Sunteți pe pagina 1din 1

41. DREPTUL CONSTITUTIONAL AL ROMANIEI (a doua jum. a sec. XIX-sec.

XX)
Dupa detronarea lui Cuza au inceput demersurile pe linga casele domnitoare din Europa in
vederea alegerii unui domn strain. La 10 mai 1866, Carol I depune juramint de credinta
Romaniei, devenind domnitorul al Romaniei.
Principalele acte fundamentale care se refera la dreptul constitutional erau:
1. Conventia de la Paris (1858)
2. Statutul dezvoltator al Conventiei de la Paris (1864)
3. Constitutia din 1866
Conventia de la Paris si Statutul Dezvoltator au incercat sa stabileasca principalele directii si
reglementari care trebuiau sa le contina o viitoare Constitutie.
In 1866 a fost votata o noua Constitutie inspirata dupa modelul Constitutiei Belgiene, care era
considerata cea mai liberala Constitutie Europeana, consfitind lipsa de stat a deosebirilor dintre
clase, indicind ca toti cetatenii sunt egali in fata legii
1. Constitutia era formata din 8 titluri si 133 de articole
Proclama urmatoarele principii:
2. principiul separatiei puterilor
3. principiul guvernamintului reprezentativ (adica toate hotaririle trebuiau sa tina cont de
dorintele poporului)
4. principiul suveranitatii nationale
5. principiul irevocabilitatii monarhului
6. principiul responsabilitatii ministerelor
7. principiul rigiditatii constitutionale
8. principiul suprematiei Constitutiei-insemna ca toate legile trebuiau sa corespunda
Constitutiei si ca aceasta nu poate fi suspendata nici total si nici partial
9. garanta libertatea invatamintului si declararea invatamintului fara plata in scolile de stat
10. proclamarea drepturilor si obligatiilor persoanelor:
egalitatea tuturor cetatenilor in fata legii
inviolabilitatea domiciliului si a scrisorilor
libertatea constiintei ( a religiei)
libertatea individuala
libertatea cuvintului
proprietatea este considerata sacra si inviolabila
dreptul de a reclama in justitie faptele functionarilor publici care au lezat drepturile
cetatenilor.
Constitutia prevedea ca aceste drepturi pot fi exercitate doar de catre cetatenii romani.
Conditiile de dobindire a cetateniei erau urmatoarele:
adresarea guvernului cu cerere de naturalizare, in care se arata ce capital poseda,
profesiunea sau meseria
era absolut obligatoriu persoana sa locuiasca timp de 10 ani in tara, timp in care sa
demonstreze ca ii este util tarii. De aceasta obligatie erau scutite persoanele care au adus
in tara inventiuni, industrii, care au fondat stabilimente mari de comert sau industrie si cei
care au servit sub drapel in timpul razboiului de independenta.