Personaje: Pinocchio Vulpea Motanul Zina cea buna Constiinta (Greierele vorbitor) O doamna Un domn Povestitorul Povestitorul: Aproape

de ziua Mosului Nicolae si cea a lui Mos Craciun, prin lume e un du-te vino de copii si jucarii, cum nu se pomeneste in alta perioada a anului! Toti parintii, bunicii, unchii, matusile sunt ocupati sa le faca surprize copiilor din familiile alor. Pe de alta parte, toate tarile din lume se preocupa de fabricarea si livrarea jucariilor in cit mai multe locuri! Apoi, televiziunea, canalele de stiri si emisiunile pentru copii, tin pasul cu tot ce se intimpla pe glob in materie de copii si jucarii. Sa nu mai spunem ca stirile ajung si de la Polul Nord, acolo unde traieste si se pregateste Mos Craciun in persoana. Ei bine, ma gindesc ca poate intr-o astfel de zi Carlo Goldoni a scris povestea unei jucarii care voia sa devina copil. V si M: Salutare, Pinocchio! P: Salutare, dar de unde stiti cum ma cheama? V: Toat lumea te cunoaste! Esti fiul Mesterului Gepetto. M: Chiar ieri l-am vazut tremurind de frig in fata casei. P: Da, dar va asigur eu ca nu o sa mai tremure niciodata! V si M: Cum asa? P: Am sa-i cumpar o pelerina, am cinci monede de aur! V: Ooh, dar de unde le-ai sterpelit? P: Nu ma jigni! Le-am cistigat cinstit jucind la teatrul de marionete! V si M: Asa?! P: Cu ce mi ramine, mi cumpar si un abecedar! V si M: (rizind) Tu si abecedarul! P: Da, fiindca vreau sa merg la scoala! V: Fugi de aici! Uite ce am patit eu fiindca m-am dus la scoala! Am ramas schioapa de un picior! M: Iar eu mi-am pierdut vederea din cauza literelor! P: Sunt sigur ca eu nu o sa patesc nimic, asa ca plec chiar acum! M: Numai sa nu-ti para rau! P: De ce sa-mi para rau? Vreau sa invat tabla inmultirii. V: Eu stiu cum sa inmultesti banii, fara sa te duci la scoala! M: Vrei ca din cinci monede sa faci o suta? V: Sau o mie? P: Mai intrebi? Dar cum? V: Eu stiu o tara unde te poti imbogati. P: Si cum se cheama tara aceea?

M: Tara prostilor. P: Nu, nu, nu , nu vreau sa am de-a face cu prostii! V: Gindeste-te bine, nu da norocului cu piciorul! Acolo, cele cinci monede ale tale pot deveni o mie! M: Sau doua mii! P: Dar cum se pot inmulti cinci bani atita? M: In tara aceea exista un cimp al minunilor! Sapi acolo, faci o groapa, pui banii inauntru, o acoperi, arunci deasupra un pumn de sare si te culci linistit. V: A doua zi gasesti crescut un pom plin cu monede stralucitoare. M si V: Ei, ce zici? P: Daca e adevarat ce ziceti, dupa ce string recolta, va dau si voua citeva! V: Sa ne dai si noua?! M: Nici vorba! Fereasca Dumnezeu! V: Noi vrem doar sa-i imbogatim pe altii! P: Nu am crezut ca sunteti atit de buni! Haideti sa mergem impreuna in tara aceea! M: Bravo! Si acum ar fi cazul sa tragi un pui de somn. Miine vom avea un drum lung de facut pina in cimpul minunilor. (Motanul si vlupea il culca pe Pnocchio si il leagana cintindu-i un cintecel.) (Apoi cei doi se deghizeaza in banditi si ii cer banii sau viata lui Pinocchio, insa acesta va scapa chiar si de spinzuratoarea facuta de hoti tocmai pentru ca e o papusa de lemn. Povestitorul: Asa cum fiecare copil are un inger, fiecare papusa de lemn se bucura de ajutorul unei zine bune. (Apare zina, care vorbeste cu Constiinta lui Pinocchio (Greierele vorbitor) Zina: Du-te repede la marginea padurii. Acolo ai sa-l vezi spinzurat de un copac pe Pinocchio. Taie-i legatura si cu bagare de seama adu-l aici! Constiinta: Am stiut eu ca are s-o pateascaDoar l-am prevenit, dar degeaba: Ma duc, frumoasa zina, numai sa mai traiasca. Zina: In zadar l-a povatuit greierul vorbitor, nu s-a prins nimic de Pinocchio. Si eu care voiam sa-l fac din marioneta, baietel adevarat! Constiinta: Ordinul a fost executat intocmai, iata, l-am adus pe Pinocchio. Zina: E viu sau mort? Constiinta: Cind l-am gasit era mort de-a binelea, dar dupa ce i-am taiat latul, a inceput sa se miste. Zina: E tare bolnav, ma tem sa nu moara.. Constiinta: Nu te ingrijora darga zina, e doar ametit! Zina: Du-te si adu niste doctorii! (Un joc comic in care Zina ii da lui Pinocchio pastile cu dulceata, iar acesta isi revine numai de cit se agita la luatul pastilelor). Povestitorul: Zina, l-a trimis din nou pe Pinocchio pe poteca in padure, hotarita sa-l puna iarasi la incercare. Pinocchio (cintind, are in spatele lui pe Greieras, care danseaza si ii sufla versurile): Sunt un baiat curajos, nu le dau banii, la toate vulpile si toti motanii! Ii duc la Gepeto, frumos, ca un

baiat curajos. (Se intilneste cu vulpea si motanul care de fapt il urmareau) P: Aa, prietenii mei, vulpea si motanul! M: Dar cu monedele ce-ai facut? P: Le am aici, le duc tatalui meu! V: Cind te gindesti ca i-ai putea duce insutit!.. M: De ce nu vrei sa le semeni in cimpul minunilor? P: Acum nu pot. Alta data! V: Alta data va fi prea tirziu! P: De ce? M: Fiindca acest cimp a fost cumparat de un bogatan si de miine nu va mai putea nimeni semana monede acolo! V: Cimpul e aici, la doi, pasi. Hai repede, nu pierde ocazia! Seamana banii acolo! (Pinochio se lasa convins, face o gropita in prezenta celor doi companioni, pune banutii acolo, acopera cu pamint la loc, iar motanul ii da o galetusa in mina) M: Acum ia galeata asta, du-te la balta din apropiere si incepe sa uzi semanatura! P: Dar voi ce veti face in timpul acesta? V: Noi o sa pazim ca nu cumva sa-ti fure cineva monedele! P: Bine, bine, asteptati pina creste pomul si luati si voi rasplata! M. Nu, noi nu avem nevoie de plocoane! V: Suntem multumiti ca te-am ajutat aratindu-ti cum sa te imbogatesti! P: Nu am crezut ca sunteti niste prieteni atit de buni, cu adevarat! M si V: Acum tine galeata si du-te mai repede dupa apa! (Pinocchio iese din scena, cei doi rid, dezgroapa banutii, pun pamintul la loc peste gropita si pleaca) (Apare zina la capatiiul lui Pinocchio, in timp ce acesta s-a culcat obosit de cita apa a carat la radacina pomului) Zina: Bietul Pinocchio, de data asta l-au pacalit si i-au luat banii. Ce sa-i fac daca nu se invata minte? Dar am sa-l ajut pentru ca s-a gindit la Gepetto si a vrut sa-i duca bani mai multi. Am sa-l mai pun la o incercare si (Pinocchio obosit de cita apa a carat) P: Acum sa trag un pui de somn.. (trezindu-se dimineata) Acum sa vedem recoltaaa. ..Doamne! Ce e aici? Nu vad nici un pom! N-oi fi adus destula ap? Sa vad macar daca monedele au incoltit! Oh, nici urma de monede! Te pomenesti ca mi-au furat banii vulpea si motanul. Ce prost sunt, da, da, sunt un prost! Ce ma fac fara ei, banii mei, banutii mei o sa mor de foame si de seteee (Apare o doamna cu un cos mare de la cumparaturi) Doamna: Ce te vaieti asa, baiete? P:Nu am un ban cu ce-mi cumpara piinee! Doamna: Daca ma ajuti sa duc acasa cosul asta, iti voi da bani cit sa-ti cumperi patru piini. P: Dar e greu si eu nu vreau sa ma obosesc! Doamna: Daca-i asa, poti sa maninci doua bucatele de lemn si ai grija sa nu te inneci!

P: Ce uricioasa! Vaai de minece-mi mai chioraie mateleee (Intra un domn) P: Domnule, fiti amabil si dati un banut unui copil flamind! Domnul: Bucuros, dar mai intii ajuta-ma sa duc sacul asta pin acasa si iti voi da cinci! P: Dar ce sunt eu, magar? Nu am carat niciodata si nici nu am sa car! Domnul: Daca e asa, asteapta pina ce ti-o cadea ceva de sus in gura! Nu ai pic de rusine! In loc sa cersesti, du-te de-ti cauta de lucru si invata sa-ti cistigi singur piinea! P: Auzi, sa-mi cistig singur piinea, de unde piine, nici macar un pic de apa! (Alta doamna) P: Doamna, fiti amabila, puteti sa-mi dati putina apa sa beau din ulciorul doumneavoastra? Doamna (Zina) : Bea, dragutule! P: Multumesc, mi-am potolit setea! De mi-as potoli si foamea! Zina: Nimic mai simplu. Daca ma ajuti sa duc ulciorul pina acasa, iti voi da o farfurie de conopida gatita cu unt si iti voi mai da si o ciocolata umpluta cu alune! P: gata, s-a facut, sunt gata! Zina: Ma bucur, Pinocchio! P: De unde stiti cum ma cheama? Stai, semeni cu cineva! Nu cumva esti zina mea cea buna? Spune-mi daca esti tu, stii prin cite am trecut si cit am suferit! Zina: Istetule, cum ti-ai dat seama ca sunt eu? P: Pentru ca asa mi-o inchipui eu pe mama mea: frumoasa si buna ca tine. Zina: Dragutule, esti inca mic si ai nevoie sa te invete cineva. Am sa te prefac intr-un baietel adevarat! Povestitorul: Si asa, dupa cum se stie, papusa de lemn n-a mai fost jucarie. A devenit un baiatel adevarat, la caracterul caruia e mereu de lucrat!..