RISCURI ȘI VULNERABILITĂȚI LA ADRESA SECURITĂȚII

ENERGETICE A ROMÂNIEI
Adelina MARIAN, Raul NISTOR , Bogdan BĂTRÂN

1. SECURITATEA ENERGETICĂ
Securitatea internațională este un fapt la care statele, organizațiile internaționale și alți
actori internaționali contribuie în diferite moduri și în grade diferite. "Securitatea națională"
este termenul cel mai frecvent utilizat în definirea securității. Statul este actorul care își asumă
rolul de garant al securității individuale, de grup și uneori chiar al securității regionale. În
schimb, securitatea statului este definită de toate condițiile politice, economice, sociale,
militare și de mediu necesare pentru a asigura suveranitatea, independența și promovarea
intereselor naționale1.
Pentru unii specialiști, securitatea energetică înseamnă, să fie asigurată în ceea ce
privește resursele, căile de control și de distribuție și alternativele. În general, conceptul este
definit ca fiind "resurse sigure la un preț rezonabil", deci este integrat într-o problematică mult
mai largă decât triunghiul de securitate aprovizionare - durabilitate - competitivitate2.
Terorismul, conflictele sau dezastrele naturale explică atenția factorilor de decizie
politică care se confruntă cu riscurile de aprovizionare, care este de a asigura securitatea
aprovizionării cu energie. De asemenea, accentul este pus pe mărimea rezervelor strategice de
supracapacitate și pe infrastructura excedentară. Prin urmare, prețurile și diversitatea surselor
de aprovizionare sunt componente critice ale securității energetice3.
Într-o altă viziune, securitatea energetică înseamnă producția de energie necesară în
propria țară și ca dependență redusă de importuri. Dar realitățile vremurilor noastre au arătat
că marii consumatori ar trebui să renunțe la utopia independenței energetice și să accepte
interdependența energetică4.
Toate măsurile pe care statele sau grupurile de state (alianțe) le iau pentru a asigura
securitatea aprovizionării cu energie, competitivitatea industriei energetice și protecția
mediului sunt ușor de identificat în politicile energetice adoptate. Un astfel de cadru implică
necesitatea unei cooperări conștiente între diferiți "actori energetici" (țara, companiile
energetice sau consumatorii), cu scopul de a depăși dificultățile legate de aceste trei
componente. O politică energetică modernă, clară și transparentă, trebuie să asigure un
echilibru, să înlăture problemele de manifestare nedorită, cum ar fi crizele energetice și să
asigure stabilitatea prețurilor în sector și continuitatea aprovizionării consumatorilor5.

2. RISCURI ȘI AMENINȚĂRI ȘI VULNERABILITĂȚI LA ADRESA

SECURITĂȚII ENERGETICE
Asigurarea securității energetice implică, astăzi mai mult decât în trecut, corelații cu
aspectele politice și militare ale securității în ansamblu. Starea de securitate energetică
presupune depășirea vulnerabilităților, contracararea riscurilor, pericolelor și amenințărilor,
deosebit de complexe și imprevizibile, într-un proces continuu de transformare, adaptare6.

1
D.M. Bărbuț, Energy strategy in the context of modern security, ED. Top Form, Bucuresti, 2012, p.21.
2
K. Proninska, Energy and security: regional and global dimensions, Oxford University Press, 2007, p.216.
3
D.M. Bărbuț, op.cit., p. 21.
4
C. Băhnăreanu, Energy resources, crises, conflicts, Ed. Military, Bucuresti, 2008, p.27.
5
A. Codoban, Russia and Europe in the race for power. Natural gas: between economics and geopolitics, ed.
Ars Docendi, București, 2012, p.65.
6
Cristian Băhnăreanu, Securitatea energetică a României în context european, Editura Universităţii Naţionale de
Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2010, p. 5.

1
 Pentru a realiza securitatea energetică, factorii de decizie politică trebuie să ia în
considerare caracteristicile sistemului energetic, atât pe plan intern, cât și extern, pentru a
identifica, a înțelege și a găsi cele mai eficiente modalități de combatere a riscurilor și
amenințărilor și de atenuare a vulnerabilităților sistemului energetic. Indiferent de eforturile
depuse, este posibil ca, din cauza caracteristicilor sale, sistemul energetic să nu fie total sigur,
iar soluția este crearea unui sistem energetic rezilient, care să fie capabil să lupte împotriva
riscurilor și amenințărilor prin măsuri directe și, de asemenea, prin măsuri active și pasive7.
Pentru a identifica riscurile și amenințările la adresa securității energetice, trebuie să
ținem cont de principalele sale domenii de referință. În urma unei analize atente, putem
identifica domeniile de referință corecte: accesul la resurse, securitatea aprovizionării, a
surselor și a resurselor, securitatea aprovizionării și securitatea cererii, transportul, distribuția,
securitatea/stabilitatea prețurilor, securitatea plăților și a veniturilor, securitatea
infrastructurii8. Fiecare dintre aceste domenii este expus la riscuri și amenințări care își au
originea atât pe plan intern, cât și extern. Amenințările interne și externe sunt, la rândul lor,
originare din toate mediile naturale (terenuri, aer și mare), precum și mediul virtual, iar
formele lor de manifestare sunt atât simetrice, cât și asimetrice.
Orice amenințare la adresa continuității aprovizionării cu resurse energetice în
cantitățile necesare, la momentul potrivit și la prețuri accesibile, este considerată un risc
pentru securitatea energetică. Deoarece sistemele energetice sunt complexe și difuze,
diferitele elemente ale sistemului sunt expuse la o varietate de riscuri și amenințări 9. Impactul
pe care îl pot avea acești factori poate fi resimțit în mod diferit la nivel temporal (interval de
ore, zile, ani, decenii etc.), la nivel geografic (local, regional, național sau internațional) și în
diverse ramuri ale economiei (producție, transport, comerț, utilizatori). Protejarea sistemului
înseamnă realizarea securității energetice și necesită o bună înțelegere a cauzelor acestor
amenințări, a naturii riscurilor, a nivelului de dependență între sursele de risc și a impactului
în ceea ce privește sistemul de aprovizionare și accesul la resursele energetice.
Unele riscuri și amenințări sunt previzibile (rezervele de resurse energetice), altele nu
(dezastrele naturale, fluctuațiile prețurilor resurselor energetice), iar probabilitatea lor poate fi
calculată, în unele cazuri, în timp ce în altele sunt imprevizibile. De asemenea, trebuie să
ținem cont de faptul că impactul proceselor sau fenomenelor poate fi prevăzut sau estimat, iar
impactul altor evenimente este imprevizibil. Atunci când vorbim despre riscuri și amenințări
trebuie să fim conștienți de faptul că pot exista riscuri pe care în prezent nu le cunoaștem, cum
ar fi cele legate de impactul noilor tehnologii asupra mediului.
Riscurile și amenințările pot fi grupate în patru mari categorii: riscuri și amenințări
care decurg din activitățile umane, riscuri și amenințări legate de disfuncționalități tehnice,
legate de natura resurselor energetice și riscurile și amenințările care decurg din mediul
înconjurător.
Amenințările la adresa securității energetice pot în orice moment să exploateze
vulnerabilitățile consumatorilor și producătorilor de energie și se pot transforma în riscuri, iar
odată transformate în riscuri sunt mai greu de gestionat, în timp ce efectele pe termen mediu și
lung sunt greu de prevăzut. Pentru a lupta mai eficient împotriva acestor amenințări, trebuie
mai întâi să le identificăm și apoi să găsim cele mai eficiente metode de a le contracara.
Printre cele mai importante amenințări la adresa securității aprovizionării cu energie se pot
număra: întreruperea aprovizionării pe termen mediu și lung din cauza unor decizii politice,
întreruperea aprovizionării, de durată variabilă, din cauza problemelor interne ale țărilor
furnizoare (război civil, embargo, instabilitate politică, greve etc.), limitarea capacității de

7
Matthew H. Brown, Christie Rewey, Troy Gagliano, Energy security, National Conference of State legislatures,
Washington, 2003, p. 7.
8
Cristian Băhnăreanu, op.cit., p. 12.
9
Energy security in a multi-polar world, London, 2011, p. 15

2
producție din cauza lipsei de investiții în domeniul energetic, limitarea capacității de producție
din cauza unei politici axate pe ideea de securitate și de conservare a rezervelor, întreruperea
aprovizionării pentru perioade scurte de timp din motive politice și utilizarea resurselor
energetice ca instrument de presiune în relațiile internaționale, creșterea excesivă a prețului
petrolului din cauza mecanismelor de schimb, a monopolurilor sau a accidentelor tehnologice,
a sabotajelor sau a fenomenelor meteorologice. Dintre aceste amenințări, cele mai importante
sunt cele legate de întreruperea fizică a aprovizionării sau de creșterea bruscă a prețurilor,
deoarece acestea sunt imprevizibile și aleatorii.

3. RISCURI, AMENINȚĂRI ȘI VULNERABILITĂȚI LA ADRESA

SECURITĂȚII ENERGETICE A ROMÂNIEI

Riscuri10

 România este supusă unor mari riscuri energetice urmare a cedării din
suveranitatea energetică, adică a vânzării de companii deținătoare de resurse și active
importante din sistemul național energetic.
 În industria energetică regională România a fost o lungă perioadă de timp
impredictibilă. În continuare România poate redeveni impredictibilă în strategiile și politicile
energetice, redeschizând căi de pătrundere a capitalurilor din țările nealiate (Rusia, China, din
spatiul MENA) și reîncepând să practice o retorica naționalist – antioccidentală, îndepărtând
capitalul european și american.
 Sunt coagulate grupuri de presiune (de interese) în industria energetică
internațională care influențează politicile energetice naționale. Există grupuri de interese
românești care influențează politicile energetice naționale slăbind potențialul de influență a
României în regiune. De minim 10 ani, indiferent de guvernare, există același grup de interese
care coordonează industria energetică românească.
 Lipsa capacității de interconeare a rețelelor electrice și de gaze, capacitatea de
import de energie electrică este limitata la aproape 2000 MW, în situația în care importurile
au depășit 1800 MW în vârf de sarcină în ultima perioadă. Această situație poate duce la
black-out.
 România preferă să importe energie, deoarece prețurile externe sunt mai mici.
Deoarece majoritatea producătorilor mari sunt de importanță strategică nu pot fi lăsați să intre
în faliment, consecință a inactivității.
 Toate companiile energetice produc pierderi la bugetul de stat. Unele produc
din cauza tehnologiilor vechi, a inadecvării la piață și a prostului management și acest lucru se
vede în bilanț sau în intrarea în diverse proceduri de insolvență. Altele produc pierderi prin
proasta gestionare a resurselor financiare, cheltuieli inadecvate și exagerate, diminuând cotele
alocate retehnologizării și profitului (dividentele acționarilor, deci și dividentele distribuite
statului).
 Există companii energetice naţionale care în conjunctura actuală nu sunt
competitive în piaţa internaţională sau regională de energie.

Vulnerabilități11:

 legislație în domeniu energetic, fiscal și a muncii deficitară.

10
Cosmin Gabriel Pacuraru, Strategia Energetică – analiza de riscuri, vulnerabilități, amenințări, pericole,
oportunități, 2020, disponibil la https://www.contributors.ro/strategia-energetica-analiza-de-riscuri-
vulnerabilitati-amenintari-pericole-oportunitati/, accesat la 26.05.2022.
11
Ibidem.

3
  oligopolizarea și cartelizarea extracției, prelucrării, transportului și distribuției
de către companii care nu țin cont de interesul național și al cetățeanului.
 Piața organizată OPCOM nu este independentă (se află în structura
Transelectrica). Pe piața OPCOM nu există pentru tranzacționare produse de heaging.
 UE nu are o politică comună de acces la resurse, țările UE negociază separat cu
Rusia.
 CET-urile (în marea majoritate) sunt gestionate de CL și CJ, adică sunt
politizate și conduse de neprofesioniști. De asemenea CEO se află în prag de insolvență și
CEH în insolvență.
 Lacurile de acumulare nu au mai fost decolmatate de 30 de ani, rezultă că
rapoartele despre rezerva de apă cunt false și din rapoarte trebuie sa fie scoase 30%
 Îmbătrânirea forței de muncă din industria enrgetică.

Amenințări și Pericole12

 dispunerea debalansată a resurselor energetice și traseelor de transport ale

acestora, pozitia de oligopol fiind deținută de Federația Rusă.
 Strategia energetică rusească prevede:
 țările Uniunii Europene să devină cât mai dependente de gazul rusesc,
 Federația Rusă să facă investiții gigant în conducte,
 mărirea capacităților de transport din țările fostei URSS: Turkmenistan, Kazakstan,
Uzbekistan și Azerbaijan către Occident, deci mărirea monopolului rusesc,
 crearea de firme intermediare în țările occidentale care să se ocupe de importurile
de gaze.
 asocierea Gazprom cu “vechii parteneri de afaceri” ai acestuia în diverse firme,
 intrarea în acționariatul a cât mai multor firme de producție și distribuție de gaze
sau producători de material rulant pentru industria extracției și transportului de
gaze din occident,
 achiziționarea companiilor naționale de transport și distribuție de gaze din cât mai
multe țări europene,
 achiziționarea sau asocierea cu cât mai multe firme de infrastructură din țările
europene (comunicații, transport feroviar, etc) la schimb cu un preț mai mic al
gazelor.
 Situația geopolitică complicată de zonele cu conflicte înghețate din jurul Mării
Negre: Abhazia, Osetia, Nagorno – Karabach, criza ucraineană, cât și zona extinsă a Mării
Negre: Siria, toate având și o componentă energetică.
 Federația Rusă este un stat care generează insecuritate.
 Federația Rusă preferă să negocieze cu statele (și nu cu UE direct) în funcție
de: gradul de dependență față de resursele energetice rusești, procentul fiecărei țări din totalul
exportului rusesc de resurse, de mărimea teritoriului acestuia, de mărimea economiei acestuia,
de capacitatea de apărare armată, de interesele economice pe care Rusia le are în legătură cu
statul respectiv și funcție de istoria comună.
 conturarea „cleștelui energetic rusesc”, reprezentat de coridorul nordic de
transport North Stream și de coridorul sudic Turk Stream.
 Federația Rusă blocheză orice inițiativă de dezvoltare de capacități de extracție
și transport de resurse energetice dacă nu este parte din aceasta.
 Amenințarea maghiară: Ungaria se transformă în placa turnantă a transportului
și tranzacțiilor cu produse energetice. Autoritatile maghiare influențează prin metode

12
Ibidem.

4
neortodoxe politicile companiilor naționle românești, în special cele de transport,
Transelectrica și Transgaz.
 China, în ultimii ani este din ce în ce mai prezentă în UE și în România. În
domeniul energetic, a ocolit infrastuctura de producție și transport de gaze, dar s-a arătat
foarte interesantă de investitii în domeniul nuclear: extracția de uraniu și producția de energie
electrică, încheind acorduri în aceste domenii. S-a demonstrat că de fapt aceste acorduri au
blocat terminarea reactoarelor III și IV de la Centrala de la Cernavodă și că reprezentanții
companiilor energetice chinezești au derulat operațiuni de spionaj.
 Distribuția de energie electrică și gaze este cel mai mare producator de profit
din industria energetică și aproape toate companiile românești de distribuție sunt privatizare în
procente mai mari de 50%, statul român nemaideținând controlul (2 pentru gaze și 4
importante pentru energie electrică, a cincea – Electrica – încă având capital majoritar de
stat). Acestea reprezintă poziții de oligopoli, având clienti captivi. O parte din ele sunt în
proprietatea altor state sau mari companii internaționale (Enel – Italia, CEZ – Cehia, Engie –
Franța, E.On – Germania), care cu toate că sunt aliate ar putea reprezenta pericole deoarece
acestea pot vinde participațiile majoritare altor companii din țări nealiate.
 situație asemănătoare este în extracție, Petromul, având acționar majoritar
OMV din Austria plus un acționariat semnificativ provenind din Federația Rusă, fapt de oferă
accesul la decizii în politicile energetice românești.
 Distribuția de combustibili lichizi este în procent de aproape 100% în
proprietatea unor companii din state care nu sunt (toate) aliate României (Lukoil, Gazprom,
Socar, Kazmunay Gaz, MOL). Acestea se pot carteliza și pot influiența politicile în domeniu.
 Aproape toate aceste companii au probleme juridice cu statul român ce provin
din nerespectarea contractelor de „privatizare” (OMV, ENEL CEZ, EOn), datorii
nerecunoscute (Rompetrol – KazMunayGaz), evaziune fiscală (LukOil) sau taxarea ilegală a
consumatorilor (ENEL). Pericolul este asupra cartelizarii prețurilor.
 Toate marile companii străine din industria energetică romănească sunt
vulnerabile Gazpromului, acesta ori fiind acționar ori partener comercial principal.
 Toate firmele importatoare de gaze sunt cu acționariat Gazprom.
 Există 3 rafinării în funcțiune (din 10) ce aparțin OMV, Lukoil și
KazMunayGaz, generând riscuri asemănătoare cu cele enumerate mai sus.
 Doar 40% din producția națională de gaz este gestionată de o firma românească
(Romgaz)
 Uniunea Europeană, prin Comisia Europeană, încearcă să creeze o politică
energetică unitară a țărilor componente, impunându-le un set de reguli în economisirea
energiei, în interconecarea sistemelor naționale de transport de gaze sau de curent electric, în
realizarea de proiecte alternative de aprovizionare cu energie. Problema pe care o are CE este
că țările membre opun rezistență prin amânarea sau nerespectarea deciziilor și recomandărilor
emise în domeniu. Cel mai mare pericol de securitate energetică europeană este mărirea
dependenței Germaniei față de gazele rusești prin eliminarea până în 2020 a producției de
energie electrică nucleară.
 Problema pe care o mai are de rezolvat UE este de a depista care este cel mai
mic pericol în raport cu Rusia: să micșoreze importurile de gaze rusești, fapt ce poate duce la
micșorarea PIB-ului acesteia și intrarea în incapacitate de plată a Federației Ruse sau la
menținerea actualei stări de fapt care de asemenea este generatoare de insecuritate.
 Un alt pericol de securitate în Europa este reducerea volumelor de transport a
produselor energetice prin traseele ce străbat Ucraina prin mărirea capacităților de transport
prin North Stream și Turk Stream, fapt ce ar duce la contaminrea conflictului către alte
direcții pe teritoriul ucrainean.

5
  Nu în ultimul rând pe harta pericolelor se află și rezervorul de gaze descoperit
în zona românească a Mării Negre ce are un potențial declanșator de insecuritate politică în
zonă.

4. CONCLUZII
Securitatea energetică reprezintă baza securității naționale a fiecărui stat, deoarece
creează condiții pentru dezvoltarea economică, asigură resurse și instrumente pentru
desfășurarea activității în condiții normale și, de asemenea, asigură stabilitatea internă. a
statului și stabilitatea regională.
Securitatea energetică este profund marcată, în opinia noastră, de competiția pentru
resurse, care pot deveni instrumente de presiune în relațiile internaționale. Competiția pentru
resursele energetice poate crește tensiunile internaționale, mai ales atunci când competiția
pentru resursele energetice se suprapune peste problemele culturale, politice, ideologice mai
profunde, legate de redistribuirea sferelor de influență, etc.
De aceea, considerăm că este vital ca statele, atât ca actori individuali, dar și ca parte a
unei alianțe politico-militare, să își unească eforturile pentru realizarea securității energetice,
să identifice toate domeniile de interes energetic și să dezvolte proiecte comune care să vizeze
diversificarea surselor de energie, securizarea rutelor etc., astfel încât să creeze
interdependențe energetice și economice, interdependențe care să permită realizarea tuturor
obiectivelor pe termen scurt, mediu și lung. Atât statele deținătoare de resurse energetice, cât
și statele consumatoare trebuie să fie conștiente că nimeni nu se poate mișca independent pe
termen mediu și lung, condițiile actuale, când globalizarea a pătruns în toate domeniile și a
ajuns în toate zonele geografice. Odată cu globalizarea societății, asistăm la proliferarea
riscurilor și amenințărilor, iar vulnerabilitățile sunt din ce în ce mai dificil de gestionat.
Atenția pe care statele o acordă în ultimii ani securității energetice se materializează,
printre altele, în elaborarea strategiei energetice și de securitate energetică, ceea ce denotă
poziția statului pe scena energetică internațională, precum și atitudinea sa față de provocările
energetice care afectează performanțele intereselor naționale. și modul de realizare a
securității naționale.
Combaterea riscurilor și amenințărilor la adresa securității energetice este una dintre
cele mai mari provocări pentru orice țară, mai ales pentru România, care se află la intersecția
intereselor energetice. România se poate pune la adăpost de amenințările energetice dacă se
concentrează pe reducerea vulnerabilităților interne și externe prin promovarea cooperării și
crearea unor interdependențe suficient de robuste pentru a ne feri țara de întreruperi acute ale
aprovizionării cu energie. De asemenea, România trebuie să dezvolte sectorul energetic care
să se bazeze pe resurse regenerabile și să investească în noi tehnologii energetice. Riscurile nu
pot fi eliminate complet, dar pot fi identificate la timp, înțelese și gestionate într-un mod cât
mai eficient, așa cum țara noastră este mai puțin expusă la factori care pot amenința realizarea
securității energetice.

BIBLIOGRAFIE

1. D.M. Bărbuț, Energy strategy in the context of modern security, ED. Top Form,
Bucuresti, 2012.
2. K. Proninska, Energy and security: regional and global dimensions, Oxford
University Press, 2007.
3. C. Băhnăreanu, Energy resources, crises, conflicts, Ed. Military, Bucuresti, 2008,
p.27.
4. A. Codoban, Russia and Europe in the race for power. Natural gas: between
economics and geopolitics, ed. Ars Docendi, București, 2012.

6
 5. Cristian Băhnăreanu, Securitatea energetică a României în context european,
Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2010.
6. Matthew H. Brown, Christie Rewey, Troy Gagliano, Energy security, National
Conference of State legislatures, Washington, 2003.
7. Energy security in a multi-polar world, London, 2011.
8. Cosmin Gabriel Pacuraru, Strategia Energetică – analiza de riscuri, vulnerabilități,
amenințări, pericole, oportunități, 2020, disponibil la https://www.contributors.ro/strategia-
energetica-analiza-de-riscuri-vulnerabilitati-amenintari-pericole-oportunitati.