Olimpiada clasa a X a

CUPRINS

1. Revolutia glorioasa .................................. ............................................

2. Epoca luminilor ................................. ..................................................
3. Organizarea statelor moderne ...............................................................
3.1. Constituirea SUA ............................................................................
3.2. Revolutia franceza ..........................................................................
3.3. Franta napoleoniana ........................................................................
3.4. Relatiile internationale in secolul al XIX-lea ..................................
4. Ţările Române şi problema orientală…… ...........................................
4.1. Secolul fanariot. Anul 1821 ...........................................................
4.2. Războaiele ruso-austro-turce. Regulamentul organic ....................
5. Anul 1848 în Europa ………….. .........................................................
5.1. Aspiraţii liberale şi naţionale în Europa .........................................
5.2. 1848 în spaţiul românesc ................................................................
7. State naţionale şi multinaţionale în a doua jumătate a sec. XIX ..........
7.1. România ………………………………………………………….
7.2. Germania şi Austro-Ungaria ……………………………………..

1. ``Revolutia glorioasa``

Cauzele revolutiei engleze

Incepand cu secolul ala XVI-lea Anglia cunoaste o dezvoltare treptata a unei
economii bazate pe initiativa individuala, concurenta si profit ce permite
aparitia unei noi nobilimi, interesata in manufacturi, ferme capitaliste si comert
maritim. Impreuna cu burghezia in formare ei incep sa controleze viata
economica a tarii si doresc sa obtina si puterea politica.
Ei erau larg reprezentati in Parlament, institutie ce smulsese regelui dreptul a
aviza politica fiscala si legislativa a acestuia si incearca sa impuna libertati
conforme cu interesele lor. Pe de alta parte de bunul plac al suveranului depind
brevetele pentru infiintarea intreprinderilor comerciale si industriale, o frana in
fata cresterii productiei si schimburilor, accentuand opozitia rege-parlament.

1
 Divergentele sunt accentuate si de situatia religioasa unde regele conducea
Biserica anglicana, iar majoritatea burgheziei si noii nobilimi era puritana.
Acestia cereau ``purificarea`` bisericii de urmele ei catolice si contestau inca o
data puterea regelui.
In 1628 Parlamentul adreseaza lui Carol I Stuart ``Petitia dreptului`` in care-i
atrageau atentia asupra limitelor puterii regale si asupra prerogativelor
parlamentare, iar regele dizolva adunarea si guverneaza singur intre 1629-1640.
Razboiul cu Scotia a epuizat resursele financiare si l-a obligat pe Carol sa
convoace Adunarea in speranta votarii unor noi impozite. Parlamentul refuza si
emite Mustrarea ce Mare in care se enumera abuzurile acestuia, se cere
demiterea si condamnarea colaboratorilor cei mai apropiati ai regelui si anularea
impozitelor adoptate in ultimii zece ani. Regele refuza si incearca sa-i aresteze
pe liderii miscarii, aparati de populatia Londrei si astfel se declanseaza razboiul
civil (1642-1649).
In prima parte cavaleria regala obtine cateva victorii in fata armatei
parlamentul, beneficiind de sprijinul marii nobilimi si liderilor bisericii. Situatia
se schimba atunci cand Thomas Fairfax si mai ales Oliver Cromwell
reorganizeaza armata dupa modelul unitatilor de elita ``coastele de fier`` si obtin
victoriile decisive de la Marston Moor, Preston si Naseby. Carol I este prins,
judecat si executat la 1649, iar parlamentul proclama republica
(Commonwealth).
Puterea reala era exercitata de armata condusa de Oliver Cromwell ce inabusa
miscarile regaliste din Scotia si Irlanda si emite Actele de navigatie (1650-
1651), lovind puternic in Olanda si flota ei comerciala. In 1653 Cromwell
dizolva parlamentul si se proclama Lord Protector cu atributii sporite ce impun
practic dictatura militara in Anglia. La moartea lui Cromwell (1660) armata in
invita pe fiul lui Carol I sa ocupe tronul, marcand astfel revenirea monarhilor pe
tron, in connditiile in care majoritatea dorisera desfiintarea absolutismului si nu
monarhiei.
Carol II (1660-1685) si Iacob II (1685-1688) ignora lectiile razboiului civil si
incerca sa reinstaleze absolutismul si biserica catolica. Opozitia parlamentara,
noua nobilime si burghezia il cheama la tron pe Wilhelm de Orania, ginerele lui
Iacob al II-lea, dupa ce in prealabil acesta acceptase ``Declaratia drepturilor`` in
care se precizau drepturile si datoriile poporului si regelui, infaptuind astfel
revolutia glorioasa.

EXERCITII

1. Petitia dreptului (1628) : ``1. Lorzii ecleziasticii si mireni si comunele,

intruniti in Parlament, aduc la cunostinta cu toata smerenia suveranului si
stapanului nostru, regele, ca printr-un statut intocmit sub domnia lui Eduard I ...
s-a declarat si statornicit ca Regele si mostenitorii sai nu vor impune, nici nu vor
incasa tallia sau ajutoare in acest regat fara consimtamantul arhiepiscopilor,

2
episcopilor, comitilor, baronilor, cavalerilor, burghezilor si altor oameni liberi
din comunele regatului ; iar prin autoritatea Parlamentului s-a declarat si stabilit
ca nimeni, in viitor, nu va putea fi constrans sa imprumute bani regelui fara voia
sa, deoarece o asemenea obligatie era contrara ratiunii si libertatilor tarii ...
3. Prin statutul numit Marea Charta a Libertatilor Angliei, s-a hotarat si
statornicit, de asemenea, ca nici un om liber nu va putea fi arestat si intemnitat,
nici lipsit de libertatile si drepturile sale, nici pus in afara legii sau exilat, nici
molestat in orice alt chip, decat in baza unei sentinte legale din partea egalilor
sai sau a legilor tarii.
10. In aceste privinte, ei se roaga cu smerenie, Prea Inalta Voastra Maiestate, ca
nimeni, in viitor, sa nu fie silit sa faca vreun dar gratuit, imprumut de bani sau
dar de bunavoie, nici de a plati vreo taxa sau impozit fara consimtamantul
comun votat de Parlament`` (p. 8 st)
a. Identificati drepturile si libertatile obtinute de-a lungul timpului.
b. Enumerati membrii Parlamentului britanic.

2. Alegeti principala cauza a revolutiei engleze.

3. De ce parlamentul revine in 1660 la forma monarhica de guvernare ?

4. ``Pentru multe generatii viitoare, revolutia din 1688-1689 a fost numita de

stramosii nostri glorioasa revolutie. Gloria ei nu a constat in vreo fapta de arme,
in vreun act exceptional de eroism din partea englezilor, nici din faptul ca o
intreaga natiune s-a dovedit mai puternica decat un rege foarte necugetat ...
Adevarata glorie a revolutiei britanice sta in faptul ca a fost facuta fara varsare
de sange, fara razboi civil, fara masacre sau proscriptii si mai presus de toate, ca
s-a ajuns la o reglementare prin consimtamantul mutual al diferendelor
religioase si politice, care despartisera atat de multa vreme si atat de cumplit
oamenii si partidele. Reglementarea constitutionala din 1689 a rezistat incercarii
timpului`` (G.M. Trevelyan, Istoria ilustrata a Angliei) (p. 9 dr)
a. De ce s-a adoptat denumirea de revolutia glorioasa?
b. Faceti o paralela intre conflictul rege-parlament din 1642-1649 si cel din
1689. Evidentiati diferentele!

2. Epoca luminilor

Iluminismul este marea miscare filozofica a secolului al XVIII-lea ce vedea in

ratiune, educatie si spirit inventiv mijloacele prin care se putea construi calea
spre realizarea fericirea umana.

Noi principii si valori in societate

- Credinta si fericirea omului : pe plan religios iluministii pleaca de la
premisa lui Diderot conform careia ``nu exista decat o singura datorie a

3
 omului, aceea de a fi fericit``. Ideea era in contradictie cu cea a bisericii
catolice, ce vedea in viata o simpla trecere spre cele vesnice si nega
revelatia divina si traditiile Bisericii. Iluministii cred in existenta
Domnului, dar refuza sa accepte amestecul lui in evolutia ulterioara a
universului ce functioneaza in baza unor legi naturale, conceptie denumita
deism. Religia era acceptata doar ca un garant al ordinii sociale, necesara
oamenilor in lipsa unei educatii rationaliste.
- Un nou model de putere : Montesquieu si Voltaire sprijina monarhia
constitutionala, bazata pe separarea puterilor in stat, egalitate in fata legilor
si respectarea drepturilor cetatenesti. Republica era, in conceptia lui J.J.
Rousseau, o societate aparuta ca urmare a unui contract incheiat intre
oameni liberi si egali, contract prin care puterea era exercitata de
reprezentanti in numele poporului. In paralel, Rousseasu credea insa ca
republica si democratia sunt posibile doar in statele mici, iar proprietatea
privata este o cauza a inegalitatii intre oameni.
- Munca, sursa bogatiei : munca era considerata unica sursa a bogatiei si
progresului, chiar daca unii inclinau spre agricultura si altii spre industrie
si comert. Adam Smith sustine ca industria si comertul prospera doar
atunci cand sunt indeplinite trei conditii si anume libertate individuala,
exprimarea interesului personal si existenta cererii si ofertei pe piata.

Absolutismul luminat
Filozofia iluminista a fost adoptata de cativa monarhi absolutisti ce doreau sa
evite conflictele interne si contestarea propriei puterii prin reforme partiale care
sa imbunatateasca situatia populatiei. Frederic II al Prusiei, Iosif II al Austriei
si Ecaterina II a Rusiei corespondeaza cu iluministii si modernizeaza legislatia,
sprijinind eliberarea si improprietarirea taranilor, dezvoltarea comertului si
industriei, desfiintarea torturii si cenzurii, etc. Politica lor a esuat, in final,
deoarece reformele erau, prin natura lor, inutile intr-un stat unde regele, nobilii
si biserica detineau puterea, refuzand sa o imparta cu ceilalti cetateni si
respingeau evolutia economica naturala de la agricultura la industrie si comert
ca ramuri predominante.

Raspandirea si influenta iluminismului

Iluminismul se raspandeste prin intermediul cartilor, fie el brosuri sau
Enciclopedia (35 volume) editata de Diderot si D`Alembert, ziarelor,
societatilor stiintifice si culturale, saloanelor de lectura si lojilor masonice si mai
ales prin intermediul francezei, folosita de elitele Europei.
Literatura si muzica includ o serie de oameni de cultura prestigiosi cum ar fi :
- Voltaire abordeaza epopeea istorica, poemul eroi-comic si filosofic, satira,
pamfletul, tragedia clasica si romanul, dar este, in esenta, un regalist, chiar
daca unul constitutional.

4
 - J.J. Rousseau introduce tema contemplarii melancolice si solitare a naturii
ca refugiu in fata nelinistilor umane si romanul pedagogic, bazat pe
apropierea de natura prin intermediul educatiei, instinctelor si calitatilor
morale innascute ale omului.
- Literatura engleza este reprezentata de Daniel Defoe (Robinson Crusoe) si
Jonathan Swift (Calatoriile lui Gulliver) ce critica subtil intoleranta si
prejudecatile societatii timpului.
- In plan cultural ia nastere curentul german Sturm und Drang (Furtuna si
avant) ce respinge invazia literaturii franceze si suporta cultura germana
bazata pe sublim ca valoare estetica. Sublimul este rezultatul liberului
exercitiu al emotiilor si imaginatiei, chiar daca rezultatul este suferinta,
uratenie, uimire sau groaza. Pe de alta parte, J.W. Goethe creaza Faust, un
rebel care se opune tuturor formelor de intelepciune si in special celor
obtinute prin formule matematice ori stiintifice.
- In muzica W.A. Mozart vine cu opera Don Giovanni unde eroul sfideaza
toate convenientele si regulile sociale si se ridica singur impotriva lumii in
cautarea adevarului, sfarsind, ca si Faust, prin a fi distrus.

Opinia publica
Statul modern aduce cu sine ideea separarii vietii private de viata publica, iar
probleme de interes general (economie, politica, diplomatie, finante, etc.),
discutate pana atunci doar de rege si ministrii sai, intra in dezbatere publica,
antrenand un numar din ce in ce mai mare de oameni. Astfel iau nastere idei
noi, pareri diferite de cele oficiale, uneori radical diferite, dand nastere opiniei
publice de care regele si guvernul invata sa tina seama, indiferent ca se
manifesta in biblioteci, cafenele sau cluburi.
Spiritul public i-a indemnat pe membrii societatii sa se reuneasca in actiuni
comune pentru binele public, creand societati de ajutorare a saracilor si celor
fara adapost, iar statul s-a implicat prin crearea unor stabilimente pentru saraci
si cersetori, considerati indivizi periculosi ce trebuiau pusi la munca fortata.
In paralel, Biserica Catolica foloseste confrerii, pelerinaje si misiuni de
binefacere pentru a-i educa pe oameni in spirit comunitar si intrajutorare.

EXERCITII

1. ``In fiecare stat exista trei feluri de puteri : puterea legislativa, puterea
executiva si puterea juridica sau judecatoreasca. Prin cea de-a treia putere,
magistratul pedepseste infractiunile sau judeca diversele conflicte dintre
cetateni. Atunci cand puterea executiva si cea legislativa se reunesc intr-o
singura persoana, nu mai exista libertate deoarece ne putem teme ca aceasta
persoana ar putea face legi tiranice si apoi sa le puna in practica abuziv. Daca
puterea juridica ar fi detinuta impreuna cu puterea legislativa, controlul asupra
vietii si libertatii cetatenilor ar fi arbitrar deoarece judecatorul ar fi si legislator.

5
Daca puterea juridica ar fi imbinata cu puterea executiva, judecatorul ar putea
detine forta unui opresor`` (Montesquieu, Despre spiritul legilor) (p. 14 st)
a. Identificati principiul sustinut in organizarea statului.
b. Alegeti trei argumente in sustinerea principiului.
c. La ce principiu face aluzie documentul ?

2. Identificati in textul lectiei patru elemente care marcheaza schimbari

fundamentale in evolutia societatii.

3. ``Libertatea de care nu au parte majoritatea oamenilor ramane in Europa

idealul spre care gandirea, dar si istoria inainteaza lent. Este una din tendintele
majore politice si filosofice ale secolului al XVIII-lea. Libertate sau cautarea
egalitatii ? Napoleon credea ca francezul nu dooreste libertatea, ci egalitatea,
adica egalitatea in fata legilor, abolirea drepturilor feudale, pe scurt sfarsitul
libertatilor particulare, adica a privilegiilor`` (Fernand Braudel, Gramatica
civilizatiilor, 1963) (p. 16 st sus)
a. Ce doresc oamenii de rand – libertate sau egalitate ?
b. Pentru ce militeaza iluministii – libertate sau egalitate ?

4. ``Un harnic furnicar muncind senin,

De oameni liberi, pe un pamant eliberat.
Atunci da, as spune clipei :
Mai stai, acum sunt fericit`` (J.W.Goethe, Faust, 1790)
a. Analizati gandurile lui Faust si identificati sursa fericirii personajului.

5. De ce ia nastere opinia publica ?

3. Organizarea statelor moderne

3.1. Constituirea SUA

Nasterea SUA este considerata, simbolic, sosirea vasului Mayflower cu 102

pasageri la 1620 in regiunea devenita ulterior Noua Anglie. Treptat apar pe
coasta de est 13 colonii unite prin religia protestanta si independenta.

Cauzele razboiului de independenta

- Coloniile nu au cunoscut feudalismul si s-au concentrat pe industrie cu
muncitori salariati si mica proprietate agricola in nord si plantatii bazate pe
munca sclavilor negri in sud. Cu timpul coloniile intra in concurenta cu
metropola ce incearca sa le limiteze dezvoltarea industriala si comerciala.
- Colonistii au mostenit drepturile de cetateni englezi si si-au afirmat dorinta
de a se autoguverna deoarece nu erau reprezentati in parlamentul londonez.

6
 Acesta ia, insa, o serie de masuri nepopulare, cum ar fi interzicera
colonizarii la vest de Muntii Alegani, taxe pentru zaharul si ceaiul
importat, redactarea actelor pe hartie timbrata (Legea timbrului, 1765),
ignorand calitatea lor de cetateni englezi.
- Refuzul de a accepta calitatea de cetateni pentru americani

Conflictul cu Anglia
Taxa asupra ceaiului din 1773 duce la un conflict direct deoarece colonistii
din Boston arunca in apa lazile cu ceai, refuzand sa accepte nouul impozit in asa
numita ``partida de ceai din Boston``. Autoritatile inchid portul si impun noi
taxe pentru intretinerea armatelor engleze, iar reprezentantii coloniilor
organizeaza primul congres la Philadelphia (1774) unde decid boicotarea
marfurilor engleze si respingerea autoritatii parlamentului. Ambele parti se
pregatesc de razboi prin recrutarea de mercenari germani (Anglia) si inarmarea
militiilor (SUA), prevestind Declaratia de Independenta (1776) redactata de
Thomas Jefferson in spiritul luptei pentru independenta si libertate.
Congresul mobilizeaza armata de voluntari si foloseste diplomati pentru a
atrage sprijinul Frantei, Spaniei si Olandei, dar initial sufera grele infrangeri in
fata armatei engleze profesioniste ce reuseste sa ameninte Philadelphia si
independenta. Situatia se modifica datorita consilierii militare franceze si
numirii ca general a lui George Washington ce obtine victoriile decisive de la
Saratoga (1777) si Yorktown (1781). Pacea se incheie la Versailles in 1783 si
recunoaste independenta SUA, devenita republica prezidentiala.

SUA
Anii 1783-1787 sunt definiti de lupta dintre republicanii adepti ai
independentei fiecarei colonii si federalistii, conndusi de Washington, ce doreau
un stat federativ, compus din cele 13 colonii, organizat pe principiul separarii
puterilor in stat. Federalistii au castig de cauza si elaboreaza Constitutia din
1787 pe baza urmatoarelor principii :
- Separarea puterilor in stat intre puterea legislativa (Congresul), formata din
Senat si Camera Reprezentantilor, puterea executiva (presedinte si guvern)
si puterea judecatoreasca. Senatul include doi reprezentanti din fiecare stat,
iar Camera Reprezentantilor deputati alesi in numar proportional cu
numarul locuitorilor in fiecare stat. Puterea judecatoreasca apartineCurtii
Supreme, iar presedintele exercita functiile de sef al statului si conducator
al executivului.
- Libertatea presei, dreptul de petitie si adunare
- Garantarea drepturilor cetatenesti
- Interzicerea acordarii de titluri nobiliare, onoruri ereditare si privilegii
exclusive

EXERCITII

7
1. ``Locuitorii coloniilor engleze din America de Nord, in temeiul legilor eterne
ale naturii, al principiilor Constitutiei engleze.. au urmatoarele drepturi :
1. Sunt indreptatiti la viata, libertate si proprietate si niciodata n-au cedat, in
favoarea nici unei puteri suverane, dreptul de a dispune de vreuna din acestea,
fara consimtamantul lor.
2. Stramosii nostri, care au intemeiat din prima data aceste colonii, erau la data
Emigrarii lor din tara mama, partasi la toate drepturile, libertatile si imunitatile
unor supusi nascuti liberi inauntrul regatului Angliei.
3. Prin emigratia lor, ei in nici un chip nu au renuntat la nici unul ... din aceste
drepturi, ci au fost atunci, la fel ca descendentii lor astazi, indreptatiti sa exercite
toate acele drepturi si sa se bucure de ele ...
4. Fundamentul libertatilor engleze si al oricarui guvern liber este dreptul
poporului de a participa la adunarea sa legislativa; intrucat colonistii englezi nu
sunt reprezentati intransa, ... urmeaza de aici ca sunt indreptatiti la libera si
exclusiva putere legislativa in cadrul diverselor lor adunari provinciale,
singurele organisme in care dreptul lor de organizare poate fi realizat`` (Din
Declaratia si Rezolutia Primului Congres Continental American din 14
octombrie 1774)
a. Identificati doua temeiuri juridice care justifica reunirea locuitorilor intr-un
congres continental.
b. Mentionati argumentele aduse in favoarea libertatii coloniilor.
c. Enumerati doua scopuri pentru care luptau americanii.

2. `` Noi consideram adevaruri evidente prin sine ca toti oamenii au fost creati
egali, ca sunt inzestrati de creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, ca
printre acestea se numara viata, libertatea si cautarea fericirii. Ca, pentru a
garanta aceste drepturi, oamenii au instituit guverne, a caror justa autoritate
deriva din consimtamantul celor guvernati. Ca, ori de cate ori o forma de
guvernare devine o primejdie pentru aceste scopuri, este dreptul poporului sa o
schimbe sau sa o abroge, instituind un nou guvern bazat pe acele principii si
organizat in acele forme care-i vor parea mai potrivite pentru a-i garanta
siguranta si fericirea ... Dar cand un lung sir de abuzuri si incalcari ale
drepturilor, toate urmarind invariabil acelasi scop, pun in evidenta planul de a-i
supune sub un despotism absolut, este dreptul lor, este datoria lor lor sa
rastoarne un asemenea guvern si sa ingrijeasca de noi garanti ai securitatii lor
viitoare.
De aici suferinta rabdatoare a acestor colonii, si tot de aici, acum, necesitatea
care le obliga sa schimbe vechiul lor sistem de guvernamant. Istoria actualului
rege al Marii Britanii este un sir de repetate nedreptati si abuzuri, toate avand ca
obiect direct statornicirea unei tiranii absolute asupra acestor state`` (Fragment
din Declaratia de Independenta a Statelor Unite al Americii, 4 iulie 1776)
a. Identificati acele drepturi naturale ale omului mentionate in text.

8
b. Mai sunt aceste drepturi naturale valabile si in ziua de astazi ?

3. De ce Constitutia SUA se bazeaza pe principiul separarii puterilor in stat?

3.2. Revolutia franceza

Cauzele revolutiei
- Taranimea reprezenta 85% din populatie si platea majoritatea taxelor, desi
nu avea pamant si depindea de nobilul local, Stat sau Biserica, fiind
afectata de saracie, boli si foamete.
- Starile privilegiate (nobili, cler) erau scutite de la plata taxelor si
reprezentate la curtea regala, mostenind pozitia sociala si functiile
administrative, militare, juridice si religioase.
- Burghezia este nemultumita de restrictiile impuse industriei si comertului
si doreste sa obtina putere politica pentru a-si apara interesele economice.
- Regele detine putere absoluta in teorie, impartita in realitate cu starile
privilegiate ce profita de haosul in care functionau institutiile statului.
- Exercitarea justitiei de catre mai multe instante ce apartin functionarilor
regali, seniorilor si bisericii
- Existenta vamilor interne ce gatuiesc comertul si circulatia monedei
- Cheltuielile exagerate ale Curtii regale

Franta cunoaste o criza puternica intre 1782-1788 ce loveste agricultura, unde

seceta afecteaza recolta si produce foamete, industria textila si comert,
incapabile sa tina pasul cu cele engleze si nivelul de trai al omului de rand ce
trebuia sa supravietuiasca cu 18 sous [moneda franceza a timpului era livra,
impartita in sous] pe zi.
Regele Ludovic al XVI-lea convoaca Adunarile Generale pentru a vota noi
impozite si le permite sa-i adreseze asa numitele ``Caiete de doleante`` unde sa
formuleze revendicari sub forma unor cereri. Cele trei clase (nobilii, clerul,
starea a treia – burghezie), electrizate de posibilitatea unor schimbari, solicita
desfiintarea absolutismului, reforma fiscalitatii si justitiei si formarea unei
adunari reprezentative care sa decida asupra legilor si impozitelor.

Revolutia
Constienti ca regele nu doreste reforma, membrii starii a treia solicita votul
individual in parlament si se proclama Adunare Nationala, beneficiind de
sprijinul unei parti a clerului, la care regele raspunde chemand trupe din
provincie. Parizienii formeaza municipalitatea (comitet permanent ales) si
militia burgheza ce isi procura armele de la Hotel des Invalides si solicita
guvernatorului inchisorii Bastilia sa cedeze rezervele de praf de pusca si sa
retraga tunurile indreptate impotriva multimii. Militarii trag in multime, act

9
soldat cu peste 150 de morti si raniti, iar populatia ataca, cucereste si darama
Bastilia.
Ecoul luptelor din orase se face simtit si la sate unde taranii doreau o impartire
echitabila a granelor, stergerea impozitelor catre stat si desfiintarea obligatiilor
feudale. In consecinta vara lui1789 marcheaza declansarea unor rascoale ce
distrug arhivele cu datorii si incendierea a numeroase castele nobiliare.
Speriata de anarhie, Constituanta desfiinteaza pe 4 august 1789 toate
privilegiile feudale, proclamand egalitatea tuturor cetatenilor. Pe 26 august este
adoptata ``Declaratia drepturilor omului si cetateanului``, ambele acceptate de
rege sub presiunea parizienilor ce il obliga sa locuiasca in palatul Tuileries din
Paris. Anii 1789-1791 marcheaza lupta politica intre doua grupuri de
revolutionari si anume Clubul Iacobinilor (Societatea prietenilor revolutiei),
dominat de Maximilian Robespierre si Clubul Cordelierilor (Societatea amicilor
drepturilor omului si cetateanului), frecventat de Danton, Marat sau
Desmoulines, apreciat de mica burghezie, meseriasi si muncitori.
Regele decide sa fuga din Paris si este prins la Varennes, iar revolutionarii
impun Constitutia din 1791 bazata pe separarea puterilor in stat si negarea
absolutismului. La randul sau, regele negociaza pe ascuns cu Austria si Prusia
ce trimit trupe impotriva Frantei. Armata dezorganizata si prost condusa este
infranta si Parisul este asediat de armata prusaca condusa de ducele de
Brunswick. Adunarea cheama in capitala 20.000 de soldati ai garzilor nationale,
iar parizienii impun arestarea regelui pe 9-10 august 1792 si adoptarea unei serii
de decizii impotriva dusmanilor revolutiei. Pe 20 septembrie armata obtine
prima victorie la Valmy in fata dusmanilor si Conventia desfiinteaza monarhia
si proclama republica ce cunoste urmatoarele guvernari :
Conventia girondina (1792-1793) este obligata sa-l execute pe rege,
provocand nasterea unei coalitii (Austria, Prusia, Anglia, Rusia) ce dorea sa
restaureze vechiul regim. Republica recruteaza 300.000 soldati pentru razboi si
se confrunta cu rascoalele taranilor din Vendeea si deteriorarea situatiei
economice, ascutind conflictul cu iacobinii ce decid la 2 iunie 1793 sa-i aresteze
si ghilotineze pe girondini.
Conventia montagnarda sau iacobina (1793-1794) ajunge la putere cu sprijinul
maselor si recurge la urmatoarele masuri pentru a restabili ordinea :
- Taxarea tuturor veniturilor
- Preturi maximale pentru combaterea speculei
- Reorganizarea armatei si promovarea ofiterilor fideli revolutiei
- Executarea dusmanilor revolutiei in baza legii suspectilor, adoptata la 15
septembrie 1793, cifrati la aproape 5.000 in Paris si 1.600 in provincie
- Controlul statului asupra economiei
- Calendar si educatie laica
Pe masura ce ordinea se restabilea liderii iacobinilor intra in conflict sub
presiunea lui Robespierre ce dorea sa obtina un control absolut asupra tarii si nu
va ezita sa execute grupurile conduse de Hebert si Danton. In ciuda inaspririi

10
terorii, situatia econommica incepe sa se deterioreze datorita inflatiei, proastei
aprovizionari cu alimente si cresterii preturilor. La sfarsitul lui iulie 1794
Robespierre tine un nou discurs amenintator, iar soldatii Conventiei il aresteaza
si ghilotineaza, punand capat terorii.
Conventia thermidoriana (1794-1795) este formata de sustinatorii moderati ai
intereselor burgheziei, numiti dupa noua luna iulie a calendarului laic. Ei
reusesc sa respinga invaziile externe si dau o noua constitutie ce restabilea
separarea puterilor si votul cenzitar. Legislativul era alcatuit din doua Camere
(Consiliul celor 500 sute si Consiliul Batranilor), iar 5 directori constituiau
executivul, marcand sfarsitul revolutiei propriu-zise.

EXERCITII

1. Identificati principala cauza a revolutiei franceze.

2. De ce reprezentantii starii a treia refuza sa-l asculte pe rege la 1789 ?

3. `` Reprezentantii poporului francez, constituiti in Adunarea Nationala,

considerand ca ignorarea, nesocotirea sau dispretuirea drepturilor omului sunt
singurle cauze ale nefericirii publice si ale coruptiei guvernelor, au hotarat sa
expuna intr-o declaratie solemna drepturile naturale, inalienabile si sacre ale
omului ...
I. Oamenii se nasc si raman liberi si egali in drepturi.
II. Scopul oricarei asociatii politice este conservarea drepturilor naturale si
imprescriptibile ale omului. Aceste drepturi sunt libertatea, proprietatea si
rezistenta la agresiune.
III. Natiunea este sursa esenntiala a principiului oricarei suveranitati; nici o
grupare, nici un individ nu pot exercita vreo autoritate care sa nu emane de la
ea.
IV. Libertatea consta in a putea face tot ceea ce nu dauneaza alltuia.
V. Legea nu are dreptul sa interzica decat actiunile vatamatoare societatii.
VI. Legea este expresia vointei generale : toti ... au dreptul sa contribuie ... la
alcatuirea ei; ea trebuie sa fie aceeasi pentru toti, fie ca apara, fie ca
pedepseste ... `` (Din Declaratia drepturilor omului si cetateanului) (p. 27 dr)
a. Cautati si definiti doi termeni cheie ai documentului.
b. Comentati, pe scurt, principalele doua idei.
c. Care sunt drepturile naturale ale omului ? Argumentati

4. Care este cea mai importanta conventie ce guverneaza Franta revolutionara ?

5. Ce anume provoaca executia liderilor girondini si iacobini ?

11
 3.3. Franta napoleoniana

Directoratul
Teoretic Constitutia se baza pe separarea puterilor in stat, cele doua camere
erau alese liber si se garanta libertatea cuvantului, dar in realitate armata a fost
folosita pentru a elimina majoritatea regalista din Consiliul celor 500 sute la
1797, iar in 1798 s-au anulat alegerile datorita succesului previzibil al
iacobinilor. Inflatia, specula, cresterea preturilor, drumurile distruse, alimente
pe cartela, imposibilitatea platii salariilor pe care le sufereau oamenii de rand
erau in contradictie cu viata luxoasa a noilor imbogatiti, generand ample miscari
sociale.
``Conjuratia egalilor``, condusa de Gracchus Babeuf, propune o societate
egalitara si este rapid lichidata, la fel ca si miscarile regaliste, oferind prilejul
remarcarii tanarului ofiter Napoleon Bonaparte. El recucerise orasul Toulon,
ocupat de englezi si infrange miscarea regalista din Paris, motiv pentru care
Directoratul, in parte speriat de faima sa, il pune in fruntea armatei din Italia.
Desi slab dotata, armata este rapid reorganizata de Napoleon ce obtine 12
victorii in fata austriecilor timp de un an (1796-1797) si impune Tratatul de la
Campo Formio prin care Austria cedeaza malul stang al Rinului, Belgia si o
parte a Italiei.
Urmatoare expeditie il poarta in Orient unde cucereste Egiptul, desi pierde
flota si termina indecis atacul asupra Siriei si de aici in Franta, aflata intr-o
situatie critica.

Consulatul (1799-1804)
Cu ajutorul armatei Napoleon da o lovitura de stat pe 9 noiembrie 1799 si
impune consulatul. In fruntea tarii se aflau 3 consuli, Bonaparte avand rolul
principal, iar noua Constitutie permite amestecul executivului in treburile
legislative. Tara este impartita in departamente, conduse de prefect numiti de
prim-consul, politia cenzura activitatile politice periculoase, presa, teatrul sau
cartile, in timp ce educatia scolara interzice libertatea de gandire in favoarea
unei programe ce punea accent pe obedienta.
In paralel, Napoleon permite revenirea emigrantilor regalisti, creeaza o patura
de privilegiati ce-i datoreaza bogatia si se impaca cu Biserica Catolica al carui
papa Pius al VII-lea decide ca democratia si crestinismul sunt compatibile in
schimbul recunoasterii religiei catolice si deschiderii bisericilor.

12
 Finantele publice se redreseaza sub coordonarea Bancii Frantei, cresc
investitiile si se dezvolta manufacturile, iar in plan juridic apar Codurile penal,
civil si comercial ce imbina drepturile democratice cu prevederi depasite ca
reintroducerea sclaviei in colonii si mentinerea autoritatii barbatului asupra
familiei.
Pozitia consulului este consolidata si de victoriile militare impotriva celei de-a
doua coalitii antifranceze (Anglia, Rusia, Austria, Imperiul Otoman), formata in
1799, la Marengo si Hohenliden. Victoriile permit incheierea pacilor de la
Luneville si Amiens ce ii recunosc dominatia asupra Belgiei si pacea cu toti
vecinii.

Imperiul (1804-1815)
Constient de forta sa, Napoleon este ales consul pe viata in 1802 si imparat in
1804, pe fondul unor conspiratii regaliste si redeschiderii conflictului cu Anglia.
Politica interna este definita de urmatoarele trasaturi :
- Controlul politienesc asupra societatii, marcat de existenta tribunalelor
speciale, reintroducerea practicii trimiterii la inchisoare fara judecata si a
arestului la domiciliu.
- Formarea unei nobilimi supuse imparatului ce primeste functii si domenii
- Reorganizarea armatei in unitati flexibile de maximum 30.000 de oameni,
dublate de corpuri de cavalerie, artilerie, geniu si Garda Imperiala. Ofiterii
sunt promovati din randul trupelor, exclusiv pe baza meritelor si priceperii,
iar Marea Armata din 1805-1806 numara 600.000 de oameni condusa de
maresali celebri ca Murat, Lannes, Ney, Soul sau Bernadotte.
Politica externa vizeaza conflictul cu cea de-a treia alianta, compusa din
Anglia, Rusia, Austria si Prusia, Desi englezii raman stapanii marilor, datorita
victoriei decisive a amiralului Nelson la Trafalgar in 21 octombrie 1805,
francezii sunt imbatabili pe uscat in luptele de la Ulm, Austerlitz, Iena, Eylau si
Friedland. Pacea de la Tilsit si alianta cu Rusia ii permit lui Napoleon sa
impuna blocada economica asupra Angliei in perspectiva unei invazii prin
Canalul Manecii. Blocada esueaza, au loc rascoale populare in Prusia, Spania,
Portugalia si criza economica isi arata coltii in conditiile recoltelor slabe din
1811 si lipsei entuziasmului pentru noi conflicte a unei noi nobilimi si burghezie
ce avea nevoie de timp sa ``digere`` bogatiile aduse de imperiu.
Conflictul cu Rusia se transforma in campania nereusita din 1812-1813 in care
marea parte a armatei dispare in zapada si frigul rusesc, iar tarul Alexandru
formeaza a patra alianta ce obtine victoriile de la Leipzig (1813) si Waterloo
(1815), punand capat imperiului francez al carui lider este exilat pe insula Sf.
Elena.

EXERCITII

13
1. Alegeti principala masura a politicii interne din timpul consulatului.
2. De ce doreste Napoleon sa se proclame imparat ?

3. ``Adresandu-se unui apropiat in timpul campaniei din Italia, Napoleon

Bonaparte spunea urmatoarele : Ceea ce am facut pana acum nu inseamna mare
lucru. Nu sunt decat la incepuutul carierei mele. Credeti ca m-am luptat pentru
victorie in Italia pentru a aduce glorie avocatilor Directoratului? Credeti ca am
facut toate astea pentru a fonda republica?
Ce idee! O republica de 30 milioane de oameni, cu moravurile noastre, cu
viciile noastre. Este oare posibila? Este un vis de care acum francezii sunt
entuziasmati, dar care va trece ca atatea altele. Lor le trebuie glorie si
satisfacerea vanitatii. Din libertate nu inteleg nimic.`` (p. 34 st)
a. Ce doreau francezii in opinia lui Napoleon ?
b. De ce republica nu se potrivea cu Franta, in opinia sa?

4. Alegeti principala masura a politicii interne din timpul imperiului.

5. Care este cauza principala a infrangerii lui Napoleon Bonaparte ?

3.4. Relatiile internationale in secolul al XIX-lea

Când? Unde? Cine? De ce ? Cum? Ce ?

Revolutia franceza si razboaiele napoleoniene modifica atat harta Europei cat

si mentalitatea locuitorilor. Reformele moderne demonstreaza posibilitatea
functionarii statelor democratice, bazate pe libertate, egalitate si drepturi
cetatenesti, idei ce negau autoritatea absoluta a monarhilor si privilegiile
nobilimii si clerului.
Marile puteri sunt obligate sa limiteze pagubele produse de aceste evenimente
si idei, motiv pentru care organizeaza Congresul de la Viena (1815). Conferință
a statelor europene, desfășurată la sfârșitul războaielor napoleoniene cu scopul
de a restaura ordinea conservatoare existentă înaintea izbucnirii Revoluției
Franceze, avea drept obiective restabilirea vechilor regimuri absolutiste și
înlăturarea, prin stabilirea de noi granițe, urmările ocupației franceze în Europa.
Preocupările majore ale participantilor au fost :
- realizarea unui echilibru al relațiilor de forțe între state, fără a ține seama
de particularitățile lingvistice, religioase, de tradiții ale teritoriilor pe care
și le împărțeau;
- favorizarea autorității tradiționale, adică forțele feudale, conservatoare și
clericale.
Cuvintele cheie ale Congresului au fost „restaurație“ și „legitimism“.
Restaurația consta în readucerea pe tron a dinastiilor care fuseseră îndepărtate
în urma unor revoluții sau a altor evenimente cu rezonanță, iar legitimismul era

14
o teorie monarhică ce considera drept principiu fundamental al statului dreptul
la tron al dinastiilor legitime și puterea absolută a acestora.
Franta a fost redusa la teritoriul din 1789 si obligata sa plateasca despagubiri
de razboi, fiindu-i blocat drumul spre Anglia de crearea Regatului Unit al
Tarilor de Jos ce unea Olanda si Belgia de astazi. Prusia si Austria isi recapata
teritoriile pierdute si obtin altele in plus, Rusia ocupa 2\3 din Polonia, iar Anglia
pastreaza Gibraltar si statutul de putere navala.
Congresul de la Viena a instituit o nouă ordine în care Europa era sub
controlul unui ansamblu de patru puteri: Austria, Prusia, Rusia și Anglia. Pentru
a păstra vechile regimuri dinastice, neluând în seamă dorințele și aspirațiile
națiunilor care doreau să-și creeze state proprii, naționale, monarhii Prusiei,
Austriei și Rusiei creau, în 1815, Sfânta Alianță, un pact de asistență mutuală
între monarhii absoluți europeni îndreptată împotriva frământărilor
revoluționare, și care, până în 1823, a permis împiedicarea tuturor mișcărilor
liberale sau naționale europene.
Congresul de la Viena si Sfanta Alianta s-au lovit la scurt timp de o serii de
miscari revolutionare in Spania (1819), Italia (1820 – 1830), Grecia (1821-
1828), Polonia (1830-1831), Franta (1830) si tarile latino-americane (1820-
1831). Revolutionarii doreau sa-si creeze state nationale libere, republici sau
monarhii constitutionale, bazate pe egalitatea in drepturi, libertate si reforme
moderne, respingand complet amestecul marilor puteri in treburile lor interne.
Cu exceptia Frantei, unde este instaurat regele Ludovic Filip I, Greciei
independente in 1828 si zonei sud americane, celelalte revolutii sunt infrante
datorita interventiilor militare franceze, austriece si rusesti, pregatind insa
drumul catre revolutia de la 1848.

EXERCITII

1. Ce rol avea Congresul de la Viena ?

2. De ce marile puteri doresc sa se reintoarca la situatia dinainte de revolutia
franceza ?
3. Pe de o parte avem nobilimea si clerul, iar pe de alta parte burghezia si noua
nobilime. Cine sprijina autoritatea traditionala ( conservatorismul – ideologie
politica) si cine suporta reformele moderne ( liberalism – socialismul)?
4. Identificati scopul principal al formarii Sfintei Aliante .
5. Ce doresc in primul rand revolutionarii ce se ridica impotriva Sfintei
Aliante ?

4. Ţările Române şi problema orientală

4.1. Secolul fanariot. Anul 1821

15
Problema orientală = criza orientală– declinul Imperiului Otoman 1683 – 1923

Caracteristici: lipsa cuceririlor teritoriale

- conflicte militare între Imperiul Habsburgiuc , Impariul Țarist și Imperiul
Otoman ( războaie ruso -austro – otomane sec XVIII - XIX)- dorința de
expansiune a Austriei și Rusiei asupra teritoriilor controlate de Imperiul
Otoman din Europa centrala și de S-E
- răscoale ale popoarelor aflate sub stăpânire otomană ( sârbi, biulgari, greci,
români) -1815 – 1848, 1876
- crize politice interne ( lupta pentru putere in interiorul imperiului), crize
economice și sociale

2 principii politice internaționale sec XVII – 1918 :

- principiul diplomatiei ( există și astăzi) = negociere
- echilibrului european = pentru marile puteri ( state independente)- avand în
vedere ca o mare putere sa nu crească prea mult sau să scada prea mult
( hegemonie politică)

din 1918 până astăzi: principiul diplomatiei și principiul securității colective

sec XVII – după 1683 domnitorii pământeni din Țara Romanească ( Oltenia și
Muntenia) și Moldova( Bucovina 1774 și Basarabia 1812) : politica
antiotomană : alianțe cu Austria și Rusia

- domnitorii pământeni au fost considerați de sultanul Imp. Otoman –

necredincioși
Moldova 1711 – otomanii au câștigat bătălia de la Stănilești ( ultimul domnitor
pământeanDimitrie Cantemir) -1821
Țara Românească 1716 – penultimul domnitor a fost C-tin Brâncoveanu
(1688-1714), ultimul domnitor pe Stefan Cantacuzino ( 1714 -1716)- 1821
- primul domnitor fanariot a fost Nicolae M avrocordat
Secolul fanariot marchează perioada cuprinsă între 1711 (Moldova)/1716
(Muntenia) şi 1821 în care sultanii otomani impun domni fanarioţi în locul
celor pământeni pentru a accelera integrarea lor economică şi politica la
periferia Imperiului. Problema orientală este, pe scurt, decăderea treptată a
Imperiului otoman şi luptele politice, diplomatice, economice şi militare între
marile puteri pentru a obţine cât mai mult din eventuala prăbuşire a turcilor.
Secolul fanariot este definit de următoarele trăsături/ caracteristica:
- instabilitatea domniei permite celui ce oferă mai mult să cumpere tronul la 1-3
ani, motiv pentru care am avut 36 de domni în Moldova şi 39 în Ţara
Românească
- origini etnice diverse ale domnilor : greci (Caragea, Şuţu, Calimachi,Ipsilanti),
români (Racoviţă), albanezi (Ghica), turci (Hangerli)

16
- dispariţia armatei naţionale
- cumpărarea funcţiilor
- impunerea boierilor greci în funcţii de conducere
- taxe şi impozite numeroase
- putere politică, legislativă, juridică, militară, economică şi fiscală absolută a
domnilor, asimilaţi de turci cu dregătorii otomani
În ciuda faptului că erau în slujba Imperiului turc, marile familii greceşti ce
domină Ţările Române se simţeau mai degrabă legate de tradiţia bizantină şi
doreau reconstituirea Bizanţului ca un imperiu multinaţional ortodox condus de
greci. Comportamentul, ceremonialul de la curte, luxul ostentativ şi dispreţul
indiferent arătat localnicilor demonstrează cât de rupţi de realitate erau în
visurile lor în faţa cărora stăteau toate marile puteri şi interesele lor.

Reformele fanariote
Domnii fanarioţi au dorit să modernizeze Ţările Române pentru a-şi exercita
mai eficient stăpânirea şi mai ales colectarea taxelor. De aceea, unii fanarioţii îşi
propun modernizarea instituţiilor statului şi structurilor sociale.
Cel mai important reformator a fost Constantin Mavrocordat ce a obţinut 6
domnii muntene şi 4 moldovene pe o perioadă cumulată de 25 de ani. Prima
reformă a fost recensământul populaţiei (1740) pentru ca statul să poată evalua
precis impozitele ce urma să le strângă. De asemenea, a impus un impozit fix,
anual, pe cap de locuitor şi a numit doi ispravnici la conducerea fiecărui judeţ
care să controleze funcţionarii locali.
Reforma justiţiei a permis crearea unor instanţe de judecată la nivel local,
controlul statului asupra procedurilor şi înregistrarea scrisă a activităţilor. Cea
mai importantă măsură rămâne cea socială (1746-1749), tradusă prin
desfiinţarea şerbiei (legarea de pământ a ţăranilor) ce se răscumpărau cu 10
taleri pe cap de om şi deveneau clăcaşi, muncitori pe pământul boierilor.
Alexandru Ipsilanti va iniţia reforme în domeniile fiscal, judecătoresc,
poştal şi educaţie şi va sprijini dezvoltarea meseriilor şi comerţului. La
Bucureşti este construită o nouă curte domnească, începe regularizarea râului
Dâmboviţa şi se construiesc primele cişmele cu apă de izvor adusă de la 20 km
distanţă.
După 1750 boierii din partida naționala au elaborat proiecte politice sub formă
de memorii pe care le-au adresat marilor puteri : respectarea autonomiei
( înlăturarea domnitorilor fanarioți) și modernizarea statului

Mişcarea lui Tudor Vladimirescu (1821)

La începutul secolului al XIX-lea popoarele balcanice ortodoxe (greci,
bulgari, sârbi, români) îşi pun speranţele de independentă în politica Rusiei.
Imperiul turc, blocat în corupţie şi birocraţie, era incapabil să administreze
viabil Ţările Române, iar marea boierime contestă, în pamflete şi broşuri,
prezenţa elementului grec. Pe acest fond apare o revoltă antiotomană condusă

17
de Eteria, o mişcare greacă pornită din Rusia şi sprijinită indirect de ţar. Ea
atrage suportul negustorilor şi boierilor greci, a domnilor fanarioţi şi a unui mic
boier din Oltenia Tudor Vladimirescu. Intenţia eteriştilor, conduşi de
Alexandru Ipsilanti, era de a folosi Ţările Române ca trambulină a operaţiilor
militare şi de a coopera cu trupele de panduri împotriva turcilor. Planurile erau
superficiale şi prost coordonate, în condiţiile în care cei doi lideri nu aveau
încredere unul în altul.
Proclamaţia de la Padeş (23 ianuarie 1821), emisă de Tudor, justifica acţiunea
ca fiind ridicată împotriva fanarioţilor şi a unei părţi din nobilime, nu a
turcilor. Ajuns cu armata la Bucureşti Tudor guvernează ţara două luni în baza
unui program generos (reforme în armată, administraţie şi educaţie ; desfiinţarea
privilegiilor), dar lipsit de instituţiile capabile să-l pună în aplicare. Conştient de
lipsa de susţinere a boierimii şi duşmănit de eterişti, Tudor părăseşte capitala şi
este ucis de eterişti pe 27 mai, care la rândul lor sunt lichidaţi de turci.
Mişcarea lui Tudor a avut două urmări importante şi anume revenirea la
domniile pământene şi a atras atenţia marilor puteri asupra Ţărilor Române.

EXERCIŢII

1. `` Prin secolul al XVIII-lea, o parte dintre greci obţinuseră un statut

privilegiat în Imperiul otoman, în comparaţie nu numai cu alţi creştini, dar şi cu
majoritatea musulmanilor. Poziţia cu adevărat privilegiată era deţinută însă nu
de negustorii greci şi nici măcar de înalţii oficiali ai Bisericii ortodoxe, ci de un
alt grup, oligarhia fanariotă, al cărei centru era Constantinopolul.
Membrii acestui grup, al cărui nume provenea de la Fanar, sau cartierul
farului, unde trăiau majoritatea creştinilor ortodocşi şi unde se afla sediul
Patriarhiei ortodoxe, erau în mare parte de naţionalitate greacă, dar el includea
şi italieni elenizaţi, români şi familii de albanezi. Influenţa fanarioţilor deriva
din marea lor bogăţie. Fiind cel mai bine educaţi dintre popoarele balcanice,
grecii au ocupat în Imperiul Otoman posturile de dragomani.
De-a lungul secolelor XIV-XVIII, Moldova, Ţara Românească şi, din secolul
al XVI-lea, Transilvania nu au fost incorporate în sistemul imperial otoman, ci
au fost provincii autonome, având propriile lor instituţii. Imperiul otoman nu
dorea să incorporeze direct aceste ţinuturi, întrucât avea nevoie de provincii
tampon, care să constituie un bloc eficient de apărare împotriva puterilor
învecinate.
După Tratatul de la Karlowitz, Poarta era preocupată de stabilitatea politică a
cestor provincii de graniţă. Într-o perioadă de retragere din faţa marilor puteri
europene, ea avea nevoie de conducători pe care să se poată bizui şi care să nu
conspire cu duşmanii ei. Domnitorii autohtoni nu mai păreau de încredere.
Deoarece grecii fanarioţi se dovediseră slujitori capabili, numirea lor în cele mai
înalte poziţii în Principate părea să fie acum cea mai recomandabilă alegere``
(Barbara Jelavich, Istoria Balcanilor) (p. 42 st)

18
a. Precizaţi cel puţin trei motive pentru care turcii apelează la fanarioţi.
b. Care a fost statutul Ţărilor Române în secolele XIV-XVIII ?- suzeranitate
otomana; vasalitate,

2. Cum explicaţi atitudinea reformatoare a domnilor Constantin

Mavrocordat şi Alexandru Ipsilanti.= propriile interese : colectarea banilor
din dări și impozite pentru păstrarea tronului, dexvoltarea societății
potrivit ideilor iluministe, refacerea Imperiului
3. Care este cea mai importantă reformă fanariotă ?- desființarea șerbiei
4. Sunt comune scopurile Eteriei şi cele ale lui Tudor Vladimirescu ?
5. Care este visul domnilor fanarioţi ?

4.2. Războaiele ruso-austro-turce. Regulamentul organic

Războaiele ruso-austro-turce
Înfrângerea otomanilor sub zidurile Vienei la 1683 deschide drum tendinţelor
marilor puteri de a se substitui turcilor în Balcani şi Orientul Apropiat. Pe de
altă parte, popoarele balcanice îşi manifestă dorinţa de independenţă, primul
succes fiind al grecilor în 1828-1829.
Cei mai prezenţi în zonă au fost ruşii ce lansează idee unirii tuturor slavilor
sub conducerea lor, urmaţi de austrieci ce doreau sa ajungă, ca şi ruşi, la
strâmtori şi Constantinopol. De aici rezultă următoarele conflicte ce afectează
direct şi provinciile române :
1. 1683-1699 : Pacea încheiata la Karlowitz în 1699 consfinţea ruperea
echilibrului politico-militar din SE Europei şi trecerea Transilvaniei sub control
austriac.
2. 1716-1718 : Pacea de la Passarowitz aduce Banatul şi Oltenia sub autoritate
austriacă.
3. 1736 – 1739 : Pacea de la Belgrad readuce Oltenia sub dominaţie turcă.
4. 1768-1774 : Pacea de la Kuciuk Kainargi aduce Ţările Române sub
protectorat rusesc sub forma protecţiei acordate creştinilor ortodocşi şi
Bucovina cade în mâinile Austriei.
5. 1787-1792 : Prin tratatele de pace de la Şiştov (1791) şi Iaşi (1792) turcii
cedează Rusiei teritoriul dintre Bug şi Nistru.
6. 1806-1812 : Pacea de la Bucureşti oferă ruşilor Basarabia, desprinsă din
trupul Moldovei
7. 1828-1829 : Pacea de la Adrianopol consolidează poziţia de protector a
Rusiei, în timp ce turcii rămân putere suzerană.

Regulamentul organic

19
 Ocupaţia militară otomană, necesară lichidării mişcării eteriste şi a pandurilor
revoluţiei lui Tudor Vladimirescu şi numirea de domni pământeni a nemulţumit
Rusia ce dorea să se amestece în viitorul Ţărilor Române. Convenţia de la
Akkerman din 1826 recunoştea statul de putere protectoare al Rusiei şi alegerea
domnilor de către Divan (boieri) pe o perioadă de şapte ani.
Tratatul de la Adrianopol (1829) aduce ruşilor şi şansa unei ocupaţii militare
ce le permite reorganizarea administrativă a ţărilor sub bagheta generalului
Kiseleff. În consecinţă apar Regulamentele Organice, intrate în vigoare în 1831
(Ţara Românească) şi Moldova (1832) modifică fundamental organizarea
internă datorită următoarelor prevederi :
- separarea puterilor în stat
- înfiinţarea unui parlament boieresc
- reforme in administraţie, justiţie si educaţie
- eliminarea vămilor interne
- impozit unic
Regulamentele organice au înzestrat practic Moldova şi Ţara Românească cu
instituţii aproape identice şi au acordat cetăţenie comună locuitorilor lor,
grăbind astfel unirea celor două ţări.

EXERCIŢII

1. `` Ruptura cu Estul, decisă de elita secolului al XIX-lea, s-a tradus printr-o

puternică devalorizare şi culpabilizare a unor popoare şi culturi care până atunci
oferiseră românilor mai curând modele decât motive de lamentare.
Primele victime au fost grecii. Bălcescu a dat tonul în articolul Românii şi
fanarioţii, subliniind starea de jale la care cei din urmă aduseseră ţara.
Eminescu are fobia grecilor : < Şi dacă s-a stricat rândul şi tocmeala acestor ţări,
dacă am pierdut provincii, dacă am înlăturat cu uşurinţă obiceiuri bune şi vechi,
dacă au intrat corupţia şi laşitatea în clasele vechii societăţi româneşti, totdeauna
izvorul acestor rele se va găsi c-a fost un grec sau o mână de greci>
Nici D. Drăghicescu nu se prezintă mai conciliant faţă de greci în încercarea
sa de psihologie a poporului român : < Grecii ne-au lăsat ceva din duplicitatea,
ceva din perfidia dezbinătoare, cu echivocul zavistnic şi corupt, cu lipsa de
demnitate şi cu linguşirea dublată de un orgoliu bolnav cunoscut al Bizanţului>
Turcii au şi ei partea lor de vină în evoluţia românilor : < Şalvarii, nişte
pantaloni, precum se ştie, foarte largi, antereul cu mâneci lungi şi plutitoare,
peste care se punea o altă haină cu mâneci despicate, sau giubeaua cu mânecile
largi şi scurte, toate acestea poartă pecetea unei vieţi de lene şi trândăvie>``
(Lucian Boia, Istorie şi mit în conştiinţa românească, 1997) (p.47 dr)
a. Formulaţi două argumente pro afirmaţiilor lui Eminescu şi Drăghicescu
cuprinse în text .
b. Formulaţi două argumente contra afirmaţiilor lui Eminescu şi Drăghicescu
cuprinse în text .

20
2. Ce urmăreau Austria şi Rusia în conflictul cu Turcia ?
3. Precizaţi numele documentului ce reglementează organizarea internă a
Ţărilor române.
4. Identificaţi principala modificare adusă de Regulamentele Organice.
5. De ce Rusia dorea să se amestece în organizarea Ţărilor Române ?

5. Anul 1848 în Europa

5.1. Aspiraţii liberale şi naţionale în Europa

La jumătatea secolului al XIX-lea ordinea Sfintei Alianţe părea neclintită,

unicele oaze de democraţie fiind Anglia, Belgia şi Franţa către care se îndreptau
sute de refugiaţi politici. Liberalismul şi naţionalismul erau însă active şi se
afirmă pe fondul crizei economice dintre 1845 – 1848 ce loveşte agricultura
(recolte slabe de cereale şi îmbolnăvirea cartofului, aliment de bază) şi industria
unde se înregistrează numeroase falimente, mari reduceri salariale, creşterea
şomajului şi reducerea masivă a puterii de cumpărare.

Franţa
În februarie 1848 regele Ludovic Filip este obligat să abdice după ce mari
manifestaţii de stradă sunt reprimate brutal. Republicanii constituie un guvern
provizoriu ce decretează vot universal şi dreptul la muncă, înfiinţând Atelierele
Naţionale pentru angajarea şomerilor. Alegerile din aprilie 1848 sunt câştigate
de moderaţi (500 din 900 deputaţi) ce desfiinţează Atelierele scoţând în stradă
mulţimile între 23-26iunie. Generalul Cavaignac restabileşte ordinea cu preţul a
3.000 de morţi, 25.000 arestaţi şi 11.000 de persoane închise sau deportate şi
este ales ca preşedinte al republicii Ludovic Napoleon Bonaparte, sprijinit de
burghezia conservatoare, ce va deveni împărat mai târziu.
Imperiul habsburgic
Imperiul era un mozaic de popoare (cehi, români, unguri, sârbi, italieni,
croaţi) condus de cancelarul Metternich, creatorul Sfintei Alianţe. Revolta
antiabsolutistă din 13 martie 1848 îl alungă pe cancelar şi împăratul, constrâns
de mişcările naţionale din Ungaria şi Italia, este obligat să acorde libertatea
presei şi întrunirilor şi să promită o Constituţie. Textul ei a nemulţumit
populaţia ce a ridicat sute de baricade în Viena, obligând familia regală să se
refugieze în provincie şi să accepte o Adunare Constituantă aleasă prin vot
universal.
Succesul a generat revoluţii în toate provinciile imperiului. Ungurii solicită
abolirea privilegiilor şi desfiinţarea caracterului oficial al Bisericii, reforme şi

21
drepturi cetăţeneşti, dar doreau practic să se substituie austriecilor într-un regat
maghiar ce nega orice drepturi românilor din Transilvania, croaţilor, cehilor şi
slovacilor. Românii din Ardeal cer drepturi egale şi împroprietărirea ţăranilor,
menţinându-şi însă loialitatea faţă de împărat şi luptând, în frunte cu Avram
Iancu, împotriva armatelor ungare ce atacau provincia.
In paralel rusii si austriecii incheie o conventie militara la Varsovia ce permite
Moscovei sa trimita trupe impotriva ungurilor ce vor capitula la Komorom in
septembrie 1849. Dupa aceea, Ungaria este impartita de austrieci in 13 districte
conduse de comisari imperiali.

Germania şi Italia
Programul razvratitilor germani include cereri privind libertati politice si
unitate nationala. La Berlin, regele Prusiei promite o Constitutie pe 18 martie
1848 in timp ce armata si demonstratii se confrunta dur pe strazi provocand
moartea a 200 de manifestanti. Frederic Wilhelm anunta convocarea unui
parlament ales prin vot universal, iar un grup de intelectuali propune proiectul
unei parlament care sa pregateasca unificarea statului. Parlamentul unificat de la
Frankfurt hotareste constituirea unui stat federal (Imperiul german) si ofera
coroana regelui prusac pe 28 martie 1849, fiind insa refuzati.
Congresul de la Viena a impartit Italia in sapte parti distincte conduse de
regimuri absolutiste sprijinite pe aristocratia funciara. In nord, doar regatul
Piemontului si Sardiniei, ce dispunea de o burghezie comerciala si industriala
puuternica, rezista Austriecilor. Alegerea ca papa al lui Pius al IX –lea, un
liberal recunoscut, a declansat mari demonstratii antiabsolutiste si
antihabsburgice in Italia. Neapole, statul papal, Toscana si Piemont capata
constitutii, Venetia si Milano se proclama independente, iar regele piemontez
Carol Albert primeste voluntari si se pregateste de razboi.Revolutionarii sunt
insa infranti la Custozza, pierd nordul Italiei si Venetia si miscarea ia sfarsit.

EXERCITII

1. Identificati asemanarile dintre revolutiile europene.

2. Identificati diferentele dintre revolutiile europene.

3. ``Cetateni, fara arme ati pus in deruta o armata care se bucura de o veche
reputatie de indeletniciri razboinice si de disciplina militara . Guvernul austriac
a disparut pentru totdeauna din minunatul nostru oras; ddar trebuie luata decizia
energica de a invinge peste tot, de a dobandi emanciparea Italiei intregi, ffara de
care nu exista emancipare posibila numai pentru voi. Traiasca Italia !``
(Proclamatia Guvernului provizoriu din Milano, martie 1848) (p. 49 dr jos)
a. Formulati doua argumente prin care sa sustineti afirmatia guvernului.
b. De ce este infranta revolutia italiana ?

22
4. De ce esueaza revolutia ungara ?
5. Cine invinge in revolutia franceza ?

5.2. 1848 în spaţiul românesc

Revoluția Română de la 1848 a fost parte a revoluției europene din același an

și expresie a procesului de afirmare a națiunii române și a conștiinței naționale.
Un factor deosebit de important l-a constituit Revoluția Franceză din februarie
1848 care a avut repercusiuni asupra întregii Europe. Deoarece Franța era un
stat național unitar, revoluția de aici a avut un predominant caracter social, pe
când în celelalte țări a luat diferite forme, după necesitățile locale. Astfel că,
principiul libertăților cetățenești cerute de revoluționarii francezi a evoluat și s-a
transformat în libertăți naționale pentru popoarele supuse, iar peste revendicările
sociale s-a suprapus ideea de unitate națională.
Revoluția Română de la 1848 s-a desfășurat în condițiile în care părți din
teritoriul național se aflau în stăpânirea imperiilor vecine (Transilvania,
Bucovina), în timp ce Moldova era constrânsă să accepte protectoratul Rusiei
țariste, iar Muntenia, suzeranitatea Imperiului Otoman.
În Moldova, mișcarea revoluționară a avut un caracter pașnic, ea mai fiind
denumită în epocă și revolta poeților și s-a concretizat printr-o petiție în
martie 1848 și printr-un program în august 1848. Petiția cuprindea 16 de puncte
și a fost redactată, de catre Vasile Alecsandri, la o întrunire a tinerilor
revoluționari moldoveni care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, cu știrea
domnitorului Mihail Sturdza, în data de 27 martie. Aceasta "petițiune a boierilor
și notabililor moldoveni" avea un caracter moderat datorită atitudinii rezevate a
principelui Sturdza, care era presat de prezenta trupelor ruse la graniță.
Simțind pericolul unei mișcări și în Moldova, sub influența celor de afară,
domnitorul însuși le-a cerut petiția. Cu toate că memoriul lor nu cuprindea decât
reforme moderate, mai mult de ordin administrativ și cultural, în conformitate
cu Regulamentul Organic, domnitorul l-a folosit ca pretext pentru arestarea
capilor mișcării. Aceștia urmau să fie trimiși în Turcia, însă au reușit să-i
cumpere pe cei care trebuiau să-i treacă Dunărea, ajungând la Brăila. De aici au
reușit să plece în Transilvania, de unde au trecut în Bucovina.
În vara lui 1848 se aflau în Bucovina - și mai ales în Cernăuți - circa 50 de
fruntași ai tineretului revoluționar moldovean, printre care: Alexandru Ioan
Cuza, C. Negri, D. Canta, Vasile Alecsandri, Al. Russo. Acestora li s-a adăugat
și Mihail Kogălniceanu, care avusese un conflict cu fiul domnitorului. În august
1848 este redactat un program în 36 de puncte, care a fost publicat de
Kogălniceanu sub titlul "Dorințele partidei naționale din Moldova". Acest
program se deosebea radical de petiția din martie, fiind împotriva
Regulamentului organic și a protectoratului țarist. Se cereau, printre altele:

23
egalitate politică și civilă, instrucțiune gratuită, împroprietărirea țăranilor și se
încheia cu o dorință arzătoare: unirea Moldovei cu Muntenia[4] [5].
În Țara Românească, revoluția s-a bucurat de mai mult succes decât
în Moldova, deoarece tinerii revoluționari munteni, spre deosebire de cei
moldoveni, au încercat traducerea ideilor în fapte. În acest scop i-au atras în
tabăra lor pe intelectualii mai de seamă din acea vreme, precum și o parte a
administrației și armatei. Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu și Costache
Romanescu alcătuiesc, în ilegalitate, primul guvern provizoriu revoluționar si
decid pe 9 iunie 1848, pentru a evita conflictele militare, sa citeasca proclamația
revoluționara la Islaz.
Sub oblăduirea lui Ioan Maiorescu și Nicolae Pleșoianu va fi organizată de
către Popa Șapcă, o mare adunare populară la Islaz. Stiind că a pierdut sprijinul
armatei, Bibescu semnează, la București, proclamația de la Islaz care va deveni
noua constituție. A doua zi, rușii au protestat prin consulul lor și au amenințat că
vor invada țara. În aceste condiții, Gheorghe Bibescu abdică. Guvernul adoptă
ca steag național, tricolorul revoluționarilor. Pe 16 iunie 1848 revoluționarii
ajung la București în frunte cu membrii guvernului provizoriu. Sunt întâmpinați
cu entuziasm de populația Bucureștiului. De teama represiunilor celor două
imperii se retușează guvernul provizoriu care va cuprinde nu numai aripa
radicală a revoluționarilor ci și o aripă moderată. Noul guvern provizoriu va fi
condus de mitropolitul Neofit și va avea ca membri pe: Ion Heliade
Rădulescu, Nicolae Golescu, Ștefan Golescu, Christian Tell, Gheorghe
Magheru, C.A. Rosetti, Nicolae Bălcescu și Ion C. Bratianu.
Urmare a înțelegerii ruso-turce, rușii vor invada Moldova iar turcii vor
pătrunde în Țara Românească. Guvernul revoluționar trimite o delegație la
cartierul general al comandantului trupelor turce, Soliman Pașa, asigurându-l de
relațiile cordiale ale guvernului revoluționar față de turci. Soliman cere
dizolvarea guvernului care își schimbă denumirea în locotenență domnească
având în frunte pe Ion Heliade Rădulescu, Cristian Tell și Nicolae Golescu,
noua formulă păstrând membrii guvernului, dar punând în față trei persoane
considerate moderate pentru adormirea vigilenței turcilor. Soliman este bine
primit în București, nu intră cu armata, se dau reprezentanții în cinstea lui iar
acesta recunoaște locotenența domnească drept guvern legal. Urmarea acestei
recunoașteri va fi recunoașterea legalității guvernului de către toate guvernele
europene cu excepția rușilor. Rușii reclamă mituirea lui Soliman și incapacitatea
acestuia de a pricepe ce se întâmplă în țară și cer sultanului înlocuirea lui
Soliman cu Fuad pașa, omul măsurilor dure.
În Transilvania mișcarea românească a avut un caracter preponderent
național. O parte din români au aderat la revoluția burgheză maghiară. Dieta de
la Cluj a avut în componența ei și câțiva români, iar apoi cea de la Debrețin
ceva mai mulți. Burgezia maghiară revoluționară, care a pus pe picioare o
armată bine organizată, a căutat să-și impună controlul asupra întregului Ardeal.

24
În acest context au fost reprimate toate mișcările de împotrivire ale românilor,
sașilor și ungurilor rămași fideli Casei de Habsburg.
La 29 mai 1848 Dieta de la Cluj a proclamat unirea Transilvaniei cu Ungaria,
fapt care a nemulțumit deopotrivă părți importante ale românilor transilvani, ale
sașilor și maghiarilor. Însuși poetul Sandor Petöfi se ridicase împotriva hotarârii
unirii Transilvaniei cu Ungaria, argumentând că în Dieta care luase decizia se
aflaseră din 300 reprezentanți numai 3 români si 24 de sași. În martie 1848
izbucnise revoluția la Viena, mișcare care a pătruns mai apoi în Ungaria, unde
intelectualitatea liberală maghiară dorea să impună stat național independent de
Austria.
Ideea de libertate și de unitate națională era înțeleasă de burghezia maghiară
în sensul formării unei națiuni civice maghiare după modelul preconizat de
Revoluția franceză, adică neținând seama de componența etnică eterogenă a
țării, ba tocmai prin asimilarea etniilor diferite de cea maghiară și omogenizarea
forțată a specificului diferitelor regiuni și prin impunerea unei singure limbi
oficiale, adică maghiarizare. Liderii românilor din Transilvania nu au împărtășit
ideea creării unui stat național maghiar de acest tip unde românii ardeleni,
majoritari în Ardeal, ar fi urmat să rămână mai departe fără drepturi politice
egale cu ale maghiarilor, minoritari în Transilvania și au convocat o adunare
proprie în care să discute problemele care îi preocupau.
Adunarea românilor transilvăneni a avut loc la Blaj pe 15 mai 1848, fiind
cunoscută istoriografic, ca Adunarea de la Blaj. Se formează în Munții Apuseni
o armată de voluntari români condusă de avocatulAvram Iancu. Aceștia reușesc
două victorii importante împotriva armatelor revoluționare maghiare,
la Abrud și Mărișel. Pe lângă români, se ridicaseră la luptă în Croația și croații,
fiindcă nici ei nu doreau să facă parte din statul național ungar, preconizat
de revoluționarii maghiari ai lui Kossuth. Nicolae Bălcescu s-a dus chiar la
Budapesta pentru a încerca aplanarea conflictului revoluäionar româno-maghiar,
dar Kossuth și membrii nobilimii maghiare au refuzat în context să acorde
drepturi egale românilor transilvani, încercând doar să câștige timp. În lupta de
la Șiria lângă Arad, armatele revoluționare ungurești fură cu totul zdrobite de
ruși, iar Ungaria și Transilvania (Ardealul) vor fi predate de ruși austriecilor
potrivit prevederilor Sfintei Alianțe.

EXERCITII

1. ``Natiunea romana, razimata pe principiul libertatii, egalitatii si fraternitatii,

pretinde independenta sa nationala ... Natiunea romana pretinde ca biserica
romana ... sa fie si sa ramana libera, independenta ... egala in drepturi cu
celelalte biserici din Transilvania ... Natiunea romana ... cere fara intarziere
desfiintarea iobagiei fara nici o despagubire ... Natiunea romana cere infiintarea
scoalelor romane pe la toate satele si orasele ... precum si a unei Universitati.

25
Natiunea romana pofteste sa se faca o Constitutie noua pentru Transilvania``
(Cererile romanilor la marea adunare de la Blaj, 3/15 mai 1848)

``Pe scurt poporul roman recapituland decreta: 1. Independenta sa

administrativa si legislativa 2. Egalitatea drepturilor politice 3. Contributie
generala 4. Adunarea generala compusa din reprezentanti ai tuturor starilor
5. Domn responsabil, ales pe cinci ani si cautat in toate starile societatii ...
13. Emanciparea clacasilor ce se fac proprietari prin despagubire ... 22.
Convocarea ... unei adunari generale ... care va fi datoare a face Constitutia
tarii`` (Proclamatia de la Islaz, 9/21 iunie 1848) (p. 50 st )
a. Cautati in texte cel putin doua programe sociale.
b. Identificati problema nationala si doua modalitati de a o rezolva.
c. Stabiliti valorile pentru care s-a luptat la 1848. Cate dintre ele sunt valabile si
astazi ?

2. ``Conceptia lui Wesselenyi Miklos despre natiunea de tip nobiliar : Daca

aristocratia noastra de astazi piere, nu-i mare paguba, pentru ca nu valoreaza
prea mult. Va veni alta in loc, dupa pricepere, bani sau mosie, care va fi desigur
mai numeroasa decat cea de acum si poate va fi, si e de crezut ca va fi mai buna,
mai inteleapta. Dar maghiara, nu ... Aici, daca s-ar pune capat importantei
materiale si juridice a nobilimii maghiare de acum, printr-o revolutie in care ar
curge fie nummai cerneala, fie sange, urmasii ei ar fi : sarbul, valahul, slovacul
si din acestia s-ar forma natiunea celor ce ar dispune de drepturi si de
proprietate ... `` (Scrisoare catre Kossuth Lajos, 1 august 1846)

`` Manifestul lui Simion Barnutiu : Noi, romanii, nu vrem pana atunci despre
unirea asta cu ungurii a vorbi, pana cand nu se va pune natia romana iar la
vrednicia acea politica, de care o ati dezbracat voi, ungurii, secuii si sasii ... Fara
natie si republica e numai un despotism afurisit; stergerea iobagiei, natia romana
ca natie romana, congres national in care sa ne intelegem noi intai despre
dobandirea acestora. Afurisit sa fie in veci oricare roman va indrazni a face vreo
unire pana nu va fi proclamata natia romana ... `` (Dupa Istoria Romaniei in
texte) (p. 51 dr)
a. Explicati diferenta intre conceptia nationala a lui Wesselenyi Miklos si cea a
lui Simion Barnutiu.
b. De ce romanii refuza unirea Transilvaniei cu Ungaria ?
c. Care este principala cerinta a romanilor ardeleni ?

7. State naţionale şi multinaţionale în a doua jumătate a sec. XIX

7.1. România

26
 Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea şi
reprezintă unificarea vechilor state Moldova şi Ţara Românească. Unirea este
strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza şi de alegerea sa ca
domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie
1859 în Ţara Românească.
După Convenţia de la Paris din 1858, marile puteri au lăsat guvernul fiecărui
principat în grija unei comisii provizorii, formate din trei caimacani, până la
alegerea domnitorilor. Principala atribuţie a comisiilor era aceea de a
supraveghea alegerea noilor adunări elective. Campania electorală din Moldova
a dus la alegerea unei adunări favorabile unirii. Unioniştii moldoveni au putut
impune cu uşurinţă candidatura la domnie a colonelului Alexandru Ioan Cuza,
care a fost ales domn cu unanimitate de voturi la 5/17 ianuarie 1859. Ideea
alegerii domnului moldovean şi la Bucureşti a fost oficial sugerată muntenilor
de către delegaţia Moldovei, care mergea spre Constantinopol pentru a anunţa
rezultatul alegerii de la Iaşi. În Ţara Românească, adunarea a fost dominată de
conservatori, care erau însă scindaţi.
Neputându-se pune de acord asupra unui candidat propriu, conservatorii
munteni au sfârşit prin a se ralia candidatului Partidei Naţionale care a fost ales
la 24 ianuarie/5 februarie 1859, domn al Ţării Româneşti. Astfel, românii au
realizat de facto unirea, punând la 24 ianuarie 1859, bazele statului naţional
modern român. Sprijinul lui Napoleon al III-lea a fost decisiv pentru dezarmarea
opoziţiei Turciei şi a Austriei faţă de dubla alegere, astfel că la 1/13 aprilie 1859
Conferinţa de la Paris a puterilor garante dădea recunoaşterea oficiala a faptului
împlinit de la 24 ianuarie 1859.
Pentru a asigura modernizarea ţării, A.I. Cuza şi Mihail Kogălniceanu
iniţiază o serie de reforme:
a. Secularizarea averilor mănăstireşti - în timpul lui Cuza unele mănăstiri şi
schituri au fost desfiinţate total sau transformate în biserici de mir şi se
instituie un impozit de 10% asupra veniturilor nete ale mănăstirilor, bisericilor,
anumitor seminarii, centre de asistenţă socială etc. Legea secularizării a fost
adoptată în 1863 cu scopul de a confisca averile pe care le aveau unele
mănăstiri din Sfântul Munte Athos şi pe care le-au primit cu mult timp înainte
de la alţi domnitori (Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul etc,) pentru ca monahii din
Sfântul Munte să se roage pentru bunăstarea domniilor lor.
b. Reforma fiscală - Reforma fiscală a fost materializată prin instituirea
impozitului personal şi a contribuţiei pentru drumuri, generalizată asupra tuturor
bărbaţilor majori, printr-o nouă lege a patentelor, prin instituirea impozitului
funciar şi alte măsuri care au făcut ca la sfârşitul anului 1861, în preajma
deplinei lor unificări administrativ-politice, Principatele Unite Române să fie
dotate cu un sistem fiscal modern.
c. Reforma agrară - Din momentul în care conducerea guvernului a fost
preluată de Mihail Kogălniceanu, aducerea din nou în dezbatere a reformei
agrare a dus la izbucnirea unui violent conflict între guvern şi majoritatea

27
adunării. A urmat dizolvarea adunării, pe calea loviturii de stat. Aceasta din
urmă a sporit puterea domnitorului Cuza, şi totodată a înlăturat monopolul
politic al conservatorilor asupra majorităţii în adunare. Sancţiunea poporului
prin plebiscit şi recunoaşterea noii stări de lucruri de către puterea suzerană şi
puterile garante au creat posibilitatea decretării Legii rurale în sensul
programului paşoptist, desfiinţându-se relaţiile feudale în agricultură şi
procedându-se la o împroprietărire a ţărănimii clăcaşe.
Prin Legea rurală din 14/26 august 1864, peste 400.000 de familii de ţărani
au fost împroprietărite cu loturi de teren agricol, iar aproape alţi 60.000 de
săteni au primit locuri de casă şi de grădină. Reforma agrară din 1864, a cărei
aplicare s-a încheiat în linii mari în 1865, a satisfăcut în parte dorinţa de pământ
a ţăranilor, a desfiinţat servituţile şi relaţiile feudale, dând un impuls însemnat
dezvoltării capitalismului.

Monarhia străină
Cuza este obligat să abdice în 1866, în urma alianţei împotriva sa
dintre conservatori şi liberali. După exilarea lui Alexandru Ioan Cuza ţara era
în plin haos. Alegerea lui Cuza ca domnitor în ambele principate fusese singurul
motiv pentru care puterile europene permiseseră unirea principatelor Moldovei
şi Ţării Româneşti, iar acum ţara risca să ajungă la dizolvarea acestei uniri.
Tânărul Carol a trebuit să călătorească incognito (pe traseu a fost nevoit să
apeleze la experienţa dobândită de Brătianu şi Rosetti pe parcursul revoluţiei
paşoptiste; astfel el, practic, s-a deghizat), sub numele de Karl Hettingen, cu
trenul pe ruta Düsseldorf - Bonn - Freiburg - Zürich - Viena - Budapesta,
datorită conflictului care exista între ţara sa şi Imperiul Austriac. Pe 10 mai
1866, Carol a intrat în Bucureşti. Vestea sosirii sale fusese transmisă prin
telegraf şi a fost întâmpinat de o mulţime entuziastă de oameni, dornici să
cunoască noul conducător. La Băneasa i s-a înmânat cheia oraşului. Şi-a rostit
jurământul în limba franceză: "Jur să păzesc legile României, să-i apăr
drepturile şi integritatea teritorială".
Domnia lui Carol I a început, de fapt, în aprilie 1866, odată cu intrarea sa în
ţară. Proclamat domnitor al Principatelor Române în ziua de 10 mai 1866,
rămâne cu acest titlu până în 26 martie 1881, când este proclamat rege,
devenind astfel primul rege al României. A fost primul monarh din dinastia
Hohenzollern-Sigmaringen, al cărei nume se transformă, începând cu Regele
Ferdinand I, în Casa Regală de România, dinastie care va conduce ţara până la
proclamarea Republicii Populare Române în 1947.
Peste 10 ani se declanşează o nouă criză orientală şi un nou război
ruso – turc, devenit pentru români războiul de independenţă (1877-1878). În
a doua jumătate a anului 1876, pe măsură ce relaţiile dintre Imperiul Rus şi
Imperiul Otoman s-au deteriorat, prevestind izbucnirea războiului, guvernul
român a apreciat că era imperios necesar să se ajungă la o înţelegere cu cel
dintâi. Cu toate insistenţele Domnitorului Carol şi ale marelui om politic Ion C.

28
Brătianu de a încheia un tratat general care să cuprindă nu numai probleme
militare, ci care să asigure şi recunoaşterea independenţei României şi să
garanteze integritatea tuturor fruntariilor ţării, dorinţa Rusiei a fost de a semna
doar un tratat limitat care să evite chestiunile politice şi să permită armatei
ţariste să traverseze teritoriul României, ceea ce a dus la încheierea Convenţia
din 4/16 aprilie 1877, care obliga guvernul imperial să respecte „integritatea
existentă” şi „drepturile politice” ale României.
La 9 mai Adunarea Deputaţilor a votat actul Independenţei, iar a doua zi, la
10 mai 1877, aceasta a fost proclamată prin sancţionarea de către domnitor şi
promulgarea în Monitorul Oficial. În urma bătăliilor de la Plevna, Vidim,
Rahova etc. independenţa este recunoscută prin tratatele internaţionale
încheiate la San Stefano şi Berlin.

EXERCIŢII

1. „Eu însă, credincios misiunii ce mi-aţi dat şi cunoscând statornica

voinţă a românilor de a rămâne pururea uniţi, am proclamat, atât înaintea
domniilor voastre, cât şi înaintea ţării, Unirea definitivă a Principatelor.
V-am zis, ea va fi precum România o va dori şi o va simţi. Nu mă
îndoiesc, domnilor, că nici Înalta Poartă, nici puterile garante nu vor cugeta
a desfiinţa în viitor Unirea ce au recunoscut-o atât de necesară pentru
fericirea Principatelor” (Discursul lui A.I. Cuza în faţa Adunării legislative
a României, 1862)
a. Prezentaţi două măsuri prin care Cuza a realizat „unirea definitivă a
Principatelor”
b. De ce doreau românii să fie uniţi ?

2. De ce doresc românii unirea ?

3. Precizaţi două consecinţe ale reformei agrare emisă de A.I. Cuza.
4. Alegeţi principala reformă aplicată de A.I. Cuza.
5. Ce anume oferă independenţa României ?

7.2. Germania şi Austro-Ungaria

Germania
Constituția Regatului Prusia din 1850, editată de Frederic Wilhelm III, a dus
la formarea unei monarhii constituționale și la creerea unui parlament

29
bicameral: Landtag, ales de plătitorii de taxe și Herrenhaus ("Camera
Lorzilor"), numită de rege. Regele era singura autoritate executivă iar miniștrii
erau responsabili doar în fața acestuia.
Mai tarziu imparatul Wilhelm I si cancelarul Bismarck actioneaza pentru a
crea un imperiu autoritar, excluzand Austria. Argumentele lor se bazau pe
economia in crestere, industria grea, comertul, caile ferate si uniunea vamala cu
celelalte state germane. Bismarck va cheltuie sume importante pentru armata,
necesara celor trei razboaie considerate esentiale in atingerea scopulrilor :
- Pentru a gasi un pretext de cearta cu Austria, Bismarck deschide
chestiunea ``ducatelor daneze`` si se aliaza cu Viena impotriva
Danemarcei (1864), obtinand Holstein si Schleswig prin Conventia de la
Gastein din 1865.
- Ulterior,Bismarck si-a acuzat partenerii ca nu au administrat cum trebuie
ducatele daneze si a invadat Austria (1866). Prusia, aliații din nordul
Germaniei si Italia au zdrobit coaliția Austriei la Sadova. O serie de state
au fost anexate de Prusia: Hanovra, Schleswig-Holstein, Hessa, Hessa-
Kassel, Nassau și Frankfurt. Acest lucru a permis realizarea continuității
teritoriale dintre Renania și restul regatului, ajungând astfel la întinderea
maximă a regatului. De asemenea Confederația Germană a fost dizolvată
iar în jurul Prusiei s-a format o nouă federație,Confederația Germană de
Nord în 1867. Constituția acesteia, redactată de Bismark a pus bazele
viitorului Imperiu German. Aceasta a creat postul de președinte al
confederației, deținut ereditar de regele Prusiei si postul de cancelar,
deținut de prim-ministrul Prusiei. A creat de asemenea un parlament
bicameral format din Reichstag, ai cărei membri erau aleși prin sufragiu
universal masculin, și Bundesrat ai cărei membrii erau numiți de guvernele
statelor componente.
- Razboiul cu Franta era necesar pentru a anexa statele din sud, in special
Bavaria, ce vedeau in imparatul francez protectorul lor. Francezii au
reactionat violent la provocarile germane si au fost invinsi intre 1870-1871,
pierzand 5 miliarde marci aur si provinciile Alsacia si Lorena. Pe 18
ianuarie 1871, in ``Sala oglinzilor`` din Versailles, se proclama Imperiul
german, principalul rival al Angliei la dominatia continentala.
Dupa 1890 Wilhelm II il inlatura pe Bismarck si actioneaza pe trei directii
pentru a contracara influenta engleza :
- Sprijina o crestere economica bazata pe resursele bazinului minier Ruhr,
industrie si comert.
- Formeaza un imperiu colonial in Africa si Asia
- Isi extinde influenta in Balcani, Turcia si Orientul Apropiat
Pentru a stăpâni clasa muncitoare și pontru a slăbi influența grupurilor
socialiste, crearea de către Bismark a unui stat cu sistem de ajutor social gratuit
a atras clasa muncitoare de partea naționalismului german. Sistemul asigurărilor
sociale inițiat de Bismark – asigurările de sănătate în 1883, asigurările de

30
accidente în 1884, asigurările de invaliditate și de pensie în 1889 – au fost cele
mai avansate din lume la vremea respectivă și continuă să existe și în ziua de azi
în Germania.

Austro-Ungaria
Dupa revolutia din 1848 a fost restabilit absolutismul ce permite imparatului
sa numeasca ministri, inalti functionari, guvernatori de provincie, sa instituie
starea de urgenta si sa respinga legile ce contraveneau intereselor statului.
Puterea sa era sprijinita de armata, birocratie, biserica si politie, dar era mereu
contestata de burghezia liberala si natiunile ce doreau libertate sau drepturi.
Pe fondul infrangerilor cu Franta (1859) si Prusia (1866), imparatul introduce
un regim liberal (1860-1866) definit de alegeri libere si autonomie culturala.
Constient de problemele interne, noul imparat Franz Iosif se aliaza cu nobilimea
maghiara pentru a tine sub control restul natiunilor, dand nastere Imperiul
Austro-Ungar. Din punct de vedere economic, imperiul este inegal dezvoltat,
deoarece industria era avansata in Austria si Cehia, iar restul provinciilor sunt
dominate de agricultura si mari proprietari.
Ungaria incorpora si teritorii locuite majoritar de slavi, italieni si romanii din
Transilvania si Banat. Puterea era detinuta de aristocratie si doua camere ale
parlamentului (magnati si deputati), ultimii alesi prin vot cenzitar.
Romanii din Transilvania au protestat impotriva incorporarii la Ungaria (mai
1868) si vor sprijini Partidul National Roman din Transilvania (1881), adeptul
pasivismului in politica [refuzul acceptarii autoritatii maghiare si participarii la
alegeri]. In 1892 o delegatie PNR aduce in fata imparatului un Memorandum
unde solicita drepturi egale si incetarea exploatarii, iar liderii partidului vor
primi ani grei de inchisoare. In 1895, regele Carol I al Romaniei si aliat cu
Austria , solicita imparatului gratierea liderilor miscarii.
Mai complicate sun relatiile cu slavii din imperiu, ``protejati`` de Rusia. Tarul
acceptase, in schimbul neutralitatii Austriei in razboiul ruso-turc din 1877-1878,
sa cedeze Bosnia-Hertegovina, greseala la care se adauga relatiile proaste cu
Serbia.

EXERCITII

1. ``Viziunea lui Bismarck asupra unificarii : Prusia trebuia sa-si adune fortele
si sa le mentina in vederea unui moment favorabil, care a fost lasat pana acum
sa treaca de cateva ori ... Marile chestiuni ale epocii noastre nu se vor rezolva
prin discursuri sau hotarari ale majoritatii, cum gresit s-a facut in 1848-1849, ci
se vor decide prin fier si sange ... O unificare mai puternica a majoritatii
germanilor nu se poate realiza decat prin violenta sau, in cazul in care ar exista
o primejdie comuna ... printr-un razboi national impotriva poporului vecin care
era secularul nostru agresor ... Admitem ca absolut sigura ... necesitatea de a
face razboi impotriva Frantei ... Nu m-am indoit niciodata ca restabilirea

31
imperiului german trebuia precedata de o victorie impotriva Frantei`` (Otto von
Bismarck, Ganduri si amintiri, 1878) (p. 63 dr.)
a. Comentati opiniile lui Bismarck asupra unificarii.
b. Precizati doua cauze care-l impingeau spre razboiul cu Franta.
c. Numiti cel putin o consecinta a unificarii Germaniei.

2. ``Germanii si-au facut o regula din a multumi toate gusturile clientilor lor.
Putin ii intereseaza daca acestea sunt barbare, inexplicabile sau irationale : se
vor supune intotdeauna oricarei cereri. Ei au plata pentru orice marfa trimitan-
d-o fara alte cheltuieli la domiciliul cumparatorului, fara a solicita altceva nimic
pentru plata cumparatorului, in moneda tarii respective si la cursul pietii. El
menajeaza buzunarul tuturor, se deranjeaza pentru cea mai mica comanda, incep
cu mici afaceri si mici profituri, coboara preturile pe masura beneficiilor,
inceara so ofere fiecaruia ceea ce acesta poate plati`` (Dupa V. Derald, Anglia si
imperialismul, 1901) (p. 64 I st)
a. Identificati cel putin trei aspecte ale unei noi atitudini in comertul
international.
b. Cautatii trei cuvinnte prin care sunt definite unele reguli ale comertului
exterior impuse de negustorii germani.

3. ``Procesul memorandistilor : Fata de toti acuzatii condamnati, (se constata)

caracterul periculos al delictului de agitatie, atacandu-se valabilitatea puterii
obligatorii a uneia din cele mai cardinale legi fundamentale ale Ungariei, a legii
numita Legea Uniunii, prin care s-a decretat unirea vechiului Ardeal cu Ungaria
propriu-zisa ... Instanta a gasit ca pedeapsa aplicata acuzatiilor este in
consonanta cu gravitatea infractiunii comise`` (Sentinta de condamnare a
fruntasilor Partidului National Roman, 25 mai 1894) (p. 65 dr)
a. Formulati doua argumente prin care sa sustineti ca Memorandumul era un
atac la Legii Uniunii.
b. Ce doreau romanii din Transilvania ?

32
33