Cadou aniversar

*
Într-o zi, stăpâna a venit cu lesa la Popo și l-a
întrebat:
- Popo, tu știi ce zi este azi?
Popo spuse în sinea lui: e vineri.
- Este ziua ta Popo!, spuse stăpâna bine
dispusă.Faci trei ani. Mergem să-ți iau un
cadou de la magazinul de animale.
Popo nu știa cuvântul cadou, dar vâzând lesa, a
știut imediat că e rost de plimbare și a lătrat
vesel: Ham! Ham!

La magazinul cu animăluțe mai fusese. Erau

acolo o mulțime de mirosuri interesante și tot
felul de animale mici: niște iepuri, un hamster...
pești în acvariu, dar Popo știa raionul pentru
căței și merse fix acolo.
Aici erau mirosuri apetisante de boabe... câteva
conserve bune-bune stateau pe raft ... niște
jucării de ros și de alergat... Și, chiar lângă
vitrină, era un minunat coteț-floare. Popo s-a
oprit lângă el și a început să latre.
Cotețul-floare era minunat de pufos, făcut din
materiale moi și frumos colorate. Era ca un
boboc iar o petală era lăsată și pe acolo se intra
înăuntru. Popo se băgă în coteț și nu mai dori să
iasă nici-cum.
- Bine, bine, spuse stăpâna. Mi-am dat seama
că acesta este cadoul preferat de tine. Îl
cumpărăm! Și, după ce a plătit la casă, a plecat
cu Popo într-o mână și cu cotețul frumos
ambalat în cealaltă spre blocul unde locuiau.
Nu era prea departe.

În grădinița din fața blocului, cine se juca cu

niște frunze? Ai ghicit! Pisica Vasilica, prietena
lui Popo.
Aceasta, când l-a văzut a început să miaune și
l-a întrebat:
- De unde vii?
- De la magazinul cu animăluțe, răspunse
cățelul. Am primit un cadou de ziua mea. Azi
împlinesc trei ani, zice stăpâna. Și, când este
ziua de naștere a cuiva, acesta primește
cadouri. Uite, eu am primit o cușcă-floare. E
foarte frumoasă!
- Popo, spuse un pic tristă Vasilica, dar eu nu
știu când este ziua mea... eu sunt o pisică de
stradă care locuiește aici în grădinița
blocului...
- Păi, dacă nu știi, atunci poate fi mâine. Vrei să
fie mâine ziua ta?
- Daaa! A mieunat lung Vasilica, o să fac o sută
de ani! Că sunt mai mare decât tine!
- O sută este prea mult, spuse gânditor Popo, ai
fi o pisică-babă, iar tu ești tânără. Cred că ai
tot trei ani. Vrei să ai tot trei ani?
- Da. Zise scurt Vasilica, dar trebuie să-mi dai un
cadou. Că așa ai zis.
 Popo era brusc foarte încurcat: ce cadou să-i
ofere pisicii? Aha! și-a amintit el ceva, și, a
început să zmucească de lesă înapoi spre
magazinul unde doar ce fusese.
- Popo, Popo! Strigă surprinsă stăpâna. Ai
înebunit? De ce mă tragi într-acolo? A! poate
mi-am uitat portofelul?
Și stăpâna se uită repede în geantă... portofelul
era însă la locul lui. În schimb, Popo trăgea acum
și mai tare de lesă...
- Of, bine, ne întoarcem, mai zise stăpâna,
poate ți-a mai plăcut ceva.

În magazin, Popo merse fix la locul pentru pisici.

Aici văzuse un șoarice-floare. De fapt era un
șoricel electric, care mergea singur pe jos și
chițăia. Chiț! Chiț! Iar de coada lungă și gri, avea o
floricică albastră. Era foarte nostim, iar Popo știa
că Vasilica ar fi încântată de această jucărie. Așa că
începu să schelălăie și să scâncească, ca atunci
când copiii vor ceva neapărat.
 - Popo, ăsta este pentru mâțe, zise stăpâna. E și
scump după cum pare.
- Vânzător, e scump acest șoarice-floare?
- Nu este foarte scump, răspunse vânzătorul.
Este plăcut pentru joacă pentru că merge cu
baterii solare. Vedeți blana lui gri este lucioasă
pentru că se încarcă de la soare. Așa că merge
fără probleme iar dacă întâlnește un obstacol,
îl evită. E un șoricel drăguț și isteț,își completă
vânzătorul descrierea.
- Bine atunci, o să-l cumpăr, ce să fac? Mai zise
stăpâna, dornică să îl mulțumească pe Popo.

A doua zi, cățelul se trezi foarte devreme. Luă în

dinți cutia cu șoaricele frumos împachetat și
începu să latre la ușă: Ham! Ham!
- Aaa, am priceput acuma, spuse zâmbind
stăpâna. Șoricelul-floare este pentru prietena
ta! Și îi deschise ușa la apartament.
Popo alergă repede cele șapte etaje și ajunse într-
un suflet în grădinița din fața blocului.
Vasilica îl aștepta festiv, cu două feli de salam.
-Nu am tort, am doar salam. Te invit la masă!
-La mulți ani! Îi ură Popo oferindu-i pachetul
ambalat cu fundă. Uite, ăsta este pentru tine.
- Miauuu! Un cadou! Este primul cadou pe care-l
primesc, mulțumesc Popo!

Și Vasilica desfăcu repede cu gheruțele ambalajul

scoțând șoaricele-floare.
-Ce frumos! Un șoricel!
-Și merge singur, ia pune-l în iarbă.
Și Vasilica s-a minunat tare vâzând cum șoricelul
alerga prin grădiniță chițăind.
- Popo dar merge cu baterii?
- Da, dar sunt solare... se încarcă prin blăniță de
la lumina soarelui. Nu o să se strice repede, ai
să vezi.
- Popo, este cea mai frumoasă zi din viața mea,
spuse torcând de plăcere pisica. Hai să
mâncăm!
*