Angajare de clovn(i)

Studiu dupa Matei Visniec

Întâmplarea are loc într-o sală de așteptare, o anticameră, o încăpere fără ferestre, aflată
undeva la etajul trei, patru sau cinci, cu două ieșiri și cu două rânduri de trepte care duc
undeva în jos, nevăzute. În scenă se va afla, chiar de la început, Nicollo, moțăind pe un scaun,
în apropierea ușii impozante din centrul încăperii – ușa care este axa de simetrie a piesei.
Nicollo poate fi îmbrăcat într-un costum care să pară oarecum de închiriat, iar o valiză de
modă veche, burdușită cu nu știm ce, va sta abandonată în mijlocul încăperii.

Eventual, lipit pe ușă, un anunț detaliat despre probele care vor fi cerute pentru angajarea
unui „clovn batrân”.

Filippo: E careva-nauntru?

Nicollo: (are castile in urechi, nu aude)

Fillipo: E careva-nauntru? E CAREVA INAUNTRU?

Nicollo: NU!

Filippo: Deci dumneata esti primul.

Nicollo: Da!

Filippo: Pai asta inseamna ca eu sunt al doilea.

(Intra Mihai, si iese)

Filippo: Dumneata ai fumat aici?

Nicollo: Nu.

Fillipo: E fum. Nu simti ca e fum?

Nicollo: Nu.

Filippo: E fum. Ar trebui deschisa o fereastra.

(Intra Mihai, si iese cu un ceas)

Filippo: Si n-au transmis inca nici o veste?

Nicollo: A...nu.
Filippo: Insamna ca inca nu-i 6.

Nicollo: Nu-i, nu, nu, nu-i.

Filippo: Sa speram ca or sa vina totusi pana la 6.

Nicollo: Aa, da.

Filippo: Sa inteleg ca si dumneata esti pentru aceeasi treaba?

Nicollo: Pentru anunt?

Filippo: Da.

Nicollo: Da.

Filippo: Da eu, eu tot zic ca e fum aici!

Nicollo: Da da!

Filippo: E mult fum. Daca ar fi avut ferestre, am fi deschis o fereastra si fumul ar fi iesit
numaidecat. Dar e ciudat ca astia n-au ferestre!

(Intra Mihai, si da cu spray)

Nicollo: (stranuta)

Filippo: Nicollo tu esti?

Nicollo: Filippo?

Filippo: Nicollo chiar tu esti?

Nicollo: Filippo!

Filippo: Nicollo!

Nicollo: Filippo!

Filippo: Nicollo!

Nicollo: Filippo!

Filippo: Tu esti! Da cum? Da de ce?

Nicollo: Eee, asa.

Filippo: Bine ca ti-ai suflat nasul, ca altfel nu te recunosteam in veci. De cand ti-ai suflat nasul
am zis “El e prostul! Ca numai el isi sufla nasul asa.”.

Nicollo: Prostu da!

Filippo: Da’ hai lasa, bucura-te ca ne-am intalnit.

Nicollo: Da’ ma bucur, ce nu ma bucur?

Filippo: Hai spune nenorocitule, ce ai mai facut? Nici nu credeam ca o sa te mai vad vreodata.

Nicollo: Sa nu ma vezi? De ce sa nu ma vezi?

Filippo: S-a auzit intr-o perioada cum c-ai fi murit.

Nicollo: C-am murit? Eu? Cine ti-a spus c-am murit?

Filippo: Vai da ce ai slabit! Ia loc te rog...

Nicollo: Cine ti-a spus ca am murit?

Filippo:Vrei sa-ti dau un biscuite? Iti dau un biscute...

Nicollo: Nu nu vreau.

Filippo: Iti dau alune...

Nicollo: Cine ti-a spus ca am murit?

Filippo:Iti dau tot ce am...

Nicollo: CINE TI-A SPUS CA AM MURIT?

Filippo: Săptămâna trecută m-am întâlnit cu Peppino...

Nicollo: Peppino?

Filippo:Da, da, si mi-a zis ca arati ca o ruina. Ca ai slabit foarte mult.

Nicollo: N-am slabit! Sunt suplu. Ma intretin. Ma misc. O stii pe asta? Si la final “la pièce de
résistance”. A!!

Filippo: Ah!!

Nicollo: Nu, nu, nu! Uita-te atent!

Filippo: Stai dracului! Vrei sa mori aici in fata mea?

Nicollo: Hai grasule, fa ca mine daca esti in stare.

Filippo: Ah!!

Nicollo: Da, da, da, hai! Hai grasule, hai, fa ca mine, hai. Ce stai asa, hai.

(Intra Mihai, isi ia ceva de baut)

Nicollo: Aaa, stiu de ce esti aici! Te-au dat afara de la circ.De betiv ce esti! Da, da, da,
pentru ca esti un betiv.Pun pariu cu tine in momentul asta ca ai o sticla. Hai, arata sticla.
Scoate sticla. Hai. Arata-mi-o.
Filippo: (scoate o sticla din geanta)

Nicollo: Aha, stiam eu. Betivule! Da-mi sticla.

Filippo: Te-ai apucat si tu de baut acum?

Nicollo: Eu?

Filippo: ’ti-arde gatul, ia, ia.

Nicollo: Nu ma ating eu de posirca ta. Eu beau si mananc la ore fixe.

Filippo: Slabanogule!

Nicollo: Grasule!

Filippo: Prostule!

Nicollo: Betivule! Da betivule.

Filippo: (incepe sa planga)

Nicollo: Te-ai suparat?

Filippo:Nu m-am suparat. De ce sa ma supar? Tu te-ai suparat.

Nicollo: Nu m-am suparat. Tu te-au suparat, nu eu.

Filippo: Pai si atunci de ce nu te bucuri?

Nicollo: Cum sa nu ma bucur? Ma bucur.

Filippo: Da’ de ce m-ai facut betiv?

Nicollo: Tu de ce m-ai facut prost?

Filippo: Pai da m-ai facut gras.

Nicollo: Pai si tu m-ai facut slabanog.

Filippo: Da eu glumeam.

Nicollo: Si eu glumeam.

Filippo: (sare ca ars) Auzi?

Nicollo: N-aud.

Filippo: Pai normal ca n-auzi ca esti surd, da’ se aude.

Nicollo: S-aude ce?

Filippo: Vin!
Nicollo: Vin? Eu am fost primul. Sa nu te bagi.

Filippo: A, s-au oprit.

Nicollo: S-au oprit? De ce s-au oprit? Auzi tu ca s-au oprit?

Filippo: Pai daca nu se aude inseamna ca s-au oprit.

Nicollo: Ah.

Filippo: Au pornit iar!

Nicollo: Filippo. Filippo imi e rau. Da-mi si mie un gat.

Filippo: Nu mai e, s-a terminat .

Nicollo: Grasule.

Filippo: Slabanogule.

Nicollo: Betivule.

Filippo: Prostule.

Nicollo: Eu am fost primul.

Filippo: Auzi Nicollo, ma gandeam...ce ar fi sa ma lasi pe mine sa intru primul, si promit ca

facem fifty-fifty.

Nicollo: Filippo, stii...nu.

Filippo: Slabanogule.

Nicollo: Grasule.

Filippo: Prostule.

Nicollo: Betivule.

Pașii se apropie din ce în ce mai mult. Cei doi așteaptă cu privirile țintă spre ușă. Ușa se
deschide și intră Peppino. Poartă și el un costum închis, cam de închiriat. Același geamantan
de modă veche, burdușit. Peppino pare a fi mai bătrân decât ceilalți doi, dar știe mai bine să-
și țină prestanța. Secunde lungi cu Peppino gâfâind în pragul ușii. Treptat, Peppino își revine
și înaintează cu greu spre centrul încăperii. Filippo și Nicollo se ridică ușor în picioare. Cei
trei se privesc multă vreme în tăcere. Nicollo începe să tremure. Peppino își face vânt cu
pălăria, dar gestul îi rămâne încremenit în aer. Filippo face un gest nervos cu brațul, ca și
cum ar alunga o vedenie.
Filippo: Peppino?

Peppino: Filippo?

Nicollo: Peppino, tu esti?

Peppino: Nicollo?

Filippo: Peppino!

Nicollo: Peppino!

Filippo: Peppino, chiar tu esti! Peppino!

Nicollo: Peppino!

Filippo: (cu sticla in mana) Dam un gat?

Peppino: Hai!

Nicollo: Da’ si mie.

Filippo: (band ultima picatura din sticla) Nu mai e. (catre Peppino) Ia loc.

Peppino: Tot la prostiile astea ati ramas?

Nicollo: Prostii? Eram cel mai bun.

Filippo: La prostii!

Peppino: Da!

Nicollo: La prostii da, fi atent. Ce fac acum?

Peppino: Stai.

Nicollo: Stau?

Filippo: Stai.

Peppino: Da.

Nicollo: Merg.

Filippo: Pe loc.

Nicollo: Merg, da, pe loc.

Filippo: Adica stai.

Peppino: Adica e un mers static.

Filippo: Eu ce fac acum?

Nicollo: Stai.

Peppino: Aaa, mergi?

Filippo: Nu, am o criza existentiala.

Peppino: Eu ce fac acum?

Nicollo: Ai o criza existentiala.

Peppino: Nu, stau.

Nicollo: Eu ce fac acum?

Peppino: Mangai un zid.

Nicollo: (ironic) Exact.

Peppino: Mangai un zid, da!

Filippo: Eu ce fac acum?

Nicollo: Stai?

Filippo: Nu, inca nu m-am calmat de tura trecuta.

Peppino: Da’ eu ce fac acum?

Filippo: Te calmezi si tu?

Peppino: Nu, un zid.

Nicollo: (ca si cum ar cobora scarile) Ce fac acum?

Filippo: Stergi praful?

Nicollo: Nu.

Peppino: Mergi pe loc.

Filippo: Mangai un baston.

Nicollo: Nu, cobor scarile.

Peppino: Ah, coboara scarile.

Nicollo: Ia fiti atenti. Cate scari am coborat?

Filippo: 64!

Peppino: 25!

Filippo: 32?
Nicollo: 5.

Filippo: Ce fac acum?

Peppino: O criza existentiala?

Filippo: Cad!

Peppino: Ce fac acum?

Filippo: Urci pe scari rulante.

Peppino: Urc pe scari rulante!

Nicollo: Ce fac acum? (sarind pe loc)

Peppino: Stai.

Nicollo: Inca o data. Ce fac acum?

Filippo: Sari pe trambulina.

Nicollo: Exact! Exact!

Filippo: Ce fac acum?

Peppino: Ii dai capace cand sare pe trambulina.

Filippo: Mai tii minte?

Peppino: Da!

Filippo: Cand ii dadeam capace...

Nicollo: Nu-i adeva...

Filippo: Cand sarea pe trambulina!

Nicollo: Nu, nu, nu. Eu va dadeam capace.

Peppino: Nu-i adevarat!

Nicollo: Ba da, ca tu erai cu ... si el sarea pe trambulina.

Filippo: Ce? Eu saream pe trambulina?

Nicollo: Da!

(cearta intre clovni despre cine sarea pe trambulina si cine primea capace)

(Intra Mihai cu vuvuzela)

Peppino: Gata! Terminati cu prostiile. Oricum tot ce stiti de la mine stiti. Mai bine v-ati uita si
mi-ati spune cat e ceasul.

Nicollo: Da’ ce treabă ai cu ceasu’? Te grăbești undeva ?

Filippo: (catre Peppino) Auzi! Ai venit, te-am vazut, acum poti sa pleci.

Peppino: Sa plec nu? Nesuferit mai esti Filippo.

Nicollo: Peppo! Doar nu vrei sa spui ca ai venit pentru... anunt.

Peppino: Da’ pentru ce crezi ca am...venit? pentru...mutra asta a ta?

Nicollo: Pai, Peppo, te-ai...te-ai pacalit.

Peppino: Eu?

Nicollo: Da. N-ai citit bine anuntul. Ce scrie aici?

Filippo: Esti talentat?

Peppino: Da!

Nicollo: Ai simtul umorului?

Peppino: Da!

Filippo: Ai fost mereu clovnul clasei?

Peppino: Da’ dupa mintea aia a ta ce crezi ca sunt?

Nicollo: Ce cred ca esti?

Filippo: Poti sa bati pana maine dimineata, ca n-o sa vina nimeni.

Nicollo: Lasa. Vezi sa nu-ti cada mana.

Filippo: Sau sa-ti rupi vreun picior batand la usa.

Nicollo: Iepuras! Pisoias!

Filippo: Hai vino si stai jos.

Nicollo: Puisor! Hai stai jos.

Peppino: Nu vreau!

Nicollo: Hai ca poate obosesti. Hai, hai baiatu!

Peppino: Nu va mai hliziti! Nu va mai hliziti! De cate ori sa va zic, nu va mai hliziti? Clovnul
adevarat nu rade, lumea rade. Asta e arta. Vezi sa nu mori razand de mine, sa te am pe
constiinta.
Nicollo: Mai zi Peppo mai zi ca e...

Filippo: Mai zi, maestre! Ce ai mai facut?

Peppino: Am fost actor!

Filippo: Tu actor?

Peppino: Eu, actor.

Nicollo: A fost actor din parti.

Filippo: Cum poti sa spui o prostie ca asta? Am mancat o paine impreuna si tu spui prostiile
astea?

Nicollo: Peppo, putina rusine.

Peppino: Nu ma credeti nu?

Filippo: Nu!

Peppino: Mi se rupe.

Filippo: Da’ cand ai fost tu actor?

Peppino: Cand am fost eu actor?

Filippo: Tu esti actor?

Peppino: Da, eu sunt actor.

Filippo: Mai ai prostii din astea?

Peppino: Nu ma credeti nu?

Filippo: Nu!

Nicollo: Nu!

Peppino: Bine! Fiti atenti. Ce scrie aici? Hai citeste.

Filippo: Citeste tu Nicollo.

Nicollo: BA-DA...BADA...

Peppino: Da’ nu acolo, citeste mai jos.

Nicollo: A. Goldoni.

Peppino: Nu acolo. Mai jos.

Nicollo: Mai jos...

Filippo: Mai jos Nicollo mai jos.

Nicollo: Pai mai jos...A, Mario Quadi...

Peppino: Mai jos.

Nicollo: Caccini Ricci.

Peppino: Nu acolo, mai jos. Uite aici, citeste aici pe ultimul rand. Ce scrie aici pe ultimul
rand?

Nicollo: Nu vad ca e prea jos... Nu bat pân-acolo.

Peppino: A! De ciuda nu vezi, de aia.

Nicollo: Nu, nu, e prea jos de asta nu...

Peppino: Fii atent. Scrie Peppino? Sau nu scrie Peppino?

Nicollo: E prea jos.

Peppino: Scrie Peppino sau nu scrie Peppino? Spuneti.

Filippo: Da de unde stim noi cine e Peppino?

Peppino: Cum adica?

Filippo: Oricine poate sa fie Peppino.

Nicollo: Corect!

Filippo: Si Nicollo poate sa fie Peppino.

Nicollo: Sunt Peppino.

Filippo: Si eu pot sa fiu Peppino. Și Garibaldi putea să fie Peppino. Tu nu intelegi ca nimic
din toate astea nu conteaza. Si poti sa furi cate afise vrei ca asta nu inseamna absolut nimic.

Nicollo: Si ala nici macar nu e nume de actor.

Filippo: Sigur ca nu e nume de actor!

Peppino: Este, e numele meu! Pentru ca am jucat pe scena de lemn. Am avut lemnul sub
picioare. Ah nenorocitilor! Pentru voi mi-am tocit eu oasele. Si ultima picatura de sange,
pentru voi mi se scurge, pe sub pielea mea cea batuta. Pentru ca eu vad! Vad cum viermele
pierzaniei vi se rasuceste pe sub piele. Si ziua voastra inca n-a venit. Inca nu. O, lume deșartă,
pustiu adormit, cer încremenit, pentru ce toate acestea? Cum de s-a ales din mine, vinovatul,
lașul, mișelul? ? Îngropați-mă! Da’ îngropați-mă odată, în mijlocul turmei de capre, îngropați-
mă-n aruncarea pietrelor... Căci numai eu, cu limba mea otrăvită, v-am ademenit aici, departe
de casele voastre și de inima voastră... Eu sunt acela, loviți în mine, sfârtecați-mă... Călcați-
mă-n picioare...Nu voi striga, nu voi horcăi, nu voi scoate un singur cuvânt... Haosul a
răbufnit peste noi, semnele negre s-au arătat în mințile noastre și copiii nevinovați plâng în
somn! Și bufonul degeaba se mai dă peste cap, inutile sunt tumbele lui, căci nu mai alină
rănile nimănui... El, bufonul somnoros, nici nu mai e bufon... A fi sau a nu fi bufon, aceasta-i
întrebarea.

Nicollo: Peppo, ți-e rău ?

Peppino: Nup!

Filippo: Peppo, ce-a fost asta ?

Peppino: Arta!

Nicollo: Peppo, nu poate să fie asta...arta.

Peppino: Uite ca e. Incearca si tu. Hai, hai ce rog. Stai asa. Poftim. Incearca si tu daca esti
bun.

Nicollo: Eu am meseria mea.

Filippo: De ce nu-ncerci tu, Peppo, la un teatru serios ?

Nicollo: Chiar, tu ești prea bun pentru ăștia.

Peppino: Stiu, dar nu vreau.
Filippo: Peppo, tu trebuie sa pleci de aici.
Filippo: Zău, doar n-ai de gând să te irosești aici.
Nicollo: Ție-ți trebuie ceva barosan.
Filippo: Pe bune, e păcat să te pierzi tocmai acu’, la inceput...
Nicollo: E o chestiune de ștachetă... Îți strici mâna dacă lucrezi cu ăștia.
Peppino: Lăsați-mă, dracului, în pace!
Filippo: Peppo, tu trebuie sa pleci din groapa asta de gunoi.
Nicollo: Tu n-ai ce cauta in cloaca asta.
Filippo: Tu nu simti cum miroase aici?
Nicollo: Du-te Peppino... Tu ești făcut pentru marile scene de lemn...Arta are nevoie de tine...
Peppino, nu fi laș!
Peppino: Ba sunt laș, sunt !
Filippo: Un fraier, asta ești Peppino, un fraier.
Peppino: Bine că sunt.
(intra Mihai si aduce ceasul)
Filippo: Simți ?
Nicollo: Ce ?
Peppino: Eu simt.
Nicollo:Ce ? Ce?
Filippo: Ticăitul.
Nicollo: Unde ?
Filippo: Nu stiu de unde, da’ vine de aici.
Nicollo: Cum ?
Peppino: E chiar deasupra mea.
Nicollo: Nu, nu, nu. E de aici.
Peppino: Eu cred c-a trecut deja de șase. Cred că e deja șapte. Nu ? Oare e posibil sa fie deja
șapte ?
Nicollo: Poate că e șapte. Ce-ți pasă dacă e șapte?
Peppino: Sau poate că e opt, oare e posibil să fie deja opt?
Filippo: Opt ? Ei, draci! Cum o să fie opt ?
Peppino: Atunci, e bine. Dacă nu e opt, e bine.
Nicollo: N-are cum să fie opt. E șapte.
Peppino: E bine. Dacă e șapte, e bine.
Filippo: Nici șapte nu cred că e. Adineauri era șase.
Peppino: Zău? Era șase? Știi tu că era șase ?
Filippo: Era șase, era... Era chiar înainte de șase...
Nicollo: Era cinci și ceva...
Peppino: Crezi într-adevăr ?
Nicollo: Sigur... Era ceva peste cinci...
Filippo: Ei, nu ! Nici chiar așa.
Nicollo: Îți spun eu, era cinci și cinci.
Peppino: Pare să fie peste cinci ? Dacă e peste cinci, e rău.
Nicollo: De ce să fie rău ? Eu cred că nu e rău. Oare e posibil să fie rău ?
Peppino: E rău, c-o să așteptăm mult și bine. Dacă e cinci, o s-așteptăm până la șapte.
Filippo: Eu cred că e șase fix.
Peppino: Adevăru’ e că se poate orice.
Nicollo: Eu nu cred că se poate orice. Cum o să se poată orice ?
Filippo: Nu se poate. Cum să se poata ?
Peppino: Ceva, ceva, tot or să-ntârzie.
Nicollo: Or să-ntârzie, sigur c-or să-ntârzie un pic. Și ce dac-or să-ntârzie un pic ? Un pic, se
poate. Un pic.
Peppino: Or să-ntârzie tot mai mult, să vezi.
Filippo: Chiar prea mult n-or să-ntârzie, să vezi.
Peppino: Sau n-or să mai vină deloc, să vezi.
Nicollo: Eu nu cred că n-or să vină. Cum să nu vină ? Eu cred că pân’ la urmă tot or să vină.
Peppino: Eu cred că nemernicii-și bat joc de noi.
Filippo: Chiar așa? Eu nu cred că-și bat joc de noi. Cum or să-și bată joc de noi ?
Peppino: Eh, un pic, tot își bat joc de noi.
Nicollo: Eu nu cred că-și bat joc deloc.
Peppino: Eh, ne iau și eu un pic peste picior. Asta-i tot.
Nicollo: Eu nu cred că ne iau peste picior.

(intra Mihai cu boxa)

Nicollo: Auziti? Parca se aude o muzica.

Filippo: Da, da, da, e muzica.
Nicollo: Parca se aude o toba.
Peppino: Si eu aud o toba.
Nicollo: Muzica, e muzica.
Peppino: Circu’ ! Trece circu’!
Nicollo: Trece ! Trece circu’!
Filippo: Unde ? Unde ?
Nicollo: Pe stradă, unde poa’ să treacă?
Peppino: Pe stradă, pe jos ! Deschideți, dracului, o fereastră! Unde sunt ferestrele ?
Filippo: Ăștia n-au ferestre.
Peppino: Cum n-au ferestre ? Cum adică n-au ferestre? (asudat, înnebunit) Trece circu’ !
Nicollo: N-au ! Uite că n-au !
Peppino: Nu se poate ! Nu se poate așa ceva !
Filippo: N-au ! Ăștia n-au ferestre.
Nicollo: Ce porci....