Pinocchio

PERSONAJELE:

Geppetto (mester)— Tata— Valentin

Antonio (mester) - Ion
Pinocchio (papusa)- Baiatul - Natalia
Fata cu parul azuriu (Zana cea buna)- Mama - Nina
Vulpea - Nina
Motanul - Valentin
Hangiul, Vanzatorul- Ion
Mangiafocco - Valentin
Arlechino - Ion
Columbina - Nina
Iepurasul de soare (Zana cea Buna) - Nina

SCENA 1.

Valentin - A fost odata… (interactiv)

Nina - Un rege!
Valentin - Nu copii, v-ati inselat. A fost odata o bucata de lemn.
Natalia - Si nu era un lemn pretios, ci o simpla bucata de lemn de
foc, dintre cele ce se pun iarna in sobe si in semineie, ca sa aprinzi
focul si sa incalzesti casa.
Ion - Nu stiu cum se facu, dar de fapt, este ca, intr-o buna zi, bucata
aceasta de lemn ajunse in atelierul unui batran tamplar, al carui
nume era maestrul Antonio, numai ca toti ii ziceau mesterul cireasa,
(il porecleste, cireasa, cireasa …) din pricina nasului sau care era
mereu lucios si vinetiu ca o cireasa coapta.
Nina - De cum vazu mesterul Cireasa bucata aceea de lemn, tare se
mai veseli si, frecandu-si mainile de bucurie, mormai cu jumatate de
glas:
Antonio - Lemnul asta a picat tocmai la tanc: pot sa fac din el un
picior de masuta.
Nina- Zis si facut, lua imediat securea cea ascutita, ca sa inceapa
sa-l ciopleasca. Dar cand fu gata sa dea cea dintai lovitura, ramase
cu bratul incremenit in aer, pentru ca auzi un glasicior subtire-
subtirel.
Natalia - Nu ma lovi asa tare!
Nina- Mesterul cireasa privi buimac prin odaie, cautand sa vada de
unde oare veni acel glascior si se uita sub masa,
Antonio - Nimeni! Am priceput, mi se pare ca mi s-a nazarit doar ca
am auzit un glascior. Ei hai, la lucru!
Nina- Si luand din nou securea in mana, dadu o lovitura zdravana
bucatii de lemn.
Natalia - Au, ma doare!
Nina- De data asta mesterul Cireasa inlemni de-a binelea, cu ochii
iesiti din orbite de spaima, cu gura cascata si cu limba atarnand
pana la barbie. (interactiv cu papusa Antonio)
Antonio - Dar de unde o fi venit glasciorul asta? Aici totusi nu-i nici
tipenie de om. Nu cumva credeti ca, din intamplare, bucata asta de
lemn s-o fi obisnuit sa planga si sa se vaicareasca asa, ca un copil?
(interactiv) Dar nu-mi vine sa cred asa ceva, s-o fi ascuns oare,
cineva, aici inauntru? (interactiv)
Daca-i asa, ma cuprinde o mare fricaaaaaa!
Nina- In acel moment se auzi o bataie in usa.
Antonio - Intra.
Nina- Intra atunci un batranel vioi pe nume…
Geppetto- Geppetto!!!
Nina- Copiii din apropiere cand vol sa-l scoata din sarite pe
Geppetto, il poreclesc Mamaliguta, din cauza parului sau galben
care seamana mult cu mamaliga. (interactiv, Nina-copiii)
Geppetto- Buna ziua, mestere Antonio. Ce faci acolo?
Antonio- Invat furnicile tabla inmultirii.
Geppetto- Noroc si mult succes!
Antonio- Cine te-a adus la mine, cumetre Geppetto?
Geppetto- Picioarele! Azi dimineata mi-a trecut prin cap o idee. M-
am gandit sa-mi fac eu cu mana mea, o papusa frumoasa de lemn,
dar o papusa minunata, care sa stie sa danseze, sa faca salturi
mortale. Cu papusa asta, vreau sa colind lumea ca sa-mi agonisesc
de mancat si de baut.
Pinocchio- Bravo, Mamaliguta! (interactiv, copiii il poreclesc)
Geppetto- De ce ma jignesti (lui Antonio)?
Antonio- Cine te jigneste?
Geppetto- Mi-ai zis Mamaliguta!
Antonio- Nu eu!
Geppetto- Ba da!
Antonio- Ba nu!
Geppetto- Ba da!
Antonio- Ba nu!
Geppetto- Mincinosule!
Antonio- Mamaliguta!
Geppetto- Magarule!
Antonio- Mamaliguta!
Geppetto- Maimutoi urat ce esti!
Antonio- Mamaliguta!
Geppetto- Mamaliguta lesinata!
(Si se lua la tranta. Nina ii desparte)
Antonio- Asadar, cumetre Geppetto, care-i favoarea pe care mi-o
ceri?
Geppetto- As vrea o bucata de lemn ca sa-mi fac o papusa, imi dai?
Antonio- Ooooo, ai vent la tanc, iti dau!
Nina - Si astfel, Geppetto isi lua ciudata lui bucata de lemn si
multumindu-i lui Antonio, se intoarse schiopatand acasa.
Antonio- (din usa) Mamaliguta!
Nina- Abia intors acasa, Geppetto isi lua indata uneltele si se apuca
sa ciopleasca si sa mestereasca o papusa.
Geppetto- Ce nume sa-i dau? Vreau sa-l cheme Vsile!
(interactiv) Da copii? Gheorghe? Tudor? Ion? Nicolaie…?
Copiii- Pinocchio!
Geppetto- O, da, Pinocchio! Numele asta o sa-i poarte noroc. Hei,
ochisori de lemn, de ce ma fixati asa de lung? Iar tu nasuc de lemn,
de ce cresti asa mult?
Nina- Sarmanul Gepetto, se trudea sa-l taie, dar cu cat il taia si il
scurta, cu atat nasul acela obraznic se facea mai lung. Apoi dupa
nas, ii facu gura. Dar nu apuca sa-i ispraveasca gura, ca aceasta se
si puse pe ras.
Geppetto- Gura de lemn, de ce razi asa tare?
(Gura rade incontinuare.)
Geppetto - Ia nu mai rade! (gura rade) Nu mai rade, n-auzi? ( atunci
gura se opri din ras si ii arata lui Geppetto limba).
Nina - Dupa gura, ii facu barbia, apoi gatul, umerii, burtica, bratele si
mainile (interactiv cu copiii despre ce urmeaza sa-i faca).
(Abia terminate mainile, Geppetto simti cum cineva ii lua peruca de
pe ca.)
Geppetto- Pinocchio! Da-mi peruca! (Pinocchio in loc sa i-o dea, isi
puse pe cap peruca si radea de se prapadea.).
Geppetto- Copil obraznic ce esti, nici nu esti gata si ai si inceput
sa-l superi pe tatal tau! Rau, baiete, tare rau!
Pinocchio- Ai uitat sa-mi faci picioarele!
Geppetto- Ah da, am uitat, batran ce sunt.
Nina - Dupa ce termina de facut si picioarele, simti o lovitura de
picior drept in varful nasului.
Geppetto - Meritam! Trebuia sa ma pricep de la inceput, dar acum e
prea tarziu.
Iar acum hai sa te invat sa mergi. (ia papusa de subtuori si o puse
jos, pe podea, ca sa invete sa mearga). ( interactiv cu copii, ii arata
cum sa mearga, Pinocchio incearca sa faca un pas, apoi cade,
Geppetto se panicheaza, apoi il ridica, Pinocchio mai face o
incercare, apoi prinde a merge, isi ia viteza, prinde a fugi, rastoarna
tot ce gaseste in cale. Interactiv, copiii vor sa-l prinda pe
Pinocchio…).

Cantecul lui Geppetto:

Pinocchio este baiatul meu,
De cand il am mai pot zambi si eu.
Da, e obraznic uneori de fapt…
Dar, vai, ce spun! E cel mai bun baiat!

Geppetto- Copilul meu, copilul meu!

Pinocchio- Mi-e foame, mor de foame! Vai, e o foame chinuitoare.
Geppetto- Am un mar, mananca-l cu pofta!
Pinocchio- Daca vrei sa-l mananc, fa-mi placerea sa mi-l cureti de
coaja.
Geppetto- Sa-l curat? N-as fi crezut niciodata, copilul meu ca o sa fii
atat de mofturos.
Pinocchio- Iti fagaduiesc ca o sa fiu bun de azi inainte.
Geppetto- Toti copiii vorbesc la fel cand vor sa capete ceva.
Pinocchio- Dar eu nu sunt facut ca ceilalti copii. Eu sunt cel mai bun
dintre toti si nu mint niciodata. Asa-i copii? (interactiv, copii vor
spune , nuuuu, iar Pinocchio le arata limba si-i imita). Vreau sa ma
duc imediat la scoala.
Geppetto- Bravo baiete!
Pinocchio- Fiindca veni vorba, imi lipseste ceva ca sa ma duc la
scoala: un lucru foarte important… (interactiv cu copiii, ce-i poate
lipsi lui Pinocchio ca sa mearga la scoala?)
Geppetto- Ce anume?
Copii- Abecedarul!
Pinocchio- Abecedarul! Imi lipseste abecedarul!
Geppetto- Ai dreptate! Aoleu, si ce trebuie sa fac acum?
Pinocchio- (rade) Trebuie sa mergi la librarie si sa-mi cumperi
cartea.
Geppetto- Si bani? Nu am niciun banut. Ah, dar am o veche pelerina,
peticita. Vin repede, vin repete baiatul meu.

Cantecul lui Pinocchio:

…

(Geppetto revine).
Pinocchio- Dar pelerina unde este taticule?
Geppetto- Am vandut-o!
Pinocchio- De ce ai vandut-o?
Geppetto- (cauta…) Fiindca imi era cald. Tine, e pentru tine (ii da
abecedarul)
Pinocchio- Multumesc mult, taticule! (pleaca) Astazi la scoala vreau
sa invat sa citesc, maine sa scriu si poimaine sa numar. Dupa
aceea, cu perceperea mea, voi castiga bani multi si-o sa-i fac cadou
taticului meu o pelerina frumoasa. Bietul Geppetto, o merita din
plin. Numai parintii sunt in stare de atatea sacrificii. La scoala! La
scoala!!! ( brusc apare in fata un panou si o muzica stridenta se face
auzita) Aaaaah, ce pacat ca trebuie sa merg la scoala. Gata,
hotarat, astazi o sa ascult muzica si maine voi merge la scoala. ( se
aude o voce, vocea lui Geppetto/Antonio, care anunta)

SCENA 2.
Ion: - Atentie, atentie, cel mai tare teatru de marionete a sosit la
voi si este gata sa va prezinte cele mai tari spectacole de neuitat cu
Arlechino si Columbina!!! (pe un panou scrie cu litere mari MARELE
TEATRU DE MARIONETE. Din panou se deschide o usita atat cat sa
incapa capul vanzatorului de bilete.
Pinocchio- A inceput de mult reprezentatia!
Vanzatorul- (inacrit) Buna ziua. Acum incepe…
Pinocchio- Si cat costa belitul?
Vanzatorul- patru bani.
Pinocchio- Da-mi patru bani pana maine?! Va vand hainuta mea…
bonetica mea?! Ghetutele mele?! (La semnalele de indiferenta a
vanzatorului, Pinocchio ia o hotarare disperata)
Da-mi patru bani pe abecedarul asta nou-nout!
Vanzatorul- (rade isteric) Ce sa fac eu cu un abecedar? Dar iti dau
patru banuti pe el, fiindca face inca o data cam pe atata….
(cutia/macheta se intoarce cu fata spre Pinocchio, in care se
deschide o mica scena de teatru de papusi. In scena este Arlechino
si Columbina care se opresc brusc la vederea lui Pinocchio, se aud
aplauze, strigate din sala/ interactiv)
Arlechino- Zeitati ale cerului! Visez sau sunt treaz? (cu patos)
Columbina- Da, o da, cel de acolo…
Arlechino- De jos, din public…
Columbina- E insusi Pinocchio!
Arlechino- El este! (galagie mare, Pinochio sare din sala cu
spectatori in scena, se imbratiseaza si se pupa cu Arlechino si
Columbina, iar intre timp isi face aparitia de dupa macheta
Mangiafoco, directorul teatrului, care este incruntat si fioros. Firele
de ata cu care sunt manuiti Arlechino si Columbina sunt firele de
par din barba lunga a lui Mangiafoco)
Mangiafoco- Gata cu pupatu!!! Destul! Mi se pare ca esti o papusa de
lemn uscat…Sunt sigur ca daca te voi arunca in foc, friptura o sa se
friga si mai bine! Ha, Ha, hapciu!
Arlechino- Noroc!
Columbina- Sanatate!
Mangioafoco- Multumesc. (catre Pinochio) Mai traiesc parintii tai?
Pinochio- Ttata, da, pe mama nu am cunoscut-o.
Mangiafoco- Ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, ha, hapciuuuuu!!! Cat de
indurerat o sa fie tatal tau cand o sa se afle ca te-am pus pe foc…
Bietul batran, il compatimesc sincer.
Pinocchio- Iertare, domnule Mangiafoco!
Mangiafoco- Aici nu sunt domni!
Pinocchio- Iertare, domnule Cavaler!
Mangiafoco- Aici nu sunt Cavaleri!
Pinocchio- Iertare, domnule Comandor!
Mangiafoco- Aici nu sunt comandori.
Pinocchio- Iertare Excelenta!
Mangiafoco - Ei bine, te iert! Cum il cheama pe tatal tau?
Pinocchio- Geppetto!
Mangiafoco- Si ce meserie face?
Pinocchio- Face pe saracul!
Mangiafoco- Aha, si castiga mult?
Pinochio- Castiga atat cat sa aiba un banut in buzunar…
Mangiafoco- Bietul om! Ia cinci monede de aur. Du-te numaidecat la
el, du-i-le si saluta-l calduros din partea mea. Adio! Adio! Ce suflet
nobil si curajos!
Nina- De la prea multa bucurie, Pinocchio uita sa-i multumeasca
papusarului. Pleca fericit. Brusc ii aparu in fata doua personaje
stranii: o vulpe schioapa si un motan “orb” care ii taie calea.

SCENA 3.

Cantecul- Vulpea si Motanul:

Vai, fericirea se obtine
Umbland prin buzunare pline.

Si mai ales
Bine-inteles
Umblam de obicei mai des
Prin buzunarele straine

Iar la Pinocchio se pare

E numai vant in buzunare.
Vulpea- Buna ziua, Pinocchio!
Motanul- …Pinocchiooo!
Pinocchio- De unde stii cum ma cheama?
Motanul- Da chiar, de unde stii cum il cheama?
Vulpea- (ii ghionteste cu cotul pe motan) Tampitule. Ha, ha, ha, ha!
Il cunosc bine pe tatal tau.
Motanul- …tatal taaaaau!
Pinocchio- Unde l-ai vazut?
Motanul- Da chiar, unde l-ai vazut?
Vulpea- (il calca pe picior pe motan) Ha, ha, ha,ha,ha! L-am vazut
ieri…tremura de frig…( isi sterge lacrima)
Motanul-…de friiiiiig!
Pinochio- Bietul meu parinte! De azi inainte n-o sa mai tremure de
frig…
Vulpea- De ce?
Motanul- …ceeee!
Pinocchio- Fiindca m-am imbogatit!
Vulpea- Motanul - Tu si bogat?! Ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha-
ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha-haaaaaaaaa!
Pinochio- (suparat) Nu-i nimic de ras aici! Nu as vrea sa va las cu
gura cascata, dar, daca va pricepeti, uitati-va aici!
Motanul- Cinci monede de aur!
Vulpea- Ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha! (tuseste)Scuzati! Si ce vrei sa faci
cu monedele astea?
Pinocchio- Mai intai de toate, vreau sa-i cumpar taticului meu o
pelerina noua…iar pentru mine un abecedar.
Vulpea- Aha…Vrei sa-ti inmultesti monedele de aur?
Motanul-…de auuuur!
Pinocchio- Cum adica?
Motanul- Da chiar, cum adica?
Vulpea- (ii da un pumn in gura motanului) Boule! Ha-ha-ha-ha! Vrei
ca din cinci monede de aur sa faci o suta, o mie?
(motanul innebuneste de mirare)
Pinocchio- Cum de nu? Dar cum?
Vulpea- Foarte simplu. Dar va trebui sa mergi cu noi…
Motanul-… cu noooooi! Si unde sa mearga?
Vulpea- (il da un ghiont) Prostule! In tara prostilor!
Motanul-…prostiloooor!
Pinocchio- Nu, nu vreau sa vin!
Vulpea- Dai cu piciorul norocului?
Motanul- …dai cu piciorul…norocului…
Vulpea- De fapt, un colt al tarii prostilor ajunge pana aici, in dreptul
meu ( arata spre motan)…Hi-hi-hi-hi, stai cu un picior pe el.
Motanul… pe eeeeeeel!
Pinocchio- Si?
Vulpea- Vei sapa in acest pamant binecuvantat o mica groapa si vei
pune inauntru monedele de aur.
Motanul…de auuuuur! Apoi acoperi groapa cu pamant!…cu
pamaaaaant!
Vulpea- Si o stropesti cu doua galeti de apa…
Motanul-…doua galeti de aaaaapaaaaa. Ba nu, trei galeti!
Vulpea- (ii da un picior) Ce conteaza?! Arunci deasupra o mana de
sare.
Motanul-…de saaaaare si faci un boooors. (primeste un ghiont de la
vulpe) Au, nu! Si te culci linistiiiiit!
Vulpea- Noaptea monedele incoltesc si infloresc, iar a doua zi
dimineata…
Motanul- Dupa ce te scoli!
Vulpea- Ce gasesti?
Motanul- Ce gasesti?
Vulpea- Gasesti un copac frumos…
Motanul- Incarcat cu monede de aur…
Pinocchio- Vai, cat de frumooooos! Daca o sa strang doua mii de
monezi, o sa va dau voua cinci sute.
Vulpea- Vaaaaaaaaaaaaai!!! Cum se poateeeee? Drept cine ne iei?
Noi nu ne gandim la interese josnice!
Motanul- …la intereseeeee! Scopul nostru este sa-i imbogatim pe
altii!
Pinocchio- Vai Ce fiinte bune si dezinteresate!
Vulpea si Motanul- Sa mergem!
Ion - Si mersera si mersera si iar mersera, si spre seara ajunsera,
franti de oboseala, la hanul “La Racul Rosu”.

SCENA 4.

Vulpea- Hai sa ne oprim putin aici, sa mancam ceva la repezeala si

sa ne odihnim cateva ore. O sa plecam la miezul noptii, daca vrem
ca maine dimineata sa fim in Tara Prostilor la Campul Minunilor.
Nina - Dupa ce intrara in han, se asezara toti trei la masa, dar nici
unuia nu-i era foame. Bietul motan era deranjat la burtica, asa ca nu
putu sa manance decat 35 de pesti cu sos de rosii si patru portii de
mancarica de burta alla paramigiana si pentru ca mancarea nu-i
paru condimentata destul, se consola cerand de trei unt si branza
rasa.
Valentin - Vulpea ar fi ciugulit bucuroasa si ea cate ceva, dar, cum
doctorul ii prescrise un regim foarte sever, trebui sa se
multumeasca doar cu un iepure dulce si gustos, o garnitura usoara
de puicute grase si niste cocosei fragezi. Dupa toate astea,
comanda o tocanita de potarnichi, broscute, lacuste si struguri
tamaiosi, si nici ca mai pofti altceva. I se facuse asa o greata,
spunea ea, de nu mai putea sa vada mancare in fata ochilor (ragaie
amandoi).
Vulpea-Motanul- Fuuuu!
Natalia - Dintre toti, Pinochio manca cel mai putin, pentru ca gandul
la campul minunilor si la monedele de aur, ii taiase pofta de
mancare.
Vulpea- (hangiului) Dati-ne doua odai bune, una pentru Pinoccio si
alta pentru mine si prietenului meu. Inainte de plecare, o sa tragem
un pui de somn. DAR SA NU UITATI SA NE TREZITI LA MIEZUL
NOPTII, PENTRU CA VREM SA PORNIM IAR LA DRUM.
Hangiul- Am inteles, dromnii mei.
Natalia - De cum se vari in pat, Pinochio adormi in data si incepu sa
viseze.

SCENA 5.
Nina - Se facea ca era in mijlocul unui camp, iar campul asta era tot
numai copacei incarcati cu ciorchini, iar circhinii erau incarcati cu
monede de aur, care clatinandu-se in bataia vantului, vaceau clinc,
clinc, clinc, parca voiau sa spuna “ Cine vrea sa pofteasca sa ne
culeagaaaaa, ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha!” Dar, cand era lumea mai
draga, cand intinse mana sa se infrupte din monedele acelea si sa-si
umple buzunarele, fu trezit, pe neasteptate de trei batai zdravene in
usa:
Pinochio- Prietenii mei sunt gata?
Hangiul- Si inca cum gata. Au plecat acum doua ore.
Pinocchio- Dar cina au platit-o?
Hangiul- Nu, cum va inchipuiti ca puteau sa aduca o asemenea
ofensa domniei voastre.
Pinocchio- Pacat! Ofensa asta chiar mi-am fi facut mare placere. Si
unde zici ca ma asteapta prietenii mei cei buni?
Hangiul- Pe Campul Minunilor, maine in zori!
Pinocchio- Tine un banut pentru cina si sa nu mai pierd timpul.

Cantec Pinocchio:
…

Pinocchio pleca si, abia intra intr-un camp isi zise:

SCENA 6.

Pinocchio- Am ramas singur. Cred ca ar trebui sa ingrop monedele

ceva mai incolo. In centrul tarii prostilor. (se aude un fosnet, apoi
apar doua umbre, care striga cu glasuri inspaimantatoare)
Vulpea si Motanul- Banii sau viata! (Apar doua siluiete si la vederea
lor, Pinocchio baga repede banii in gura).
Motanul- Haide, haide, scoate banii, fara multa vorba!
Vulpea - (schimbandu-si vocea) Scoate banii sau te omoram!
Motanul- ….omoraaaam!
Pinocchio- Nu, nu, nu ! (nu prea poate vorbi din cauza monedelor din
gura)
Vulpea - Ah, ticalosul, le-a ascuns sub limba!
Motanul- Scoate-le imediat!
Vulpea- Faci pe surdul?
Motanul-…pe surduuuul! O sa te facem noi sa scoti monedele! (il
agata de picior de creanga unui copac)
Vulpea - Adio! Cand ne vom intoarce, speram ca ne vei face
placerea sa te gasim mort si cu gura cascata.
Motanul- ….Cascataaaaaaa! Ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha-ha! (dispar)
Nina- In clipa aceea, cand bietul Pinocchio, spanzurat de talhari de
o craca de copac, parea mai mult mort decat viu, isi facu aparitia o
prea frumoasa fata cu parul azuriu.
Fata- Aaaah, m-a induiosat nefericitul asta! (il da jos din copac, apoi
ii da un pahar cu apa in care a turnat un praf) Bea-o, si in cateva
zile te vei face bine!
Pinocchio- (buimacit) Este dulce sau amar?
Fata- Este amar, dar iti va face bine!
Pinocchio-Daca-i amar, nu o iau!
Fata- Asculta-ma si bea!
Pinocchio- Nu-mi plac lucrurile amare!
Fata- Bea, si dupa aceea, o sa te indulcesc cu o bucata de zahar!
Pinocchio- Unde-i bucata de zahar?
Fata- Aici.
Pinocchio- Da-mi mai intai bucata de zahar si dupa aceea o sa beau
apa cea rea si amara…
Fata- Imi promiti?
Pinocchio- Da! (ia zaharul si il rontaie fericit) Daca zaharul ar fi un
medicament, l-as lua in fiecare zi!
Fata- Acum tine-ti cuvantul si bea picaturile din pahar ca sa te
insanatosesti.
Pinocchio- Este prea amar, nu pot s-o beau.
Fata- Dar nici nu l-ai gustat…
Pinocchio- Mai da-mi o bucata de zahar…
Fata- Bea! Ai promis!
Pinocchio- Ooooof. Nu pot sa beau, fiindca este amar si ma
enerveaza!
Fata- Dar nici nu ai gustat-o!
Pinocchio- Mai da-mi o bucata de zahar!
Fata- Bea! Ai promis!
Pinocchio- Nu pot sa beau, fiindca ma enerveaza!
Fata- Bea!
Pinocchio- Nu-mi place, fiindca ai amestecat-o cu lingura…
Fata- Destul! Nu mai rezist. Plec, plec Pinocchio. Adio!
Pinocchio- Foarte bine a facut!
(interactiv: copii, ce sa fac sa beau? Dar e foarte amara!)

In acel moment apar Vulpea si Motanul (talharii).

Vulpea- Motanul- HA-HA-HA-HA!. Uite-l pe Pinocchio!
Ion - Pinocchio speriat, bea repede apa din pahar. Apoi ca prin
minune incepu sa alerge de fericire simtindu-se bine, pentru ca
trebuie sa stiti asta, papusile de lemn au norocul sa se
imbolnaveasca rara si sa se vindece repede. Apare Fata (Zana).
Fata- Care va sa zica, medicamentul meu chiar ti-a facut bine?
Pinocchio- Si inca ce bine! Parca m-am nascut din nou!
Fata- Dar, ia spune-mi, atunci, cum de te-ai lasat atat de rugat ca sa
o bei?
Pinocchio- Pai, noi, copiii, toti suntem asa! Asa-i copii? Ne e mai
frica de medicamente decat de boala.
Fata- Atunci, sa va fie rusine! Copii, ar trebui sa stiti, ca un
medicament bun, luat la timp, poate sa va salveze de o boala grava!
Pinocchio- Vai, altadata n-o sa ma mai las rugat!
Fata- Ei bine, acum vino putin langa mine si povesteste-mi cum de ai
ajuns pe mainile talharilor.
Pinocchio- (foarte repede) Asa! S-a intamplat ca papusarul
Mangiafocco mi-a dat cateva monede de aur zicandu-mi: “Tine si du-
le lui taica-tu!”, numai ca eu, pe drum, am intalnit o Vulpe si un
Motan!, doua persoane foarte dragute si cumsecade, care mi-au
spus:” Nu vrei ca monedele astea cinci sa se faca o mie sau doua
mii? Vino cu noi si o sa te ducem in Tara Prostilor pe Campul
Minunilor!”.
Fata- Mai lent povesteste, nu atat de repede, pentru ca nu inteleg
nimic.
Pinocchio reea mai lent, apoi isi ia iar viteza.
Pinocchio- Asa, cum spuneam…Si eu am zis: Sa mergem! La care ei:
Hai sa ne oprim la hanul “ La Racul Rosu”, si o sa plecam iar dupa
miezul noptii”. Iar eu, cand m-am trezit, ei nu mai erau, plecasera. Si
atunci eu am inceput sa merg in noapte, pe o bezna cum nu-ti
inchipui, si-asa m-am intalnit pe drum cu doi talhari, varati in doi
saci, care mi-au zis: “ Scoate banii!”, iar eu:” N-am niciun ban”,
pentru ca cele patru monede de aur le ascunsesem in gura, si unul
dintre talhari au incercat sa-mi bage mainile in gura si eu, cu o
muscatura, i-am rupt mana si am scuipat-o dupa aia. Si talharii
fugeau dupa mine, si eu fugeam si iar fugeam, pana cand m-au ajuns
din urma si mi-au spus:” Maine o sa ne intoarcem si atunci ai sa fii
mort si cu gura deschisa, si asa o sa-ti luam monedele tale de aur,
pe care le-ai ascuns sub limba.”
Fata- Si acum unde sunt monedele?
Pinocchio- (se pierde si minte) Le-am pierdut. (Si abia spusese
minciuna ca nasul sau, care si asa era lung, se lungi pe indata, cu
inca doua degete.)
Fata- Si unde le-ai pierdut?
Pinocchio - In padurea din apropiere.
Nasul continua sa creasca.
Fata- Daca le-ai pierdut in padurea din apropiere, o sa le cautam si-o
sa le gasim, pentru ca tot ce se pierde in aceasta padure se
gaseste.
Pinocchio- Ba, daca imi aduc bine aminte, cele patru monede nu le-
am pierdut, dar le-am inghitit in timp ce beam medicamentul. Asa-i
copii? (copii striga, nuuuuu. Pinocchio se supara si le arata limba,
iar nasul se lungeste si mai tare). Fata incepu sa rada.
Pinocchio- De ce razi?
Fata- Rad de minciunile pe care le scornesti.
Pinocchio- De ce crezi ca am spus minciuni?
Fata- Minciunile, dragul meu, se cunosc imediat, pentru ca sunt de
doua feluri: minciuni cu picioare si minciuni cu nasul lung. Ale tale,
de pilda, sunt cu nasul lung. (Pinocchio incepu sa planga si sa se
rostogoleasca isteric.)
Fata- Daca vei spune adevarul, nasul se va face din nou mic.
Pinocchio- Ai dreptate, am mintit, am monedele la mine in buzunar.
(apoi, Fata lovii de trei ori in palme si nasul iasi reveni la forma lui
initiala).
Pinocchio- Ce buna esti, Zana mea, (stergandu-si lacrimile) Te
iubesc!
Fata- Si eu te iubesc, daca tu vrei sa ramai cu mine, vei fi feciorasul
meu, iar eu mama ta.
Pinocchio- Pai, eu as ramane bucuros, dar bietul meu tata?
Fata- M-am gandit eu la toate. Tatalui tau i-am dat de stire, asa ca,
inainte de caderea noptii, o sa fie aici.
Pinocchio- (bucuros) Adevarat? Atunci, Zanisoara mea, as vrea sa-i
ies in intampinare.
Fata- Hai, du-te, dar ai grija sa nu te ratacesti. Ia-o pe drumul din
padure si sunt sigura ca o sa-l intalnesti.

Pinocchio pleca si abia intrat in padure intalni pe Vulpe si Motan.

SCENA 7.

Vulpea- Iata-l si pe Pinochio al nostruuu…

Motanul-… al nostruuu. (sarutandu-l) Cum de-ai ajuns aici?
Pinocchio- E o poveste foarte lunga… Stiti ca alaltaieri, cand m-ati
lasat singur, am intalnit doi talhari pe drum…
Vulpea- Talhari??? Ah, au, vai, nu, cum, de ce, dumnezeule mare!
Bietul de tine…bietul meu prieten…(plange/boceste)
Motanul- Si ce au vrut?
Pinocchio- Voiau sa-mi fure monedele de aur.
Vulpea- (dupa o scurta pauza, dur) Raiii!
Motanul- Raiiiiiiii…si monedele?
Pinocchio- Le am in buzunar!
Motanul- Mmmmmmmmmm… Si cand te gandesti ca ele se pot
transforma in mii si mii…
Pinocchio- E departe de aici tara aia?
Vulpea- Tara prostilor? A, nuuuu, e chiar aici! Ah, norocosule,
(motanului) prostul, hi-hi-hi… apleaca-te si sapa cu mainile tale, fa o
groapa mica si sa ingropam aici monedele tale…(Pinocchio sapa…)
Asa, ai terminat? Acuma du-te la balta din apropiere, umple o
galeata cu apa si stropeste pamantul in care ai semanat…
Motanul- Noi plecam, plecaaaaam. Noi suntem multumiti ca ti-am
aratat felul in care sa te imbogatesti, esti, esti…
(se prefac ca-si vad de drum, dar de fapt se ascund, Pinocchio
pleaca dupa apa. Vulpea si Motanul se repad, dezgroapa monedele
si fug certandu-se. Apare Pinocchio cu o gheata cu apa in mana,
uda monedele si asteapta. Apare un iepuras de soare.)
Iepurasul de soare- (se prapadeste de ras)
Pinocchio- De ce razi?
Iepurasul de soare - Rad, pentru ca pe cand ma scarpinam, m-am
gadilat sub nas…
Pinocchio- Pe scurt, poti sa-mi spui, tu, prost crescut ce esti, de ce
razi?
Iepurasul de soare- Rad de cei natarai, care nu se duc la scoala…
Pinocchio- Cred ca n-o fi vorba de mine!
Iepurasul de soare - Ba da, chiar despre tine vorbesc, sarmane
Pinocchio…De tine, care esti atat de naiv, incat crezi ca banii se pot
semana si culege de pe camp, precum fasolea si dovleceii. Ca sa
strangi cativa bani, trebuie sa-i castigi in mod cinstit, prin munca si
cu inteligenta propriului tau cap.
Pinocchio- Nu te inteleg…
Iepurasul de soare - Pinocchio, pe cand hoinareai dupa apa, Vulpea
si Motanul au dezgropat banii si au disparut ca vantul…
Pinocchio- M-au jefuit! M-au jefuit!
Iepurasul de soare - Iar bietul Geppetto tot cautandu-te, s-a ratacit,
iar acum e pe mare si cine-l ajunge este un erou…
Pinocchio - Taticul meu, bietul meu tatic!

Cantec Pinocchio:
Geppetto,
Geppetto,
Taticul meu iubit
Geppetto
Geppetto
De ce te-am parasit.

Refren:
Eu voi urca abrupte stanci
Pana la soare
Voi cobori in vai adanci
Pe fund de mare
Te voi gasi
Oriunde ai fi
Atat de mult astept
Geppetto
Geppetto
Ca sa ma strangi la piept.

SCENA 8.

Apare Fata cu parul azuriu ca marea, iar parul ei lung se transforma

in valurile marii.
Pinocchio- Dumneata, semeni…Dumneata imi amintesti…Da, da,
dumneata ai parul azuriu… O, buna Zana cu parul azuriu ca marea,
spune-mi ca esti dumneata cu adevarat.
Fata- Papusica isteata, cum de ti-ai dat seama ca sunt eu?
Pinocchio- Dragostea mea pentru dumneata mi-a soptit acest lucru.
Fata- Stiu, vrei sa-ti salvezi tatal…Pentru aceasta fapta buna, de
maine nu vei mai fi papusa de lemn, ci baietel…Vei deveni pentru
totdeauna un baiat adevarat. Si-l vei intalni si pe Geppetto.
(Valurile marii cresc, iar din departare se aude cantecul lui
Geppetto)

Cantec Geppetto:
Pinocchio
Pinocchio
Copilul meu iubit
Pinocchio
Pinocchio
De ce m-ai parasit
In ochii tai, Pinocchio
E tot ce mi-am visat
O, soarta, vai Pinocchio
Acum mi te-au luat.

Refren:
Eu voi urca abrupte stanci
Pana la soare
Voi cobori in vai adanci
Pe fund de mare
Te voi gasi
Oriunde ai fi
Atat de mult astept, Pinocchio
Pinocchio
Sa mi te strang la piept.

Pinocchio
Pinocchio
De dorul tau ma sting
Sa fii atent
Pinocchio
Caci viata e un risc
Acolo hotul e stapan
Si e de partea lui
Judecatorul cel hapsan
Si sa te plangi n-ai cui.

Refren:…

(Apare Geppetto intr- o barca, valurile marii cresc si Gepetto

dispare la fundul marii.
Pinocchio sare in mare strigand.)
Pinocchio - Taticule, taticuleeeee! Taticul meu iubit. Deacum
inainte n-o sa te mai parasesc niciodata, niciodata! Curaj, taticule,
ne vom salva!
(Pinocchio se scufunda in mare si-l ia pe Geppetto pe spatele lui.)
Geppetto- Deci ochii nu ma inseala? Asadar tu esti, scumpul meu
Pinocchio, dragul meu fecioras!
Pinocchio- Da, da! Chiar eu sunt! Nu-i asa ca m-ai iertat taticule? Nu-
i asa?
Geppetto - Da, feciorasule!
Pinocchio - Cat esti de bun, taticule!
Geppetto- Copilul meu. Te cautam cu barca, iar marea era agitata si
un val m-a rasturnat.
Pinocchio- Sa nu mai pierdem timpul, taticule!
Geppetto- Ce ne facem Pinocchio?
Pinocchio- O sa inotam in apa marii!
Geppetto- Dar eu nu stiu sa inot…
Pinocchio- O sa te urci calare, pe spinarea mea si eu, care sunt bun
inotator, pentru ca sunt din lemn, te voi atuce teafar si nevatamat la
tarm.
Geppetto- Sa incercam!
In acel moment Fata cu parul azuriu sufla atat de tare incat ii aduse
intr-o clipa la mal.
Pinocchio- Curaj, taticule, ne vom salvaaaa!
Geppetto- Dar unde este malul binecuvantat?
Pinocchio- Vad tarmul, taticule. Tine-te de bratul meu, scumpul meu
tatic!
Zana cea buna il lua pe Pinocchio si pe Geppetto in palmele sale si-l
puse pe Pinocchio in patul lui si il acoperi cu o plapuma azurie.
Dimineata devreme. Baiatul se trezeste strigand.

SCENA 9.

Baiatul- (se trezeste ) Geppetto! Geppetto! Unde esti?

Apare tatal acestuia
Baiatul - Dar unde este Geppetto?
Apare mama.
Mama- Nina - Care Geppetto?
Tatal- Valentin - Ce fel de Geppetto?
Baiatul - Si Pinocchio?
Mama- Dragul meu baietel, ai visat!
Baiatul- Am visat? Da, am visat! Taticule, Mamico! Va iubesc si va
promit ca de azi inainte n-o sa mai fiu un baietel obraznic, o sa va
ascult, o sa invat bine si o sa fiu un baiat bun!
Cantec de final:

….

Papusi:

1. Geppetto
2. Antonio, Vanzatorul, Hangiul
3. Pinocchio
4. Baiatul
5. Vulpea
6. Motanul
7. Fata cu parul azuriu
8. Arlechino
9. Columbina
Masca:
1. Mangiafocco

Este un spectacol despre dragostea neconditionata de tata care

este capabila sa transforme inima inlemnita a unei papusi intr-o
inima vie, umana si plina de bunatate. Este acea situatie cand
parintii isi pun copiii la incercare ca sa inteleaga ce inseamna viata
si sa pretuiasca dragostea parinteasca. Deaceea vreau ca
personajul Geppetto, Creatorul acestei papusi sa fie si Creatorul
suprem al acestei lumi, el este cel care construieste si ghideaza
actiunea si sirul evenimentelor din acest spectacol, punandu-l pe
Pinocchio la diferite incercari.
Spatiul reprezinta atelierul de creatie a lui Geppetto, un atelier in
care Creatorul produce magia. Atelierul fiind universul lui, universul
artistului. Pornind de la aceasta idee, vreau ca aceasta lume sa fie
construita din talas, hartie, carton (rumegus de lemn). Spatiul
reprezinta masa de lucru a lui Geppetto, care are mai multe sertare,
care se transforma, modifica, iar pe masa sunt mormane de talas
(din hartie, sau altceva care aminteste de talas…) cu care actorii se
vor juca ca in nisip, constuind din el, munti, campii, carari… Acest
talas va reprezenta si zapada din visul lui Pinocchio… Vreau ca
toate personajele, vulpea, motanul, arlechino, columbina…sa fie la
fel create da catre magicianul Geppetto, care vor fi expuse la
vedere si care vor prinde viata in spectacol datorita lui. Sub masa si
pe langa ea se gasesc cutii de carton cu care vom construi spatiile:
teatrul de marionete, hanul…
Prima scena:
Atelierul lui Antonio, care este si atelierul lui Geppetto. Pe masa de
lucru sunt puse instrumentele de lucru…
Scena a doua:
Teatrul de marionette. Spare o cutie, care este o macheta ce
reprezinta teatrul de papusi…
Scena 3:
De dupa muntii de talas, apar Vulpea si Motanul…
Scena 4:
Hanul (poate tot din cutii va fi construit…)
Scena 5:
Visu lui Pinocchio. Scena reprezinta o livada de copaci cu monede
de aur.
Scena 6:
Tara prostilor, Campul minunilor. Talasul devine neted ca un camp,
datorita actorilor. Pinochio va putea sapa in talas ca sa poate
ingropa monedele. Apare si un copac mare si batran, care este de
fapt un trunchi de copac cu radacini, intors invers…

Scena 7:
Padurea cea batrana…aceeasi livada doar ca fara monede.

Scena 8:
Marea construita din parul azuriu al Zanei.

Scena 9:
Acasa. Spatiul reprezinta atelierul cu care incepuse spectacolul,
doar ca mai e nevoie de un pat pe care doarme baiatul. Dormitorul
baiatului.

Carecterele:

Geppetto: in stilul Commediei dell arte, ca un fel de clounada…

Un tip vessel, foarte sprinten, construit din talas. Poarta peruca
galbena, care se scoate. Are fata rotunda, mereu zambiroare,
emanand bunatate. Este cam grasut, cu burtica, poarta mustati
grizonate…Si tatal din final, poate la costum…

Alntonio: la fel ca si Geppetto, face parte din commedia del arte.

Are parul grizonat, este foarte slab, aproape uscat ca o scandura,
sau ca o creanga de copac. Are nasul rotind ca o cireasa, este mult
mai lent decat Geppetto, are expresia fetei mereu mirata…
Pinocchio- o papusa mult mai mica in raport cu Antonio, Geppetto,
Vulpea, Motanul, Zana… Ochhi i se rotesc si nasul ii creste, scoate
limba…Fata ii exprima curiozitate, este mai mereu zambitor…

Mangiafocco: Masca incruntata cu sprancene foarte late, stufoase,

are nasul mare ca un cartof si o barba imensa, iar de firele barbii
sunt agatati Arlechino si Columbina, pentru ca sunt condusi de el…

Vulpea: Este roscata-ruginie, asa incat sa se vada clar ca ea a fost

candva o artista de cabaret … iar acum a ajuns o cersetoare. Este
foarte slaba, ca o sarma, isi foloseste mereu coada pe post de
evantai. Imbracata in cizme lungi si intr-o rochie care probabil ii
ramasese din teatrul cabaret…

Motanul: Poarta ochelari de soare rotunzi, negri. Este gras in raport

cu Vulpea. Are dungi pe el care amintesc de un pirat. Poarta joben
de artist, ca si cum ar fi facut si el parte din acel cabaret. Atunci
cand se mira i se ridica jobenul si ochelarii, poarta un picior fals,
care il lasa cu usurinta. Cei doi, in general se transforma cu usurinta
ca un transformer-constructor, schimbandu- si unul cu celalalt un
picior, o mana, capul…Doi boschetari, artisti prefacuti.

Zana cea buna: Formata doar din cap, care aminteste de luna, mai
seamana si cu o moneda de aur, si care va aparea pe cer, noaptea
in visul lui Pinocchio si in scena cu campul minunilor. Ochii ei ii
clipesc. Are parul foarte lung de culoarea azurie care aminteste
norii de pe cer si de mare, de altfel din parul ei vorm construi cerul
si marea. Parul lung formeaza si corpul ei, iar la capetele ei sunt
mainile actritei care o dirijeaza…

Arlechino si Columbina: papusi clasice, caracteristice commediei

dell arte, pot fi facute dintr-un material mult mai usor…

Iepurasul de soare- este o luminita facuta din oglinda…

“ Aici totu-i frumos ca un vis. Da, ca un vis. In asta traim noi. Da. In
asta”
Flori de mina de Szekely Csaba.

SPECTACOLUL NU ESTE RECOMANDAT PERSOANELOR SUB 18

ANI!

Actiunea piesei are loc intr-un satuc secuiesc al Romaniei

postcomuniste, unde rata sinuciderilor este foarte mare. Dupa ce
mina din localitate este inchisa, mandria de miner, disparuse odata
cu locurile de munca, lasand in urma mizerie, saracie, oameni tot
mai infundati in propria disperare, lipsa fundamentala de speranta,
alcoolism cronic si disperarea lor de a pleca din sat.
Este povestea tragicomica a unui miner dintr-un satuc secuiesc,
Ivan, care isi duce viata de somer dupa inchiderea minei. O viata
lipsita de speranta si vise inecate in alcool.
Ivan isi ingrijeste tatal bolnav impreuna cu sora sa vitrega Ilonka,
pentru ca unica iesire din mina intunecoasa si rece ca o inchisoare,
este averea tatalui lor, care le vor reveni drept mostenire ca mai
apoi sa-si faca viata la oras.
“ Somajul este cel mai bun instrument de fabricat idioti”, vorba
doctolului, un alcoolic romantic, indragostit de Ilonka, care viseaza
si el sa evadeze la oras, ca acolo sa fie recunoscut.
Este un spectacol despre degradarea umana si oricat de sumbru nu
ar parea totul, umorul negru reuseste sa faca din aceasta piesa o
comedie, o comedie a disperarii.

, lipsa fundamentală de speranță, alcoolismul cronic,

naționalismul maghiar și disperarea tinerilor de a pleca
din sat, mirajul universal al orașului
puroiul moral al satului României postcomuniste, într-o
vreme în care mândria de agricultor sau miner, indusă
tovărăşeşte în vechiul regim, dispăruse odată cu
locurile de muncă, lăsând în urmă oameni sărăciţi, tot
mai afundaţi în propria disperare, tot mai îndârjiţi de
mizerie, măcinându-se singuri, în tăcere, cu inima
tăbăcită de alcool şi suferinţă.
scanează degradarea omului în condiţii – limită de
supravieţuire materială şi disoluţia comunităţii rurale pe
fondul sărăciei

Iván își duce viața de șomer, lipsită de speranță, într-un

mic sat, uitat de lume, îngrijindu-l pe tatăl s ău bolnav în
stadiu terminal. Viața nu i-a ieșit așa cum s-ar fi a șteptat.
În aceeași situație se afșă și Ilonka – sora sa vitregă,
prietenii și vecinii – toți încearcă să găsească o ieșire din
din mizeria în care trăiesc. Iván începe s ă se gândeasc ă
tot mai mult la posibilitatea de a pleca din sat: poate dacă
tatăl său ar muri, s-ar muta în oraș și ar începe o viață
nouă. Oricât de negru ar părea totul, umărul negru
reușește să facă din această piesă o comedie.
Acțiunea piesei este plasă într-un sat din Ținutul
Secuiesc. Aici rata sinuciderilor este foarte mare, mult
mai mare decât în restul țării și nimeni nu înțelege care
este cauza acestui fenomen. După ce mina din localitate
a fost închisă, oamenii rămân fără locuri de muncă și își
îneacă amarul în alcool. Ivan, fost angajat al minei își
îngrijește tatăl bolnav împreună cu Ilonka, sora lui
vitregă. Cei doi frați speră ca după moartea bâtrânului îi
vor moșteni averea, îți vor reface viața și vor scapa de
sărăcie. Irma îl iubește pe Ivan și caută pretexte pentru a
veni zilnic în casa vecinilor săi. Și Ivan are sentimente
pentru ea dar îi refuză avansurile pentru că nu dorește
să-i strice căsnicia cu Illes. În final, soțul Irmei își dă
seama că trebuie să-și elibereze soția din acest mariaj
nefericit și hotărăște să-și pună capăt zilelor.