Securitatea energetică în

România, Franța și Germania

Student:Rugină Alexandra-Cristina

Specializarea: RISE, anul III, grupa I

Rezumat

În această lucrare, voi încerca să arăt importanța securității energetice asupra spațiului
european, încercând să realizez o comparație cu privire la acest aspect, asupra României,
Franței și Germaniei. Voi prezenta principalele aspecte referitoare la securitatea energetică
printre care: conceptul de securitate, resursele energetice folosite ca instrumente de presiune,
securitatea energetică în spațiul european și o analiză a securității energetice în trei state (
România, Germania și Franța).

Energia reprezintă una dintre cele mai importante surse de contribuție la dezvoltarea
umană, constatându-se faptul că, regiunile cele mai bogate în astfel de resurse sunt cele care
au reușit să se impună în sistemul interstatal drept o mare putere.

Energia este esenţială pentru dezvoltarea economică şi socială şi îmbunătăţirea

calităţii vieţii”1

Odată cu dezvoltarea producției energetice, a fost influențat și modul în care aceste

state interacționează, iar în ceea ce privește zona europeană, a apărut un nou actor ce a adus o
serie de noi provocări. “Uniunea Europeană a devenit de-a lungul deceniilor sale de
existență o instanță tot mai important care transferă neîncetat atribute din sfera statelor care
o compun înspre sfera comunitară. Deși aprovizionarea energetică continuă să fie printre
atributele administrațiilor naționale, fenomenul globalizării fluxurilor energetice face
necesar un demers comun, care să dea greutate zonei europene în momentul găsirii
furnizorilor.2”

1
United Nations, Agenda 21, în Capitolul 9 “Protection of the
Atmosphere”, Rio de Janeiro, 1992, www.un.org/esa/sustdev/documents/
agenda21/english/agenda21chapter9.htm.
2
Paula Daniela Gângă-Relația Uniunea Europeană-Rusia, Problema energetică;Institutul European, Iași-2010;
pg.14
 Cu alte cuvinte, domeniul energetic este unul semnificativ, căruia statele trebuie să îi
ofere importanță.

Cuvinte-cheie: securitate energetică, spațiul european, resurse, dezvoltare, putere.

Introducere

Politica de securitate energetică este implementată prin măsuri de ordin diplomatic,

economic, juridic, etc. Acestea sunt iniţiate de către puterile statale în orice situaţie s-ar afla
naţiune a respectivă

Politica de securitate energetică este corectă dacă cuprinde cerinţele politicilor

instituţionale, publice şi sociale.Acestea impun organizațiilor guvernamentale,
nonguvernamentale sau civice și reprezentanților diferitelor mișcări politice să-și asume
răspunderea directă pentru securitatea energetică comună.

De asemenea, apare o necesitate de elaborare a politicilor pentru securitatea energetică

deoarece guvernele statelor au posibilitatea de a aborda toate amenințările din domeniu dar și
pentru a întări încrederea și cooperarea la nivelul regional și internațional.

Structura și conținutul politicii de securitate energetică face obiectul unei legislații ce

poate să difere de la stat la stat.

Având în vedere importanța majoră a acestei ramuri, în cadrul comunității

regăsim o multitudine de politici energetice, toate încercând să găsească o sursă de energie
sigură, cu un impact redus asupra mediului și bineînțeles ieftină. Însă, pentru a putea acționa
ca un tot unitar pe piața internațională de resurse energetice este nevoie de o politică comună,
ce ține cont de toate aspectele fiecărui stat.

I.Conceptul de securitate energetică

Securitatea energetică, face parte dintr-un concept mai larg al problematicii securităţii
naţionale şi individuale şi anume, securitatea economică.3

Securitatea energetică vizează, în primul rând: asigurarea unor surse (locuri)

alternative de aprovizionare, securizarea surselor şi rutelor existente, identificarea unor rute
energetice alternative de transport și creşterea ponderii energiilor alternative în consumul
intern.

De asemenea, fiecare mare putere are propria ei percepție asupra securității

energetice. Spre exemplu: în viziunea Chinei, securitatea energetică înseamnă investiţii în
exploatările câmpurilor energetice africane și achiziţionare.

3
Conceptul se referă la securitatea pe termen lung a accesului la oportunităţile economice, la pieţe şi la
resursele umane, de capital, energie,tehnologie şi educaţie.
 Securitatea energetică este asemeni unui „scut”, ce acoperă multe probleme legate de
energie, creştere economică şi mai ales putere politică. Ca dimensiuni ale securității
energetice, „Centrul German de Cercetare de Politică Aplicată” indică 4 tipuri4:

1.dimensiunea economică

2. dimensiunea politicii interne

3.dimensiunea politicii de securitate

4.dimensiunea geopolitică

II. Resursele energetice- Instrumente de presiune

În contextul competiţiei pentru putere şi influenţă, resursele energetice, joacă un rol

din ce în ce mai important în poziţia ocupată de un stat şi rolul acestuia în sistemul relaţiilor
internaţionale.

În contextul distribuției inegale și a epuizării resurselor, securitatea energetică

reprezintă o preocupare constantă pentru comunitatea internaţională.

Resursele naturale în special cele energetice, au influenţat permanent şi în mod

covârşitor evoluţia societăţii umane, dezvoltarea economică, economiile naţionale, economia
mondială şi, mai recent, economia globală.

De altfel, în anii ‘70, Henry Kissinger spunea „Controlează petrolul şi poţi controla
toate continentele.... Mai apoi, Michael Collon susţinea „Dacă vrei să conduci lumea, trebuie
să controlezi petrolul. Tot petrolul. Oriunde se află acesta”5

Totodată, sintagma de „armă energetică” este strâns legată de exercitarea puterii

economice, aspectul cel mai important în complexul puterii unui stat, ce poate fi definită ca o
acțiune sau inacţiune a unui actor al lanţului deţinător-exploatator-producător-transportator-
distribuitor-consumator. Așadar, „arma energetică” devine o „armă” a puterii politice folosită
în cadrul relaţiilor internaţionale pentru atingerea propriilor interese, atunci când intervine
statul.

4
Florian Baumann, Energy Security as multidimensional concept, în CAP Policy Analysis, no. 1, March 2008, pp.
4-5
5
Michel Collon, Monopoly - L'Otan à la Conquête du monde, EPO, Bruxelles, March 2000.
 II.1 Petrolul

Consumul de petrol cumulat la nivel internaţional se cifra la circa 85 mil. Germania

(2,67) ), România dispune de circa 600 mil. barili de petrol. În anul 2006, producţia atingea
0,114 mil. barili/zi la un consum de 0,230 mil. Barili/zi, ceea ce o face dependentă în
proporţie de 50% de importuri, în timp de Franța „importă o mare parte din petrolul şi gazele
pe care le consumă. Mai exact, în Hexagon se obţine echivalentul a 815.000 de tone de petrol
pe an - cantitate produsă în Arabia Saudită în mai puţin de 6 ore.”6

De exemplu, toate statele implicate în cel de-al doilea Război Mondial au mizat foarte
mult pe petrol,ele fiind implicate in acțiuni de ocupare a unor teritorii cu potențial energetic.
Germania si-a trimis trupele spre Caucaz si a susținut in primavara lui 1941 revolta lui
Rasid’Ali el Galiani din Irak, iar Japonia a ocupat Indiile Olandeze producătoare de petrol.7

II.2. Gazele naturale

Statele membre ale Uniunii Europene consumă anual aproape 440 mld. m3 (400 de
mln. toe) (vezi graficul 2) de gaze naturale, iar 66% din acestea provin din import. În 2013,
factura gazelor naturale din import pentru întreaga Uniune Europeană s-a ridicat la 87 mld.
Euro, din care aproximativ 36 mld. Euro pentru importurile din Rusia.8

Din cauza numeroșilor factori, importurile de gaze naturale vor ocupa un rol din ce în
ce mai important în balanţa energetică a Uniunii Europene. Printre aceştia: epuizarea
rezervelor interne, decizii cum sunt cele privind protecţia mediului sau închiderea treptată a
centralelor nucleare (cazul Germaniei), opoziţia publică faţă de exploatarea gazelor de şist în
mai multe state europene ( printre care și România). Potrivit prognozelor Comisiei Europene,
dependenţa de gazele naturale din import a statelor din Uniunea Europeană ar urma să
crească până la 73% din consum la orizontul anului 2030.

III. Securitatea Energetică în viziunea UE

În lumea actuală, Uniunea Europeană reprezintă cea mai mare piaţă de energie din
lume cu peste 500 de milioane de consumatori fiind totodată și cel mai mare importator de
energie.

Astăzi, politica securității energetice privind Europa cuprinde o serie de aspecte

spefice dezvoltării durabile și se referă la: siguranță, prețuri accesibile și stabile, transportul
energiei și nu în ultimul rând reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Aceste prevederi

6
https://www.mediafax.ro/externe/care-este-prima-tara-din-lume-care-interzice-productia-de-petrol-si-gaze-
16886604
7
https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_pentru_Caucaz
8
http://www.contributors.ro/economie/consideratii-referitoare-la-securitatea-aprovizionarii-cu-gaze-
naturale-in-europa-de-sud-est-pozitia-romaniei/
sunt existente într-un raport numit „ Politica în domeniul energiei pentru Europa” și
abordează o serie de trei aspecte.

În primul rând este arătat modul în care Uniunea Europeană a eșuat, în privința
politicilor propuse pentru domeniul securității energetice, în rezolvarea problemelor
existente.

În al doilea rând, regăsim propunerea unui obiectiv strategic, care să reprezinte

viitoerele decizii legat de domeniul energiei și în al treilea rând, stabilește un plan de acțiuni,
ce are drept scop atingerea scopului propus.

Principalul element al noii politici este reprezentat de reducerea emisiilor GES

cu 20% până în anul 2020 față de anul 2005.”

Prin intermediul acestei politici de limitare a emisiilor provenite din energie,

UE va reuși să ajute la “depășirea provocărilor economice, sociale și de mediu, determinate
de modificarea climatului, ajungând, în același timp, la creșterea eficienței energetice”9

Totodată, pentru a încerca să răspundă la probleme actuale, UE a elaborat

Strategia Europa 2020 în care noua strategie energetică va ocupa o poziție centrală.

III.1 Sectorul Energetic în România

În ceea ce privește sectorul energetic al României, acesta dispune de resurse relativ

importante, cum ar fi: minereu de uraniu, cărbune, țiței, gaze naturale și “un important
potențial de SRE, în special în domeniul hidroenergetic și eolian.10”

Un important moment pentru politica energetică a României, a fost reprezentată de

Strategia energetică pentru perioada 2007-2020, aprobată în anul 2007, pe baza documentelor
UE disponibile până în acel an.

Strategia urmărea obiectivele noi ale politicii energetice ale UE, obiective care au fost
asumate și de România. Acestea vizau: siguranța energetică, dezvoltare durabilă și
competitivitate. Cu toate acestea, strategia s-a dovedit a fi insufucientă, deoarece nu a reușit
să ofere on viziune realistă asupra dezvoltării sectorului energetic românesc, nici să ofere o
justificare solidă și predictibilitate pentru investiții.

Astfel, prin motivele invocate dar și din cauza faptului că, prețul energiei a crescut,
diminuând competitivitatea economiei naționale, atât pe plan intern, cât și pe plan mondial, a
fost necesară reconstituira unei noi strategii energetice pentru intervalul 2011-2020.

9
Paula Daniela Gângă-Relația Uniunea Europeană-Rusia, Problema energetică;Institutul European, Iași-
2010,pg.13
10
Paula Daniela Gângă-Relația Uniunea Europeană-Rusia, Problema energetică;Institutul European, Iași-
2010,pg.13
 Noua strategie vizează „ sectorul de producere, transport, distribuție și furnizare a
energiei, fără a integra corespunzător celelalte sectoare devenite acum deosebit de
importante, mai ales agriculura, esențială pentru baza de biomasă pe care o poate
genera”11.

De asemenea, noua strategia a vizat și dezvoltarea sectorului energetic, prin măsuri de

țin de dezvoltarea socială și economică, direcții de acțiune, securitatea în aprovizionare,
competitivitate, dezvoltare durabilă, protecția mediului și limitarea schimbărilor climatice. O
prevedere în analiza Comisiei Europene din pachetul 20-20-20, “este aceea de reducere ccu
30% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în anul 2020, pornind de la premisa că
potențialul de reducere cel mai mare îl au statele membre cu economie în tranziție, precum
România”.12România umează, de asmenea să majoreze cota parte a surselor
regenerabile(solară,eoliană,hidro geotermală, biogaz etc.) în consumul final de energie de
la17,8% în 2005 la 24% în 2020( față de media UE de 8,5 în 2005, cu obiectivul de a ajunge
la 20% în 2020).13

Strategia energetică a României pentru perioada 2007-2020, a stabilit, astfel drept

obiectiv general, satisfacerea necesarului de energie atât în prezent cât și pe termn mediu și
lung, la un preț cât mai accesibil, adecvat unui standard de viață civilizat, în condiții de bună
calitate și respectare a principiilor.

III.2 Sectorul energetic în Germania

Componentele principale în consumul de energie ale Germaniei sunt: petrolul (

33,7%), cărbuni (25,01%) iar gaz ( 21,74%).

Politica germană, cunoscută și sub denumirea de Energiewende, prevede ca până în

2050 energiile regenerabile să devină principala componentă a aprovizionării cu energie, iar
la nivel de obiective de mediu este vizată reducerea GES cu 85-90% până în 205014.

Tot prin intermediul, Energiewende se urmărește transparentizarea în vederea formării

politicii energetice naționale.

De asemenea, Energiewende, încearcă să conducă economia Germaniei cu o creștere

de până 80% din surse regenerabile până în anul 2050.15

11
Aureliu Lica și Virgil Mușatescu-Strategii politici energie-mediu în România, Editura AGIR, București 2010,
pg.412.
12 12
Aureliu Lica și Virgil Mușatescu-Strategii politici energie-mediu în România, Editura AGIR, București 2010,
pg.412.

13
Dan Marcel Bărbuț-Strategia energetică în contextul securității moderne, Editura TopForm, București 2012
pg.151.
14
https://en.wikipedia.org/wiki/Energiewende_in_Germany
15
Giorel Curran-Sustainability and Energy Politics,pg.5
 În ceea ce privește consumul primar de energie, guvernul german dorește ca până în
anul 2020 să existe o reducere a consumului cu până la 20%, iar până în anul 2050 cu până șa
50%.

Pentru energia nucleară, strategia prevedea extinderea reactoarelor, pentru a facilita

tranziția către un sistem sustenabil și a reduce costul acesteia. Dacă inițial aceasta era ideea,
în urma accidentului de la Fukushima din anul 2011, guvernul a deciz o aplicare mai rapidă a
acestei măsuri, urmând ca în anul 2020 să fie închise definitiv toate aceste reactoare.

Cu toate acestea, se pare că, spre deosebire de ceilalți membri ai UE, Germania
continuă să-și atribuie obiective în ceea ce privește sectorul energetic, greu de realizat,având
în vedere că, în anul 2015, erau folosite circa 31,6% din consumul energetic intern produs din
surse regenerabile, față de anul precedent.

III.3 Sistemul energetic în Franța

Franța, este una dintre țările cele mai dezvoltate ale lumii, este membru G8 și cea de-a
cincea economie a lumii din punct de vedere a PIB-ului.

De asemenea cele mai mari companii franceze ce vizează domeniul energetic sunt –
EDF cel mai mare distribuitor și producător de energie din lume și Areva, unul dintre liderii
mondiali în ceea ce privește sectorul nuclear.

Sectorul energetic este predominat de proprietatea de stat și de organizațiile

guvernamentale, ca Charbonnages de Grance, Gaz de France, Electricite de France și
Commisariat de Energie Atomique.16

Responsabilitatea pentru politica energetică a Franței revine Ministerului Industriei,

prin Dierectoratul General al Energiei și Materiilor Prime.17

Conform unor statistici din anul 2010, Franța cuprindea în consumul de energie
primară 31,1% petrol, 15,8% gaz natural, 4,5% cărbuni, 7,8% regenerabile și 40,9 % energie
nucleară.

Energia nucleară, generează mare parte din energia electrică din Franța, mai precis
79,1 %, fiind cel mai mare procent din lume, însumând circa 425 TWh.

Totodată, energia nucleară în Franța reprezintă o opțiune avantajoasă, deoarece oferă

energie ieftină și fără emisii de carbon. De menționat este faptul că, Franța se află pe locul
șapte în lume în ceea ce privește prețul energiei. Emisiile de gaze de seră au scăzut
considerabil, într anii 2005-2007, fiind sub pragul țintă stabilit la Kyoto.

16
Mihaela Comănescu-Politici energetice europene, pg.105
17
Mihaela Comănescu-Politici energetice europene, pg.105
 Franța este liderul exportului de electricitate în lume, exportă tehnologie în domeniul
reactoarelor nucleare prin intermediul Areva, fiind totodată și singura țară ce are un ciclu
închis al combustibilului nuclear.Datorită avantajelor, francezii și-au exprimat preocuparea
de a crește exporturile de energie cu țările incapabile de acoperire a necesarului energetic,
sporind astfel ideea potrivit căreia, „Franța va devenit fortăreața nucleară a Europei”.18

Variațiile de cerere de energie, deși au făcut din Franța o țară vulnerabilă, ea

reprezintă, în continuare un net exportator de energie.

Un aspect negativ, în ceea ce privește energia nucleară, ar fi reticența cu care

populația privește utilizarea ei, în uma dezastrului nuclear de la Fukushima, 57% din
populație mizând opunerea utilizării.

De asemenea, în cazul Franței, politica energetică cuprinde patru principii și anume:

aprovizionare concurențială cu energie, securitatea aprovizionării, dezvoltare sustenabilă a
sectorului și servicii egale de energie pentru toți cetățenii.

În ceea ce privește obiectivele pentru politica energetică din Franța, s-a remarcat
dorința de a combate schimbările climatice, fiind anunțat un obiectiv de reducere a emisiilor
de gaz cu 75% până în anul 2050.

IV.Comparație a politicilor de securitate energetică în România,Franța și Germania

În ceea ce privește evoluția din punct de vedere istoric, al celor trei state, în domeniul
energetic, putem observa aspecte diferite în ceea ce le privește.

Dacă spre exemplu,în Franța primele sisteme electrice s-au dezvoltat în Alpi, având
un avantaj al potențialului hidrologic, în România primele sisteme au apărut în anul 1958 prin
interconectarea unor sisteme energetice locale,”înregistrând o supradimensionare a
capacităților construite pentru energetica pe cărbune, concomitent cu o subutilizare a
potențialului hidrologic.19”

De asemenea, în Franța sectorul energetic este dominat de, monopoluri naționale,

aflate în proprietatea statului dar și producători mici, după cum am mai menționat,
Charbonnages de France.

În România, sectorul energetic este dominat de societăți comerciale aflate în

proprietatea statului, după ce fosta companie CONEL a fost restructurată în anul 2000. Astfel,
CONEL a fost împărțită în: Termoelectrica, Hidroelectrica, Electrica, Transelectrica.

Din perspectiva consumului de energie, nivelul combustibililor fosili în țările

analizate, este altfel: în Franța, energia nucleară este cea mai importantă cu 41,85%, urmată
de petrol 30,68% și gaz 14,58%, în Germania principala componentă este petrolul cu o

18
Mihaela Comănescu-Politici energetice europene, pg.107.
19
Mihaela Comănescu-Politici energetice europene,pg.144
pondere 33,71%, urmată de cărbuni 25,01%, urmată de gaz 21,74%, în România 36,4% gaze
naturale, 25,1% țiței și 22,4% cărbune.20

Astfel, am constatat că, Franța, spre deosebire de celelalte doua state, are o structură
diferită, energia nucleară fiind predominantă spre deosebire de combustibilii fosili din
Germania și România.

În ceea ce privește evoluția producției, în cazul Germaniei în urma unei statistici din
2013, gazele naturale au scăzut cu 25%, iar energia nucleară a fost cu 2% mai mică, în cazul
Franței s-a înregistrat cel mai ridicat nivel al producției de energie, cu o pondere de 17,8 %21,
iar în cazul României s-a înregistrat în anul 2017 o creștere a producției nucleare cu 1% și
surse regenerabile 2%.22

O comparație a politicilor energetice din cele trei state, demonstrează faptul că, toate
și-au conturat obiectivele în concordanță respectarea politicilor Uniunii Europene, ce vizează
un sector sigur, sustenabil si nu în ultimul rând, concurențial.

În ceea ce privește, politica energetică din România, vom observa cum prin
intermediul unui set de reguli, domeniul energetic s-ar îndrepta către cea mai eficientă,
echitabilă și compatibilă cu mediul ambiant utilizare a resurselor.23

Cu toate acestea, vom putea observa cum, după 1989, strategiile în privința politicii de
securitate energetică s-au diminuat, în sensul că fiecare domeniu s-a dezvoltat la intervale de
timp diferite, în mandate politice diferite.

De exemplu, în anul 2008, Guvernul Popescu-Tăriceanu a aprobat Strategia Națională

pentru Dezvoltare Durabilă a României24, sectorul energetic fiind tratat, în sfârșit, ca
infrastructură strategică.

Odată cu aderarea la UE, Strategia Națională de dezvoltare energetică a României pe

termen mediu 2001-2004, a avut drept scop principal crearea unor piețe de energie, în condiții
de siguranță, cu servicii de calitate și cu respectare a standardelor Uniunii Europene.

Situația actuală, demonstrează faptul că, România are nevoie de o strategie bine pusă
la punct, cu un plan ce conține modificări importante, dat fiind faptul că, ne aflăm într-o lume
din ce în ce mai globalizată, cu o evoluție rapidă pe plan internațional.

În prinvința politicii din Franța, performanța de datorează în mare măsură calității

managementului.25

20
https://ro.wikipedia.org/wiki/Industria_energetic%C4%83_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia
21
http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Energy_production_and_imports/ro
22
http://www.economica.net/balanta-energetica-a-romaniei-consumul-de-electricitate-creste-mai-mult-
decat-productia-importurile-sunt-tot-mai-mari_146356.html
23
Aureliu Leca și Virgil Mușătescu-Strategii și politici energie-mediu în România, Editura Economică 2000,
pg.28
24
Aureliu Leca și Virgil Mușătescu-Strategii și politici energie-mediu în România, Editura Economică 2000,
pg.28
 De asemenea, tot în anul 1989, Guvernul Franței, s-a hotărât ca politica de securiate
energetică să fie determinată pe baza unor contracte multianuale aprobate de gurvern.26

Ceea ce face ca politicile din Franța să funcționeze este transparența și decizia

rațională, bazată pe costuri, lucruri care lipsesc în România.27

În politica actuală, Franța, la fel ca în România, pare să își creeze programele de

acțiune în concordanță cu principiile și obiectivele Uniunii Europene. Astfel, politica
franceză cuprinde programe de țin de dezvoltarea durabilă, aprovizionare concurențială,
servicii de egalitate pentru cetățeni, securitate și cel mai important, programele de combatere
a schimbărilor climatice.

Politica energetică, în Germania este cunoscută, după cum am mai menționat

Energiewende, ce are ca principal scop aprivizionarea cu energie prin intermediul energiilor
regenerabile și un program de reducere a GES.28

Ceea ce putem observa în cazul celor trei state, este faptul că politicile sunt
asemănătoare, probabil, datorită faptului că, programele și obiectivele stabilite la nivelul
politicilor naționale sunt în corelație cu politicile UE. Cu toate acestea, nu putem trece cu
vederea diferențele existente.

Pentru a realiza o comparație cât mai amânunțită, voi analiza și politica nucleară a
celor tre state.

IV.1 POLITICA NUCLEARĂ A CELOR TREI STATE

IV.1.1 POLITICA NUCLEARĂ A ROMÂNIEI

În cazul României, energia nucleară are o capacitate de 1.400 MW, prin intermediul
centralei nucleare active cu două reactoare, care prezintă aproximativ 18% din capacitatea
națională de producere a energiei electrice a țării.29

În ceea ce privește viitoarea strategie în privința energiei nucleare, să fie instalate

circa 3.400- 4.600 MW, prin construirea a încă doua reactoare noi la Cernavodă și a celei
de-adoua centrale nucleare.30

De asemenea, România este printre statele membre ale Uniunii Europene care au
decis continuarea programului nuclear prin începerea și finalizarea unităților 3 și 4 de la
Centrala Nuclearoelectrică de la Cernavodă.31

25
Mihaela Comănescu-Politici energetice europene, pg.187.
26
Mihaela Comănescu-Politici energetice europene ,pg 186
27
Mihaela Comănescu-Politici energetice europene, pg.188.
28
Craig Moris and Arne Jungjohann Energy Democracy: Germany’s Energiewende to Renewables, pg.3

29
Nicolae Sfectu-Fizica atomică și nucleară fenomenologică, pg.6
30
Dan Marcel Bărbuț- Strategia energetică în contextul securității moderne, Editura Top Form București 2012
pg.154
 Cu toate acestea, noul concept de standardizare a proiectelor nucleare reprezintă un
dezavantaj pentru continuarea unităților 3 și 4, deoarece acestea sunt dotate cu reactoare
nucleare din generația II, acest lucru făcând practic imposibilă construirea unor unități noi
nucleare cu performanțe tehnologice și de siguranță.32

Putem constata că, energia nucleară este necesară, deoarece mărește aprovizionarea cu
energie și reduce dependența acesteia față de resursele energetice electrice, și totodată este
benefică României, deoarece este o țară deținătoare de tehnologie nucleară și producătoare de
apă grea.

Pentru ca, dezvoltarea să fie menținută, este necesară adaptarea tuturor

echipamentelor tehnice la noile cerințe europene pentru a exista o siguranță europeană.

IV.1.2 POLITICA NUCLEARĂ A GERMANIEI

În ceea ce privește, politica nucleară a Germaniei, aceasta a recurs la o serie de

prevederi ce au drept scop închiderea reactoarelor până în anul 2020, în urma accidentului din
anul 2011 de la Fukushima.

După ce, Germania a spus că vor renunța la reactoarele nucleare, întreaga lume și-a
îndreptat atenția către Energiewende, care a trasnmis un mesaj puternic, fiind prima țară
puternic industrializată, care se transformă într-o ecnomie cu emisii reduse de carbon cu
surse regenerabile, dar fără energie nucleară.33

Cu toate că, prin intermediul Energiewede, Germania a reușit să atragă mulți inamici,
care nu vor renunța la puterea nucleară, consider că, treptat aceștia vor reuși să demonstreze
că nu este nevoie de putere nucleară.

Cu alte cuvinte, politica energetică nucleară a Germaniei, pare să se încearce să

atragă, poate, un semnal de alarmă către toate marile puteri.

În comparație, cu politica energetică a Germaniei, consider că, România ar trebui să ia

exemplu, dat fiind faptul că, nici această țară nu reprezintă una dintre cele mai bogate în
energie nucleară.

IV.1.3 POLITICA NUCLEARĂ A FRANȚEI

În Franța funcționează circa 59 de reactoare. În anul 2003 acestea producând 78%

din totalul energetic, deși numai 55% din capacitatea instalată era de natură nucleară.

31
Aureliu Leca și Virgil Mușătescu-Strategii și politici energie-mediu în România, Editura Economică 2000,
pg.475
32
Aureliu Leca și Virgil Mușătescu-Strategii și politici energie-mediu în România, Editura Economică 2000,
pg.475
33
Craig Moris and Arne Jungjohann Energy Democracy: Germany’s Energiewende to Renewables, pg.8
 Una dintre cele mai importante energii, este reprezentată de energia nucleară, care
produce în jur de 80% din energiile electrice. Atât de importante sunt resursele sale nucleare,
încât de-a lungul anilor, acestea au reușit să aducă soluții la multe dintre crizele existente.

Spre exemplu, în anul 1970 a avut loc criza petrolului, iar guvernul francez a pus
bazele unui proiect generat de energia nucleară, ajutând astfel la dezvoltarea celorlalte
industrii.34

A fost numit Planul Messmer, în care a fost cerută deschiderea câtorva sute de
reactoare până în anul 1985, astfel Franța reușind să construiască un număr de 56 de
reactoare noi între anii 1974 și 1989.35

În prezent, după ce Germania și-a anunțat închiderea reactoarelor, Franța a anunțat că

până în anul 2025 vor fi închise mai multe reactoare, pentru a ajunge la reducerea consumului
energiei cu 50%.

De asemenea, în Franța, în primăvara anului 2016, a fost anunțată formarea

Platformei Nucleare Tripartite(PFN), pentru a îmbunătăți viziunea comună asupra
obiectivelor pe termen lung.36

Analizând câteva aspecte, putem vedea cum Franța și Germania reprezintă cu

adevărat un factor greu de decizie pe scena internațională. Ambele state, par să aibă mai mult
sau mai puțin aceleași ideei, în deosebi, cele referitoare la schimbările climatice.

Poate nu întâmplător există aceste asemănări, dat fiind faptul că, nucleul cel mai
puternic al Uniunii Europene este reprezentat ce aceste doua forțe. Astfel, putem constata
faptul că, o viitoare idee sau program în cadrul UE, poate veni oricând din direcțiile
Germaniei sau Franței.

Ambele state, sunt suficient de dezvoltate, cu o capacitate tehnologică

corespunzătoare și cu viziune clară spre viitor și spre rezolvarea problemelor care par să
contureze viitoarele provocări.

Diferența în ceea ce privește România, o constatăm la nivelul politicilor și a felului

lent în care lucrurile evoluează. Deși, potențial există, din cauza ineficienței strategiilor și a
planurilor, România reprezintă încă o țară care stagnează.

Având în vedere, toate cele enunțate, am concluzionat faptul că, la nivelul Franței,
Germaniei și României, există o serie de diferențe semnificative, dar în acelasi timp am
constatat că toate cele trei duc o politică bazată pe principiile UE.

De asemenea, una dintre diferențele semnificative, pe care Germania și

România o au față de Franța, este reprezentată de prețul ridicat al energiei nucleare față de
combustibilii fosili.

34
Brenda Shaffer-Energy Politics, University of Pennsylania Press 2009, pg. 15.
35
https://francenuclear168.weebly.com/messmer-plan.html
36
http://www.world-nuclear.org/information-library/country-profiles/countries-a-f/france.aspx
 V. CONCLUZII

În concluzie, politica de securitate energetică reprezintă una dintre cele mai

importante politici la nivel mondial, deoarece energia contribuie la stimularea economiilor, la
securitate și la combaterea schimbărilor climatice și în deosebi la stabilirea marilor puteri
internaționale.

De asemenea, este un domeniu extrem de fin, deoarece statele membre trebuie să își
restructureze constant infrastructura energetică, uneori învechită și să asigure întotdeauna
buna funcționare pe piața internațională .

Bibliografie

1.Paula Daniela Gângă-Relația Uniunea Europeană-Rusia, Problema energetică

2. Aureliu Leca și Virgil Mușatescu-Strategii politici energie-mediu în România

3. Dan Marcel Bărbuț-Strategia energetică în contextul securității moderne

4. Mihaela Comănescu-Politici energetice europene

5. Craig Moris and Arne Jungjohann Energy Democracy: Germany’s Energiewende to Renewables

6. Giorel Curran-Sustainability and Energy Politics

7. Brenda Shaffer-Energy Politics, University of Pennsylania Press 2009

8. United Nations, Agenda 21, în Capitolul 9 “Protection of the Atmosphere

9. Florian Baumann, Energy Security as multidimensional concept, în CAP Policy Analysis, no. 1,
March 2008

Surse web

1. https://francenuclear168.weebly.com/messmer-plan.html
2.http://www.world-nuclear.org/information-library/country-profiles/countries-a-f/france.aspx
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Industria_energetic%C4%83_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia
4.http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Energy_production_and_imports/ro
5.http://www.economica.net/balanta-energetica-a-romaniei-consumul-de-electricitate-creste-mai-
mult-decat-productia-importurile-sunt-tot-mai-mari_146356.html
6. https://en.wikipedia.org/wiki/Energiewende_in_Germany
7. https://www.mediafax.ro/externe/care-este-prima-tara-din-lume-care-interzice-productia-de-petrol-
si-gaze-16886604
8.https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_pentru_Caucaz
9.http://www.contributors.ro/economie/consideratii-referitoare-la-securitatea-aprovizionarii-cu-gaze-
naturale-in-europa-de-sud-est-pozitia-romaniei/