MAGAZINUL CU JUCĂRII

De Al. T. Popescu

Dramatizare și Regia : TOMA HOGEA

Scenografia : AXENTI MARFA

Muzica : ANDA TABACARU HOGEA

Coregrafia : MADĂ LINA GHIȚ ESCU

Personajele:

DINA - PATRICIA GAVRIL-CHIFU/Consuela Egyed/Mă dă lina

Toderaș
IEPURAȘUL TEOFIL - MĂ DĂ LINA GHIȚ ESCU
NEGUSTORUL- LAURENȚ IU PLEȘ A
PITICUL MINCINOS - OLIVERA IOVANOVICI
Adriana Sâ ncră ian
PITICUL MĂRINIMOS - MARIA GORNIC
PITICUL ÎNCRUNTAT - LUCIAN MATEI/Radu Vă duva/Radu
Popescu
STĂPÂNA NOAPTE - OCTAVIA PETRIȘ OR
COPAC 1 - LUANA UNCRUȚ IU
COPAC 2 - OLIVERA IOVANOVICI/Adriana Sâ ncră ian
CLOWNUL/ÎNGERUL/SOLDĂȚELUL - RAUL LĂ ZĂ RESCU/Alex
Pirtea
FETIȚA - Izabela Sâ ncră ian
Voce Zâ na Nopții (soprană ) - Daniela Ciocoiu

1
 SCENA 1.

( O pădure întunecată, o poieniță ciudată, cu copaci cu forme

ciudate, o pădure ireală, compusă din corpurile actorilor,cu o liniște
înspăimântătoare și într-o continuuă mișcare. Această primă imagine,
va fi însoțită, și, de o temă muzicală, la fel de stranie și ciudată. O fetiță
Dina, însoțită de un Iepuraș, ajung în acest loc, încercând să–l
traverseze).

Iepurașul Teofil ( apare primul în scenă, alergând și gâfîind de

oboseală) : Of, of, of, gata eu nu mai pot să aleg ( se trântește cu fundul
de pământ).
Dina ( strigând din culise) : Iepurașule Teofilll, mai avem mult
pâ nă acasă ?
Iepurașul ( liniștind–o): Nicidecum, Dina! Cunosc bine locul.
(încearcă să se ridice dar, de oboseală, se prăbușește).
Dina (apreciind): Mergem cam de mult.
Iepurașul (dâ nd explicații): Fiindcă ocolim poiana asta ! E mare.

„ Vai, vai, vai ce- am obosit,

La lă buță m-am lovit ,
Of, codița ră u mă doare,
Ș i mustă țile–s murdare.
În poiana asta mare,
Nu cunosc nici o că rare,
Merg încolo, merg încoace,
Nu mai știu, ce am a face…
Vai, vai, vai ce–am obosit…”

2
 Dina (apare în scenă ): Teofil, dar de ce ocolim ? Să mergem de–a
dreptul ! Privește, poteca e fă ră fir de iarbă , semn că umblă mulți
oameni pe aici.
Iepurașul (cu teamă, căutând vreun indiciu): Eu cred că nu umblă
nimeni pe aici.
Dina : Aiurea ! (pornește înainte pe potecă): Gata, am gă sit Teofil,
pe aici!
Iepurașul(înfricoșat și speriat): Dina, stai !
Dina (se aude din depărtare): Tu, nu ai decâ t să ră mâ i .
Iepurașul (o urmează cu reproș): Of, of, of ce neascultă toare ești!

(Dintr-o dată, în scenă, încet, încet, întunericul dispare, lumina

prinde culoare, copacii, cerul, totul se colorează în violet. Sunetul din
copaci este înfricoșător, amplificând teama celor doi, și mai mult) .

Dina ( vorbind în șoaptă): Ce se petrece ???

Iepurașul (atent, explorând zona): Sssssss ! Să ne ascundem !
(amândoi stau ghemuiți după un copac).

(Printre arbori, într-o lumină ciudat, violetă, apare o femeie

nespus de frumoasă, înveșmântată în violet, parcă desprinsă din
întunericul nopții. Această femeie, poate să traverseze luminișul,
dându-ne senzația că acaparează totul și… apoi dispare în interiorul
pădurii. Această apariție, este ca o nălucă…) .

Dina (mirată): Cine-o fi ?

Iepurașul (tremurând de frică): Sșșșșșș!
Dina(cu glasul tăiat de emoție): Cine a fost, Iepurașule Teofil ?
Iepurașul (în șoaptă, cu teamă): Noaptea ! Fuge de lumina zilei și
noi am tulburat-o.
Dina : Si ce dacă ?
Iepurașul (încurcat): Ei, se zice că , dacă o tulburi în fuga ei spre
întuneric, ți se încurcă drumurile.
Dina (râde): Aș ! Iepurașuleee !
Iepurașul : Ce-i?
Dina (cu bucurie): Uite, acolo o că suță !

3
 Iepurașul (foarte serios):Dina, știi ce zic eu ? Să ne facem că nu o
vedem și să mergem de-a dreptul spre casă .
Dina (curioasă): Dar, de ce ? Hai să vedem ce scrie !

( Dina și Teofil, dispar din scenă și, între timp, se schimbă spațiul de
joc. Pe o temă muzicală adecvată – ciudată, dispare vechiul decor și
apare noul spațiu de joc - „ Magazinul cu jucării",compus dintr-o
Clepsidră uriașă – care reprezintă scurgerea timpului și, un Carusel
plin cu jucării.
În magazin, domină o liniște ciudată și nu există nici un
cumpărător. Dina și Teofil, speriați și uimiți de plăcerea a tot ceea ce
vedeau, pășesc în magazin cu mare sfială).

Dina (cu respirația tăiată de emoție): JU – CĂ – RII ! ! ! E un

magazin de jucă rii !
Dina și Teofil ( la intrarea în magazin, în șoaptă): Bu-nă -zi-ua !
Iepurașul (cu teamă): Să mergem, Dina, să mergem! Se face
tâ rziu.
Dina (extaziată de tot ceea ce vedea): Vai, uită -te ! Uită -te și tu,
iepurașule Teofil, câ te jucă rii…!

( Dina, descoperă Caruselul cu jucării. Undeva, există o plăcuță pe

care scrie: ,, AICI JUCĂRIILE SE CUMPĂRĂ FĂRĂ BANI" !Expusă, vizibil,
stă o păpușă, foarte frumoasă, cu rochiță alba de dantelă).

Dina(mută de uimire și plăcere, se îndreaptă spre carusel): Tu,

vezi ce scrie acolo? (și citește silabisind) – Aici jucă riile se cumpă ră fă ră
bani…!
Iepurașul (o prinde de mână): Gata, Dina, gata ! Poate să scrie
mult și bine, noi ne vedem de drumul nostru.
Dina ( își retrage brusc mâna):Ba eu, iepurașule Teofil tare aș
vrea să ...
Iepurașul : Nici vorbă ! Ca să -ți spun drept...magazinul acesta nici
mă car nu-mi place.
Dina (mirată): De ce ?
Iepurașul (cu multă înțelepciune):Un magazin în pă dure...
(accentuând cuvintele) ... cu jucă rii! Asta nu-ți dă de gâ ndit?

4
 Dina : Sunt convinsă că nu-i un magazin obișnuit. (rugându-l)
Lasă -mă , iepurașule Teofil, să privesc puțin.
Iepurașul : Ceva...fii tu sigură ...are să ți se ceară în schimb.
Dina : Dar eu nu vreau să cumpă r.
Iepurașul (neîncrezător): Ei, da !
Dina : Nu vreau să cumpă r ! Vreau să știu numai, vreau să întreb,
cu ce se cumpă ră jucă riile ? Ș i pe urmă plec.
Iepurașul (suspicios): Nu-mi place magazinul acesta! Nu-mi
miroase a bine.
Dina (decisă): Dacă nu vrei, așteaptă -mă .
Iepurașul ( în șoaptă): Dina, stai, vin și eu (intră amândoi în
magazin).

SCENA 2.

( Dina, intră în magazin atrasă, ca de un magnet, de Caruselul

plin cu jucării, dar și de lumina stranie, ciudată a Clepsidrei. În
magazin, domină o liniște apăsătoare ! Clepsidra din magazin – ca
element de decor – va avea un rol fundamental, în derularea
spectacolului, reprezentând, de fapt, trecerea timpului. Clepsidra,
va fi ,,poarta” de trecere, pentru Dina și tot prin ea va reveni, de fiecare
dată, dar având altă vârstă).

Dina(rupe tăcerea): Bună ziua ! (nici un răspuns).

Iepurașul : S-ar pă rea că nu e nimeni pe aici...
Dina(copleșită de emoție): Uită -te și tu, iepurașule Teofil, ce de
jucă rii, una mai frumoasă decâ t alta.
O voce (caldă, plăcută, misterioasă, baritonală): În sfâ rșit, un
copil în magazin ! (Ca din senin, apare un bărbat zvelt, îmbrăcat foarte,
foarte elegant. Se mișcă, de colo, colo, ca și cum… ar pluti ).
Dina (constată): Un negustor.
Iepurașul (aparte): Prea binevoitor ! Asta mi-l face suspect. Fii
atentă , Dina !
Negustorul:
,, Sunt Negustor de jucă rii,
Sunt Negustor de vise,…mii și mii!
Orice-și dorește fiecare,

5
 Gă sește-n Caruselul mare.
Sunt mii și mii de jucă rii,
Sunt lucruri mici, sunt lucruri vii,
Sunt lucruri mari pentru cei mici
Tot ce visați, gă siți aici.
Sunt Negustor de jucă rii,
Sunt Negustor de vise,…mii și mii!,,
(se înclină cu eleganță): Vrei o jucă rie, nu-i așa?
Dina : Nu ! Vrem să știm cu ce se cumpă ră jucă riile în acest
magazin?
Negustorul (șovăielnic): Într-adevă r, ce-i scris nu-i prea
explicit...!
Iepurașul (sec): Se cumpă ră ? sau nu se cumpă ră ?
Negustorul (făcând gesturi largi): Iată cum se procedează la noi.
Fiecare copil își alege doar o jucă rie.
Dina : Una singură ?
Negustorul (precizând): Cea mai frumoasă ! Ș i noi i-o dă ruim.
Iepurașul (suspicios): Fă ră să ceri nimic în schimb?
Dina (intervenind și făcând semn lui Teofil să tacă): Dacă -i așa, te
rog, Negustorule, să -mi dai pă pușa aceea mare ...!
Iepurașul – Dina! Ai fă gă duit că n-ai să cumperi nimic. Așa te ții
de cuvâ nt ?
Dina : Dar eu nu cumpă r, iepurașule. Ș i dacă mi se oferă pe gratis,
(privindu-l pe Negustor) ză u, aș fi o proastă să -l refuz. Te rog, dă -mi
pă pușa aceea ... !
Negustorul (intervenind cu mult calm): Un moment ! Aici, după
cum vezi sunt jucă rii nenumă rate...!
Iepurașul (foarte agitat): Prea multe ! Te apucă amețeala.
Negustorul (recomandându-i) : Te uită mai întâ i, vezi care din ele
îți place mai mult, și apoi să mi-o ceri.
Dina (extaziată de fericire): Dintotdeauna, mi-am dorit o pă pușă
ca aceea...cu rochiță albă din dantelă și tivită cu fir de aur... !
Negustorul (mulțumit): Dacă -i așa... nu am nimic împotrivă .

(Negustorul, se îndreaptă spre Carusel, face un semn – ca o vrajă -

și, acesta începe să se rotească, din ce în ce mai repede, pe o muzică
amețitoare, care nu face altceva decât, să o ,,vrăjească” , și, mai mult pe

6
Dina. Negustorul îi oferă păpușa mult dorită care, într-adevăr, este ireal
de frumoasă, ca din porțelan).

Dina (foarte fericită) :Îți mulțumesc, Negustorule ! Îți mulțumesc

mult de tot. (Negustorul se retrage tăcut, dispare din magazin ca o
umbră. Dina dansează de fericire, împreună cu păpușa din porțelan.
Peste câteva secunde,în timpul dansului, păpușa prinde viață, fiind
substituită de o fetiță, identică cu păpușa de porțelan. Pe finalul
momentului coregrafic, reapare păpușa de porțelan. Trec câteva
secunde, cu o liniște apăsătore...).
Iepurașul (rugând-o): Să mergem, Dina! E tâ rziu .
Dina (necăjită, preocupată…): Stai, iepurașule Teofil ! Mai stai !
(căutând, din nou, cu privirea prin magazin ). Unde e Negustorul?
Cheamă -l înapoi !
Iepurașul (fericit): Ca să -i mulțumești, nu ?
Dina ( bătând din picior): Cheamă -l repede ! Cheamă -l ! (plânge în
hohote).

SCENA 3.

(Dina, plânge, din ce în ce mai tare. Iepurașul Teofil, aleargă prin

magazin căutând o soluție)

Iepurașul(strigând): Negustorule !
Negustorul (apare în magazin): Sunt aici! Ce doriți?
Dina (cu ochii plini de lacrimi) : Nu-i frumoasă pă pușa asta pe care mi-
ai dat-o, nu-i așa cum mi-am dorit-o eu! Nu, nu, nu !
Negustorul (foarte amabil) : N-am nici o vină , te-am prevenit să nu
te gră bești...iepurașul a fost de față .
Iepurașul (confirmând): Te-a prevenit! Te-a prevenit !
Dina : Nu-i frumoasă . (îndreptându-se spre carusel) Ș i vă d acolo un
clovn! Poftim pă pușa înapoi și...dă -mi clovnul!
Negustorul (speriat): Nu ! nu, te rog !
Dina (insistând): Dă -mi clovnul! E cu mult mai frumos decâ t
pă pușa.
Negustorul (rugând-o): Fii mulțumită cu ce ai primit și...te du.

7
 Dina (insistând): Dar tu singur ai spus că fiecare copil își alege o
jucă rie, cea mai frumoasă .
Negustorul (implorând-o): Te rog să pleci (după o pauză scurtă și
...indecis) Eu pot să -ți iau pă pușa înapoi și să -ți dau clovnul, însă
atunci ... ( o pauză lungă apăsătoare, mult suspans).
Dina ( intrigată): De ce-ai tă cut?

(Lumina crește și descrește, într-un ritm amețitor, totul se

colorează în violet – negru, totul susținut de o temă muzicală,
dramatică, amenințătoare).

Iepurașul (speriat): Dina !Lumina, nu mai e ca înainte!

Dina : Ce se întâ mplă aici ?
Negustorul (grav): Într-o clipă , poți tră i câ țiva ani ( schimbă
tonul sever și… în șoaptă) sau, și mai corect spus, într-o clipă îți pot
trece câțiva ani din viață ! (oftează)
Dina : Ș i ce-i ? Asta-i ră u? Noi copiii, dorim cu atâ t mai repede să
fim oameni mari.
Negustorul : Ș tiu, sunteți foarte gră biți să fugiți din copilă rie.
Dina (veselă, radiind de fericire): Câ t de mult au să mă invidieze
prietenii mei, vă zâ nd că dintr-o dată sunt mai mare decâ t ei.
Iepurașul ( foarte necăjit):Pentru atâ ta lucru să pierzi câ țiva ani
din viață ? Ce prostie...!
Dina (scurt, sec): Nu mă plictisi ! (se întoarce spre Negustor) ia-ți
pă pușa înapoi și dă -mi clovnul.
Negustorul (condiționând-o): Dacă îmi fă gă duiești că după aceea
ai să pleci.
Dina : Fă gă duiesc.
Negustorul : Bine.

( Negustorul, ia păpușa, se îndreaptă spre carusel, și la un semn al

acestuia – gesturi largi, ca ale unui adevărat magician – caruselul
pornește, păpușa ajunge, din nou, la locul ei, și ia Clovnul. Totul se
petrece, ca-ntr-o vrajă, susținut de tema muzicală, anterioară.
Negustorul, cu gesturi și mișcări elegante, șterge de praf clovnul, apoi îl
oferă Dinei, privind-o fix în ochi).

8
 Negustorul : Poftim !
Dina : Mulțumesc ! Îți mulțumesc mult de tot, Negustorule !
Negustorul : Mă iertați ! Am o mulțime de treburi. Drum bun
(dispare din magazin).
Iepurașul (respectuos): Cu bine, domnule Negustor !

(Între timp, Dina începe să danseze, să valseze cu păpușa Clovn dar,

în timpul dansului, în locul păpușii va apărea un Clovn real, uimitor de
frumos, identic cu păpușa. Dansul continuuă…..)

Iepurașul(spre Dina) Dina, trebuie să plecă m ! E tâ rziu.

Dina : Nici nu mă gâ ndesc, iepurașule, fiindcă … (Clovnul real
dispare și reapare păpușa)să știi... nici clovnul acesta nu-mi place
(privește păpușa cu dispreț).
Iepurașul (foarte speriat): Nici clovnul nu-ți place ? Vai de mine,
vai de mine !
Dina: Negustorule ! Negustoruleeeee !
Negustorul (aparte): N-ați plecat încă !
Iepurașul (cu disperare): Află că nici clovnul nu-i place.
Negustorul (îngândurat): Ai promis că pleci! Dina, te rog să te ții
de cuvâ nt.
Dina (argumentând): Dar clovnul e cu mult mai urâ t decâ t
pă pușa. Nu-l vreau ...!
Negustorul (întrerupând-o): Nu mă interesează ! Ieșirea e pe
acolo, te rog...!
Dina (rugându-l ): Negustorule, vă d acolo un Îngeraș...foarte
frumos, ireal de frumos.
Iepurașul (se opune categoric): Nici vorbă ! Dina, știi ce înseamnă
asta ? Niște ani pieduți...!
Dina ( foarte supărată): Ce-ți pasă ție? (spre Negustor) Te rog,
Negustorule, ia clovnul înapoi și...dă -mi Îngerașul.
Negustorul ( foarte ferm): Nu ! În ruptul capului...nu.
Dina (reamintindu-i): Nu ai voie să refuzi, așa ai spus.
Negustorul : Nu am voie să refuz, în schimb am voie să dau
sfaturi și....sfatul meu, e să pleci neîntâ rziat.
Dina (oferindu-i clovnul): Te rog ! Te rog mult de tot !

9
 ( Într-o tăcere apăsătoare, Negustorul ia clovnul și se îndreaptă, cu
pași nesiguri, spre carusel, face același semn – al magicianului, al
vrăjitorului - caruselul pornește, învârtindu-se amețitor - odată cu el și
muzica -, așează clovul la locul lui, ia Îngerașul și îl oferă Dinei).
Negustorul: Dar... să -ți fie limpede, câ nd mă întorc, să nu te mai
gă sesc aici ! (Negustorul dispare din magazin. Aparițiile și disparițiile
sunt învăluite în mister, mișcările și gesturile sunt ireale...).
Dina ( foarte fericită): Îți mulțumesc Negustorule ! Îți mulțumesc
mult de tot.

(Dina, cu Îngerașul în mână, amețită de fericire și bucurie, începe

să danseze, odată cu mișcările amețitoare ale caruselului, totul
amplificându-se,ca într-un iureș fără sfârșit. Exact ca în situațiile
anteriore, păpușa Îngeraș va fi înlocuită, la un moment dat, de un Înger
real, momentul coregrafic continuuă, totul ca un vis…!).

Iepurașul :Wauu, frumos mai e, și, Îngerașul acesta, nu ?

Dina (se oprește, brusc, din dans, constată că e…doar o păpușă și
strigă): Uf ! Iar m-am pă că lit. Această pă pușă e mult mai urâ tă decâ t
clovnul și mult, cu mult mai urâ t decâ t pă pușa de porțelan.
Iepurașul ( foarte, foarte îngrijorat): Cum mai urâ tă ? Dina, dar
este un Îngeraș! Vai, ce de necazuri au mai că zut pe capul meu...!

(Dina, ajunsă în fața clepsidrei – oglinzii - , privește pentru o clipă

în ea, apoi aceasta începe să se rotească, ca și cum, ,,timpul“ s-ar scurge
și încet, încet, Dina dispare din magazin, trecând prin ,,clepsidra vieții“!
Acest moment, fundamental acțiunii, va fi susținut sonor, printr-o
muzică stranie, plină de dramatism. La strigătele de disperare ale
iepurașului, apare și Negustorul, ca din neant, abătut și îngândurat).

Iepurașul (cu Îngerașul în mână, strigă cu disperare):

Negustorule ! Negustoruleeee !
Negustorul (oftând): Sunt aici ! Ce s-a mai întâ mplat ?
Iepurașul (întâmpinându-l): Nici Îngerașul, Negustorule, nu-i
place.
Negustorul (abătut): Tare mă tem, iepurașule, că totul se va
sfâ rși ră u...!

10
 Iepurașul (acuzându-l): Tu ești de vină ! tu îi schimbi mereu
jucă riile.
Negustorul : Am voie să dau sfaturi. N-am voie să refuz pe
nimeni.
Iepurașul (cu ură, cu disperare): Aici, stă pâ nește o vrajă rea...!
Negustorul (contrazicându-l ): Nu ! Nu ! E firea ei vinovată .
Iepurașul (implorându-l ): Învață -mă , rogu-te, ce-i de fă cut ?
Negustorul (nehotărât): Ar fi ceva de fă cut, dar... e primejdios din
cale afară .
Iepurașul (precipitat): Prea curajos nu sunt ! Sunt deștept ! Voi
știi să mă descurc.
Negustorul (descurajându-l): E tare departe ! E mult de mers.
Iepurașul ( foarte ferm): Sunt iepuraș ! Alerg...îmi spui ?
Negustorul : Mergi spre asfințit, tot mergi, caută și te întâ lnește
cu Noaptea – Stă pâ na mea .
Iepurașul (întrerupându-l): Noaptea – Stă pâ na Visurilor și a
gâ ndurilor de tot felul? Uite cum ne-a încurcat drumurile.
Negustorul: Dacă ai noroc și-o întâ lnești, roag-o frumos ! Te va
ajuta, negreșit.
Iepurașul (vrând să plece): Mulțumesc. (se reîntoarce) Cu bine ! (
iar pleacă și, se reîntoarce) Am plecat !!!

SCENA 4.

(Iepurașul Teofil, alergă de zor, spațiul de joc se schimbă și... nu

întâlnește pe nimeni în drumul său. Toată această schimbare de decor,
va fi susținută, animată de corpurile actorilor – cei patru copaci-și de tot
felul de sunete, care, de fapt, pregătesc noul spațiu de joc – CASA
PITICULUI - MINCINOS).

Iepurașul (grăbit, dar sleit de puteri):

,, Alerg de zor, alerg de zor,

Poate-mi vine-n ajutor
Un om bun, cu suflet mare
Că lă buța ră u mă doare.
E-ntuneric ră u, de tot

11
 Ș i-i pustiu, nu vă d deloc,
Drumurile-s pă ră site
Noaptea este pe sfâ rșite.
Alerg de zor, alerg de zor ... “
Of !N-am întâ lnit pe nimeni, încă ...! Cam pustii locurile astea.

Un Pitic (slab, cu urechi mari, urâțel foc): Pustii, nepustii, ce cauți

tu pe aici ?
Iepurașul (bucuros că, în sfârșit, a întâlnit un suflet de om): Bun
gă sit, Piticule ! (respectuos) Vreau să mă întâ lnesc cu Noaptea.
Piticul (întrerupându-l): Cu Noaptea, Stă pâ na mea? (mieros) Ce
drumuri încurcate vrei să descurci ?
Iepurașul ( grăbit): E vorba de, Dina ! O fetiță mică . A intrat în
Magazinul cu jucă rii și ... !
Piticul : Nu are scă pare! Te ostenești în zadar.
Iepurașul (implorându-l) : Mă gră besc ! Arată -mi dacă știi,
încotro să merg.
Piticul (își arogă foarte multă importanță): Ș tiu, și nu știu ! Dar ia
seama, eu sunt Piticul - Mincinos. Câ nd zic ,,că știu“ asta înseamnă
,, că nu știu“. Câ nd zic ,,că nu știu“... știu prea bine.

,, Sunt Piticul–Mincinos,
Ce mă -ntrebi, ră spund pe dos,
Tot ce știu, țin pentru mine,
Nu mă las mințit de nimeni.
Câ nd zic da, înseamnă nu
Câ nd zic nu, înseamnă da,
Gâ ndurile-s încâ lcite,
Ș i memoria mă minte.
Sunt Piticul–Mincinos,
Râ d tot timpul, și-s burtos,
Dimineața râ d cu spor,
Noaptea râ d în vis, de mor.
Ha, ha, ha...sunt Piticul-Mincinos“

Iepurașul (insistând): Lasă gluma! Vrei să mă ajuți? Mă car

spune-mi, să merg înainte, înapoi, la dreapta, la stâ nga ?

12
 Piticul (râzând cu hohote): Ș i la ce bun ? Fiindcă , dacă -ți spun să
mergi ,,înainte“, asta înseamnă ,,înapoi“... ,,înapoi“
înseamnă ,,înainte“...!
Iepurașul (supărat): Dreapta, stâ nga, stâ nga, dreapta ! Nu știu de
ce-mi pierd timpul cu tine ?
Piticul: Ș tii ceva ? Lasă -mă să -ți dau o palmă , și-ți spun.
Iepurașul (bănuitor): Mă minți ! Tu ești Piticul–Mincinos.
Piticul: Dacă vrei, bine ! De nu, drumul te așteaptă .
Iepurașul: Fie, dă -mi o palmă ! Dar, te rog, mai cu milă .
Piticul: Vino mai aproape...!
Iepurașul: Așa e bine ?
Piticul: Aaa...nu, mai aproape.
Iepurașul: Acum e bine ?
Piticul: Stai să vă d, să mă gâ ndesc... da, da, da, așa e mult mai
bine ( și-i trage o palmă zdravănă).
Iepurașul ( urlând de durere): Aoleuuuu, vă d stele verzi...!Acum
îmi spui ?!
Piticul (răutăcios): Ai știut că sunt Piticul–Mincinos și, totuși m-ai
crezut(râde în hohote). Ce să -ți fac, ai greșit. Să -ți fie învă ță tură de
minte (se tăvălește de râs).
Iepurașul (mâhnit): Mă las pă gubaș... cu bine !
Piticul (râde în continuare de prostia și naivitatea iepurașului) :
Mergi încotro te îndreaptă pașii.

SCENA 5.

(Pe râsul enervant al piticului, începe schimbarea spațiului de joc –

odată cu coloana sonoră- și revenim, din nou, în Magazinul cu jucării.
Dina, reapare – din interiorul clepsidrei – dar, de această dată, ca fiind o
adolescentă de 15 – 17 ani, grațioasă, fermecătoare, plină de tinerețe și
viață, exact cum sunt adolescentele generației de astăzi).

Negustorul (mâhnit): Dina, te rog! Te rog să pleci!

Dina (adolescentă 15 – 17 ani ): Îndată , Negustorule, îndată ! Nu
se poate să nu gă sesc ceva care să -mi placă , odată și pentru totdeauna.

13
 Negustorul ( frângându-și mâinile): Ai venit aici fetiță de-o
șchioapă , ai devenit, între timp, domnișoară în toată firea ! Ș i totul, în
mai puțin de un ceas...!
Dina: Nu mă certa ! Nici nu știi ce fericită sunt, că nu mai sunt
mică și tu...îmi strici plă cerea.
Negustorul: E prea mult, crede-mă ... pentru o singură zi.
Dina (contrariată): Dar, lasă -mă Negustorule să mă uit, și să aleg
ceva care să -mi placă , cu adevă rat.
Negustorul (obosit și îngrijorat): Uită -te ! Alege !
Dina: Mda ! (exclamând) Wauuu, ce frumoas e Soldă țelul acela!
Dă -mi-l, te rog.

(Negustorul, se îndreaptă abătut spre carusel, face aceleași gesturi

elegante, grațioase, muzica începe și, odată cu ea, rotirea acestuia.
Negustorul ia păpușa soldățel și, se îndreapră spre Dina).

Negustorul : Poftim !

(Dina, foarte fericită, privește cu mare bucurie păpușa soldățel, o

admiră și, începe să danseaze, în ritmul muzicii, atât de fericită, ca și
cum întreg universul ar fi la picioarele ei-păpușa va fi înlocuită de un
Soldățel real,dansul decurge într-un ritm amețitor dar, la un moment
dat, se oprește, brusc, și strigă...)

Dina : Ah, nu-mi place ! ( muzica crește , devine, din ce în ce, mai
tumultoasă, mai dramatică, iar Dina dispare grăbită prin Clepsidră.
Lumina scade și o nouă temă muzicală va puncta schimbarea spațiului
de joc, pentru următoarea scenă – CASA PITICULUI MĂRINIMOS,
compusă tot din corpurile celor patru actori-copaci dar…într-o altă
compoziție ).

SCENA 6.

( În acest loc, sunt puțini copaci, fără frunze, cu forme ciudate iar
crengile sunt ca niște gheare. Iepurașul Teofil, înspăimântat, de noul
spațiu în care se găsește, grăbește pasul și vorbește de unul singur. În
locul urât în care a ajuns sunt două stânci care mărginesc o prăpastie

14
îngustă. Există și un podeț șubred care stă deasupra hăului. Atmosfera
trebuie să fie înspăimântătoare, iar vorbele care se aud, sunt cu ecou...)

Iepurașul:
,, Mi-e frică , mi-e frică , mi-e frică
De noapte, de umbre, de lună ,
E totul atâ t de ciudat,
Mi-e sufletul greu și–ncă rcat,
De spaime, de griji, de urcat.
Mi-e frică să merg, să gâ ndesc,
Mi-e frică , atunci câ nd vorbesc,
Mi-e teamă de nori și de vâ nt,
Mi-e groază de noul ținut“

Iepurașul (examinând zona cu teamă): O pră pastie adâ ncă !

Podețul pare cam șubred (în dilemă) Mă ține ? sau... nu mă ține ?
Un Pitic: Bun venit, Iepurașule
Iepurașul (mirat): Încă un pitic... !
Piticul: Eu sunt, Piticul Mărinimos ! Cu ce pot să -ți fiu de folos ?
Iepurașul ( respectuos și cu vocea tremurândă): Piticule – Mă rinimos,
nu știi cumva încotro să merg, ca să mă întâ lnesc cu Noaptea ?
Piticul–Mărinimos: Stă pâ na mea ? Pă i, dacă treci puntea, ajungi la ea,
mai repede decâ t îți închipui.
Iepurașul (privind în prăpastie): Să trec puntea ? Pare cam șubredă !
Piticul–Mărinimos: Nu pare ! Este !
Iepurașul: Mă amenință , vrei să spui, vreo primejdie ?
Piticul–Mărinimos (ambiguu): Primejdii sunt la tot pasul ! Dacă stai
să le ocolești pe toate, nu mai ajungi nică ieri.
Iepurașul (nedumerit): Deci, ce mă sfă tuiești ? Să trec ? sau să nu trec?
Piticul–Mărinimos: Depinde, dacă -ți place să -ți duci treburile pâ nă la
capă t sau...să te întorci la jumă tatea drumului.
Iepurașul: Nu-mi place să mă întorc din jumă tatea drumului și n-am
tihnă pâ nă nu sfâ rșesc ce-am început.
Piticul–Mărinimos: O mie de motive, deci, să treci !
Iepurașul (trist): Ce sfat e acesta ? Spune-mi limpede: să trec, sau să
nu trec?

15
Piticul–Mărinimos (în șoaptă): Dacă nu treci, o să -ți pară și mai ră u la
gâ ndul că ți-a lipsit curajul s-o faci.
Iepurașul (în dilemă): La grea încercare mă pui. Gata !Fie ce-o fi...trec.

(Iepurașul, merge încet, cu băgare de seamă. Ajungând la jumătatea ei,

puntea se rupe în două, lăsând la mijloc un gol, iar iepurașul...cade. Totul
va fi susținut de coloana sonoră, plus efectele necesare).

Iepurașul: Ajutorrrrrrr !
Piticul–Mărinimos: Așa-i iepurașule, că -ți pare ră u ?
Iepurașul (din hăul prăpastiei, abia se mai aude vocea iepurașului): Ce
întuneric, e ! !!

(Odată cu muzica, se schimbă decorul, totul se transformă și revenim,

din nou, la Magazinul cu jucării. Dina reapare, tot din interiorul
clepsidrei, întreg momentul va fi susținut sonor. De această dată, Dina
este o doamnă distinsă, de 40-45 de ani, îmbrăcată foarte elegant, cu
pantofi cu tocuri, cu bijuterii, pieptănată foarte frumos, având o șuviță
decolorată , cu voaletă etc. Vocea ei, este mult mai gravă, privirea este
pătrunzătoare dar, caldă ).

Negustorul ( foarte îngrijorat la apariția Dinei): Te rog, vino și te uită

în oglindă ? Vino !
Dina (40 – 45 ani, în fața oglinzii, își așează o șuviță de păr): Mda, mi-au
ieșit, într-adevă r, câ teva fire de pă r alb...eu, însă , înțeleg că pă ră sesc
acest magazin, numai atunci câ nd voi gă si ceva care să -mi placă .
Negustorul (trist, foarte trist): Ț i-au trecut prin mâ ini lucruri de toată
frumusețea. N-ai știut să le apreciezi.
Dina ( jignită): Ce vrei să insinuezi? Că eu nu sunt în stare să
deosebesc ce e frumos de ce e urâ t?
Negustorul (neagă): Observ numai, cu tristețe ce se petrece, te rog...
alege-ți ceva, orice, și...te du.
Dina: Asta și fac ! Mi se pare că vă d acolo ceva, deosebit, așa ca pentru
mine. (Dina, arată spre carusel, o haină de blană superbă. Negustorul,
face acel gest de magician, caruselul începe să se rotească, odată cu
muzica. Aduce Dinei haina de blană, privind-o cu ochii în lacrimi...).
Negustorul: Îți place ?

16
Dina: Ce stai? Ajută -mă să o îmbrac. (Negustorul, o ajută să îmbrace
haina, Dina, este super fericită, mulțumită, admirându-și în oglindă
frumusețea și eleganța vârstei ei. De această dată, îl are ca partener de
dans pe…Negustor, asistăm la un superb vals dar, la un moment dat,
dansul se întrerupe brusc).
Dina: Nu-mi place, Negustorule ! Mă arată , prea în vâ rstă !

( Din nou, aceeași temă sonoră a clepsidrei, de această dată mult mai
amenințătoare, Dina dispare odată cu rotirea acesteia. O altă temă
muzicală, va sublinia schimbarea spațiului de joc și va pregăti noua
scenă – CASA PITICULUI ÎNCRUNTAT, compusă din corpurile celor
patru actori-copaci, în altă compoziție ).

SCENA 7.

(O peșteră semi-întunecoasă... Pe fundal, va trebui să fie totul pregătit

pentru apariția STĂPÂNEI NOPȚII, ideal ar fi ca personajul să se
compună din fundalul scenic, astfel încât să acapareze și să domine
întreaga scenă. Acest personaj, această apariție trebuie să fie total
neașteptată, inedită. Undeva, va exista și un clopot, cu o sfoară de care
va trage Iepurașul).

Iepurașul (se ridică și se pipăie): Wauu, ce că ză tură zdravă nă ! Mă dor

toate oasele. Ș i ce întuneric este aici. Mai mult ca sigur că nu mă
așteaptă nimic bun.
Un Pitic : Tu ! Ia vino !
Iepurașul : Aoleu, alt pitic. Ce privire urâ tă are !
Piticul Încruntat:

,, Sunt Piticul – Încruntat,

Cam urâ t, dar sunt galant,
Pot s-ajut pe orișicine,
Fă ră bani și fă ră pile.
Îmi plac vorbele frumoase,
Mai ales câ nd stau la masă .
Îmi plac vorbele-ndulcite,
Să le simt, cum mă furnică .

17
Sunt Piticul–Încruntat,
Cam urâ t, dar sunt galant !“

Iepurașul (încurajându-l): Ei, fiecare e frumos în felul lui.

Piticul–Încruntat Ia zi-i ! De ce-ai venit aici ?
Iepurașul: Trebuie să vorbesc cu Noaptea. Mi s-a spus că o gă sesc aici.
Piticul–Încruntat : Ț i s-a spus adevă rul ! Buna mea stă pâ nă , Noaptea,
odihnește dincolo.
Iepurașul: Mă lași să intru ?
Piticul–Încruntat: Mai întâ i, trebuie să faci un tâ rg cu mine, o
înțelegere...!
Iepurașul: Un tâ rg ?
Piticul–Încruntat: Da ! Tu, ai să -mi spui ceva, care să -mi placă
neapă rat ! Orice îți trece prin minte.
Iepurașul: Cum adică să -ți placă ?
Piticul–Încruntat: Adică , ascultâ nd ce-mi spui, eu să zic din toată
inima : ,, Da, îmi place ce-am auzit“. E limpede ?
Iepurașul ( fiind foarte confuz): Limpede, și nu prea...și, mai departe ?
Piticul–Încruntat: Dacă -mi place ce-mi spui, ai câ știgat ! Scutur sfoara
ce se vede ...
Iepurașul (isteț): Ș i clopoțelul, presupun că , sună .
Piticul–Încruntat: Exact! Buna mea stă pâ nă , Noaptea, apare, și-i poți
vorbi.
Iepurașul: Ș i dacă , nu-ți place ce ți-am spus ?
Piticul–Încruntat: Atunci, te uită sub picioarele tale, e un gră tar. La un
semn al meu, gră tarul se desprinde și cade! Odată cu el, cazi și tu ...
Iepurașul: Ș i dacă nu vreau să fac nici un fel de tâ rg ? Uite, vreau să
plec.
Piticul–Încruntat (atenționându-l): De aici, nu-i cu putință să pleci
decâ t dacă buna mea stă pâ nă , Noaptea, face un semn și într-o clipă te
afli, iară și, de unde ai venit.
Iepurașul (aparte): Am încurcat-o ! Iată -mă la bunul lui plac.
Piticul- Încruntat (cu glas tare): Facem tâ rgul ? Da sau ba?
Iepurașul: Îl facem ! N-am încotro. Lasă -mă nițel să mă gâ ndesc.
Piticul–Încruntat (rânjind): Te las, te las...!
Iepurașul: Cum să -l pă că lesc? Ia să ne gâ ndim. Ș tiu ce-am să -i spun.
Piticul–Încruntat (brutal): Gata Te-ai gâ ndit destul ! Zi-i ! Altfel...

18
Iepurașul (se apropie tiptil de sfoară): Îndată , Piticule – Încruntat,
îndată ...!
Piticul–Încruntat (numără): Numă r pâ nă la trei Unu...(neașteptat,
iepurașul sare, apucă sfoara și o scutură zdravăn. Clopotul sună foarte
plăcut).
Piticul–Încruntat ( foarte furios, aproape urlând): Ce-ai fă cut ,
netrebnicule ?

( Din fundalul scenic, apare frumoasa și impunătoarea Stăpâna –

Nopții, înveșmântată în violet, exact ca la începutul spectacolului, parcă
desprinsă din întunericul nopții, totul susținut muzical).

Noaptea: Ce se petrece aici ?

Piticul–Încruntat (speriat și derutat): Iepurașul acesta, Stă pâ nă
Noapte, tocmai voia să -mi spună cele câ teva vorbe, care să -mi facă
plă cere, dar...
Iepurașul (respectuos): Am vrut, Stă pâ nă – Noapte, câ nd îi voi spune
ce am de spus, să fii și tu de față .
Noaptea: Spune, Iepurașule, ce ai de spus ?
Iepurașul: Noaptea, e o stă pâ nă blajină , o stă pâ nă frumoasă și bună la
inimă . (vesel și sigur pe el) Îți place ce-am spus ?
Noaptea ( fiindcă Piticul întârzie cu răspunsul...): Ei, de ce nu spui
nimic, Piticule ?
Piticul–Încruntat (nemulțumit): Îmi place, Stă pâ nă –Noapte, mai e
vorbă ?
Noaptea (răzând și făcând semn piticului să plece): Lasă -ne singuri,
piticule. Ești îndră zneț, Iepurașule, și deștept nevoie mare.
Iepurașul: De frică , Stă pâ nă –Noapte !
Noaptea: Ce dorești de la mine ?
Iepurașul: Noi, mai era și o fetiță cu mine...!
Noaptea: Ș tiu, o cheamă Dina.
Iepurașul: Da, dar e neascultă toare !I-am spus să nu trecem prin
poiană . Acum, a dat de necaz.
Noapte: Un necaz, ușor de înlă turat.
Iepurașul: Nimic de zis. Mi-e frică pentru ea.
Noaptea: Își merită pedeapsa dar, fie ! Am să o ajut ! Vino să stă m de
vorbă .

19
( Stăpâna Noapte și Iepurașul, dispar odată cu muzica și schimbarea de
decor pentru următorul tablou).

SCENA 8.

( Ne reîntoarcem, din nou, în Magazinul cu jucării. De această dată,

Dina revine, în magazin, odată cu rotirea clepsidrei, pe o muzică extrem
de gravă, apăsătoare și cumplit de dramatică. Dina, abia poate merge,
părul este complet alb, riduri adânci îi brăzdează obrajii, lângă ea, calm
și trist, este Negustorul).

Dina (bătrână 80-90, speriată de felul cum se mișcă și vorbește):

Negustorule, se rotește pă mâ ntul cu mine, amețesc. Ce se întâ mplă ?
Negustorul: Ai îmbă trâ nit, Dina, asta e ! Poftim, și uită -te...!
Dina (tristă în fața oglinzii din clepsidră): Am îmbă trâ nit, nu glumă , o
mulțime de riduri s-au strâ ns pe obrajii mei...abia merg.
Negustorul (amintindu-i): Nimeni nu te-a ținut aici ! De nenumă rate
ori te-am rugat să pleci.
Dina (îndurerată profund și nervoasă): Acesta-i un magazin blestemat !
(privește cu greu prin jurul ei) La început, toate lucrurile îmi pă reau
nespus de frumoase (totul este spus cu tristețe și durere) Dar cum au
ajuns în mâ inile mele s-au urâ țit... !
Negustorul: Nu-i așa ! Toate sunt lucruri de preț, numai că , ce nu ai
și-ți dorești, ți se pare nespus de frumos, iar când îl ai, nu-ți mai
place.
Dina (cu ură): Nu-u-u! Magazinul ă sta nu-i bun de nimic.
Negustorul: Pentru ultima oară , alege-ți ceva și ... te du !
Dina (îl dă la o parte pe Negustor, privește îndelung spre carusel...
nedunerită): Ce ciudat, nu mai vă d nimic care să -mi placă ! Nu-mi place
nimic din tot ce vă d. (Dina se deplasează cu greu spre caruselul gol și
privește cu o imensă tristețe în jurul ei. Negustorul o urmează tăcut, ca o
umbră).
Dina: Stai ! Ce-i ă la de acolo ?
Negustorul: Un baston.
Dina (tristă și îndurerată): Nu-mi face nici o plă cere să -l vă d ! Dar mi-e
foarte de trebuință , acum, pentru că nu mă mai ajută picioarele.

20
(strigând cu ultimele puteri) Dă -mi-l !
( Fără nici un cuvânt, Negustorul se îndreaptă spre carusel îi oferă
bastonul, iar tema muzicală va fi aceeași dar, de această dată, se va auzi
ca un patefon stricat și, dintr-o dată de oprește brusc)
Dina (cu glasul scăzut, a unui om ajuns la capătul puterilor): Îți
mulțumesc, Negustorule, pentru tot ! pentru daruri, pentru timpul
irosit (după o pauză scurtă) pentru sfaturile bune, acum, de nici un
folos...! (Negustorul, face o elegantă reverență, plină de respect, duioșie
și regret, apoi...dispare).

(Dintr-o dată, în magazin apare, obosit și gâfâind, Iepurașul Teofil. Într-

un colț al magazinului, Dina oftează sprijinită în baston).

Iepurașul (mirat): Stă pâ na – Noapte, a fă cut un semn și iată -mă din

nou în magazin, dar unde-o fi Dina? Nici Negustorul nu-i aici. Uite, ce
bă buță ! Ce bă trâ nă e !(se apropie respectuos)Bună ziua ! Uite că nu mă
aude, să ră cuța de ea. Nu ați vă zut pe aici o fetiță , pe care o cheamă
Dina?
Dina: Te uiți la mine, Iepurașule Teofil și ... nu mă mai recunoști ?
Bravo ție!
Iepurașul (cu spaimă): Dina? Wauuu Dina, în ce stare te gă sesc !
Dina (mușcând bine cuvintele): Nu mă compă timi !
Iepurașul (grăbit): Află că m-am întâ lnit cu Noaptea... I-am vorbit de
tine ! Am rugat-o să te ajute și...
Dina : Ș i ?
Iepurașul (scurt): Mi-a spus ce-i de fă cut, ca să scapi de aici cu bine.
Dina (sleită de puteri): Sunt obosită ! Abia mai pot merge...!
Iepurașul: A zis așa... Că dacă vei știi merge drept înaintea ta, și să
stră bați drumul înapoi, prin toate chipurile tale, ai să -ți gă sești chipul
cel dintâ i.
Dina (nervoasă): Ce să înțeleg din asta ? Vorbe goale !
Iepurașul: Stai, să ne gâ ndim puțin... stai așa Dina, cred că am gă sit... !
Dina: Ce spui acolo ... ?
Iepurașul (face un gest spre oglinda clepsidrei, reamintindu-i ): Nu te-ai
uitat în oglindă de fiecare dată , câ nd ai trecut,mereu, prin ea ?
Dina(cu ciudă): Îmi stă tea în drum.

21
Iepurașul: Ei bine, oglinda păstrează, în lăuntrul ei, toate chipurile
tale, de câ nd ai intrat în acest magazin. Vino !
Dina (speriată): Prin oglindă ??
Iepurașul (încrezător): Da, prin oglindă ! Stă bate drumul înapoi și
caută -ți chipul cel dintâ i!
Dina (tremurând de bătrânețe și de frică): Mi-e frică , Teofil !Mi-e frică !
Iepurașul: Curaj Dina, curaj !

(Dina merge încet spre oglinda clepsidrei, trece prin aceasta- odată cu
rotirea ei. Întreg momentul este susținut de coloana sonoră și de lumină.
Odată cu rotirea clepsidrei, se schimbă decorul și revenim la spațiul de
joc, de la începutul spectacolului, dar, de această dată, pădurea va fi
ireal de frumoasă, ca o pădure de argint. În scenă, îi regăsim pe cei doi,
Dina - fetița de la început, care ține în mână păpușa mult visată - și
Iepurașul Teofil, exact, pe poteca de la începutul spectacolului).

Iepurașul (foarte fericit): Dina, ești iară și fetița mică ...de dinainte !
Dina (tulburată de toate cele întâmplate): Teofil, magazinul cu jucă rii
nu mai e ! Suntem iară și în pă dure, dar câ t de frumoasă e ! Uite
luminișul...și că rarea!
Iepurașul (mirat): Pă pușa ? n-o aveai ! Cine ți-a dat-o ?
Dina (nedumerită): Nu știu !
Iepurașul (tainic):Bă nuiesc eu ! Negustorul și Stă pâ na – Noapte, ți-au
trimis-o în dar, ca să nu uiți niciodată ce ți s-a întâ mplat.
Dina: Nu am să uit, fii tu sigur ! Iepurașule Teofil, mai avem mult pâ nă
acasă ? (începe tema muzicală, Dina și Teofil se țin de mână și, încet,
încet părăsesc scena, privind tot timpul în urmă... ).
Iepurașul: Nu știu, Dina, dar cunosc bine locul... !
Dina:Bine, dar mergem cam de mult...!
Iepurașul:Fiindcă am ocolit poiana asta mare !
Dina:Da, de ce să ocolim ? Să mergem de-a dreptul.
Iepurașul: Să mergem Dina, să mergem ! (odată cu plecarea lor,
muzica crește și crește...până cei doi dispar complet din scenă și apoi
muzica de final, pentru aplauze).

22
23