Organizarea societății franceze

înainte și după revoluția din 1789

Realizat de Teodora Sofia Mihai
Clasa a VI-a F
 Vechiul regim

În secolul al XVIII-lea Franța era o monarhie absolută, în care

regele, Ludovic al XVI-lea, deținea întreaga putere politică, socială,
economică și autoritatea asupra întregii societăți. Monarhia absolutistă
se baza pe dreptul divin al regelui și pe moștenirea rolului său pe cale
dinastică.

Înainte de Revoluția franceză, regele dispunea de numeroase

consilii și acționa prin intermediul unui aparat administrativ complex,
format din membrii nobilimii vechi, ai nobilimii cancelariei și din
funcționari.

În anumite situații extraordinare Adunarea Generală a

reprezentanților celor 3 stări era convocată pentru a fi de acord în mod
formal (fără putere de decizeie) cu deciziile regelui.
 Societatea era împărțită în trei stări:
Starea I - Clerul: format din membrii ai nobilimii
- deținea 10% din terenuri (era cel mai mare proprietar funciar
din Franța), li se datora 10% din venitul fiecărei persoane, era scutit de
impozite și aveau privilegii;
- se ocupau de săraci, spitale și școli și țineau registrele de stare
civilă, notând în registre nașterile, căsătoriile și decesele.

Starea II – Nobilimea: formată din membrii ai nobilimii de la

curte (cei mai puternici) și nobilimea din administrație și provincială
- deținea domenii feudale sau proprietăți de diverse dimensiuni;
- era scutită de impozite și taxe;
- beneficia de privilegii cum ar fi că erau judecați de tribunale
speciale, scutiți de serviciul militar, de munca la întreținerea drumurilor,
aveau drepturi exclusive la vânătoare și pescuit, drept de monopol
asupra morilor și cuptoarelor de pâine etc.
 Titlul de nobil se putea pierde dacă nobilul se implica în comerț
sau activități manuale, fiind permisă însă implicarea în industria
metalurgiei, mineritului sau în sistemul bancar.
Nobilimea era o clasă socială care nu accepta ușor schimbarea,
dar totuși deschisă, acceptând alianța cu burghezia pentru creșterea
puterii sale economice. Puteai deveni nobil fie prin favoarea acordată
direct de rege, fie cumpărând anumite slujbe. Deși unii dintre ei s-au
implicat în.

Starea III – Oamenii de rând: formată din burghezie (negustori,

bancheri, latifundiari, medici, scriitori, avocați, funcționari publici),
muncitori, țărani)
- erau diferiți ca educație și avere;
- susțineau statul prin plata impozitelor, fără să poată participa la
conducerea țării;
 Republica franceză

Diferențe față de Vechiul Regim

În urma Revoluției franceze care s-a întins pe o perioadă de

aprox. 10 ani, monarhia absolutistă a fost abrogată, fiind înlocuită cu
forma de guvernământ a republicii.

Au fost desființate cele 3 stări și toate privilegiile.

Toți cetățenii au fost declarați liberi și egali. Simbolul Revoluției a

fost “Liberte, Egalite, Fraternite”.
 Astfel:
Feudalismul și privilegiile sunt abolite de Adunarea Generală în
care sunt reprezentate cele 3 stări în 4 august 1789, iar pe 26 august
1789 este adoptată Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului.
În data de 2 noiembrie 1789 este naționalizată averea Bisericii.
În data de 19 iunie 1790, Adunarea Națională Constituantă
abolește titlurile nobiliare.
În data de 28 septembrie 1791, Adunarea Națională Constituantă
declară că toți oamenii care trăiesc în Franța, indiferent de culoare, sunt
liberi.
Convenția Națională formată în urma alegerilor instaurează
Republica Franceză și înlătură orice putere politică a regelui.
În data de 4 februarie 1794, Convenția Națională abolește sclavia
în toate coloniile franceze.
 Principiul puterii absolute a regelui este înlocuit cu principiul
separaţiei puterilor în stat (legislativă, executivă, judiciară) conform
căruia cele 3 funcții ale statului trebuie încredinţate unor organe diferite
şi independente unele de altele, care să se controleze reciproc.
Principiile de organizare și funcționare a statului sunt prevăzute
într-o lege fundamentala denumită Constituție și vor fi respectate în
toate legile și reglementările adoptate de puterea legislativă și cea
executivă.
Se pun bazele exprimării opiniilor politice în cadrul partidelor
politice.
Orice cetățean putea ocupa funcții în cadrul puterilor statului.
Orice cetățean putea candida pentru funcția de reprezentant în
adunarea legislativă.
Toți cetățeanii bărbați necăsătoriți între 18 și 25 de ani au
obligația de a face serviciu militar, armata nemaifiind organizată exclusiv
din profesioniști.
 Asemănări cu Vechiul Regim
O lungă perioadă în timpul Revoluției franceze, nu a existat libertatea
de expresie ca și în cazul monarhiei, când opiniile față de cei care exercitau
puterea erau pedepsite.
În timpul monarhiei, justiția era subordonată regelui, aplicând pedepse
în funcție de interesele acestuia și ale stărilor superioare.
În timpul Revoluției, cu precădere a epocii Terorii (1793), s-a format
Tribunalul Revoluționar care condamna la moarte prin ghilotinare opozanții, pe
cei care nu împărtășeau opiniile și acțiunile revoluționarilor aflați la
conducerea Revoluției de-a lungul timpului. Independența justiției față de
celelalte puteri era încălcată.
În aceeași perioadă nu a fost respectată libertatea credinței. În timpul
monarhiei, Biserica Catolică avea putere absolută, iar adepții celolalte religii
erau marginalizați.
În epoca Terorii, s-a pus în aplicare măsuri de eliminare a Bisericii și
clerului din viața socială prin adoptarea calendarului revoluționar în 1792 care
elimina sărbătorile religioase, au fost închise biserici din și de pe lângă Paris cu
scopul unei mișcări de decriștianizare, etc.