DOCTOR FARA VOIE

de Jean-Baptiste Poquelin Moliere

Personaje:
Sganarell
Martine ( sotia lui Sganarel)
Geronte (nobil, tatal lui Lucile
Vallere si Lucas ( servitorii lui
Lucille( fiica lui geronte)
Lleande (logodnicul Lucillei)
Jaqueline ( doica si sotia lui Lucas)
Vecin
2 ţãrani

INTRO
Moliere: Haideţi odatã , doamnelor şi domnilor, ce-i lâncezeala , vã bateţi
joc? Nu vreţi sã veniţi ? Lua-v-ar naiba sã vã ia. Hai, hai…hai! Domnule
Lagrange, domnule de Croazie, domnisoara Bejart, Domnisoara Tiplant, hai,
hai , hai. ( intra 3 personaje)
Moliere: Simt ca inebunesc, pentru dumnezeu domnilor, simt cã turbez.
( agitaţie)
Dl Lagrange: Noi o sã turbãm, dacã dumneata ne silesti sã jucãm. Nu ştim
rolurile!
Molliere: …( cãtre doamne) comedianţii aştia… ciudate specimene, greu de
dresat.
Dra Tiplant: Ei poftim, suntem aici… ce doreşti.
Dra Bejart: Despre ce e vorba?
Moliere: Fie-va milã… şi pentru cã tot ne-am adunat şi pentru cã regele
trebuie sã soseascã abia peste douã ceasuri, sã ne lãmurim cum anume sã
jucãm.
Dl Croazie: Cum sã jucãm, dacã nu ştim ce?
Dra Tiplant: Cât despre mine aflaţi cã nu imi aduc aminte nici un cuvânt din
rol.
Dra Bejart. Mie ar trebui sã mi se sufle de la cap la coadă.
Dra Tiplant: Eu îl citesc să știi!
Dra: Bejart: ironică…ha,ha, …cu textul în mana.
Dl Lagange: Ei bine, pe mine mai bine mă bați, decât să mă pui să joc.
Moliere: V-ați pierdut mințile pentru un fleac de rol? Ce a-ți face în locul
meu.
Dra Tiplant: In locul dumitale? Ha, ha! Să știi că nu ești de plâns, de vreme
ce-ai scris piesa, n-ai de ce te teme.
Moliere: Credeți că e puțin lucru să prezinți ceva comic în fața unui astfel de
public? Să te încumeți să faci să râdă persone care ne impun respect și care
de altfel nu râd, decat când vor. Există autor care să nu tremure în fața
acestei încercări?
Dr: Da, dar dacă asta te înspăimântă, trebuia să deschizi ochii. să nu te
încumeți să faci în 8 zile ceea ce avem de făcut.
Moliere: Foarte bine domnule de Croazie ai grijă cum joci rolul de marchiz.
Dl. Croazie: Marchiz, da, Marchiz. (doamnele vociferează)
Toate: iar marchiz, iar…marchiz.
Moliere: Da, …mereu, marchizul este astăzi bufonul de altă dată, hazul
comediei. Dumneata domișoară, ai să joci…
Dra Tiplant: Mie mi-ai dat rolul unei fandosite și nici măcar nu știu cum o
să-l duc la căpat…
Moliere: Da, este adevarãt, dar jucând un rol atat de potrivnic firii dumitale
ai sã dovedeşti cã eşti o actriţa neîntrecutã. (spre Lagrangesi Croise)
Dumneata domnule De Croisie ai sã joci rolul unui om simplu. Sã fie cât mai
natural şi ş gesticulezi cât mai puţin. (Croisie aproba şi iese din scenã)
Moliere: Dumneata domisoarã Bejart, joci rolul unei fãţarnice, lauzi pe toata
lumea în dreapta şi în stânga. Dar în realitate întepi pe toata lumea. Eşti o
pungã cu venin, (spre cealaltã drã.) rolul asta i se potriveşste mãnuşã.
DTiplant: oho… şi încã cum! Domnilor eu zic sã începem repetiţia.
Intrã un marchiz ramolit. ( rumoare)
Marchiz ram. D-le Moliere, dle Moliere!
Molliere(spre public): Ah, ãsta mai lipsea!
Marchiz ram. (sãrutã mâinile doamnelor)… Bonjour madame, bonjour
madame, ( face plecaciune în faţa domnilor). Sluga dumitale domnule
Moliere…
Moliliere: ( plecãciune) Sluga dumitale! ( catre public) Lovite-ar
damblaua….!( se întoarce cãtre unul dintre actori).
Marchizul ram.: Cum merge? Cum merge?
Moliere: Foarte, bine, foarte bine domnule! ….!( se întoarce cãtre unul dintre
actori)
Marchizul ram: Repetaţi o piesa noua? Cum îi zice?
Moliere: Da domnule. ….!( se întoarce cãtre unul dintre actori)
Marchizul ram: Cum ii zice?
Molliere: Da domnule! ….!( se întoarce cãtre unul dintre actori)
Marchizul ram: Te-am întrebat cum îi zice?
Molierre: Nu ştiu!
Marchizul ram: Cum vã îmbrãcaţi?
Moliere: …cum vedeti(se întoarce cãtre unul dintre actori)
Marchizul ram: Când începe?
Molliere: Cãnd vine regele …( aparte). Lual-ar dracu’ de pisãlog!
Marghizul ram.(plecând); Atunci mã duc sã-i spun cã sunteţi gata pentru a
începe.
Moliere: ( dupã marchiz): Dar nici decum domnule! In sfarsit…. Comedia
începe cu doi marchizi.
Dra Tiplant: Eu mã duc sã mã schimb.
Dra Bejart: Si eu la fel.
Molliere (cãtre domişoare): Bine bine, duceţi-vã.
îl. Lagrange: Comedia îcepe cu doi marchizi… cine este al doilea ?
Molliere (mirat): Cum? … eu sunt cel de-al doilea! Deci vii cum ţi-am spus
aranjandu-ţi peruca. Deci, da, Lagrange poftim...
Lagrange ( fredonând o melodie, …plecãciune): Buna ziua marchize!
Moliere ( enervat): Asta-i ton de marchiz? Nu ţi-am spus sã fie un ton uşor
afectat? Domnii aceştia au un fel al lor de a vorbi….special, ca sã ias din
comun. Te rog Lagrange,încã o datã ( ies amândoi …întra amandoi).
( Lagrange fredoneazã,… plecãciuni):
Lagrange: O!! Buna ziua marchize!
Moliere: Marchize, …sluga dumitale.
Lagrange: Mi se pare marchize cã pe dumneata te ridiculizeazã Molliere în
“Critica”.
Moliere (mirat): Pe mine? Dumneata eşti în carne şi oase.
Lagrange: ha, ha , ha , (aparte)…ce nostim!
Moliere ( aparte): Chiar e comic.
Lagrange: Dacã vrei, pun rãmãşag pe 100 de ducaţi cã am dreptate.
Moliere: Si eu pun rãmãşag tot pe 100 de ducati, cã este vorba despre
dumneata.
Marchizul Ramolit( întra strigând,): Domnule Moliere, Domnule Moliere!
Molliere si dl. Lagrange (aparte) : Iar vine…
Moliere: Stiu domnule, vii sã ne spui sã începem dar…
Marchizul ram: Nu, nu, nu, domnule Moliere,
Marchizul ram: I-am spus regelui despre impasul în care vã aflaţi şi regele în
marea sa bunavoinţã, amnâ noua voastrã comedie pentru altã datã,
multumindu-se în seara asta cu orice ţi puteti oferi.( şi iese).
Moliere( cãtre actori): orice?... Ce-ati spune despre “Doctor fara voie”
(actorii murmurã, încantati)?
Dra Tiplant: Eu am jucat rolul lui Lucile, il stiu cuvant cu cuvant.
Dra Bejart: Vai…. !Ce succes am avut eu în doica Jaqueline! Ha, ha, ha!
Moliere: Foarte bine, doamnelor şi domnilor, pregãtiti-va! Incepem imediat.
( actorii ies, Moliere rãmâne singur pe scenã) .
(Cãtre public)
I-am auzit pe unii spunând, cã nimic nu mã nemulţumeste mai mult, decât
faptul de a fi învinuit cã în portretele pe care le zugrãvesc aş fi avut în vedere
pe cineva anume… şi ca ar fi imposibil ca eu sã descriu un caracter, fãrã ca
el sã nu-şi gãseascã perechea în viaţã. Dacã pentru defectele personajelor pe
care le infatisez as fi avut doar modele reale, nu aş mai fi putut scrie
comedie. Asadar, în aceasta searã, avem deosebita plãcere sã vã prezentãm
comedia “Doctor fara voie”. Vã mulţumeşte pentru cinstea pe care i-aţi
facut-o venind aici, preacredinciosul dumneavoastra slujitor Jean-Baptiste
Poquelin-Moliere. (iese) HEBLU.
ACTUL1.
Scena 1
O grãdinã gãlãgie..
Sganarelle: Ei, uite ca nu vreau, na! Si asa sa stii ca fac ce imi place. Eu
poruncesc aici!
Martine( intra cu un coş cu rufe, Sganarelle îi pune piedicã): … şi eu îţi
spun cã vreau sã te porţi pe placul meu. Cã nu m-am mãrita cu tine ca sã-ţi
îndur toate blestemãţiile (întinde rufe).
Sganarelle: Ha, ha, ce pacoste pacoste este sã ai o femeie… şi bine spunea
Aristotel, când spunea cã o femeie e mai rea ca un drac.
Martine: I-auzi desteptu’ sãri cu nãtãfleaţa-al lui de Aristontel.
Sganarelle(imitând-o pe Martine): Aristontel, Aristontel! I-a aratã-mi tu un
meşter de surcele care sã gândeascã aşa ca mine, care sa fi slujit şase ani la
un doctor vestit şi care sã fi ştiut în tinereţe abecedarul pe dinafarã.
Martine: … naiba sã te ia’ …nebun fãra leac!
Sganarelle: Dracu sã te ia pe tine de paceaura! Ha, ha!
Martine: Blestemetã fie clipa şi ceasul care a fost sã fie cãnd am spus da.
Sganarelle: Blestemet fie încornoratul de notar care ma pus sa-mi semnez
pieirea.
Martine: Ia-uite! Ai şi mutrã sã te plângi, tocmai tu, care ar trebui sã
mulţumesti cerului în fiecare clipã cã-ţi sunt nevastã. Erai tu vrednic sã te
însori c-o fiinţã ca mine?
Sganarelle: E adevarat ca am de ce-ţi mulţumi şi c-am avut cu ce mã mândri
în noaptea nunţii. I-a sã nu încep eu sã vorbesc acum de niste lucruri cã
….eee…!
Martine:… eee! …e, ce ? spune, ce….?
Sganarelle: Gata! Sã lãsãm asta, e de-ajuns cã ştim.
Martine( cu un aer nevinovat): eee, ce ştim?... ce ştim?
Sganarele: …şi sa zici bodaproste c-ai avut fericirea sã dai de mine.
Martine( intrigatã): Cum adica? Cum adica sã gasesc un bãrbat care ma adus
în sapã de lemn, …un stricat,…un hain care-mi manâncã toţi banii.
Scanarelle( în timp ce bea din sticlã): Nu-i adevarat !... cã o parte,… o beau.
Martine: … care-mi vinde unul cãte unul, lucruşoarele din casã.
Sganarelle: Asta înseamnã sã trãieşti din ce ai.
Martine( plângând): Care mi-a luat pâna şi patul de sub mine.
Sganarelle: … pentru cã te sculai la amiaza!
Martine: In sfarsit, … care vinde una câte una, toate mobilele.
Sganarelle: O sa ne fie mai uşor la mutat, ha ha!
Martine: Si io’ ce sã fac în timpu’ ãsta cu toata familia pe cap?
Sganarelle: Fa ce-ţi place!
Martine: Cu 4 bieţi copilaşi în spinare.
Sganarelle: Pune-i jos!
Martin: …care în fiecare clipa….(isi trage sufletul) ….care-n fiecare clipa
cer pâine….
Sganarelle: Dã-le bãtaie! Eu când am mancat şi am bãut pe sãturate, vreau ca
toata lumea sã fie mulţumitã-n casa mea.
Martine: Si crezi tu beţivule, cã o sã mai mearga multa vreme asa?( il loveste
cu bãtãtorul de rufe).
Sganarele: Nevastã! Ia-o mai încetişor….
Martine: Crezi tu c-o sã-ţi îndur eu vesnic obraznicia şi desfrâul?
Sganarelle: Nevastã! Sã nu ne aprindem…!
Martine: Cã n-o sã gãsesc eu mijlocul sã te fac sã-ãi vezi de treaba.
Sganarelle: Nevestico! … ştii cã nu prea am rãbdare şi cã am mâna grea.
Martine( arunca o rufã spre Sganarele): Uite nu mai pot eu de ameninţãrile
tale.
Sganarele: Aaaa!...scumpa mea nevesticã, vãd cã ţii cu tot din adinsul sã te
alegi cu ceva…(tãvãleşte rufele pe jos).
Martine (îl împinge): …nu mi-e fricã, nu mi-e fricã…
Sganarele: Nu ţi-e fricã? Dulcea mea comoarã , o sã-ţi rup urechile.
(Aleargã unul dupã celãlalt, Sganarel o prinde şi o bate)
Martine ( ţipã): Golanule, calicule, nemernicule, … Au! Au!, golanule,
calicule, nemernicule, tâlhar bun de ştreang.
Sganarelle: Vãd cã vrei sã te alegi cu ceva! ( o loveşte din nou pe Martine,
aparte) … numai aşa pot s-o potolesc.
Scena II
Un Vecin( de dupã frânghia cu rufe): Vai de mine! Dar ce-nseamnã asta?
Uite tâlharul şi nemernicul cum işi bate nevasta! ( spre Martine) Sculati-vã
doamnã vã rog, vai de mine şi de mine!
Martine(plângând): Au!! … am nişte usturimi(uitânu-se la vecin)…uite aşa
îmi place mie mã batã!
Vecinul: Pai asta-i altceva.
Martine: Ce te amesteci dumitale.
Vecinul: Da’ nu mã bag.
Martine: Ce-i treaba dumitale? I-a uite obraznicu’ .
Vecinul: Da’ nu mai scot o vorbã.
Martine: Nu dã voie el brbaţilor sã-şi batã nevestele.
Vecinul: Pãi de ce m-am amecstecat…
Martine: Pai de ce te-amesteci?
Vecinul: Pai da’ nu mã amestec.
Martine: Pai vezi-ţi de treabã. Uite-aşa îmi place mie sã mã batã.
Vecinul: Pãi foarte bine, imi pare bine dacã te bate.
Martine: Ce? M bate pe socoteala dimitale?
Vecinul: Aoleu! Da’ nu mai spun nimica, m-am bgat degeaba.
Martine: Eşti un prost, ce te amesteci acolo unde nu te priveste( îl loveşte în
cap).
Vecinul( cãtre Sganarelle): Cumetre, cumetre,… iart-mã, iartã-ma te rog,
bate-ţi bine nevasta, …burduşeste-o, dac vrei. Uite, te mai ajut şi eu, hai
bate-o!
Sganarelle: Si dacã n-am poftã…
Vecinul: Asta-i altceva.
Sganarelle: O bat, dacã vreau s-o bat!( ameninţãtor spre vecin) …şi n-o bat
dacã nu vreau s-o bat!
Vecinul: Fireşte, fireşte! Ai dreptate!
Sganarelle: Si n-o sã mã înveţi dumneata ce-o sããfac cu ea.
Vecinul: Fãrã îndoialã!
Sganarele: Si a afl cã eşti un obraznic!
Vecinul: Da !
Sganarelle: Care te-amesteci în treburile altora.
Vecinul: Dar nu mã mai bag, nu mai spun o vorbã!
Sganarelle; Bine zicea Cicero, când zicea ca…. ( il apucã de nas pe vecin),
sã nu-ţi bagi nasul, unde nu-ţi fierbe oala.
(Scanarel il loveste împreuna cu Martine pe vecin, care iese din scena. Râd
amandoi şi se îmbraţiseazã)
Scena III
Scanarele: Soţioara mea!... hai sa ne împãcãm!
Martine (serioasã): Mda, dupã ce m-ai bãtut în halul ãsta.
Sganarelle: Hai, cã nu e nimica… ( o îmbrânceşte în gluma pe Martine)
Martine: Nu vreau! (îl îmbrânceşte pe Sganarelle).
Sganarelle: Eeee!
Martine: Nu!
Sganarelle: Hai sã ne iîpãcãm n-auzi, …dã-mi mâna!
Martine: Nu!
Sganarelle (o îmbrânceste pe Martine): Eee! Hai vino! …sa-ţi treacã furia.
Martine: Nu! Lasa-ma in pace!
Sganarelle: Hai sã ne impãcam, n-auzi!
Martine: M-ai bãtut prea rãu.
Sganarelle: Ei, hai uite, îti cer iertare. Dã-mi mâna!
Martine: Bine, te iert! ( Aparte) Dar lasã cã o sã mi-o plãteşti tu, cu vârf şi
îndesat.
Sganarele: Trebuie sa fii… nu şşiu cum ca sa iei în seamã nimicuri din
acestea, care sunt chiar necesare în dragoste. (se îmbrãtişeaãa)… şi cinci sau
sase lovituri de bãt, între doi oameni care se iubesc, nu fac decât sã învioreze
dragostea. Lasã cã mã duc eu iî pãdure şi îţi fãgãduiesc cã o sã-ţi aduc peste
100 de legturi de surcele. ( iese cântând “dulce esti butelcã dragã, olala, pic
pic pic, ce te-astept de-o viaţã întreaga, ollala, pic, pic, pic).
Martine(furioasã): Aşteaptã tu cã oricât m-aş preface, furia n-o sã-mi treacã
şi nu mã las nici în ruptul capului, pânâ nu ţi-o plãtesc cu vârf şi îndesat
pentru loviturile alea. Ei, sigur eu acuma ştiu cã femeia, are la îndemânã
mijlocul sã se rãzbune pe brbat! Pai, mda, dar…. dar asta ar fi o pedeapsã
prea gingaşã pentru un golan ca al meu. Vreau o rzbunare pe care s-o simtã
bine şi … cu ce am eu la îndemânã nu este de-ajuns pentru ocara care mi-a
fãcut-o.
(iese )

Scena IV
( intrã în scen Vallere şi Lucas, servitorii domnului Geronte, foarte obosiţi)
Lucas: Fir-ar dracu, al dracului, cã la grea treabã ne înhãmarã-m amândoi şi
eu unul nu ştiu cum o s-o scoatem la capãt,…pe cine o sã gãsim.
Vallere: Trebuie sã facem ceea ce ne-a cerut stãpânul nostru. … şi pe urmã şi
unul şi altul, trebuie sã avem grijã de sãntãtea ficãsii. De pe urma cãsãtoriei
amânate din cauza bolii,… ne-am putea alege şi noi cu ceva. Horace, e o
mânã largã şi bogat şi are mai multe drepturi la mâna ei. Deşi ea înclinã cãtre
un oarecare Leandre, ….stii foarte bine cã taicã-su, nu prea s-ar învoi sã-i fie
ginere.
Martine ( îi aude vorbind),( aparte): … ce-aş putea eu nãscoci, ca sã mã
rãzbun.
Lucas: Ce?
Lucas: Cum? …mmm mã gândeam … auzi, ce trãznaie sã-i treacã stãpââului
prin cap, când vede bine cã doctorii ãi mai grozavi, dau din colţ în colţ
degeaba.
Vallere: De multe ori dãm peste ceea ce cãutãm, tocmai acolo unde nu ne
aşteptãm.
Martine( întrand peste ei cu un coş de fructe): Aoleu, domnilor! Vã rog sã
mã iertati, nu v-am vãzut.
Vallere si Lucas : …nici noi!
Martine: Stiţi, mintea… îmi umbla la ceva care mã munceste de ceva vreme.
Vallere: Fiecare cu grijile lui pe lume. Si noi cãutãm ceva ce am vrea sã
gãsim.
Martine: O, domnilor! … v-aş putea fi de folos cu ceva?
Vallere: Poate cã da. Vrem s dãm peste un om deştept un doctor …
Lucas: … iscusit!
Vallere: Da, care sã poatã adduce o oarecare alinare fetei stãpânului nostru,
peste care a dat o boalã de pe urma cãreia a rãmas mut. Doctori peste doctori
şi-au tocit ştiinta ca sã o vindece…
Lucas: Degeaba.
Vallere: Da! Dar sunt uneori oameni care au taine..
Lucas: Minuinate…
Vallere: Da! Cu leacuri din acelea numai de ei şstiute..
Lucas: De ei..
Vallere: Da! Şi noi aşa ceva cãutãm. Da!
Martine (aparte): Doamne, Doamne ce grozavã nãscocire îmi trimite cerul
ca sã mã rãzbun pe golanul meu.
Martine: Domnilor, domnilor, nici n-aţi fi putut nimeri mai bine sã gãsiţi
ceea ce cãutaţi… pentru cã… noi, avem aici un om. Cel mai minunat om
pentru bolile farã nãdejde.
Vallere: Vai, doamn, rogu-vã, unde putem da peste el?
Martine: Uite, îl gsiţi acolo!
Vallere: Unde?
Martine: Îşi petrece vremea tãind lemne. Hîr, hîr…
Lucas: Cum?... un doctor care taie lemne?
Vallere: Poate… vrei sã spui cã işi pierde vremea culegând ierburi de leac.
Martine: A, nu … este un om extraordinar, care aşa întelege sã petreaãc, da.
(Vallere si Lucas se uitã unul la altul miraţi)
Martine: Este o persoanã foarte ciudatã, artagos, cu capu-n nori… nici nu a-i
spune cã este ceea ce este. Umblã îmbrãcat ca naiba şi se preface cã nu ştie
nimic. Îşi ţine toatã învãţãtura numai pentru el şi fuge ca de dracu’ de orice
prilej, de a-şi da în vileag darurile minunate cu care l-a înzestrat cerul.
Vallere: Pfff, sã te cruceşti nu altceva. Mai toţi oamenii mari au trãznai de
astea-n cap.
Martine: Ehe… da, dar vedeţi cã traznaia ãstuia este mai dihai decat v-aţi
închipuit dumneavoastã, pentru cã, omul ãsta, ajunge uneori pânã acolo
încât, ca sã recunoascã câte ştie,…. aşteaptã întâi sã-l iei la bãtaie.
Lucas: Pfff, fir-ar dracu’ al dracului!
Martine: Şi vã spun cã n-o sã ieşiti la nici o socotealã cu el dacã îl apucã
nebunia, pentru cã n-o sã recunoascã pentru nimic în lume cã este doctor,
pânã când nu o sã luaţi fiecare dintre voi câte un baţ şi sã-l croiţi, silindu-l sã
recunoascã pânã la urmã, ce n-a vrut sã spunã de la început. Da…noi aşa
facem de câte ori avem nevoie de el.
Vallere: Pff…ciudatã nebunie.
Martine: Da, ciudatã, dar sã vedeţi cã dupã asta,… face minuni.
Vallere: Dar, cum îl cheamã:
Martine: Sganarelle. Dar, sã ştiţi cã este un barbat foarte usor de recunoscut.
Este un bãrbat voinic, îmbrãcat asa cu galben, cu verde, colorat, cu un guler
mare pe gâãt.
Lucas: … cu galben, cu verde dar ce… e doctor de papagali?
Vallere: E chiar atat de iscusit precum spui?
Martine: Vaaai! Pãi mai e vorbã… Pãi sã vã spun. Acum vre-o trei luni, toţi
doctorii lãsase-rã în plata sorti o biatã bolnavã. De peste şase ceasuri toatã
lumea o credea moartã şi se pregãteau de înmormântare. Când…este adus cu
sila omul de care vã spun. Numai ce se uitã, aşaaa, la bolnavã. Ii toarnã în
gura o picãturã de….
Vallere: … de ce?
Martine: de “ nu stiu ce” şi pe loc, femeia se ridicã în picioare şi începe sã
umble prin odaie ca şi cum nu s-ar fi intamplat nimic.
Lucas: …fir-ar dracu al dracului!
Vallere: Trebuie sã fi fost o picturã de zeama de…
Lucas: Varza…
Vallere: de aur.
Martine: Da, dar sã vedeţi cã …încãuna. Acum trei sãptãmâni, un copilaş de
vre-o 12-13 ani a cãzut din turla bisericii şi şi-a sfãrâmat capul pe calarâm.
Şi când, …ce sã vezi, vine omul nostriu şi începe sã-l frece bine, bine, bine
peste tot, pe tot corpul cu nu ştiu ce..
Vallere: Ce?
Martine: Alifie, anume preparatã de dansul şi pe loc, copilul şi-a luat
picioarele la spinare şi a plecat sã- joace bile.
Valere: Pff…fir-ar dracu al dracului!
Lucas: Sa stii ca omul asta stie toate leacurile.
Martine: Pai mai e vorba de asta.
Lucas: Hai, hai repede sa-l dibuim la iuteala.
Vallere: Va multumim pentru bucuria pe care ne-ati facut-o!
Martine: Pentru nimic domnidor, dar va rog foarte mult nu uitati ce v-am
spus la inceput. Ramaneti cu bine oameni buni si nu uitati…bataia. (iese din
scena)
Lucas: Lasati ca… daca e vorba de bataie …ii tragem noi sa se sature.
Scena V
(Lucas Valere si Sganarelle care vine cantand, din padure cu un brat de
surcele):
Sganarelle: Olala, pic, pic, pic…Am tras destul asa ca am dreptul la o dusca.
Uscaturile astea sunt al naibii de sarate.
…dulce esti butelca draga, olala ..pic, pic, pic
Eu te-ascult de-o viata intreaga olala ..pic, pic, pic
Dar si tu mai dulce ai fi, olala…
Daca-n veci nu te-ai goli, olala…
Vallere: El e!
Lucas : Ce mai, i-am mirosit urma si i-am pus juvatul de gat.
Vallere: Pai hai sa-l vedem mai de-aproape.
Sganarelle( aparte): Cui or fi cautand astia pricina?
Vallere si Lucas : da el e….
Sganarelle(aparte): Se uita la mine, ma masoara, se sfatuiesc intre ei, oare
ce-or fi avand de gand?
(Valere si Lucas fac plecaciuni pe rand in fata lui Sganarelle)
Vallere: Domnule…
Lucas: Domnule…
Vallere: Domnule, nu sinteti dumneavoastra Sganarelle?
Sganarelle: Cum? Ce? Ai?
Vallere: Vrem sa va intrebam daca nu sunteti dumneavoastra un domn care
se numeste Sganarelle?
Sganarelle: Da si nu… Asta atarna de ce vreti cu el…
Vallere: Nu vrem dacat sa-i aratam cinstea pe care i-o purtam.
Sganarelle: A….pai daca e asa domnilor, atunci eu sun acela care se numeste
Sganarelle.
Vallere. Domnule suntem fericiti sa va cunoastem. Am fost trimisi la
dumneavoastra pentru ceea ce ne trebuie noua, si va rugam fierbinte sa ne
dati, pentru ceea ce ne trebuieste noua.
Sganarelle: Ooo! Domnilor daca e ceva in ceea ce privese mica mea
negustorie, nu sunt decat… sluga dumneavoastra.
Vallere: E prea mare hatarul pe care ni-l face-ti!
Sganarelle(aparte): Pe cinstea mea domnule, n-am vazut demult asa oameni
bine crescuti.
Vallere. Domnule, nu trebuie sa va mire ca am venit la dumneavoastra. Stiti,
oamenii iscusiti sunt in totdeauna cautati. … si noi stim de ce suntem in
stare.
Sganarelle: He, he… e adevarat domnule ca nu ma bate nimeni pe lume in
ceea ce priveste surcelele. I-a uite…!( le arata surcelele). Si cand iese din
mana mea surceaua e… surcea n-oti zice nici pâs.
Lucas: Ei…dar nu e vorba de asta domnule..
Sganarelle: Da, dar le si vand cu 110 bani suta.
Vallere: Sa nu mai vorbim de asta.
Sganarelle: Nu, nu,… nu las nici o letcaie mai putin.
Vallere: Domnule, noi stim cum stau lucrurile.
Sganarelle: Ei, pai daca stiti cum stau lucrurile …atunci inseamna ca stiti..ca
asa le vind.
Vallere; Domnule, sa nu …sa nu ne batem joc.
Sganarelle: Dar nu-mi bat joc domnule, dar nu pot sa le dau alt fel.
Vallere: Domnule, sa vorbim omeneste.
Sganarelle: Domnule poate o asa gasiti in alta parte mai ieftine dar, eu va
spun, sunt surcele si surcele, intre surcele si surcele ca astea mai rar.
Vallere: Domnule, ce atata vorba de pomana.
Sganarelle: Nu, va jur ca nu pot sa le las mai jos chiar daca ar trebui sa luati
toata padurea. Nu, va jur acesta este pretul si n-am obiceiul sa va cer mai
mult.
Vallere: Domnule, de ce treguie sa vorbiti astfel, sa va coborati astfel,
Dumneavoastra, un mareee… invatat. Dumneavoastra, un mareee doctor! Sa
tineti ascunse de lume darurile frumoase pe care le aveti…
Sganarelle ( aparte catre Lucas) : Domnule… e smintit !
Lucas: Domnule, eu zic sa nu va mai feriti de noi si sava dati pe fata ce
sunteti. Toata tevatura asta cu uite popa nu e popa nu merge si noi stim.
Sganarelle( mirat): Domnilor, dar pentru Dumnezeu, drept cine ma luati?
Vallere: Drept ceea ce suntei, un mare doctor!
Sganarelle( spre Sganarelle): Doctor esti tu! Eu nu sunt si n-am fost nici o
data doctor
(Lucas il lovese cu o surcea pe Sganarele)
Vallere: Domnule, de ce ne siliti sa luam asemenea masuri
Sganarelle: Sa luati ce?
Vallere; Masuri, care ne mahnesc peste masura.
Sganarelle: Der pentru Dumnezeu, luati tot ce vreti, dar intelegeti odata
pentru totdeauna ca eu nu sunt doctor.
Vallere( aparte catre Lucas): Vad ca trebuie sa folosim leacul asta tare.
Vallere: Domnule, nu mai spuneti nu, spuneti ceea ce sunteti, rogu-va, ca sa
nu luam masuri, care…
Sganarelle: Domnule intelege odata, scurt si lamurt… nu sunt doctor!
Vallere: Nu sunteti doctor?
Sganarelle: Nu!
Lucas: Deci, nu sunteti doctor?
Sganarelle: Va spun ca nu!
Vallere: Fiindca asa doriti, n-avem incotro.
(Incep sa il loveasca pe Sganarele)
Saganarelle: au…..
Vallere: Domnule de ce ne siliti sa luam asemenea masuri.
Lucas: Domnule, zau, ne doare-n suflet ca a trebuit sa fac una ca asta. Mie
unul, sa-mi sara ochii, mi se rupe sufletul ca a trebuit sad au asa ca intr-un
bou.
Sganarelle: Domnilor, dar ce vi s-a nazarit? Va arde de gluma, …sa spuneti
intr-una, ca sunt doctor… domnule?
Vallere( nervos): Cum domnule, tot nu va trecut? …si tot tagaduiti ca sunteti
doctor?
Sganarelle: Sa ma ia naiba daca sunt.
Lucas: …care v-a sa zica… tot degeaba, tot nu sunteti doctor…
Sganarelle: sa-mi sara ochii daca sunt!
Lucas: Nu…(il loveste impreuna cu Vallere, pe Sganarelle)
Sganarelle: Auuuuu!!!! Domnilor, domnilor! …sunt tot ce vreti! Chiar
doctor, chiar spiter …(aparte). Trebuie sa ma invoiesc cu nebunii astia, altfel
ma desnoada in bataie.
Valere: Domnule, foarte bine ca va venit mintea la loc.
Lucas: Domnule, eu nu mai pot de bucurie cand va aud vorbind asa ca
oamenii.
Vallere: Va cer din suflet iertare, domnule!
Lucas: …si va rog sa ne iertati de indrazneala ca v-am…
Sganarel(aparte): …sa fi ajuns eu doctor fara sa-mi dau seama????
Sganarel: Domnilor, domnilor i-a ganditiva bine… nu cumva va inselati?
Sunteti siguri ca sunt doctor?
Lucas: Doctor, doctor!
Vallere: Negresit!
Sganarelle: Sa ma ia naiba daca stiam.
Vallere: Si inca ce doctor…cel mai iscusit doctor din lume.
Lucas: Da’ care a vindecat atatra amar de boli.
Sganarelle: Drace!
Vallere: Daaa… de mai bine de 6 ore, despre o femeie se credea ca e moarta
si era s-o adica s-o ingroape, cand…ati aparut dumneavoastra si cu o
picatura de “nu stiu ce”, ati facut-o sa-si vina in fire si sa umble prin odaie.
Lucas: Si tot asa, cu copilul care a cazut din turla bisericii, de si-a frant si
capul si bratele si picioarele si cu nu stiu ce alifie, asaaa…l-ati uns, ca dupa
aia s-a dus sa joace bile.
Sganarelle: I-auzi domnule!
Vallere: Domnule, aratandu-va ceea ce sunteti, nu o sa aveti de pierdut, o
s-aveti numai de castigat.
Lucas: O sa castigati ce vreti dumneavoastra.
Sganarele: Cum, o sa catig tot ce vreau!
Vallere: Da! Numai sa ne lasati sa va conducem unde vrem noi.
Sganarelle: Aha.. castig tot ce vreau…Deci nu incape nici o indoiala ca sunt
doctor... Uitasem! …Da! Acum mi-aduc foarte bine aminte. Unde ne
transportam?
Vallere: E vorba sa vedeti o fata care si-a pierdut graiul.
Sganarelle: Cum? … va jur ca nu l-am gasit eu.
Vallere: E glumet doctorul nostu. Va rog, daca vreti sa mergem.
Sganarelle: Cum? Fara roba de doctor?
Vallere: Va imbracam noi, din cap pana in picioare.
Sganarelle( catre Vallere) : I-a incarca-te tu ca un magar cu surcelele astea,
iar numneata( catre Lucas) da o mana de ajutor, dar… ai mare grija si de
butelca asta. Am in ea numai bauturi de leac.
Lucas: …Firar dracu’ al dracului…(ies toti)
Actul II