Blestemarea smochinului (Omraam Mikhael Aivanhov)

„ "Dimineața, pe când se întorcea din Bethania, lui Iisus i-a fost

foame. A văzut un smochin lângă drum și S-a apropiat de el; dar n-a
găsit decât frunze, căci nu era sezonul smochinilor, și a zis: "De acum
încolo în veac să nu mai dea rod din tine!" Și ucenicii L-au auzit." A
doua zi ucenicii văzură că smochinul se uscase.
--
Ce drept avea El să ceară unui copac să aibă fructe când nu era
vremea lor?...
Trebuie să înțelegem că, la fel ca în pilda fecioarelor înțelepte și
nechibzuite unde uleiul candelei nu reprezintă uleiul material
cunoscut, smochinul aici nu reprezintă cu adevarat un copac, ci ființa
omenească. Pentru ființa omenească nu există perioade, anotimpuri,
ea trebuie să fie capabilă să dea fructe în orice moment, adică
gânduri luminoase și sentimente calde...
(aceasta este estența a Ființei)
...omul trebuie să poată rodi; dacă nu, spiritul îl abandonează și
acest abandon este un blestem pentru el; omul se usucă, își pierde
viața (vlaga, sensul...), forțele, este în primejdie. La fel cum trebuie să
avem mereu ulei în candela noastră, trebuie să producem mereu
fructe în intelectul, în inima, sufletul și în tot spiritul nostru.”
*

"Vegheați, căci voi nu cunoașteți nici ziua, nici ora"