Sunteți pe pagina 1din 2

Principalele acțiuni care se judecă de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene reprezintă instituţia jurisdicţională a Uniunii


Europene şi este compusă din trei instanţe: Curtea de Justiţie, Tribunalul de Primă Instanţă și
Tribunalul Funcţiei Publice.

În privința competențelor atribuite, Curtea îndeplineşte o funcţie jurisdicţională și o


funcţie consultativă. În exercitarea competențelor jurisdicționale materiale, Curtea de Justiție
judecă următoarele acțiuni:

Acțiunea preliminară ce constă în solicitarea instanțelor judecătorești din statele membre ale
Uniunii Europene de clarificare a unor aspecte privind interpretarea dreptului Uniunii, în scopul
verificării conformității legislaţiei naţionale cu dreptul Uniunii, precum și de control al validităţii
unui act de dreptul Uniunii.

Acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, introdusă fie de Comisie - cazul cel mai
frecvent întâlnit în practică -, fie de un stat membru, ce permite Curţii de Justiţie să controleze
respectarea de către statele membre a obligaţiilor care le revin în temeiul dreptului Uniunii.

Acţiunea în anulare, prin intermediul căreia, reclamantul solicită anularea unui act al unei
instituţii, al unui organ, al unui oficiu sau al unei agenții a Uniunii; acţiunile introduse de un stat
membru împotriva Parlamentului European şi/sau împotriva Consiliului sau pe cele introduse de
o instituţie a Uniunii împotriva unei alte instituții sunt doar în competența Curții. Tribunalul este
competent şă judece, în primă instanţă, toate celelalte acţiuni de acest tip şi îndeosebi acţiunile
introduse de persoane private.

Acţiunea în constatarea abţinerii de a acţiona permite Curţii să controleze legalitatea inacţiunii


instituţiilor, a unui organ, a unui oficiu sau a unei agenții a Uniunii, competenţa de a judeca
acţiunea în constatarea abţinerii de a acţiona fiind, însă, împărţită între Curtea de Justiţie şi
Tribunalul în funcţie de aceleaşi criterii precum acţiunea în anulare.

În materia competenței jurisdicționale funcționale, CJUE poate fi sesizată cu recursuri


limitate la motive de drept împotriva deciziilor Tribunalului în termen de două luni.
Tribunalul de Primă Instanţă, prevăzut în Actul Unic European, denumit astfel prin
Tratatul de la Nisa şi numit „Tribunal” prin Tratatul de la Lisabona, înființat potrivit Hotărârii
Consiliului nr. 591/1988, are în competență: acţiuni introduse de persoane fizice sau juridice
împotriva actelor instituţiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii Europene ale căror
destinatare sunt sau care le privesc în mod direct și individual; acțiuni introduse de statele
membre împotriva Comisiei; acțiuni introduse de statele membre împotriva Consiliului; acțiuni
prin care se urmărește obținerea unor despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de instituțiile sau de
organele, de oficiile ori de agențiile Uniunii Europene sau de agenții acestora; acțiuni care se
întemeiază pe contracte încheiate de Uniunea Europeană în care se prevede în mod expres
competența Tribunalului; acțiuni în domeniul proprietății intelectuale îndreptate împotriva
Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) și împotriva Oficiului
Comunitar pentru Soiuri de Plante (OCSP); litigii între instituțiile Uniunii Europene și personalul
acestora privind raporturile de muncă, precum și sistemul de asigurări sociale.

Tribunalul Funcţiei Publice al Uniunii Europene, înființat la data de 4 noiembrie 2004,


prin Decizia Consiliului nr.752/2004/CE, este instanţa specializată în materia contenciosului
funcţiei publice al Uniunii Europene, soluţionând în primă instanţă: litigiile dintre Comunităţi şi
agenţii lor, conform articolului 236 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, având
drept obiect probleme referitoare la relaţiile de muncă propriu-zise, regimul de securitate socială,
litigiile privind anumite categorii de personal, îndeosebi personalul din cadrul Eurojust, Europol,
al Băncii Centrale Europene şi al Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne (OAPI).

BIBLIOGRAFIE:

1. https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/court-justice_ro
2. https://curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo2_7024/ro/#avantpropos
3. http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?ftuId=FTU_1.3.10.html
4. Craig, P., de Burca, G. (2009). Dreptul Uniunii Europene. Comentarii, jurisprudenţă şi
doctrină, Ediţia a IV-a. Bucureşti: Editura Hamangiu.
5. Fabián, Gyula (2012). Drept instituţional al Uniunii Europene. Bucureşti: Editura Hamangiu.

GRIGORE GEORGE

Drept instituţional al Uniunii Europene

Tema nr. 2

S-ar putea să vă placă și