertatea oamenilor de a avea
arme pentru propria lor apărare (adecvate clasei lor)
 nicio interferenţă regală în alegerea membrilor Parlamentului
 NU cauţiunii excesive şi pedepsei crude şi neobişnuite.
 MARILE MOMENTE ALE CODIFICĂRII
DREPTURILOR FUNDAMENTALE

II. 14 iulie 1776 – a fost proclamată Declarația

de Independență a SUA. Documentul promovează
doctrina dreptului natural (,,Este de sine înțeles
adevărul că toți oamenii se nasc egali și Creatorul lor îi
investește cu anumite drepturi ilanienabile, iar printre
acestea se numără dreptul la viață, libertate și
fericire”) și precede cu 11 ani Constituția SUA și cu 15
ani adoptarea primelor 10 Amendamente la textul
Constituției; aceste amendamente formează Declarația
drepturilor omului, prin care se stabilește cadrul
libertăților și drepturilor poporului american.
 MARILE MOMENTE ALE CODIFICĂRII
DREPTURILOR FUNDAMENTALE

III. 26 august 1789 – adoptată, în urma victorieri

Revoluției franceze – Declarația drepturilor
omului și cetățeanului

IV. Cel mai important moment din istoria

codifcării drepturilor fundamentale ale omului –
adoptarea – de către Adunarea Generală a
O.N.U – a Declarației Universale a
Drepturilor Omului.
 CLASIFICAREA D.L.F

I. INVIOLABILITĂȚILE – drepturi și libertăți

care asigură viața, posibilitatea de mișcare liberă,
siguranța și domiciliul persoanei: dreptul la viață,
dreptul la integritate fizică și psihică, libertatea
individuală, dreptul de apărare, dreptul la libera
circulație, dreptul la ocrotirea vieții intime,
familiale și private, inviolabilitatea domiciliului.
 CLASIFICAREA D.L.F
 II. DREPTURI ȘI LIBERTĂȚI SOCIAL –
ECONOMICE ȘI CULTURALE- asigură condițiile
sociale și materiale de viață, educația și posibilitatea
protecției acestora: dr. la învățătură, accesul la cultură,
dreptul la ocrotirea sănătății, dreptul la un mediu
sănătos, dreptul la muncă și la protecția socială a
muncii, dreptul la grevă, dreptul la proprietate, dreptul
de moștenire, libertatea economică, dreptul la un nivel
de trai decent, dreptul la căsătorie, dreptul copiilor și
tinerilor la protecție și asistență, dreptul persoanelor
cu disabilități la o protecție specială.
 CLASIFICAREA D.L.F

 III.DREPTURILE EXCLUSIV
POLITICE – prin conținutul lor, pot fi
exercitate de către cetățeni numai pentru
participarea la guvernare: dreptul de vot
și dreptul de a fi ales
 CLASIFICAREA D.L.F
IV. DREPTURILE ȘI LIBERTĂȚILE SOCIAL-POLITICE – pot
fi exercitate la alegere de către cetățeni, fie pentru rezolvarea unor
probleme sociale și spirituale, fie pentru participarea la guvernare. Ele
asigură posibilitatea de exprimarea a gândurilor și opiniilor (se mai
numesc și libertăți de opinie): libertatea conștiinței, libertatea de
exprimare, dreptul la informație, libertatea întrunirilor, dreptul la
asociere, secretul corespondenței.

V. DREPTURILE GARANȚII – au rolul unor veritabile garanții

constituționale: dreptul de petiționare și dreptul persoanei vătămate de
către o autoritate publică.
 DREPTURILE EXCLUSIV POLITICE
(numite și drepturi electorale)

I. DREPTUL DE VOT – art. 36 din Constituția

României
-au drept de vot – cetățenii de la vârsta de
18 ani (împliniți până în ziua alegerilor inclusiv)
-nu au drept de vot – debilii sau alienații
mintali puși sub interdicție și persoanele
condamnate prin hotărâre definitivă, la pierderea
drepturilor electorale
 Trăsăturile dreptului de vot:
 a) universalitatea dreptului – toți cetățenii cu
drept de vot, pot vota. Opus votului universal,
s-a situat votul restrâns (numit și selectiv) în
două modalități:
- votul cenzitar – votul contribuabililor
(censul de avere), censul de domiciliu, censul
de sex (femeile în România – 1946), censul de
vârstă , censul rasial – național și censul pe
profesii)
- votul capacitar – presupune un anumit
grad de instrucție școlară pentru cel ce votează
(... să știe sa citească și să explice C)
Trăsăturile dreptului de vot:
b) egalitatea votului – presupune:
- fiecare cetățean are dreptul la un singur
vot
- circumscripțiile electorale pentru
alegerea aceluiași organ sunt egale ca
număr de locuitori;
 DREPTURILE EXCLUSIV POLITICE
(numite și drepturi electorale)

c) votul direct – alegătorii își exprimă direct, personal,

acordul sau dezacordul privind candidații propuși. Ei
votează direct și nu prin reprezentanți sau delegați
d) votul secret – cetățenii își exprimă acordul sau
dezacordul fără ca alți concetățeni să aibă cunoștință de
modul cum au votat (buletine uniforme, fără semne
distinctive, aceeași ștampilă ,,VOTAT”, singur în cabină
etc)
e) votul liber exprimat – drept de vot= drept subiectiv;
cetățeanul poate sau nu să participe la vot;
 DREPTURILE EXCLUSIV POLITICE
(numite și drepturi electorale)

II. DREPTUL DE A FI ALES (art. 37 C.)

Au dreptul de a fi aleși cetățenii:
care au cetățenia română și domiciliul în țară
care au aptitudini intelectuale și morale
cărora nu le este interzisă asocierea în partide politice
(judecătorii CC, avocatul poporului, magistrați, militari,
polițiști, alți funcționari publici stabiliți prin lege
organică)
 DREPTURILE EXCLUSIV POLITICE
(numite și drepturi electorale)
 îndeplinesc condițiile de vârstă minimă:
- 23 de ani – Camera Deputaților, organe ale
administrației publice locale;
- 33 de ani – Senat
- 35 de ani – Președinte al României
Cetățenii U.E. – care îndeplinesc condițiile legii
organice – au dreptul de a alege și de a fi aleși în
autoritățile administratiei publice locale.
În aceleași condiții, cetățenii români au dreptul de a
alege și de a fi aleși în Parlamentul European.
SISTEME ELECTORALE ȘI MODURI
DE SCRUTIN
 scrutin – de la lat. ,,scrutinium”= scotocire, căutare
 Scrutinul – parte a sistemului electoral, definit ca modalitate prin
care alegătorii desemnează autoritățile reprezentative;
Sisteme electorale au individualizat 3 tipuri de scrutin diferite, de
atribuire a mandatului:
a) Scrutinul majoritar:
- uninominal
- de listă
- cu unul sau două tururi de scrutin
b) Reprezentarea proporțională
c) Scrutine electorale mixte
 SCRUTINUL MAJORITAR
= modalitate conform căreia este proclamat ales candidatul
care a obținut cele mai multe voturi. A fost utilizat pentru
alegerea deputaților Stării a Treia din cadrul Stărilor
Generale, după Revoluția franceză de la 1789;
Originea → veche, apărut sub influența Bisericii Catolice,
care susținea necesitatea utilizării majorității absolute (cu
toate că multă vreme a fost atașată regulii unanimității (..-
,,o minoritate nu putea prezenta puncte de vedere legitime”)
 SCRUTINUL MAJORITAR

 Biserica → a propus și utilizat majoritatea absolută

sau pe cea calificată de 2/3. Autoritățile statului
solicită sprijinul Bisericii pentru organizarea
alegerilor, ceea ce a dus la apariția premiselor
scrutinului majoritar
 Franța utilizează modalitatea din 1302 (prima
reuniune a Statelor Generale) cu o întrerupere de 1 an
(1945-1946)
 Anglia – din 1265 până în prezent
 A. Scrutinul majoritar uninominal
→presupune existența unui singur loc pentru care s-au
organizat alegerile, iar alegătorii să voteze pentru un
singur candidat, într-o circumscripție electorală
Aici, rol important – personalitățile
Sistemul este folosit în: Anglia (pentru Camera
Comunelor), S.U.A., Noua Zeelandă (până în 1993),
Canada, India, Sri-Lanka (până în 1977)
numai partidul al cărui candidat este clasat primul,
primește un loc, celelalte partide nu primesc nimic
în 68% din statele lumii
 A. Scrutinul majoritar uninominal
Avantaje:
 electorilor le este mai ușor să aleagă între doua partide
principale
 exclude partidele extremiste de la reprezentarea parlamentara
 stabilește o legătură mai strânsă între alegători și aleși
 permite alegătorilor să aleagă oamenii, nu partidele
 se acordă șansă candidaților independenți extrem de cunoscuți
 diminuarea influenței partidelor în desemnarea candidaților

Dezavantaje:
 exclude partidele mici și minoritățile de la o reprezentare
corectă
 generează o mare risipă de venituri
 facilitează manipularea circumscripțiilor electorale
 B. Scrutinul majoritar de listă
- denumit și plurinominal ,presupune ca alegatorii să
aleagă mai mulți candidați înscriși pe o listă
 dacă o listă câștigă majoritatea legală, partidul care a
propus-o va lua toate mandatele pentru care s-au
organizat alegerile
 circumscripțiile electorale sunt foarte întinse teritorial
(identificându-se cu unitățile administrative)
 partidele - rol important, scrutinul – o opțiune politică
a alegătorului
 alegătorii își exprimă opțiunile pe o listă de candidați,
care reprezintă un partid politic, o orientare politică, și
nu pentru o anumită persoană
 B. Scrutinul majoritar de listă

Scrutinul: - pe liste blocate – alegătorul obligat să

voteze lista în întregime (fără a o modifica) – Turcia,
Kuwait, Coasta de Fildeș, Laos etc –si pe liste
neblocate, respectiv:
a) Panașajul - dă dreptul alegătorului de a întocmi el
lista, indicând numele candidaților din listele
prezentate de partide
 B. Scrutinul majoritar de listă

b) votul preferențial (numit și alternativ) – creează

posibilitatea alegătorului de a modifica doar ordinea
candidaților pe o listă electorală, fără însă a putea să
combine listele
-alegătorii votează pentru candidați în circumscripții cu
un singur loc, dar în loc să voteze pentru un singur
candidat, trebuie să claseze pe buletin toți candidații din
circumscripția lor, în ordinea descrescătoare a
preferinței. La deschiderea buletinelor, ele se clasifică
după prima preferință.
-candidatul care întrunește prima preferință a
alegătorilor și de majoritatea absolută a voturilor este
declarat câștigător
 C. Scrutinul majoritar cu unul sau două
tururi de scrutin
 cu un tur → mandatul se atribuie imediat candidatului care
a obținut majoritatea legală; specific britanic, dar si in
Sudan, Bahamas, Canada, India, Liban, Coreea, S.U.A.,
Zambia, Maroc, Nepal etc.
 cu două tururi (specific francez)→ presupune:
- dacă un candidat a obținut majoritatea absolută în primul
tur, este declarat ales
- dacă nu, se organizează al 2-lea tur (,,balotaj”) în care va fi
ales cel care obține o majoritate chiar inferioară celei
absolute (cel mai mare număr de voturi). Altfel spus, în
primul tur se alege, în al doilea se elimină.
Sistem practicat în România (alegeri pentru președinte), dar
și în Franța, Albania, Congo, Cuba, Egipt, Iran, Macedonia,
Moldova, Ucraina.
 AVANTAJELE SCRUTINULUI
MAJORITAR
 Simplitatea (cu excepția panașajului și a votului
preferențial)
 Posibilitatea unei mai bune cunoașteri a candidaților
de către electorat (mai ales în uninominal)
 Diminuarea influenței partidelor în desemnarea
candidaților (în uninominal)
 Crearea unei majorități parlamentare, care să susțină un
guvern stabil
 Reducerea fragmentării politice, la două partide
relevante
 Apariția unei opoziții coerente
 Excluderea din viața politică și reprezentarea
parlamentară a partidelor extremiste
 DEZAVANTAJELE SCRUTINULUI
MAJORITAR
 injustiția scrutinului – posibil ca un partid politic să fi
obținut cu puține voturi mai mult decât un altul sau altele și
astfel să obțină mandatul sau toate mandatele, iar celelalte
să nu obțină nimic, pentru că resturile se vor pierde
 imoralitatea scrutinului – pericolul nealegerii împinge la
realizarea de compromisuri, cu cauze imorale, care să
creeze o bază de alegători mai mare pentru unii candidați
 realizarea unei anumite succesiuni dorite de deținătorul
mandatului datorită creării unor adevărate fiefuri electorale
 excluderea partidelor mici, a femeilor, a minorităților de
la reprezentarea parlamentară
 încurajarea dezvoltării politice a partidelor în clanuri,
pe bază etnică sau religioasă
 REPREZENTAREA PROPORȚIONALĂ

- permite atribuirea fiecărui partid, mare sau mic, sau

fiecărei coaliții, a unui număr de mandate proporțional
cu forța sa (politică, numerică, număr de mandate)
tinzându-se către o justiție electorală
- rolul cel mai important – partidele politice în desemnarea
candidaților
- alegerile pe bază de liste de candidați, doar într-un singur
tur de scrutin
- pentru prima dată – 1855 pentru alegerea unei părți a
Parlamentului danez. Ulterior, Costa Rica (1893),
Tasmania (1896), Belgia (1899), Finlanda (1906), Suedia
(1907), Portugalia (1914), Danemarca (1915), Rusia și
Olanda (1917), Germania, Italia, Elveția (1919), Franța
(1946-1986), Spania (1977) etc
 REPREZENTAREA
PROPORȚIONALĂ
- presupune parcurgerea unor etape în vederea atribuirii
mandatelor:
• calcularea coeficientului electoral, care poate fi
realizată la nivel național sau de circumscripție:
- la nivel național→coeficientul se obține prin
împărțirea numărului total de voturi exprimate la
numărul total de locuri (mandate)
- la nivelul unei circumscripții→se împarte
numărul de voturi exprimate la numărul de mandate
atribuite unei circumscripții
 REPREZENTAREA PROPORȚIONALĂ

b) repartizarea mandatelor între listele de candidați

propuse, prin împărțirea, pentru fiecare listă, a
coeficientului electoral la numărul de voturi obținute
de fiecare listă; se obține astfel un număr de mandate,
dar și un rest de mandate, întrucât nu în toate situațiile
împărțirea este perfectă; acestor mandate le
corespunde un număr de voturi
 REPREZENTAREA PROPORȚIONALĂ

c) dupăaceastă a doua etapă, nu se ajunge la

atribuirea tuturor mandatelor, pentru că, după
prima împărțire, rămân întotdeauna resturi
electorale , adică voturi neutilizate și mandate
redistribuite; prin urmare, se impune o nouă
repartizare, cea mai dificilă dintre toate.
 AVANTAJELE REPREZENTĂRII
PROPORȚIONALE
 echitatea – numărul mandatelor obținute de partide
corespunde forței lor electorale; conduc la o majoritate
parlamentară justă și echitabilă care reflectă fidel voința
majorității electorilor
 caracterul programatic – r.p. →scrutin al ideilor, al
programelor partidelor politice și nu al unor indivizi (ca la
uninominal)
 existența ,,pragurilor electorale” = realizarea unor procente
minime de voturi la nivel național.
nerealizarea pragului→neatribuirea niciunui mandat
 creează puține resturi
 restrânge crearea de fiefuri electorale
 creează condiții pentru desemnarea unor guverne mai eficiente
 DEZAVANTAJELE REPREZENTĂRII
PROPORȚIONALE

 întocmirea listelor electorale de candidați de către

partide – aceste liste sunt rezultatul deciziei
conducerii de partid, putând fi eliminate eventualele
dizidențe democratice din partid
 ruperea legăturilor dintre aleși și alegători
 favorizarea conflictelor politice în societate, sub
semnul democrației (fragmentarea opiniei publice,
fiind greu de realizat o majoritate guvernamentală/o
stabilitate politică).