Academia de Studii Economice din Moldova

Conf. Univ., Dr. Evlampie Donos

Drept social european

în 222 de tabele

Chişinău, 2006
Academia de Studii Economice din Moldova

Cartea I
Noţiuni
generale
Norme O.I.M.

Evlampie Donos
Conferenţiar universitar, Doctor
 Norme de drept social
european

Dreptul
Drept Dreptul Dreptul
comunitar
Social muncii internaţional
individual al
European comunitar al muncii
muncii

Drept Dreptul
comunitar Uniunii
al muncii Europene
 Drept social european

→ totalitatea normelor juridice adoptate de OIM,

CE, CECO, CEEA şi UE;
→ reglementează raporturile juridice:
- individuale şi colective de muncă;
- securitatea socială;
- mijloacele juridice instituţionalizate de
protecţie şi integrare socială a lucrătorilor din
Europa.
Drept social european – etape de formare:

Înfiinţarea OIM în 1919.

Adoptarea Proiectului de Statut a Uniunii

Politice Europene pe 2 noiembrie 1961

Adoptarea Declaraţiei solemne asupra U. E.

de Consiliul Europei la Stuttgart în iunie 1983

Emiterea Actului Unic European la 14.09.1984

(în vigoare la 01.07.1987)

Proclamarea Cartei drepturilor fundamentale a

Uniunii Europene la 07.12.2000
 Obiectul dreptului social
european

Reglementări referitoare la:

- prestarea muncii,
- salarizare,
- securitate socială,
- negocieri colective,
- pregătire profesională.
Competenţele
instituţiilor europene
în
domeniul jurisdicţional
 Cauza dreptului social european

 scopul sau motivul încheierii raportului

juridic individual de muncă;
 scopul sau motivul încheierii raportului
juridic colectiv de muncă;
 obiectul şi cauza se realizează în timp.
Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU)

 Fondată în anul 1945 după al doilea

Război Mondial;
 Are misiunea de a asigura:

- pacea mondială;

- respectarea drepturilor omului;

- cooperarea internaţională;

- respectarea dreptului internaţional.

 Structura ONU
 Adunarea Generală;
 Consiliul de Securitate: 15 membri, din care
5 permanenţi (China, Rusia, Franţa, Regatul
Unit şi SUA);
 Consiliul Economic şi Social (îi sunt
subordonate multe din organizaţiile sociale);
 Curtea Internaţională de Justiţie decide
asupra disputelor internaţionale (se află la
Haga);
 Secretariatul Naţiunilor Unite.
 Consiliul Economic şi Social
(ECOSOC)
 Organ de coordonare pe probleme economice
şi sociale;
 54 membri:
- 14 state africane,
- 11 state asiatice,
- 10 state din America Latină,
- 13 state din Europa de Vest
- 6 state din Europa de Est.
 Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului
(adoptată de Adunarea generală ONU, 1948)

 Libertatea de întrunire şi de asociere (art. 20);

 Dreptul la securitate socială (art. 22);

 Dreptul la muncă (art. 23);

 Dreptul la odihnă (art. 24);

 Dreptul la un nivel de trai care va asigura

sănătatea şi bunăstarea persoanei şi familiei
sale (art. 25).
 Pactul internaţional cu privire la
drepturile economice, sociale şi culturale
(adoptat de ONU la 16 decembrie 1966)

 Dreptul la muncă (art.6);

 Dreptul la orientare şi pregătire tehnică şi
profesională (art.6);
 Condiţii de muncă juste şi prielnice (art. 7);

 Dreptul la asociere (art. 8);

 Dreptul la ocrotire şi asistenţă (art. 10).

I. Organizaţia internaţională
a muncii (O.I.M.)
 Istoricul O.I.M.

 O.I.M. a luat fiinţă în anul 1919 prin

tratatul de la Versailles;

 Ideea fundamentală înscrisă în

Constituţia sa conform căreia o pace
universală şi durabilă nu se poate stabili
decât pe baza justiţiei sociale.
 Justiţia socială

Perspective
pozitive
Aspectul Condiţii
Un nivel de pentru Securitatea
drepturilor de muncă
viaţa decent ocuparea economică
omului umane
forţei de
muncă
 Scopurile şi principiile O.I.M.
(Declaraţia de la Philadelphia din 1944)
1) Munca nu este o marfă;

2) Libertatea de expresie şi de asociere este o condiţie

indispensabilă a unui progres susţinut;

3) Sărăcia oriunde ea există, constituie un pericol

pentru prosperitatea tuturor;

4) Toate fiinţele umane, fără deosebire de rasă, credinţă

sau sex, au dreptul de a-şi urmări progresul lor
material şi dezvoltarea lor spirituală în libertate şi
demnitate, în securitate economică şi cu şanse egale.
 Domenii de activitate ale O.I.M.:
 Elaborarea de politici şi de programe internaţionale ce
vizează promovarea drepturilor fundamentale ale omului,
ameliorarea condiţiilor de viaţă şi de muncă şi dezvoltarea
posibilităţilor de angajare în muncă;
 Stabilirea normelor internaţionale de muncă în paralel cu
structurarea unui sistem de control al aplicării normelor,
destinat să orienteze acţiunea naţională în sensul aplicării
acestor principii;
 Organizarea unui vast program de cooperare tehnică pe plan
internaţional, definit şi pus în aplicare în cadrul unui
parteneriat activ menit să ajute ţările să aplice în mod
concret aceste principii;
 Derularea de programe de formare, de învăţământ, de
cercetare şi publicaţii ce vin în sprijinul celorlalte forme de
activitate.
 Structura
O.I.M.

Conferinţa Biroul
Consiliul
Internaţională Internaţional
de Administraţie
a Muncii al Muncii

Delegaţia naţională: Director general:

• 2 reprezentanţi din partea • 28 membri din partea • 3 directori generali

Guvernului; guvernelor; adjuncţi;
• 1 reprezentant al Patro- •14 membri din partea • 7 subdirectori
natului; organizaţiilor patronale; generali.
• 1 reprezentant al •14 membri din partea
sindicatelor. sindicatelor.
 Convenţiile O.I.M.:
 instrumente juridice ce reglementează aspectele
administrării forţei de muncă, a bunăstării sociale sau
a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;

 ratificarea unei convenţii implică o dublă obligaţie din

partea unui stat membru: ea este un angajament de a
aplica prevederile convenţiei respective şi, în acelaşi
timp, indică disponibilitatea statului ratificant de a
accepta măsurile de supraveghere internaţională
specifice organizaţiei;

 se aprobă cu o majoritate de 2/3 din numărul voturilor

exprimate.
Convenţii esenţiale:
Convenţia nr. 29 din anul 1930 privind munca forţată;
Convenţia nr. 87 din anul 1948 privind libertatea sindicală şi
protecţia dreptului individual;
Convenţia nr. 98 din anul 1949 privind dreptul de
organizare şi negociere colectivă;
Convenţia nr. 100 din anul 1951 privind egalitatea de
remunerare;
Convenţia nr. 105 din anul 1957 privind abolirea
muncii forţate;
Convenţia nr. 111 din anul 1958 privind discriminarea
(în muncă şi profesie);

Convenţia nr. 138 din anul 1973 privind vârsta minimă.

 Recomandările O.I.M.
 instrumente juridice similare convenţiilor care nu
sunt supuse ratificării şi cuprind orientări, idealuri
sau preferinţe adresate statelor;
 de regulă o recomandare însoţeşte o convenţie;
 până în anul 2004 au fost adoptate 195 de
recomandări;
 recomandarea nu creează obligaţii pentru statele
membre;
 se aprobă cu o majoritate de 2/3 din numărul
voturilor exprimate.
 Codul internaţional
al muncii

Convenţii Domenii Recomandări

 Domenii
1. Drepturile fundamentale a. Libertatea Sindicală;
ale Omului b. Interzicerea muncii forţate;
c. Egalitatea de şanse şi
tratament.

2. Ocupare a. Politici de ocupare;

b. Serviciul de angajare;
c. Orientare şi formare
profesională;
d. Readaptarea şi angajarea
persoanelor handicapate;
e. Securitatea angajării.

3. Politica socială
a. Inspecţia muncii;
4. Administrarea muncii b. Statistici;
c. Consultări tripartite;
 Domenii
continuare

5. Relaţii profesionale a. Negociere colectivă, conciliere

şi arbitraj voluntar, consultare
şi colaborare;
b. Comunicaţii în interiorul
întreprinderii, analiza
reclamaţiilor.

6. Condiţii de muncă a. Salarii;

b. Durata muncii, munca de
noapte şi concedii;
c. Securitatea şi sănătatea la
locul de muncă;
d. Servicii sociale, locuinţe, timp
liber.
7. Securitatea socială
8. Munca femeilor
9. Munca copiilor şi
adolescenţilor
10. Alte categorii de
muncitori.
 I. Drepturile fundamentale ale omului
a) Libertatea sindicală
Dreptul muncitorilor si patronilor, fără nici o deosebire şi
fără autorizare prealabilă de a constitui organizaţii la
alegerea lor, precum şi să se afilieze la aceste organizaţii cu
singura condiţie de a se conforma statutelor acestora din
urmă (art. 2).
Convenţia nr. 87
privind libertatea
sindicală şi Abţinerea autorităţilor publice de la orice intervenţie de natură
protecţia dreptului să limiteze acest drept sau să-i împiedice exercitarea
sindical (1948). legală (art. 3).

Convenţia stabileşte garanţii menite să permită organizaţiilor

sindicale să-şi desfăşoare activitatea în deplină independenţă.
 a) Libertatea sindicală
continuare
Dreptul muncitorilor de a beneficia de o protecţie adecvată
împotriva oricăror acte de discriminare care tind să
prejudicieze libertatea sindicală în materie de angajare (art. 1).

Convenţia nr. 98
Dreptul organizaţiilor de muncitori şi de patroni de a beneficia
privind dreptul
de o protecţie adecvată împotriva oricăror acte de
la organizare
ingerinţă ale unora faţă de celelalte, fie direct, fie prin agenţii
şi negociere
sau membrii lor, în formarea, funcţionarea şi administrarea
colectivă (1949).
lor (art. 2).

Adoptarea unor măsuri corespunzătoare condiţiilor naţionale

orientate spre încurajarea şi promovarea dezvoltării şi
folosirii cît mai largi a procedurilor de negociere voluntară a
contractelor colective (art. 4).
 I. Drepturile fundamentale ale omului
b) Interzicerea muncii forţate
„Munca forţată sau obligatorie” înseamnă orice muncă sau
orice serviciu pretins unui individ sub ameninţarea unei pedepse
oricare, şi pentru care numitul individ nu s-a oferit de bună
voie (art. 2 alin 1)

Excepţii:
Convenţia nr. 29 - munca sau serviciul pretins în virtutea legilor privind serviciul
privind munca militar, obligatoriu şi destinat unor lucrări cu caracter pur
forţată sau militar;
obligatorie, 1930 -orice muncă sau serviciu făcând parte din obligaţiile civile
normale ale cetăţenilor unei ţări pe deplin independente;
- orice muncă sau serviciu pretins unui individ ca urmare a unei
condamnări pronunţate printr-o hotărâre judecătorească;
-orice muncă sau serviciu pretins în cazurile de forţă majoră;
-muncile mărunte de la sat executate direct în interiorul
colectivităţii art. 2 alin 2);

Munca forţată sau obligatorie va trebui să fie remunerată.

 I. Drepturile fundamentale ale omului
b) Interzicerea muncii forţate
continuare
Statele, care ratifică Convenţia, se obligă să abolească şi să
nu folosească munca forţată sau obligatorie sub orice formă:
- ca mijloc de influenţă politică sau educaţională sau în
Convenţia
calitate de măsură de pedeapsă pentru susţinerea sau
nr. 105 exprimarea opiniilor politice sau convingerilor opuse celor
privind abolirea stabilite de sistemul politic, social şi economic.
muncii forţate - ca metodă de mobilizare şi folosire a forţei de muncă
(1957) în scopurile dezvoltării economice;
- ca mijloc de menţinere a disciplinei de muncă;
- ca pedeapsă pentru participarea la greve;
- ca mijloc de discriminare pe motive de apartenenţă
rasială, socială, naţională sau religioasă (art. 1).
 I. Drepturile fundamentale ale omului
c) Egalitatea de şanse şi tratament
Prin termenul “discriminare” se înţelege:
- orice diferenţiere, excludere sau preferinţă întemeiate pe
rasă, culoare, sex, religie, convingeri politice, ascendenţă
naţională sau origine socială care are ca efect să suprime
Convenţia nr. 111 sau să ştirbească egalitatea de posibilităţi sau de tratament în
privind materie de ocupare a forţei de muncă şi de exercitare a profesiei;
discriminarea - orice altă diferenţiere, excludere sau preferinţă având ca
în domeniul forţei efect suprimarea sau ştirbirea egalităţii de posibilităţi sau de
de muncă şi tratament în materie de ocupare a forţei de muncă şi de exercitare
exercitării profesiei a profesiei care ar putea fi specificată de către statul membru
(1958) după consultarea organizaţiilor reprezentative ale celor care
angajează şi organizaţiilor lucrătorilor dacă acestea există precum
şi a altor organisme competente (art. 1).

Necesitatea urmăririi promovării, prin metode adaptate condiţiilor

şi uzanţelor naţionale, a egalităţii de posibilităţi şi de tratament în
materie de ocupare a forţei de muncă şi exercitare a profesiei,
în scopul eliminării oricăror discriminări (art. 2).
 II. Ocupare
a) Politica de ocupare
Formularea şi aplicarea ca obiectiv esenţial a unei politici active
orientate spre promovarea ocupării depline a forţei de muncă în
scop productiv şi în condiţii de liberă alegere a muncii (art. 1).

Convenţia nr. 122

privind politica
de ocupare a Politica menţionată trebuie să tindă a garanta:
forţei de munca - că va fi de lucru pentru toate persoanele disponibile şi în
(1964) căutare de muncă;
- că această măsură va fi pe cît posibil productivă;
- că va exista libera alegere a muncii, şi că fiecare lucrător va
avea toate posibilităţile de a dobîndi calităţile necesare pentru a
ocupa un serviciu care să-i convină şi de a folosi în această
muncă calificările, precum şi aptitudinile sale, fără deosebire
de rasă, culoare, sex, religie, opinie poltică, ascendenţă
naţională sau origine socială (art. 1).
 II. Ocupare
a) Politica de ocupare
continuare
Convenţia nr. 168 Stabileşte în sarcina statelor ratificante obligaţia
privind promovarea coordonării sistemelor de protecţie contra
angajării şi protecţia şomajului cu politicile de ocupare.
contra şomajului (1988)

Convenţia nr. 175

privind munca cu timp Convenţia concretizează principiul timpului
parţial (1994) şi Convenţia de muncă elastic ce caracterizează o politică de
nr. 177 privind lucrul ocupare modernă.
la domiciliu (1996)
 II. Ocupare
b) Serviciul de angajare
Statul trebuie să instituie servicii publice şi gratuite
de angajare.

Convenţia nr. 88
privind organizarea
activităţii de folosire a Sistemul de folosire a forţei de muncă trebuie să asigure
forţei de muncă. eficacitatea recrutării şi plasării lucrătorilor, inclusiv:
- sprijinirea lucrătorilor în găsirea unui loc de muncă
convenabil;
- obţinerea de la angajatori a informaţiei privind locurile
de muncă vacante;
- îndrumarea către locurile de muncă a candidaţilor
care posedă aptitudini profesionale etc.
 II. Ocupare
b) Serviciul de angajare
continuare
Convenţia nr. 96 Prevede suprimarea progresivă a birourilor de plasare
privind birourile de cu plată.
plasare cu plată (1949)

Agenţiile nu încasează de la lucrători, direct sau indirect,

total sau parţial, nici un fel de onorarii sau alte taxe (art. 7).

Convenţia nr. 181

Adoptarea de stat a unor măsuri necesare şi cuvenite
cu privire la agenţiile
pentru interzicerea şi reprimarea practicii neetice în
private de ocupare
activitatea agenţiilor private de ocupare.
(1997)

Lupta contra practicii publicitare de rea-credinţă şi a

anunţurilor greşite.
 II. Ocupare
c) Orientare şi formare profesională
Adoptarea şi dezvoltarea de statele membre a unor
politici şi programe complete de orientare
şi formare profesională, prin stabilirea, în special
Convenţia nr. 142 datorită serviciilor de angajare, a unei relaţii strânse
privind orientarea între orientarea şi formarea profesională pe de o parte
profesională şi pregătirea şi ocuparea forţei de muncă pe de altă parte (art. 1).
profesională în domeniul
valorificării resurselor
umane (1975).

Stimularea întreprinderilor în vederea asumării

responsabilităţii pentru pregătirea în producţie a
lucrătorilor.
 II. Ocupare
d) Readaptarea şi angajarea
persoanelor handicapate

Convenţia nr. 159

Asigurarea persoanelor handicapate, în deplină
privind readaptarea şi
egalitate, cu loc de muncă convenabil ca şi
angajarea persoanelor
inserţia lor socială.
handicapate (1983).
 II. Ocupare
e) Securitatea angajării
Raporturile de muncă pot înceta, dacă există un motiv valabil
legat de capacitatea sau conduita lucrătorului sau bazat pe
cerinţele operaţionale ale întreprinderii sau serviciului (art. 4).

Dreptul lucrătorului de a declara apel împotriva măsurii de

Convenţia nr. 158 concediere la un organ imparţial cum este instanţa de
cu privire la judecată.
încetarea raporturilor
de muncă din
iniţiativa patronului Consultarea reprezentanţilor lucrătorilor în caz de încetare a
(1982). raporturilor de muncă din motive economice, tehnologice,
de structură sau alte motive similare (art. 18).

Plata unei compensaţii corespunzătoare (art. 10).

Constituirea unui fond din contribuţiile patronilor pentru

plata salariilor (art. 12).
 III. Politica socială
Convenţia nr. 117 privind obiectivele şi
normele de bază ale politicii sociale (1962)

Orice politică trebuie să urmărească în primul rând bunăstarea şi

dezvoltarea populaţiei precum şi încurajarea aspiraţiilor acesteia
către progresul social (art. 1).

Îmbunătăţirea nivelului de trai va fi considerată ca obiectivul

principal al planurilor de dezvoltare economică (art. 2).

Îmbunătăţirea nivelului de trai:

- studierea atentă a cauzelor şi efectelor mişcării migratorii;
- prevenirea şi eliminarea aglomerării în zonele urbane;
- îmbunătăţirea condiţiilor de trai în zonele rurale;
- creşterea capacităţii de producţie şi îmbunătăţirea nivelului de trai a
producătorilor agricoli;
- la stabilirea nivelului minim de trai trebuie să ţină cont de nevoile
familiale esenţiale ale lucrătorilor (art. 2-5).
 III. Politica socială
continuare
Lucrătorii migranţi:
- Atunci când împrejurările în care sunt folosiţi în muncă lucrătorii
cer ca ei să locuiască în afara căminelor proprii, condiţiile în care
aceştia sunt folosiţi vor trebui să ţină seama de nevoile lor familiale
normale (art. 6).

Remunerarea lucrătorilor:
- Încurajarea stabilirii nivelurilor salariilor minime pe cale de
acorduri colective (art. 10).

Nedescriminarea în materie de rasă, culoare, sex, credinţă,

apartenenţă la o grupare tradiţională sau de afiliere sindicală (art. 14).

Educarea şi pregătirea profesională (art. 15).

 IV. Administraţia muncii
a) Inspecţia muncii
Fiecare membru O.I.M. care aplică Convenţia trebuie
Convenţia nr. 81 să posede un sistem de inspecţie a muncii în
privind inspecţia întreprinderile industriale (art. 1) şi comerciale (art. 22).
muncii în industrie
şi comerţ
(1947).
Sistemul de inspecţie a muncii în întreprinderi se va
aplica tuturor întreprinderilor pentru care inspectorii de
muncă au sarcina să asigure aplicarea dispoziţiilor legale
referitoare la condiţiile de muncă şi la protecţia
lucrătorilor în exercitarea profesiei lor (art. 2).
 IV. Administraţia muncii
a) Inspecţia muncii
continuare

Statul care ratifică Convenţia are obligaţia să extindă sistemul său

de inspecţie a muncii din agricultură la una sau mai multe dintre
Convenţia nr. 129 categoriile următoare ale persoanelor care lucrează în
privind inspecţia întreprinderile agricole:
muncii - fermierii care nu folosesc mâna de lucru din afară, dijmaşi sau
în agricultură alte categorii asemănătoare de lucrători agricoli;
(1969) - persoane asociate la administrarea unei întreprinderi
colective, cum sunt membrii unei cooperative;
- membrii familiei celui care exploatează pământul, aşa cum
sunt definiţi de legislaţia naţională (art. 5).
 IV. Administraţia muncii
b) Statistici

Statele ratificante se obligă să aplice periodic statistici de

bază într-o serie de domenii expres prevăzute de Convenţie.
Convenţia nr. 160
privind statisticile de
muncă (1985).

În situaţia elaborării sau revizuirii conceptelor, definiţiilor

metodologiilor utilizate în acest scop, acestea trebuie să ia
în considerare normele şi directivele cele mai recente
stabilite sub auspiciile O.I.M.
 IV. Administraţia muncii
c) Consultări tripartite
Statele ratificante se angajează să pună în practică procedurile
care asigură consultări eficace între reprezentanţii guvernului,
ai celor ce angajează şi ai muncitorilor asupra problemelor
Convenţia privind activităţile O.I.M., enunţate la art. 5 par. I din
nr. 144 privind Convenţie:
consultările - răspunsurile guvernelor la chestionare referitoare la punctele
tripartite destinate înscrise pe ordinea de zi a Conferinţei internaţionale a muncii şi
să promoveze comentariile guvernelor asupra proiectelor textelor;
aplicarea normelor - propunerile ce urmează a fi prezentate autorităţii sau autorită-
internaţionale a ţilor competente în legătură cu convenţiile şi recomandările care
muncii (1976) trebuie să le fie supuse, conform art. 19 al Constituţiei O.I.M.;
- reexaminării la intervale rezonabile, a convenţiilor neratificate
şi a recomandărilor care încă nu s-au pus în aplicare;
- problemelor pe care le pot pune rapoartele ce urmează a fi
prezentate BIM;
- propunerilor referitoare la denunţarea convenţiilor ratificate.
 V. Relaţii profesionale
a) Negociere colectivă
Convenţia promovează negocierea colectivă liberă şi
voluntară în toate domeniile de activitate economică, cu
excepţia forţelor armate şi poliţiei care pot fi exceptate. În
ce priveşte funcţia publică prin legislaţie sau practica
naţională pot fi fixate modalităţi speciale de aplicare (art. 1).
Convenţia nr. 154
privind promovarea
Negocierea colectivă se aplică tuturor negocierilor care au loc
negocierii colective
între o persoană care angajează, un grup de persoane care
(1981)
angajează sau una ori mai multe organizaţii ale celor care
angajează, pe de o parte, şi una sau mai multe organizaţii ale
lucrătorilor, pe de altă parte, în vederea:
a) fixării condiţiilor de muncă şi angajării, şi / sau
b) reglementării relaţiilor de muncă între cei care angajează
lucrători, şi / sau
c) reglementării relaţiilor între cei care angajează sau
organizaţiile lor şi una sau mai multe organizaţii ale
lucrătorilor.
 V. Relaţii profesionale
b) Comunicaţii în interiorul întreprinderii,
analiza reclamaţiilor

Recomandarea Necesitatea consultărilor cu reprezentanţii salariaţilor,

nr. 129 privind fără a atenta la dreptul de asociere.
comunicaţiile în
interiorul Necesitatea difuzării operative a informaţiei complete şi
întreprinderii (1967) obiective privind diverse aspecte despre întreprindere şi
condiţiile sociale ale lucrătorilor.

Recomandarea
nr. 130 privind
examinarea Examinarea se va efectua conform legislaţiei naţionale,
petiţiilor contractelor colective, regulamentelor de ordine interioară.
(1967)
 VI. Condiţii de muncă
a) Salarii
Statul ratificant se angajează să stabilească un sistem de
salarii minime care sa protejeze toate grupurile de salariaţi
Convenţia nr. 131 (art. 1).
privind fixarea
salariilor minime,
în special în ce La determinarea salariilor minime se iau în consideraţie
priveşte ţările în următoarele elemente:
curs de dezvoltare - nevoile lucrătorilor şi a familiilor lor faţă de nivelul general
(1970) al salariilor în ţară, costul vieţii, prestaţiile de securitate
socială şi nivelurile de trai ale altor grupuri sociale;
- factorii de ordin economic, inclusiv cerinţele dezvoltării
economice, productivitatea şi interesul care există pentru a
realiză şi a menţine un înalt nivel de folosire a forţei de
muncă (art.3).
 VI. Condiţii de muncă
a) Salarii
continuare
Salariile plătibile în bani vor fi achitate exclusiv în monedă,
având curs legal (art. 3).
Convenţia nr. 95
privind protecţia
salariului (1949)
În cazurile în care este permisă plata parţială în natură a
salariului, vor fi luate măsuri corespunzătoare, pentru ca:
- prestaţiile în natură să folosească personal lucrătorului
şi familiei sale, şi să fie conforme cu interesele acestora;
- valoarea acestor prestaţii să fie justă şi rezonabilă (art. 4).
 VI. Condiţii de muncă
b) Durata muncii, munca de noapte şi concedii
Durata maximă, calculată de numărul de săptămâni, hotărât prin
Convenţia nr. 1 tablou, nu va putea în nici un caz să depăşească 48 de ore pe
privind durata săptămână (art. 5).
muncii (1919) Mai târziu , prin recomandarea nr. 116 din 1962 se încuraja adoptarea
principiului săptămânii de 40 de ore fără reducerea salariului.
Convenţia nr. 47
cu privire la redu-
cerea timpului Statele ratificante îşi declară acordul în legătură cu principiul
de muncă până la săptămânii de patruzeci de ore aplicat astfel să nu reducă nivelul
patruzeci de ore de trai şi facilitarea măsurilor corespunzătoare în vederea realizării
pe săptămână acestui scop (art. 1).
(1935)
Convenţia nr. 14
Persoanele trebuie să se bucure, în cursul fiecărei perioade de 7
privind repausul
zile de un repaus cuprinzând cel puţin 24 de ore consecutive
săptămânal în
(art. 2).
industrie (1921)

Convenţia nr. 132 Concediul în nici un caz nu poate fi mai mic de trei săptămâni
privind concediile lucrătoare pentru un an de muncă (art. 3).
 VI. Condiţii de muncă
c) Securitatea şi sănătatea la locul de muncă
Orice Membru va trebui, în lumina condiţiilor şi practicii
Convenţia nr. 155 naţionale şi în consultarea cu organizaţiile de patroni şi
referitoare la muncitori cele mai reprezentative, să definească, să pună în
securitatea şi igiena aplicare şi să reexamineze periodic o politică naţională
muncii şi mediul coerentă în domeniul securităţii, igienei muncii şi mediului
de muncă (1981) de muncă.
Această politică va avea ca obiectiv prevenirea
-Convenţia nr. 172 Accidentelor şi afecţiunilor aduse sănătăţii, care rezultă
privind condiţiile de din muncă, sunt legate de muncă sau survin în cursul
muncă în hoteluri şi muncii, reducând la minimum cauzele riscurilor inerente
restaurante (1991); în mediul de muncă (art. 4).
-Convenţia nr. 174
asupra prevenirii acci-
dentelor industriale Examinarea se va efectua conform legislaţiei naţionale,
majore (1993); contractelor colective, regulamentelor de ordine interioară.
- Convenţia nr. 176
privind securitatea şi
sănătatea în mine
(1995)
 VI. Condiţii de muncă
d) Servicii sociale, locuinţe, timp liber
 Recomandarea nr. 21 Recomandările stabilesc
referitor la utilizarea norme în sectoarele
timpului liber (1924); respective
 Recomandarea nr. 102 complementare prestării
privind serviciile sociale muncii propriu-zise.
(1956);
 Recomandarea nr. 115
referitor la construcţia
locativă pentru
muncitori (1961).
 VII. Munca femeilor
Convenţia nr. 100 Statul ratificant este obligat prin mijloacele şi metodele în
privind egalitatea de re- vigoare pentru fixarea cuantumului de remuneraţie, să
munerare a mâinii de încurajeze şi în măsura în care acesta este compatibil cu
lucru masculine şi a metodele amintite, să asigure aplicarea pentru toţi
mâinii de lucru femini- muncitorii a principiului egalităţii de remunerare a mâinii
ne, pentru o muncă de de lucru masculine şi a mâinii de lucru feminine, pentru o
valoare egală (1951). muncă de valoare egală (art. 2).

Convenţia nr. 89 Femeile, fără deosebire de vârstă, nu vor putea fi folosite

privind munca de noap- în timpul nopţii în nici o întreprindere industrială,
te a femeilor care publică sau particulară şi în nici o unitate a acestor
lucrează în industrie întreprinderi cu excepţia întreprinderilor unde sunt
(revizuită în 1948). folosiţi membrii aceleaşi familii (art. 3).

Convenţia nr. 103 cu Femeia are dreptul la un concediu de maternitate cu o

privire la protecţia durată de cel puţin douăsprezece săptămâni şi va include
maternităţii (1952); o perioada de concediu obligatoriu postnatal. Durata
Convenţia nr. 183/2000. concediului postnatal nu va fi mai mică decât 6 săptămâni.

Convenţia nr. 45/1935 Interzice munca femeilor în muncile subterane.

 VII. Munca copiilor şi adolescenţilor

Vârsta minima de încadrare nu va putea fi inferioară

vârstei la care încetează şcolarizarea obligatorie şi în
nici un caz vârstei de 15 ani (art. 2).

Convenţia nr. 138

privind vârsta
Vârsta minimă de încadrare în orice fel de funcţie sau de
minimă de
folosire în orice fel de muncă ce prin natura sa, sau prin
încadrare în
condiţiile în care se exercită, este susceptibilă de a dauna
muncă (1973)
sănătăţii, securităţii sau moralităţii adolescenţilor nu trebuie
să fie sub 18 ani. Ca excepţie de la regula dată, legislaţia
naţională poate prevedea încadrarea în funcţie sau folosirea în
munca a adolescenţilor începând cu vârsta de 16 ani, cu
condiţia că sănătatea, securitatea şi moralitatea lor să fie pe
deplin garantate şi să primească pentru ramura respectivă de
activitate, o instruire corespunzătoare sau şcolarizare
profesională.
 VII. Munca copiilor şi adolescenţilor
continuare
Convenţia nr. 79 referitor la munca în
timpul nopţii a adolescenţilor la
muncile neindustriale (1946); Adolescenţii sub 18 ani nu pot fi
Convenţia nr. 90 referitor la munca folosiţi în munci de noapte.
adolescenţilor în timpul nopţii la
întreprinderile industriale (revizuită) (1948).

Convenţia nr. 77 referitor la examenul

medical al adolescenţilor în industrie (1946). Copii şi adolescenţii sub 18 ani se
Convenţia nr. 124 referitor la examenul angajează numai după examenul
medical al adolescenţilor la munci subterane medical detaliat.
(1965).

Convenţia nr. 182 privind interzicerea celor

mai grave forme ale muncii copiilor şi Convenţia este orientată spre
acţiunea imediată în vederea eliminării lor evitarea exploatării muncii copiilor.
(1999).
Alte categorii de muncitori:

Muncitorii vârstnici

Muncitorii migranţi

Marinarii

Pescarii

Muncitori agricoli

Docheri

Personal infirmier
Muncitori indigeni. Muncitorii din teritoriile
nemetropolitane, popoare indigene şi tribale.
 VIII. Securitatea socială
Convenţia nr. 102 Convenţia a instituit niveluri
privind securitatea minime de prestaţii în 9
ramuri ale securităţii sociale,
socială (norme considerate ca fiind esenţiale:
minime) (1952)  îngrijiri medicale;
 indemnizaţii de boală;
 prestaţii de şomaj;
 prestaţii de bătrâneţe;
 prestaţii în cazul accidentelor
de muncă şi a bolilor
profesionale;
 prestaţii familiale;
 prestaţii de maternitate;
 prestaţii de invaliditate;
 prestaţii de urmaşi.
 Mecanisme de control

Protecţia libertăţii
Controlul regulat Proceduri speciale sindicale şi a
drepturilor sindicale

Rapoartele guvernelor Plângere

Reclamaţie Comitetul
depusă de Comisia de
înaintată în libertăţii
un stat investigare
baza art. 24 sindicale
Comisia de contra altui şi
Comisia de şi 15 ale al
experţi stat în conceliere
aplicare a Constituţiei consiliului
pentru legătură cu în materia
convenţiilor O.I.M. de de
aplicarea neasigurarea libertăţii
şi recoman- orice Adminis-
convenţiilor în mod sindicale.
dărilor. Organizaţie traţie
şi recoman- satisfăcător
patronală
dărilor a aplicării
sau
compusă unei
Sindicală.
din 20 Convenţii.
personalităţi
indipendente.
 Republica Moldova şi
Organizaţia Internaţională
a Muncii
 Declaraţia de aderare din 1992;
 Consultanţă în elaborarea proiectelor de
legi;
 Ratificarea convenţiilor;
 Desfăşurarea unor programe de cooperare
tehnică, etc.
 Convenţii OIM ratificate de
Republica Moldova
1. Convenţia nr. 11/1921 relativă la drepturile de asociere şi de coaliţie ale
muncitorilor agricoli;
2. Convenţia nr. 29/1930 privind munca forţată sau obligatorie;
3. Convenţia nr. 47/1935 cu privire la reducerea timpului de muncă până la
patruzeci de ore pe săptămână;
4. Convenţia nr. 81/1947 asupra inspecţiei muncii în industrie şi comerţ;
5. Convenţia nr. 87/1948 privind libertatea asocierii şi protecţiei dreptului la
organizaţie;
6. Convenţia nr. 88/1948 privind organizarea activităţii de folosire a forţei de muncă;
7. Convenţia nr. 92/1949 privind cazarea echipajelor la bordul navei (revizuită);
8. Convenţia nr. 95/1949 asupra protecţiei salariului;
9. Convenţia nr. 97/1949 privind migraţia în scop de angajare (revizuită);
10. Convenţia nr. 98/1949 privind aplicarea principiilor dreptului la organizaţie şi de
purtare a tratativelor colective;
11. Convenţia nr. 99/1951 privind procedura de stabilire a salariului minim în
agricultură;
12. Convenţia nr. 100/1951 privind egalitatea de remunerare a mâinii de lucru
masculine şi a mânii de lucru femenine, pentru o muncă de valoare egală;
13. Convenţia nr. 101/1952 privind concediile remunerate în agricultură;
14. Convenţia nr. 103/1952 cu privire la protecţia maternităţii;
15. Convenţia nr. 105/1957 privind abolirea muncii forţate;
 Convenţii OIM ratificate de
Republica Moldova
16. Convenţia nr. 108/1958 privind actele de identitate pentru personalul navigant;
17. Convenţia nr. 111/1958 privind discriminarea în domeniul ocupării forţei de
muncă şi exercitării profesiei;
18. Convenţia nr. 117/1962 privind obiectivele şi normele de bază ale politicii sociale;
19. Convenţia nr. 119/1963 privind dotarea maşinilor cu dispozitive de protecţie;
20. Convenţia nr. 122/1964 privind politica de ocupare a forţei de muncă;
21. Convenţia nr. 127/1967 cu privire la greutatea maximă a încărcăturilor care pot fi
transportate de un singur lucrător;
22. Convenţia nr. 129/1969 privind inspecţia muncii în agricultură;
23. Convenţia nr. 131/1970 privind fixarea salariilor minime în special în ce priveşte
ţările în curs de dezvoltare;
24. Convenţia nr. 132/1970 privind concediile anuale plătite (revizuită);
25. Convenţia nr. 133/1970 privind cazarea echipajelor la bordul navei (dispoziţii
complementare);
26. Convenţia nr. 135/1971 cu privire la protecţia drepturilor reprezentanţilor
lucrătorilor la întreprinderi;
27. Convenţia nr. 138/1973 privind vârsta minimă de încadrare în muncă;
28. Convenţia nr. 141/1975 privind organizaţiile de lucrători rurali şi rolul lor în
dezvoltarea economică şi socială;
 Convenţii OIM ratificate de
Republica Moldova
29. Convenţia nr. 142/1975 privind orientarea profesională în domeniul valorificării
resurselor umane;
30. Convenţia nr. 144/1976 asupra consultărilor tripartite relative la normele
internaţionale a muncii;
31. Convenţia nr. 151/1978 privind protecţia dreptului de organizare şi procedurile
de determinare a condiţiilor de ocupare în funcţia publică;
32. Convenţia nr. 154/1981 privind promovarea negocierilor colective;
33. Convenţia nr. 155/1981 referitoare la securitatea şi igiena muncii şi mediului de
muncă;
34. Convenţia nr. 158/1982 cu privire la încetarea raporturilor de muncă din
iniţiativa patronului;
35. Protocolul OIM la Convenţia din 1947 privind inspecţia muncii;
36. Convenţia nr. 181/1997 cu privire la agenţiile private de ocupare;
37. Convenţia nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii
copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor;
38. Convenţia nr. 183/1952 privind revizuirea Convenţie (revizuite) asupra protecţiei
maternităţii din 1952;
39. Convenţia nr. 184/2001 privind securitatea şi igiena muncii în agricultură;
40. Convenţia nr. 185/2003 privind actele de identitate ale personalului navigant
(revizuită).
COUNCIL OF EUROPE
Cartea II

CONSILIUL EUROPEI
 Consiliul Europei
 Creat la 5 mai 1949;
 Bugetul pentru anul 2006 – 190148800 euro;

 46 de state membre;

 Ţări candidate la aderare – Belarus, a depus

cerere la 12 martie 1993;
 Statutul de observator: Canada, Vatican,
Japonia, SUA şi Mexic.
 Obiectivele Consiliului Europei
 Protecţia drepturilor omului, a democraţiei şi a
supremaţiei dreptului;
 Favorizarea conştientizării şi încurajarea dezvoltării
identităţii şi diversităţii culturale ale Europei;
 Căutarea unor soluţii pentru problemele cu care se
confruntă societăţile europene (discriminarea
minorităţilor, xenofobia, intoleranţa, protecţia mediului,
clonarea umană, SIDA, drogurile, crima organizată, etc.)
 Dezvoltarea stabilităţii democratice în Europa prin
susţinerea reformelor politice, legislative şi
constituţionale.
 Structura Consiliului Europei

Comitetul Miniştrilor Adunarea Parlamentară

(organ de decizie) (organ consultativ)

Comitete de Conferinţele
experţi miniştrilor din Grupuri politice
guvernamentali ţările europene

Congresul Autorităţilor
Locale şi Regionale
 Activitatea normativă

Convenţii Acorduri europene

Recomandări

Notă: Convenţiile şi acordurile sunt deschise spre ratificare.

Până în anul 2005 au fost adoptate 196 de convenţii şi
acorduri europene.
Recomandările stabilesc orientări în diverse probleme.
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (1950)
Plângeri individuale
Dispariţii şi asasinate
Tortură şi tratament inuman pentru deţinuţi
Privarea arbitrară de libertate
Lipsa accesului la un tribunal
Lipsa unui proces echitabil într-un timp rezonabil
Ascultarea telefoanelor
Deportarea şi extrădarea
Discriminarea homosexualilor
Libertatea presei
Drepturile părinţilor copiilor plasaţi în instituţii
Dreptul de proprietate
Dizolvarea partidelor politice
 Convenţia Europeană a
Drepturilor Omului (1950)

Curtea
europeană
a drepturilor
omului

Comitet din Camera din 7 Camera Mare din

3 judecători judecători 17 judecători
 Carta
Socială Europeană
(1961)

Protocolul Protocolul Protocolul

adiţional adiţional adiţional din
din 5 mai 1988, din 9 noiembrie
19 drepturi prin care se 21 octombrie
1995, care
sociale 1991, prin care
garantează noi stabileşte
se restructu-
drepturi rează procedura de
grupate în procedurile reclamaţii
patru articole. de control. colective.
 Carta Socială Europeană revizuită (1996)
1. Dreptul la muncă.
2. Dreptul la condiţii de muncă echitabile.
3. Dreptul la securitate şi igienă în muncă.
4. Dreptul la salarizare echitabilă.
5. Dreptul sindical.
6. Dreptul la negociere colectivă.
7. Dreptul copiilor şi tinerilor la protecţie
8. Dreptul lucrătoarelor la protecţia maternităţii.
9. Dreptul la orientare profesională.
10. Dreptul la formare profesională.
11. Dreptul la protecţia sănătăţii.
12. Dreptul la securitate socială.
13. Dreptul la asistenţă socială şi medicală
14. Dreptul de a beneficia de servicii sociale.
15. Dreptul persoanelor handicapate la autonomie, la integrare socială şi
la participare în viaţa comunităţii.
16. Dreptul familiei la protecţia socială, juridică şi economică.
17. Dreptul copiilor şi adolescenţilor la protecţie socială, juridică şi
economică.
 Carta Socială Europeană revizuită(1996)
continuare
18. Dreptul la exercitarea unei activităţi pe teritoriul celorlalte părţi.
19. Dreptul lucrătorilor migranţi şi al familiei lor la protecţie şi asistenţă.
20. Dreptul la egalitate de şanse şi de tratament în materie de angajare şi
profesie, fără discriminare în funcţie de sex.
21. Dreptul la informare şi consultare.
22. Dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de
muncă şi a mediului de muncă.
23. Dreptul persoanelor vârstnice la protecţie socială.
24. Dreptul la protecţie în caz de concediere.
25. Dreptul lucrătorilor la protecţie în caz de insolvabilitate a patronului
acestora.
26. Dreptul la demnitate în muncă.
27. Dreptul lucrătorilor având responsabilităţi familiale la egalitate de
şanse şi tratament.
28. Dreptul reprezentanţilor lucrătorilor la protecţie în întreprindere şi
facilităţile acordate acestora.
29. Dreptul la informare şi consultare în procedurile de concediere
colectivă.
30. Dreptul la protecţie împotriva sărăciei şi a excluderii sociale.
31. Dreptul la locuinţă.
 Carta Socială Europeană (revizuită)
(Articole esenţiale – nucleul dur)
Art. 1 Dreptul la muncă;
Art. 5 Dreptul sindical;
Art. 6 Dreptul la negociere colectivă;
Art. 7 Dreptul copiilor şi tinerilor la protecţie;
Art. 12 Dreptul la securitate socială;
Art. 13 Dreptul la asistenţă socială şi medicală;
Art. 16 Dreptul familiei la protecţie socială, juridică şi economică;
Art. 19 Dreptul lucrătorilor migranţi şi al familiilor lor la protecţie
socială;
Art. 20 Dreptul la egalitate de şanse şi de tratament în materie de
angajare şi profesie, fără discriminare în funcţie de sex.
 1. Dreptul la muncă

 Utilizarea deplină a forţei de muncă;

 Dreptul de a-şi câştiga existenţa printr-o
muncă întreprinsă în mod liber;
 Servicii gratuite pentru ocuparea forţei de
muncă;
 Orientarea, formarea şi readaptarea
profesională.
 2. Dreptul la condiţii de muncă
echitabile
 Durata rezonabilă a muncii zilnice şi
săptămânale;
 Zile de sărbătoare plătite;
 Concediul anual plătit;
 Reducerea duratei de muncă sau concedii
plătite suplimentar pentru muncitorii
angajaţi în activităţi periculoase sau
insalubre;
 Perioada de odihnă săptămânală.
 3. Dreptul la securitate şi igienă
în muncă

 Adoptarea de reglementări referitoare la

securitate şi igienă;
 Controlul aplicării reglementărilor de
securitate şi de igienă;
 Consultarea organizaţiilor patronale şi ale
muncitorilor în materie de securitate şi de
igienă.
 4. Dreptul la o remuneraţie
echitabilă

 Remuneraţie echitabilă;
 Remuneraţie majorată pentru orele de
lucru suplimentare;
 Egalitatea remuneraţiei pentru femei şi
bărbaţi;
 Termenul de preaviz rezonabil în caz de
încetare a angajării.
 5. Dreptul sindical

 Dreptul de a constitui sindicate;

 Dreptul de a adera sau nu la sindicate;

 Activităţi sindicale;

 Persoane protejate de articolul 5 (câmp de

aplicare ratione personae) .
 6. Dreptul la negociere colectivă

 Consultări comune;
 Negociere voluntară;

 Conciliere şi arbitraj;

 Acţiuni colective.
 7. Drepturile copiilor – protecţia
tineretului
 Interdicţia muncii copiilor;
 Vârsta minimă de muncă prea ridicată pentru anumite profesii;
 Dreptul la avantajul deplin al învăţământului obligatoriu;
 Durata muncii pentru tinerii sub şaisprezece ani;
 Remuneraţie echitabilă pentru tinerii muncitori şi ucenici;
 Integrarea în timpul de lucru a perioadei de pregătire
profesională;
 Concedii anuale plătite tinerilor în vârstă de sub optsprezece
ani;
 Interzicerea utilizării tinerilor sub optsprezece ani la munci de
noapte;
 Controlul medical periodic pentru tinerii sub optsprezece ani;
 Protecţia specială a copiilor şi a adolescenţilor împotriva
pericolelor fizice şi morale la care sunt expuşi.
 8. Drepturi referitoare la
maternitate – condiţiile de
angajare a femeilor
 Dreptul salariatelor la concedii de
maternitate;
 Interzicerea concedierii;

 Pauze pentru alăptare;

 Reglementarea muncii de noapte şi

interzicerea muncilor periculoase,
insalubre sau obositoare.
 9. Dreptul la orientare
profesională
 Promovarea serviciilor care să ajute toate
persoanele, inclusiv pe cele cu handicap, să
rezolve problemele legate de alegerea unei
profesii sau avansarea profesională;
 Respectarea acestui articol este strâns legată de
respectarea art. 1 – dreptul la muncă;
 Gratuitatea serviciilor de orientare profesională;
 Egalitatea şanselor pentru membrii societăţilor.
10. Dreptul la formare profesională

 Formarea tehnică şi profesională – Accesul

la învăţământul tehnic superior şi la
învăţământul universitar;
 Ucenicia şi alte sisteme de formare pentru
tineri;
 Formarea şi recalificarea profesională a
adulţilor;
 Măsuri specifice în favoarea formării
profesionale.
 11. Dreptul la sănătate

 Eliminarea cauzelor unei sănătăţi

deficiente;
 Servicii de consultaţii şi de educaţie;

 Prevenirea maladiilor.
 12. Dreptul la securitate socială
 Stabilirea sau menţinerea unui sistem de
securitate socială;
 Menţinerea regimului de securitate socială la un
nivel satisfăcător cel puţin egal celui necesar
pentru ratificarea Codului European de Securitate
Socială;
 Îmbunătăţirea progresivă a sistemului de
securitate socială;
 Egalitatea de tratament a cetăţenilor altor Părţi
contractante în ceea ce priveşte securitatea
socială.
 13. Dreptul la asistenţă socială şi
medicală
 Dreptul persoanelor fără resurse la o asistenţă
socială şi medicală adecvată;
 Interzicerea diminuării drepturilor politice sau
sociale ale persoanelor care beneficiază de
asistenţă socială sau medicală;
 Dreptul la servicii eficiente pentru a preveni,
înlătura sau a atenua nevoile de ordin personal
sau familial;
 Dreptul resortisanţilor altor Părţi contractante
care se află legal pe teritoriul statului interesat
fără a fi rezidenţi, la asistenţă socială şi medicală.
 14. Dreptul de a beneficia de
servicii sociale

 Obligaţia de a asigura servicii sociale;

 Încurajarea societăţii civile să participe
la crearea şi menţinerea serviciilor
sociale.
15. Dreptul persoanelor cu handicap la
formarea profesională şi la
readaptarea profesională şi socială

 Dreptul persoanelor cu handicap la

formare profesională;
 Dreptul persoanelor cu handicap la un
loc de muncă.
 16. Dreptul familiei la protecţie
socială, juridică şi economică

 Egalitatea drepturilor familiilor;

 Egalitatea drepturilor soţilor şi copiilor;

 Politica familială şi protecţia legăturii

sociale.
17. Dreptul mamei şi a copilului la
protecţie socială şi economică

 Protecţia mamelor;
 Protecţia copiilor;

 Protecţia tinerilor în general.

 18. Dreptul la exercitarea unei
activităţi pe teritoriul celorlalte
părţi
 Aplicarea reglementărilor existente într-
un spirit liberal;
 Simplificarea formalităţilor şi reducerea
impozitelor şi taxelor;
 Liberalizarea reglementărilor;

 Dreptul cetăţenilor de a părăsi ţara.

 19. Dreptul lucrătorilor migranţi şi al
familiei lor la protecţie şi asistenţă
 Servicii gratuite de ajutor şi de informare; măsuri împotriva
propagandei înşelătoare privind emigraţia şi imigraţia;
 Asistenţă pentru a facilita plecarea, călătoria şi primirea
muncitorilor migranţi şi a familiilor lor;
 Colaborarea între serviciile sociale ale ţărilor de emigraţie şi de
imigraţie;
 Egalitatea de tratament a imigranţilor în ceea ce priveşte condiţiile
de muncă, afilierea la sindicate şi obţinerea de locuinţe;
 Egalitatea de tratament a imigranţilor în privinţa impozitelor,
taxelor şi contribuţiilor aferente la locul de muncă;
 Reîntregirea familiei;
 Egalitatea de tratament a imigranţilor pentru acţiuni în justiţie;
 Garanţia împotriva expulzării;
 Transferul câştigurilor şi al economiilor;
 Extinderea protecţiei şi a asistenţei asigurate muncitorilor migranţi
independenţi.
20. Dreptul la egalitate de şanse şi de
tratament în materie de angajare şi
profesie, fără discriminare în
funcţie de sex

 Accesul la angajare, protecţia împotriva

concedierii şi reintegrarea profesională;
 Orientarea, formarea, recalificarea şi
reintegrarea profesională;
 Condiţiile de angajare şi de muncă;
 Evoluţia carierei, inclusiv promovarea.
 21. Dreptul la informare şi
consultare
 Informarea periodică sau la momentul
oportun despre situaţia economică şi
financiară a întreprinderii;
 Consultarea în timp util asupra
deciziilor propuse în vederea neafectării
lucrătorilor.
 22. Dreptul de a participa la
determinarea şi ameliorarea
condiţiilor de muncă şi a mediului
de muncă
Asigurarea dreptului lucrătorilor de a lua parte la
:
 Determinarea şi ameliorarea condiţiilor de
muncă şi de organizare a muncii;
 Protecţia sănătăţii şi a securităţii în cadrul
întreprinderii;
 Organizarea serviciilor şi facilităţilor sociale;

 Controlul respectării reglementărilor.

23. Dreptul persoanelor vârstnice
la protecţie

 Dreptul persoanelor vârstnice de a

rămâne membri deplini ai societăţii;
 Instituţiile de asistenţă şi participarea
la determinarea condiţiilor de viaţă în
instituţii.
 24. Dreptul la protecţie în caz de
concediere

 Existenţa motivelor întemeiate legate

de aptitudini şi conduită;
 Indemnizaţii adecvate sau altă
reparaţie corespunzătoare pentru
lucrătorii concediaţi fără motiv
întemeiat.
25. Dreptul lucrătorilor la protecţie în
caz de insolvabilitate a patronului

Garantarea creanţelor lucrătorilor care

rezultă din contracte de muncă de
către:
- o instituţie de asigurare;
- orice alta formă efectivă de protecţie.
 26. Dreptul la demnitate în
muncă

 Prevenirea hărţuirii sexuale;

 Dreptul la protecţia demnităţii.
 27. Dreptul lucrătorilor cu
responsabilităţi familiale la
egalitate de şanse şi tratament
 Orientarea şi formarea profesională;
 Condiţii de angajare şi securitate socială;

 Promovarea serviciilor publice sau

private;
 Concedii parentale pentru îngrijirea
copiilor.
 28. Dreptul reprezentanţilor
lucrătorilor la protecţie

 Dreptul la protecţie efectivă împotriva

actelor care pot aduce prejudicii;
 Dreptul la facilităţi.
 29. Dreptul la informare şi
consultare în procedurile de
concediere colectivă

 Informarea şi consultarea
reprezentanţilor lucrătorilor;
 Ajutoare pentru redistribuirea şi
recalificarea lucrătorilor.
 30. Dreptul la protecţie împotriva
sărăciei şi a excluderii sociale

 Acces efectiv la angajare, locuinţă,

formare, învăţământ, cultură, asistenţă
socială şi medicală.
 31. Dreptul la locuinţă

 Favorizarea accesului la locuinţă;

 Cost accesibil la locuinţe pentru
persoanele care nu dispun de resurse
suficiente.
 Mecanismul de control
 Două tipuri principale de metode privind
supravegherea aplicării convenţiilor:
- plângerile;
- analiza rapoartelor.
 Procedura de control – intervenţia a trei
organe:
- Comitetul european al drepturilor
sociale,
- Comitetul guvernamental,
- Comitetul Miniştrilor.
 Republica Moldova – stat ratificant
a Cărţii Sociale Europene revizuite
(obligaţii)

Adoptarea măsurilor Întocmirea Participarea la

necesare în vederea Rapoartelor şedinţele
executării reale a Naţionale referitor Comitetului
prevederilor ratificate la aplicarea Cartei guvernamental
 Prevederi ale Cartei Sociale Europene
revizuite ratificate de Republica Moldova
Articole integrale:
1, 2, 5, 6, 8, 9, 11, 12, 16, 17, 20, 21, 24, 26, 28, 29 (Republica
Moldova a selectat 6 articole din cele 9 articole considerate esenţiale, condiţie
impusă de Cartă).
Articole parţiale:
Art. 3 (par. 1-3); art. 4 (par. 3-5); art. 7 (par. 1-4, 7-10); art. 13 (par. 1-
3); art. 15 (par. 1, 2), art. 18 (par. 3, 4), art. 19 (par. 7, 8), art. 27 (par.
2).

Notă: Pentru ratificare statul trebuie să se considere legat de cel

puţin 16 articole (inclusiv cele 6 considerate esenţiale sau 63
paragrafe). Republica Moldova a ratificat minimul de 16 articole
sau 64 paragrafe.
 Codul European de Securitate
Socială (revizuit)

 Deschis spre semnare la 6 noiembrie 1990;

 9 ramuri tradiţionale ale securităţii sociale;

 Sistemul de control al Codului.

 ELEMENTE COMPARATIVE
ALE SISTEMULUI DE
ASIGURĂRI SOCIALE DIN
REPUBLICA MOLDOVA CU
CONVENŢIA O.I.M. 102/1952 ŞI
CODUL EUROPEAN DE
SECURITATE SOCIALĂ
 I. Îngrijiri medicale
1.1. Riscul acoperit

Art. 8 din Codul Legea nr. 1585-XIII din

Art. 8 din European de 27.02.98
Convenţia Securitate Socială - finanţarea asistenţei
102/1952 medicale necesare persoanei
- cazurile in care sînt asigurate în volumul şi de
- stările morbide, necesare îngrijiri calitatea prevăzută în
medicale cu caracter Programul unic;
indiferent de cauză;
curativ; - acordarea asistenţei
- graviditatea, medicale în cazul încheierii
naşterea şi urmările - îngrijiri medicale cu
contractului de asigurare
acestora. caracter preventiv în
obligatorie de asistenţă
condiţiile prescrise. medicală.
 1.2. Persoane protejate

Art. 9 din Convenţia 102/1952 Art. 9 din Codul European de Legea 1585-XIII din
Securitate Socială 27.02.1998
- fie categorii prescrise de salariaţi,
reprezentând în total cel puţin 50% din - fie toţi salariaţii, inclusiv ucenicii ca
ansamblul salariaţilor precum si consorţii si soţii (şotiile) aflate in întreţinere si -art.1 prevede
si copiii salariaţilor din aceste categorii; copiii lor; garantarea îngrijirilor
- fie categorii prescrise ale populaţiei active, - fie toate persoanele active din punct medicale;
reprezentând in total cel puţin 20% din de vedere economic ca si toţi soţii /
- persoane asigurate
ansamblul rezidenţilor , precum si consorţii soţiile aflaţi in întreţinere si copiii lor;
pot fi atât cetăţenii
si copiii membrilor acestor categorii; - toţi rezidenţii.
Dreptul de a exclude. Republicii Moldova cît
- fie categorii prescrise de rezidenţi , si cetăţenii sau
reprezentând in total cel puţin 50% din - fie 5% din totalul salariaţilor;
- fie 10% din ansamblul populatei apatrizii aflaţi în
ansamblul rezidenţilor;
active; Republica Moldova în
- fie daca s-a întocmit o declaraţie in
- fie până la 10% din ansamblul interesul cărora au fost
aplicarea art.3 din Convenţie (economia nu
dispune de resurse suficiente), categorii rezidenţilor; plătite prime de
prescrise de salariaţi, reprezentând in total Derogări: fie 80% din ansamblul asigurare obligatorie.
cel puţin 50% din ansamblul care lucrează salariaţilor , fie 75% din ansamblul
in întreprinderi industriale cu cel puţin 20 populaţiei active din punct de vedere
de angajaţi precum si consorţii si copiii economic, sau 70% din ansamblul
salariaţilor din aceste categorii. rezidenţilor daca legislaţia naţională
prevede garantarea îngrijirilor
medicale.
 1.3. Prestaţii de îngrijiri medicale
Art. 10 din Convenţia 102/1952
a)în caz de stare morbidă:
- îngrijiri din partea medicilor de medicină
generală, inclusiv vizitele la domiciliu;
- îngrijiri din partea medicilor specialişti date
în spitale persoanelor spitalizate sau
nespitalizate si îngrijiri din partea medicilor
specialişti date în afara spitalelor;
- furnizarea de produse farmaceutice
esenţiale prescrise de către medic sau de alt
practician calificat;
- spitalizarea, atunci când aceasta este
necesară.
b) în caz de graviditate , naştere sau urmări
ale acestora:
- îngrijiri prenatale , îngrijiri pe durata
naşterii si îngrijiri postnatale date fie de către
un medic, fie de către o moaşă calificată;
- spitalizare, atunci când aceasta este
necesară .
Prin derogare beneficiarul sau susţinătorul
familiei acestuia poate fi obligat sa participe
la cheltuielile de îngrijiri medicale in caz de
stare morbidă.
Art. 10 din Codul European de
Art. 18 din Legea 1585-
Securitate Socială
XIII din 27.02.1998
a) îngrijirile acordate de medicii generalişti sau
specialişti persoanelor spitalizate sau - volumul îngrijirilor
nespitalizate inclusiv diagnosticele si
controalele necesare, ca şi vizitele la domiciliu;
medicale este prevăzut de
b) îngrijirile acordate de un practician al unei Programul unic.
profesii recunoscute legal drept conexă
profesiei medicale, sub supravegherea unui
medic sau a altui practician calificat;
c) furnizarea produselor farmaceutice necesare,
pe baza reţetei unui medic sau a altui practician
calificat;
d) întreţinerea într-un spital sau în orice altă
instituţie medicală;
e) îngrijire dentară, inclusiv protezele dentare
necesare;
f) readaptarea medicală ,inclusiv furnizarea,
întreţinerea si înlocuirea aparatelor de
ortopedie şi a protezelor;
g) transportarea bolnavului conform celor
prescrise. Prin derogare legislaţia poate
prevedea ca beneficiarul sau susţinătorul să
participe la cheltuielile de îngrijire medicală.
 II. Indemnizaţii de boală
2.1. Riscul acoperit
Art. 14 din Convenţia Art. 13 din Codul
102/1952 European de Securitate
Socială
- incapacitatea de muncă
care rezultă dintr-o stare - incapacitatea de muncă
morbidă si antrenează cauzată de o boală sau un
suspendarea câştigurilor. accident si antrenează
suspendarea câştigurilor.
Art. 5 din Legea nr.289-
XV din 22.07.2004
- incapacitatea temporară
de muncă cauzată de boli
obişnuite sau de accidente
care nu sunt legate de
muncă si antrenează
suspendarea câştigurilor.
 2.2. Persoane protejate
Art. 15 din Convenţia 102/1952
- fie categorii prescrise de salariaţi
reprezentând în total 50% din ansamblul
salariaţilor;
- fie categorii prescrise ale populaţiei
active, reprezentând in total cel puţin
20% din ansamblul rezidenţilor;
- fie toţi rezidenţii ale căror resurse pe
durata riscului nu depăşeşte limitele
prescrise conform dispoziţiilor art.67
din Convenţie.
- fie, daca s-a făcut o declaraţie in
aplicarea art.3 din Convenţie (economia
nu a ajuns un grad suficient de
dezvoltare), categorii prescrise de
salariaţi, reprezentând in total cel puţin
50% din ansamblul salariaţilor din
întreprinderile industriale cu cel puţin
20% din angajaţi.
Art. 14 din Codul European de Art. 2 din Legea nr.
Securitate Socială. 289-XV din
22.07.2004
- fie toate categoriile de salariaţi ,
inclusiv ucenicii;
- fie categoriile prescrise de - persoanele asigurate
populaţie activă din punct de vedere cu domiciliul in
economic constituind, in total cel Republica Moldova si
puţin 80% din ansamblul populaţiei şomerii cu drept la
active din punct de vedere ajutor de şomaj.
economic.
Prin derogare orice Parte poate
exclude o parte din categoriile de
salariaţi, formând in total cel mult
10% din ansamblul salariaţilor.
 2.3. Indemnizaţii de boală
Art. 16 din Convenţia Art. 15 din Codul
102/1952 European se Securitate
Socială
- prestaţia care constă dintr-
o plată periodică calculată - indemnizaţiile de boală
conform dispoziţiilor fie ale trebuie sa fie vărsate sub
art.65, fie ale art.66 din formă de plăti periodice
Convenţie. calculate conform
dispoziţiilor art.71sau ale
art.72 din Cod. Plăţile
periodice pot varia cu
condiţia că suma lor medie sa
fie in conformitate cu aceste
dispoziţii.
Art. 13 din Legea nr.289-XV din
22.07.2004
Cuantumul lunar al indemnizaţiei se
stabileşte diferenţiat in funcţie de
durata stagiului de cotizare:
-60% din baza de calcul stabilită
conform art.7 din Lege-în cazul unui
stagiu de cotizare de până la 5 ani;
-70% din baza de calcul stabilită
conform art.7 din Lege-în cazul unui
stagiu de cotizare cuprins între 5 şi 8
ani;
-100% din baza de calcul stabilită
conform art.7 din Lege-în cazul unui
stagiu de cotizare de peste 8 ani.
Cuantumul indemnizaţiei pentru
incapacitate temporară de muncă
cauzată de tuberculoză ,SIDA sau de
cancer de orice tip este de 100% din
baza de calcul stabilită conform art.7
din Lege.
 2.4. Perioada de acordare a
indemnizaţiei de boală

Art. 17 din Codul Art. 9 din Legea nr.289-XV

Art. 18 din Convenţia
European al Securităţii din 22.07.2004
102/1952
Sociale - indemnizaţia pentru
- indemnizaţia se acorda pe incapacitate temporară de
- indemnizaţia se acordă pe
întreaga durata a riscului, muncă se acorda pe o durată
întreaga durată a riscului sau
sub rezerva ca durata de cel mult 180 de zile în
până la acordarea în lichid a
prestaţiei sa poată fi limitată cursul unui an calendaristic si
ajutoarelor de bătrâneţe,
la 26 de săptămâni in caz de începe sa curgă din prima zi
invaliditate sau readaptare
boală, cu posibilitatea de a de concediu medical;
- durata acordării acestor
nu acorda prestaţia pe - indemnizaţia pentru
indemnizaţii poate fi limitată
durata primelor 3 zile de la incapacitate temporară de
la 52 de săptămâni pentru
suspendarea câştigului. muncă începând cu a 120 zi
fiecare caz de boală sau de 78
de săptămâni în decursul unei se plăteşte in cazul prelungirii
perioade de 3 ani concediului medical, avizat
consecutive, conform celor de Consiliul de Expertiza
prescrise. Medicală a Vitalităţii.
 III. Ajutoare de şomaj
3.1. Riscul acoperit

Art. 19 din Codul European al Securităţii Sociale Art. 2 din Legea

Art. 20 din Convenţia
102/1952 - şomajul complet, definit drept absenţă a câştigurilor 102-XV din
datorită imposibilităţii de a obţine un serviciu 13.03.2003
convenabil de o persoană protejată capabilă sa
- suspendarea muncească, disponibilă să facă şi aflată efectiv în
câştigului în rezultatul căutarea unui loc de muncă; - suspendarea
imposibilităţii obţinerii - altfel de şomaj decât cel complet, definit drept câştigului în rezultatul
pierderea câştigurilor datorită uneia dintre imposibilităţii
unui loc de muncă următoarele situaţii sau ambelor:
convenabil în cazul  reducerea duratei de lucru faţă de cea normală sau
obţinerii unui loc de
unei persoane protejate, legală, reducerea nemotivată de starea de sănătate sau muncă si
capabilă si disponibilă de acordul personal al lucrătorului , fără întrerupere a nedesfăşurării
relaţiei de muncă;
pentru muncă. activităţii in scopul
 imposibilitatea obţinerii unui serviciu convenabil
cu normă întreagă, pentru un şomer care deşi a obţinerii de venituri.
acceptat un serviciu fără normă întreagă de lucru este
capabil sa muncească cu normă întreagă, este
disponibil s-o facă şi se află efectiv in căutarea unui
serviciu cu normă întreagă de lucru.
 3.2. Persoane protejate
Art. 21 din Convenţia
nr.102/1952
- fie categorii prescrise de
salariaţi , reprezentând in total
cel puţin 50% din ansamblul
salariaţilor;
- fie toţi rezidenţii ale căror
resurse pe durata riscului nu
depăşesc limitele prescrise de
art.67 din Convenţie;
- fie dacă a fost făcută o
declaraţie in aplicarea art.3 din
Convenţie (grad insuficient de
dezvoltare), categorii prescrise
de salariaţi reprezentând in
total cel puţin 50% din
ansamblul salariaţilor care
lucrează la întreprinderi
industriale cu cel puţin 20 de
angajaţi.
Art. 20 din Codul European al Securităţii Art. 5 si 30 din Legea 102-
Sociale XV din 13.03.2003
- fie toţi salariaţii inclusiv ucenicii; - persoanele aflate in căutarea
- fie toate categoriile prescrise de populaţie activă din unui loc de muncă;
punct de vedere economic ,formând in total cel  al cârei contract a fost
puţin 70% din ansamblul populaţiei active din punct desfăcut din motive economice;
economic.  expirarea termenului
Prin derogare orice Parte poate exclude o parte din contractului individual de
categoriile de salariaţi care formează în total cel muncă;
puţin 15% din ansamblul salariaţilor .  desfacerea contractului de
In plus, persoanele protejate trebuie sa includă în muncă din propria iniţiativă din
condiţiile prescrise cel puţin două dintre următoarele motivul stării sănătăţii,
opt categorii de persoane: transferarea sediului unităţii in
- tinerii care si-au terminat pregătirea altă localitate sau transferului
profesională; soţului (soţiei) la lucru în altă
- tinerii care şi-au terminat studiile; localitate;
- tinerii eliberaţi din serviciul militar obligatoriu;  care a încetat să lucreze
- părinţii aflaţi la sfârşitul unei perioade renunţând la licenţa (autorizaţie)
consacrate educaţiei unui copil după terminarea pentru desfăşurarea unei
concediului de maternitate; activităţi de întreprinzător sau pe
- persoanele ale căror consort a decedat; bază de patentă;
- persoanele divorţate ;  care a încetat sa muncească
- deţinuţii eliberaţi; peste hotare în condiţiile
- invalizii care şi-au terminat perioada de încheierii anticipate a unui
readaptare profesională; contract de asigurări medicale de
Orice parte poate exclude funcţionarii publici care stat.
beneficiază de garanţiile prescrise cu privire la
stabilitatea serviciului.
 3.3. Calcularea ajutoarelor de şomaj

Art. 22 din Convenţia Art. 21 din Codul
102/1952 European al Securităţii
Sociale
- ajutoarele constau din plăţi
periodice, calculate - în cazul şomajului complet,
conform dispoziţiilor art.65 ajutoarele trebuie să fie
sau ale art.66 din plătite sub formă de plăţi
Convenţie; periodice conform
– în cazul protejării tuturor dispoziţiilor art.71 sau 72 din
rezidenţilor ale căror resurse Cod;
nu depăşesc limitele - în caz de şomaj, altul decât
prescrise, ajutorul va consta cel complet, ajutoarele
dintr-o plată periodică, trebuie plătite în condiţiile
calculată conform prescrise sub formă de plăţi
prevederilor art.67 din periodice care să compenseze
Convenţie. în mod echitabil pierderea de
câştiguri datorate şomajului.
Art. 32 din Legea 102-XV
din 13.03.2003
- ajutoarele se stabilesc în funcţie
de stagiul de cotizare , după cum
urmează:
- 50% din salariul mediu pe
economie din anul precedent în
cazul unui stagiu de cotizare de
până la 5 ani;
-55% din salariul mediu pe
economie din anul precedent, în
cazul unui stagiu de cotizare
cuprins între 5 şi 10 ani;
-60% din salariul mediu
pe economie din anul precedent,
în cazul unui stagiu de cotizare
de peste 10 ani.
 3.4. Perioada de plată a ajutorului de şomaj

Art. 24 din Convenţia Art. 24 din Codul Art. 33 din Legea 102-XV
102/1952 European de Securitate din 13.03.2003
Socială - ajutoarele se acordă
- ajutoarele se acordă pe
întreaga perioadă a riscului, diferenţiat, în funcţie de
- ajutoarele se acordă pe stagiul de cotizare, după cum
exceptând cazurile de
întreaga perioadă sau până la urmează:
limitare a ei, inclusiv:
acordarea ajutorului în - 6 luni calendaristice, în
 când sânt protejate
lichidităţi a ajutoarelor de cazul unui stagiu de cotizare
categorii de salariaţi la 13
bătrâneţe, invaliditate sau de până la 5 ani, dar nu mai
săptămâni în cursul unei
readaptare profesională; puţin de 1 an;
perioade de 12 luni;
- durata de acordare a - 9 luni calendaristice, în
 când sânt protejaţi toţi
ajutoarelor poate fi limitată cazul unui stagiu de cotizare
rezidenţii ale căror resurse
fie la 39 de săptămâni în cuprins între 5 şi 10 ani;
nu depăşesc limitele
decursul unei perioade de 24 -12 luni calendaristice, în
prescrise la 26 de săptămâni
de luni, fie la 39 de săptămâni cazul unui stagiu de cotizare
în cursul unei perioade de 12
pentru fiecare caz de şomaj. de peste 10 ani.
luni.
 IV. Pensia de bătrâneţe
Art. 26 din Convenţia
102/1952
- supravieţuirea peste o vârstă
prescrisă;
- vârsta prescrisă nu va trebui să
depăşească 65 de ani;
- o vârstă mai mare de 65 de ani
va putea fi fixată avându-se în
vedere capacitatea de muncă a
persoanelor din ţara respectivă;
- legislaţia naţională va putea
suspenda prestaţiile dacă
persoana care ar avea dreptul la
aceasta exercită anumite activităţi
prescrise sau va putea reduce
prestaţiile contributive atunci
când câştigurile beneficiarului,
celelalte resurse ale acestuia sau
cele două acumulate depăşesc o
anumită sumă.
4.1. Riscul acoperit
Art. 26 din Codul European de Securitate Socială Art. 41 din Legea 156-XIV
din 14.10.1998
- riscul acoperit este supravieţuirea dincolo de o vârstă prescrisă ;
- vârsta prescrisă nu poate depăşi 65 de ani decât dacă criterii demografice, - începând cu 1 ianuarie 1999 ,
economice şi sociale adecvate le justifică;
vârstele de pensionare se
Dacă vârsta prescrisă este egală sau superioară vârstei de 65 de ani,
aceasta trebuie să fie menţionată, în condiţiile prescrise conform dispoziţiilor stabilesc la 60 de ani şi 6 luni
a cel puţin una dintre următoarele condiţii: pentru bărbaţi şi la 55 de ani 6
- când cel interesant a îndeplinit munci considerate de legislaţia sau practica
luni pentru femei.
naţională ca munci grele sau insalubre, în scopul atribuirii pensiei de
bătrâneţe; - în fiecare an ulterior, vârstele
- datorită incapacităţii de a munci în măsura prescrisă si la vârsta prescrisă; de pensionare se majorează cu
- în caz de şomaj total de o durată de cel puţin un an după o vârstă prescrisă; 6 luni;
- după o perioadă prescrisă de cotizare, de activitate profesională sau de
rezidenţă superioară duratei perioadelor prevăzute în art. 29 din Cod; - începând cu 1 ianuarie 2003
Orice parte se poate deroga de la dispoziţiile expuse mai sus atunci când se stabilesc vârstele de
legislaţia sa prevede modalităţi de variaţie a vârstei de pensionare în pensionare necesare obţinerii
conformitate cu următoarele dispoziţii:
dreptului de pensie pentru
a) persoanele care solicită ca, în condiţiile precise să beneficieze mai
devreme de pensie, sub rezerva reducerilor posibile, în funcţie de durata limită de vârstă de 62 de ani
perioadei de anticipare, faţă de suma normală pe care ar fi primit-o la această pentru bărbaţi şi de 57 de ani
vârstă pentru o perioadă de cotizare , de activitate profesională sau de
pentru femei.
rezidenţă, inclusiv orice perioadă asimilată,, corespunzătoare celei pe care a
efectuat-o efectiv; - cuantumul integral al pensiei
b) persoanele care o solicită trebuie să aibă posibilitatea de a amâna se determină din calculul a
cererea de pensie dincolo de vârstă prescrisă , pentru a putea fie să efectueze 1.2% din venitul asigurat
perioade adiţionale de stagiu ce le sânt necesare pentru îndeplinirea
condiţiilor cerute, fie să beneficieze de o pensie mai mare , în funcţie de specificat la art.8 din Lege.
perioada de amânare sau , dacă e cazul, a perioadelor adiţionale de cotizare,
inclusiv orice perioadă asimilată .
 4.2. Persoane protejate

Art.27 din Convenţia 102/1952 Art. 28 din Codul European al Art. 2 din Legea
Securităţii Sociale nr.156-XIV din
- fie categorii prescrise de salariaţi, 14.10.1998
reprezentând în total cel puţin 50%
- toţi salariaţii, inclusiv, în condiţiile
din ansamblul salariaţilor; prescrise, ucenicii;
- asiguraţii domiciliaţi
- fie categorii prescrise ale - categorii prescrise de populaţie
în Republica
populaţiei active, reprezentând în activă din punct de vedere
Moldova;
total cel puţin 20% din ansamblul economic, formând în total cel
rezidenţilor; - persoanele care la
puţin 80% din ansamblul
- fie toţi rezidenţii ale căror resurse data stabilirii pensiei
populaţiei active din punct de
pe durata riscului nu depăşesc nu au calitatea de
vedere economic;
limite prescrise conform salariat dar
dispoziţiilor art.67 din Convenţie;
- toţi rezidenţii;
îndeplinesc condiţiile
- fie, dacă a fost făcută o declaraţie Părţile pot exclude din categoriile
prevăzute de Lege;
în aplicarea art.3 din Convenţie, menţionate mai sus:
- agricultorii.
categorii prescrise de salariaţi , categorii de salariaţi formând în
reprezentând în total cel 50% din total cel mult 10% din ansamblul
ansamblul salariaţilor care lucrează salariaţilor;
în întreprinderi industriale cu cel categorii de rezidenţi formând în
puţin 20 de angajaţi.
total cel mult 10% din ansamblul
rezidenţilor.
 4.3. Calcularea pensiei de bătrâneţe
Art. 28 şi 29 din Convenţia 102/1952 Art. 29 şi 30 din Codul European al Art. 42 din Legea
Securităţii Sociale nr.156 din 14.10.1998
Pensia va consta dintr-o plată periodică, calculată după cum
urmează: - pensia de bătrâneţe trebuie să fie acordată
- fie conform dispoziţiilor art.65 sau 66 din Convenţie, atunci
când sânt protejate categorii de salariaţi sau categorii ale sub formă de plăţi periodice calculate - începând cu 1 ianuarie
populaţiei active; conform dispoziţiilor art.71 sau 72 din Cod; - 1999 se stabileşte stagiul
- fie conform dispoziţiilor art.67 din Convenţie, atunci când - pensia vizată trebuie să fie garantată tuturor
sânt protejaţi toţi rezidenţii ale căror resurse pe durata riscului persoanelor protejate care, conform regulilor de cotizare necesar
nu depăşesc limitele prescrise. prescrise au efectuat o perioadă de 40 de ani obţinerii dreptului la
Pensia trebuie garantată cel puţin:
- unei persoane care a realizat, înainte de survenirea riscului,
de cotizare, de activitate profesională sau de pensie de 26 de ani
conform unor reguli prescrise, un stagiu care poate consta fie rezidenţă, inclusiv orice perioadă asimilată. pentru bărbaţi şi de 22
din 30 de ani de cotizare sau de angajare, fie din 20 de Prin derogare pensia vizată este
rezidenţă; garantată:
de ani pentru femei;
- când, în principiu, toate persoanele active sânt protejate, - atunci când, în principiu toate persoanele - în fiecare an ulterior,
unei persoane protejate care a realizat un stagiu prescris de
cotizare şi în numele căreia au fost vărsate, în cursul perioadei
active din punct de vedere economic sânt stagiul de cotizare se
active de viaţă, cotizaţii al căror număr mediu anual atinge o protejate, persoanele protejate care au cotizat, majorează cu 1 an
cifră prescrisă; conform regulilor prescrise, o perioadă
pentru bărbaţi şi cu 2
Atunci când acordarea pensiei respective este condiţionată prescrisă şi în numele cărora au fost vărsate,
de realizarea unei perioade minime de cotizare sau de angajare, de-a lungul perioadei active a vieţii lor, ani pentru femei, până
o prestaţie redusă trebuie garantată cel puţin: cotizaţii al căror număr mediu anual, numărul la atingerea stagiului de
- unei persoane protejate care a realizat, înainte de
anual sau sumă medie anuală atinge o cifră cotizare de 30 de ani
survenirea riscului, conform unor reguli prescrise, un stagiu de
15 ani de cotizare sau de angajare; prescrisă; atât pentru bărbaţi cât şi
- când, în principiu, sânt protejate toate persoanele active, - atunci când, în principiu, toţi rezidenţii
unei persoane protejate care a realizat un stagiu prescris de sânt protejaţi, persoanelor protejate care, pentru femei.
cotizare şi în numele căreia a fost vărsată, în cursul perioadei conform regulilor prescrise, au avut calitatea
active a vieţii sale, jumătate din numărul mediu anual de de rezidenţi o perioadă prescrisă, inclusiv
cotizaţii prescrise. orice perioadă asimilată.
V. Ajutoare în caz de accidente de muncă
Art. 32 din Convenţia 102/1952
- starea morbidă ;
- incapacitatea de muncă rezultată dintr-
o stare morbidă şi care antrenează
suspendarea câştigului aşa cum este
aceasta definită;
- pierderea totală sau parţială a
capacităţii de a câştiga peste un anumit
grad prescris, atunci când este probabil
că această pierdere totală sau parţială va
fi permanentă, sau diminuarea
corespunzătoare a capacităţii fizice ;
- pierderea mijloacelor de existenţă a
văduvei sau a copiilor ca urmare a
decesului susţinătorului familiei; în cazul
văduvei, dreptul la prestaţie poate fi
condiţionat prezumţiei, conform
legislaţiei naţionale, că este incapabil de
a-şi subvenţiona propriile nevoi.
5.1. Riscul acoperit
Art. 32 şi 34 din Codul European de Securitate Art. 2 din Legea
Socială
nr. 756-XIV din
- necesitatea de îngrijiri medicale; 24.12.1999
- incapacitatea iniţială sau temporară de muncă care
determină suspendarea câştigurilor, aşa cum este definită
de legislaţia naţională; - diminuarea
- pierderea totală a capacităţii de câştig sau pierderea capacităţii de
parţială a capacităţii de câştig dincolo de un anumit nivel
muncă;
prescris atunci când este probabil că această pierdere
totală sau parţială va fi permanentă, sau diminuarea - pierderea
corespunzătoare a integrităţii fizice; capacităţii de
- în cazul decesului victimei, pierderea mijloacelor muncă;
subzistenţă de către consortele şi copiii victimei.
Notă: - decesul ca urmare
- E necesar de a prescrie o definiţie a accidentului de a accidentului de
muncă care să comporte condiţiile în care accidentul pe muncă sau a bolii
traseul spre sau de la muncă este considerat un accident
profesionale.
de muncă;
- Trebuie să se stabilească pe cale legislativă o listă a
bolilor recunoscute ca profesionale.
 5.2. Persoane protejate
Art. 33 din Convenţia 102/1952
- fie categorii prescrise de salariaţi,
reprezentând în total cel puţin
50% din ansamblul salariaţilor şi,
pentru prestaţiile la care se
deschide dreptul prin decesul
susţinătorului familiei ,de
asemenea consorţii şi copii
salariaţilor din aceste categorii ;
- fie, atunci când a fost făcută o
declaraţie în aplicarea art.3 din
Convenţie, categorii prescrise de
salariaţi, reprezentând în total cel
puţin 50% din ansamblul
salariaţilor care lucrează în
întreprinderi industriale cu cel
puţin 20 de angajaţi şi, pentru
prestaţiile la care se deschide
dreptul prin decesul susţinătorului
familiei, de asemenea consorţii şi
copiii salariaţilor din aceste
categorii.
Art. 35 din Codul European de
Securitate Socială
- toţi salariaţii, inclusiv ucenicii şi,
în cazul decesului victimei,
consortul supravieţuitor şi copiii;
sau
- categorii prescrise de populaţie
activă din punct de vedere
economic, formând in total cel
puţin 80% din ansamblul
populaţiei active, in cazul decesului
victimei, consortul supravieţuitor şi
copiii.
Notă: În cazul consorţilor
supravieţuitori , dreptul la pensie
poate fi subordonat, conform celor
prescrise, condiţiei ca aceştia să fie
incapabili de a se întreţine singuri.
Art. 3 din Legea 756-XIV din
24.12.1999
- cetăţenii Republicii Moldova,
cetăţenii străini şi apatrizii care
desfăşoară activitate pe teritoriul
Republicii Moldova în bază de
contract individual de muncă,
încheiat cu un angajator din
Republica Moldova;
- cetăţenii Republicii Moldova
care desfăşoară activitate în
străinătate, în baza dispoziţiei
legale a unui angajator din
Republica Moldova;
- persoanele care desfăşoară
activitate în funcţii efective sau
sânt numite în autorităţile
publice, pe durata mandatului,
ale căror drepturi şi obligaţii
sânt asimilate cu ale cetăţenilor
Republicii Moldova.
 5.3. Conţinutul îngrijirilor medicale
Art. 34 din Convenţia 102/1952
- îngrijirile date de către medicii de medicină
generală şi specialişti persoanelor spitalizate sau
nespitalizate, inclusiv vizitele la domiciliu;
- îngrijirile dentare ;
- îngrijirile date de infirmieri, fie la domiciliu , fie
într-un spital sau într-o altă instituţie medicală;
- întreţinerea într-un spital , o casă de convalescenţă,
un sanatoriu sau într-o altă instituţie medicală;
- furniturile dentare , farmaceutice şi alte furnituri
medicale sau chirurgicale , inclusiv aparatele de
proteză şi întreţinerea acestora , precum şi ochelarii;
- îngrijirile date de un membru de altă profesie
recunoscută legal ca fiind conexă profesiei medicale,
sub supravegherea unui medic sau a unui dentist.
Dacă a fost făcută o declaraţie în aplicarea art.3 din
Convenţie , îngrijirile medicale trebuie să includă cel
puţin :
- îngrijirile date de medici de medicină generală,
inclusiv vizitele la domiciliu;
- îngrijirile date de medici specialişti în spitale
persoanelor spitalizate sau nespitalizate şi îngrijirile
care pot fi date în afara spitalelor;
- furnizarea de produse farmaceutice esenţiale,
prescrise de un medic sau de un alt practicant
calificat;
- spitalizarea , atunci când aceasta este necesară.
Art. 36 din Codul European de Securitate Art. 10 din Legea nr.756-XIV din
Socială 24.12.1999
- îngrijirile date de medicii generalişti şi specialişti
persoanelor spitalizate, inclusiv punerea diagnosticelor şi
efectuarea controalelor necesare, ca şi vizitele la - tratament ambulatoriu;
- analize medicale şi
domiciliu;
- îngrijirile acordate de membrul unei profesii legal medicamente;
- asistenţă medicală de urgenţă ;
recunoscute ca fiind conexă profesiei medicale, sub
- servicii medicale în spitale şi
supravegherea unui medic sau a altui practician
calificat; clinici specializate;
- furnizarea produselor farmaceutice necesare pe baza - servicii de chirurgie plastică şi
reţetei unui medic sau a altui practician calificat; reparaţie;
- întreţinerea într-un spital sau orice altă instituţie - servicii de fizioterapie;
medicală ; - îngrijirea socială;
- îngrijirile dentare, inclusiv protezele dentare necesare ;
- tratament sanatorial;
- readaptarea medicală, inclusiv furnizarea, întreţinerea şi
înlocuirea aparatelor de ortopedie sau a protezelor , ca şi - acoperirea cheltuielilor pentru
transport pentru vizitarea
a aparatelor de ajutor medical conform celor prescrise ;
- transportarea victimei, conform celor prescrise; instituţiilor medicale , sanatoriilor
şi a cheltuielilor însoţitorului;
- în măsura posibilului, îngrijiri la locul de muncă ;
- materiale şi articole medico-
- îngrijiri de urgenţă victimelor accidentelor grave;
- îngrijiri constante victimelor unor răni uşoare care nu sanitare pentru corectarea auzului
determină încetarea lucrului. şi văzului;
Beneficiarul nu poate fi obligat să participe la - proteze, aparate ortopedice şi
cheltuielile pentru îngrijirile medicale. încălţăminte ortopedică specială;
Îngrijirile medicale trebuie să încerce să păstreze, să - mijloacele auxiliare (scaun cu
restabilească sau să amelioreze sănătatea persoanei
rotile, cărucior etc.).
protejate, ca şi capacitatea sa de a munci şi de a se
întreţine singură.
 5.4. Cuantumul plăţilor periodice
Art. 36 din Convenţia 102/1952
- plăţile periodice vor fi calculate conform
dispoziţiilor art.65 sau art.66 din
Convenţie dacă pierderea capacităţii de
muncă va fi permanentă, sau diminuarea
corespunzătoare a integrităţii fizice, sau
decesul susţinătorului familiei.
În caz de pierdere parţială a capacităţii
de a câştiga, atunci când este probabil că
această pierdere va fi permanentă, sau în
cazul unei diminuări corespunzătoare a
integrităţii fizice, prestaţia, când este
datorată, va consta dintr-o plată periodică
fixată la o proporţie convenabilă din cea
prevăzută în caz de pierdere totală a
capacităţii totale de a câştiga sau de
diminuare corespunzătoare a integrităţii
fizice.
Plăţile periodice vor putea fi convertite
într-un capital vărsat într-o singură tranşă:
fie atunci când gradul de incapacitate este
minim, sau fie atunci când autorităţilor
competente le va fi furnizată garanţia unui
loc de muncă judicios.
Art. 37-39 din Codul
European de Securitate
Socială
- ajutorul trebuie să fie vărsat sub
formă de plăţi periodice calculate
conform dispoziţiilor art.71 sau
72 din Cod;
- suma la care se pot ridica plăţile
periodice poate varia pe durata
situaţiei în cauză;
- în cazul pierderii parţiale a
capacităţii de câştig într-o
proporţie inferioară celei de 25%
sau a micşorării corespunzătoare
a integrităţii fizice, ajutorul se
poate acorda sub forma unei
plăţi unice.
Art. 14,16,18 din Legea nr. 756-XIV
din 24.12.1999
- cuantumul indemnizaţiei pentru
incapacitate temporară de muncă
constituie 100% din salariul mediu lunar
asigurat al asiguratului pe ultimele 6 luni
premergătoare lunii în care s-a produs
accidentul de muncă sau a fost
constatată îmbolnăvirea profesională;
- cuantumul indemnizaţiei de invaliditate
pentru asiguratul încadrat în gradele I
sau II de invaliditate se determină ca
diferenţa dintre 2/3 din salariul mediu
lunar asigurat al asigurătorului pe
ultimele 6 luni premergătoare lunii în
care s-a produs accidentul de muncă sau
a fost constatată îmbolnăvirea
profesională;
- indemnizaţia de deces se acordă o
singură dată, în sumă fixă, corespunzător
numărului şi categoriei persoanelor
aflate în întreţinerea asiguratului.
 VI. Ajutoare familiale
6.1. Riscul acoperit

Art. 40 din Convenţia Art. 45 din Codul European Legea 499/XIV din
102/1952 de Securitate Socială 14.07.1999;
Hotărârea Guvernului nr.
- riscul acoperit revine - situaţia acoperită este 1478 din 15.11.2002 şi alte
copiilor, conform celor întreţinerea copiilor, conform reglementări
prescrise. celor prescrise. - situaţia acoperită este
creşterea / îngrijirea şi
întreţinerea copilului conform
celor prescrise.
 6.2. Persoane protejate
Art. 41 din Convenţia
102/1952
- fie categorii prescrise de
salariaţi, reprezentând în total
cel puţin 50% din ansamblul
salariaţilor;
- fie categorii prescrise ale
populaţiei active, reprezentând
în total cel puţin 20% din totalul
rezidenţilor;
- fie toţi rezidenţii ale căror
resurse pe durata riscului nu
depăşesc nişte limite prescrise;
- fie, dacă a fost făcută o
declaraţie în aplicarea art.3 din
Convenţie, categorii prescrise de
salariaţi, reprezentând în total
cel puţin 50% din ansamblul
salariaţilor care lucrează în
întreprinderi industriale cu cel
puţin 20 de angajaţi.
Art. 46 din Codul European de Securitate
Socială
Legea 499/XIV din
14.07.1999
- copiii tuturor salariaţilor inclusiv ucenicii; sau
- copiii tuturor persoanelor active din punct de
Hotărârea
vedere economic; sau Guvernului nr. 1478
- copiii tuturor rezidenţilor; din 15 noiembrie
- copiii tuturor rezidenţilor ale căror resurse, pe 2002
durata situaţiei respective, nu depăşesc anumite
limite prescrise;
Prin derogare de la primele două poziţii de - invalizii din copilărie
mai sus orice Parte poate exclude: de gradele I,II,III;
- copiii unor categorii de salariaţi care
formează, în total, cel puţin 5% din ansamblul
- copiii invalizi, în
salariaţilor; vârstă de până la 16
- copiii unor categorii de populaţie activă din ani, cu severitatea
punct de vedere economic, formând în total, cel I,II,III;
mult 10% din ansamblul populaţiei active.
Copiii indicaţi pe primele două poziţii dacă - copiii care au pierdut
primesc ajutoare de invaliditate, de bătrâneţe sau întreţinătorul;
de urmaş, ajutoare de incapacitate permanentă - familiile cu copii.
de gradul prescris sau pensie de urmaş în caz de
accident de muncă sau boală profesională, ajutor
de şomaj trebuie protejaţi în condiţiile prescrise.
 6.3. Categorii de ajutoare familiale
Art. 42 din Convenţia 102/1952
- fie o plată periodică acordată
oricărei persoane protejate care a
realizat stagiul prescris;
- fie furnizarea pentru copii a
hranei, îmbrăcămintei, cazarea,
sejurul de vacanţă sau asistenţă
menajeră;
- fie o combinaţie a plăţilor indicate
mai sus;
Ajutoarele menţionate trebuie
garantate cel puţin unei persoane
protejate care a realizat, în cursul
unei perioade prescrise, un stagiu
care poate consta fie din trei luni de
cotizare sau de angajare, fie dintr-un
an de rezidenţă, conform celor
prescrise.
Art. 47 din Codul European de
Securitate Socială
- fie plăţi periodice în favoarea
familiilor;
- fie o combinaţie de plăţi periodice,
avantaje fiscale, ajutoare în natură sau
servicii sociale în favoarea familiilor.
Notă: Dreptul la ajutoare nu poate
fi subordonat nici unei condiţii de
stagiu excepţie făcând copiii tuturor
rezidenţilor când dreptul la ajutoare
poate fi condiţionat de efectuarea unui
stagiu a cărui durată nu trebuie să
depăşească şase luni de rezidenţă.
Legea 499-XIV din
14.07.1999;
Hotărârea Guvernului nr.
1478 din 15.11.2002 şi alte
reglementări
- fie plăţi periodice în
favoarea familiilor şi copiilor;
- fie o combinaţie de plăţi
periodice, avantaje, fiscale
ajutoare în natură sau servicii
sociale în favoarea familiilor.
Notă: Dreptul la ajutoare
este subordonat de venitul
global al unei persoane
(familiei) cu excepţiile
prevăzute de legislaţia
Republicii Moldova.
 6.4. Mărimea ajutoarelor familiale
Art. 44-45 din Convenţia
102/1952
- fie 3% din salariul aferent unei
munci manuale obişnuite depusă
de un lucrător de gen masculin,
determinat conform regulilor
stipulate la articolul 66 din
Convenţie, înmulţit cu numărul
total al copiilor tuturor
persoanelor protejate;
- fie 1,5% din salariul sus –
menţionat, înmulţit cu numărul
total al copiilor tuturor
rezidenţilor.
Dacă prestaţiile constau dintr-o
plată periodică, ele trebuie
acordate pe întreagă durată a
riscului survenit.
Art. 49-50 din Codul Valoarea totală a
European de Securitate ajutoarelor atribuite în
Socială Republica Moldova sunt
sub nivelul standardelor
Valoarea totală a stabilite prin Codul
ajutoarelor atribuite trebuie European de Securitate
să reprezinte cel puţin: Socială.
- fie 1,5% din produsul
intern brut;
- fie 3% din salariul minim
legal sau interprofesional al
unui muncitor obişnuit,
determinate conform
dispoziţiilor art.72 din Cod,
înmulţite cu numărul total al
tuturor persoanelor protejate.
 VII. Ajutoare de maternitate
7.1. Riscul acoperit

Art. 47 din Convenţia Art. 51 din Codul European de Art. 5 din Legea 289-
102/1952 Securitate Socială XV din 22.07.2004
- graviditatea, naşterea - perioada de sarcină, naşterea şi - sarcina, naşterea şi
şi urmările acestora urmările acestora; creşterea copilului.
precum şi suspendarea - suspendarea câştigului din cauza
câştigului care rezultă acestor motive, aşa cum este
ca urmare a acestora, definită aceasta în legislaţia
aşa cum sânt definite în naţională.
legislaţia naţională.

Art. 48 din Convenţia 102/1952
- fie toate femeile care aparţin unor
categorii prescrise de salariaţi, categorii
reprezentând în total cel puţin 50% din
ansamblul salariaţilor precum şi, în ceea
ce priveşte prestaţiile medicale în caz de
maternitate, soţiilor bărbaţilor care fac
parte din aceleaşi categorii;
- fie toate femeile care aparţin unor
categorii prescrise ale populaţiei active,
categorii reprezentând în total cel puţin
20% din ansamblul rezidenţilor precum
şi, în ceea ce priveşte prestaţiile medicale
în caz de maternitate, soţiile bărbaţilor
care fac parte din aceleaşi categorii;
- fie, atunci când a fost făcută o declaraţie
în aplicarea art.3 din Convenţie, toate
femeile care aparţin unor categorii
prescrise de salariaţi, categorii
reprezentând în total cel puţin 50% din
ansamblul salariaţilor care lucrează în
întreprinderi industriale cu cel puţin 20 de
angajaţi precum şi, în ceea ce priveşte
prestaţiile medicale în caz de maternitate,
soţiile bărbaţilor care fac parte din
aceleaşi categorii;
7.2. Persoane protejate
Art. 52 din Codul European de Securitate Socială Art. 16 din
A.- toate salariatele, inclusiv ucenicele şi copiii lor de sex
feminin, ca şi toate soţiile aflate în întreţinerea salariaţilor, Legea 289-XV
inclusiv a ucenicilor şi copii acestora de sex feminin; sau din 22.07.2004
- toate femeile active economic şi copiii lor de sex feminin, ca
şi toate soţiile aflate în întreţinerea bărbaţilor activi
economic şi copiii lor de sex feminin; - asiguratele;
- toate rezidentele; - soţiile aflate la
B.- cu privire la situaţia privind suspendarea câştigului:
- toate salariatele, inclusiv ucenicele;
întreţinerea
- toate femeile aparţinând unor categorii prescrise de soţilor salariaţi;
populaţie activă economic, formând, în total, cel puţin 80% - şomerele.
din ansamblul populaţiei active economic;
Prin derogare de la alineatul 1 de mai sus orice Parte poate
exclude:
- femeile aparţinând unor categorii de salariaţi ce formează în
total cel mult 5% din ansamblul salariaţilor şi copiilor de sex
feminin ca şi soţiile bărbaţilor aparţinând acestor categorii şi
pe copiii lor de sex feminin; sau
- femeile aparţinând unor categorii de populaţie activă
economic care formează în total cel mult 10% din ansamblul
populaţiei active economic şi copiii lor de sex feminin ca şi
soţiile bărbaţilor ce aparţin acestor categorii şi copiii lor de
sex feminin;
- femeile aparţinând unor categorii de rezidenţi care
formează în total cel mult 10% din ansamblul rezidenţilor şi
copiii lor de sex feminin.
 7.3. Cuantumul ajutoarelor de maternitate
Art. 49 din Convenţia 102/1952 Art. 53 din Codul European de Securitate Sociala
Art. 124 din
1. În ceea ce priveşte graviditatea , naşterea şi urmările acestora, Codul Muncii
1.În ceea ce priveşte graviditatea, naşterea şi îngrijirile medicale trebuie să includă:
urmările acestora, îngrijirile medicale care - îngrijirile prenatale, îngrijirile în timpul naşterii şi cele referitor la
urmează a fi acordate trebuie să includă cel postnatale, acordate fie de un medic generalist sau specialist, fie acordarea
puţin: de o moaşă calificată, unor persoane spitalizate sau nespitalizate,
- îngrijirile pre-natale, pe durata naşterii şi inclusiv stabilirea diagnosticului şi controlul necesar , conform concediului de
post-natale, date fie de un medic fie de o celor prescrise ca şi vizitele la domiciliu; maternitate;
- îngrijirile acordate de un membru al unei profesii recunoscute
moaşă calificată; drept conexă profesiei medicale , având competenta de a furniza
- spitalizarea atunci când aceasta este servicii asociate îngrijirilor de maternitate, sub control medical
necesară. adecvat;
pct. 23-28 din
Îngrijirile medicale menţionate trebuie să - furnizarea produselor farmaceutice necesare pe baza unei reţete Hotărârea
tindă a menţine, restabili sau îmbunătăţi prescrise de un medic sau de altă persoană calificată; Guvernului nr.
sănătatea femeii protejate, precum şi - întreţinerea într-un spital sau în orice altă instituţie medicală;
- îngrijirile dentare, inclusiv protezele dentare necesare; 108 din 03.02.2005
abilitatea acestea de a munci şi de a face faţă - readaptarea medicală, inclusiv furnizarea , întreţinerea şi
nevoilor personale. înlocuirea protezelor şi aparatelor de ortopedie ca şi a celor de
2. În ceea ce priveşte suspendarea ajutor medical, conform celor prescrise;
câştigului ca rezultat al gravidităţii, naşterii şi - transportul beneficiarului, conform celor prescrise.
urmărilor acestora, prestaţia va consta dintr- Îngrijirile medicale trebuie să tindă să întreţină, să restabilească
o plată periodică, calculată fie conform sau să îmbunătăţească starea sănătăţii femeii protejate , cu
aptitudinea acesteia de a munci şi de a se întreţine .
dispoziţiilor art.65, fie celor ale art.66 din 2. În ceea ce priveşte suspendarea câştigului, indemnizaţiile de
Convenţie. Suma plăţii periodice poate varia maternitate trebuie să fie vărsate sub forma de plăţi periodice
pe durata riscului, cu condiţia ca suma medie calculate conform dispoziţiilor art.71 sau 72 din Cod. Suma la
să fie conform dispoziţiilor anterioare. care se pot ridica aceste plaţi periodice poate varia în decursul
perioadei în care este acordată, cu condiţia ca suma medie să în
fie în conformitate cu aceste dispoziţii.
 VIII. Ajutoarele de invaliditate
8.1. Riscul asigurat

Art. 54 din Convenţia Art. 58 din Codul European de

Securitate Sociala Art. 19 din Legea 156-XIV
102/1952 din 14.10.1998
- incapacitatea de muncă sau de câştig de
- inaptitudinea, de un un grad prescris, dacă este vorba de o - pierderea totală sau parţială
anumit grad prescris, de persoană activă economic;
a capacităţii de muncă din
a exercita o activitate - incapacitatea de a-ţi îndeplini o ocupaţie
într-o măsură prescrisă, dacă nu este cauza:
profesională, atunci vorba de o persoană activă economic; a) unei boli obişnuite;
când este probabil că - incapacitatea de un grad prescris a unui b) unui accident de muncă;
această inaptitudine va copil, cauzată de un handicap congenital, c) unei boli profesionale.
fi permanentă sau sau de o invaliditate survenită înainte de
atunci când ea continuă vârsta la care ia sfârşit şcolarizarea
obligatorie, atunci când este probabil ca
să existe după încetarea această incapacitate să fie permanentă sau
plăţii indemnizaţiei de când aceasta subzistă la expirarea unei
boală. perioade prescrise de incapacitate
temporară sau iniţială.
 8.2. Persoane protejate
Art. 55 din Convenţia 102/1952
- fie categorii prescrise de salariaţi,
reprezentând în total cel puţin 50%
din ansamblul salariaţilor;
- fie categorii prescrise ale
populaţiei active, reprezentând în
total cel puţin 20% din ansamblul
rezidenţilor;
- fie toţi rezidenţii ale căror resurse
pe durata riscului nu depăşesc nişte
limite prescrise conform
dispoziţiilor art.67;
- fie atunci când a fost făcută o
declaraţie în aplicarea art.3,
categorii prescrise de salariaţi
reprezentând în total cel puţin 50%
din ansamblul salariaţilor care
lucrează în întreprinderi industriale
cu cel puţin 20 de angajaţi.
Art. 59 din Codul European de
Securitate Sociala
- toţi salariaţii, inclusiv, în condiţiile
prescrise, ucenic; sau
- categorii prescrise de populaţie
activă economic, formând, în total,
cel puţin80% din ansamblul
populaţiei active economic; sau
- toţi rezidenţii;
Prin derogare, orice Parte poate
exclude de la aplicarea acestei părţi
a codului:
- categorii de salariaţi formând, în
total, cel mult 10% din ansamblul
salariaţilor;
- categorii de rezidenţi, formând,
în total, cel mult 10% din ansamblul
rezidenţilor.
Art. 20 din Legea 156-
XIV din 14.10.1998
- asiguratul încadrat într-
un grad de invaliditate
cauzată de o boală
obişnuită beneficiază de o
pensie de invaliditate dacă
îndeplineşte condiţiile de
stagiu de cotizare, în
raport cu vârsta la data
constatării invalidităţii;
- pensia de invaliditate
cauzată de un accident de
muncă sau boală
profesională se stabileşte
indiferent de stagiul de
cotizare.
 8.3. Calcularea ajutoarelor de invaliditate

Art. 56 din Convenţia Art. 60 din Codul European de Art. 21 din Legea 156-
102/1952 Securitate Sociala XIV din 14.10.1998

- ajutoarele de invaliditate - ajutoarele trebuie să fie vărsate - cuantumul pensiei de

trebuie să fie vărsate sub formă
de plăţi periodice, calculate
conform dispoziţiilor art.65 sau
66 din Convenţie.
sub formă de plăţi periodice,
calculate conform dispoziţiilor
art.71 sau 72 din Cod.
invaliditate se calculează
în raport cu gradul de
invaliditate conform
formulelor prevăzute de
Lege.
 IX. Pensiile de urmaş
9.1. Riscul acoperit

Art. 60 din Convenţia Art. 64 din Codul European de Securitate

Sociala Art. 24 din Legea nr. 156-
102/1952
XIV din 14.10.1998
- pierderea mijloacelor de subzistenţă suferită de
- pierderea mijloacelor consortul supravieţuitor şi de copii din cauza
de existenţă suferită de decesului sprijinitorului familial; - pensia se acordă dacă
văduvă sau de copii - în ceea ce-l priveşte pe consortul persoana decedată era
datorită decesului supravieţuitor, dreptul la pensie trebuie să fie pensionar sau îndeplinea
susţinătorului familiei; subordonat condiţiei că interesatul să fi
îndeplinit o vârstă prescrisă, care trebuie să fie
condiţiile pentru obţinerea
- dreptul la prestaţie este unei pensii în conformitate
inferioară vârstei prescrise pentru obţinerea
subordonat prezumţiei, pensiei de bătrâneţe. cu Legea nr.156-XIV din
conform legislaţiei
14.10.1998
naţionale, că aceasta este Notă: Prin derogare vârsta nu poate fi cerută
incapabilă de a-şi atunci când:
subvenţiona nevoile - consortul este considerat inapt să
muncească, în condiţiile prescrise;
proprii.
- consortul are în întreţinere cel puţin un
copil.
 9.2. Persoane protejate
Art. 61 din Convenţia 102/1952
- fie soţiile şi copiii susţinătorilor de
familie aparţinând unor categorii prescrise
de salariaţi, aceste categorii reprezentând
în total cel puţin 50% din ansamblul
salariaţilor;
- fie soţiile şi copiii susţinătorilor de
familie aparţinând unor categorii prescrise
ale populaţiei active, aceste categorii
reprezentând în total cel puţin 20% din
ansamblul salariaţilor;
- fie, atunci când au statut de rezident,
toate văduvele şi toţi copiii care şi-au
pierdut susţinătorul familiei şi ale căror
resurse pe durata riscului acoperit nu
depăşesc nişte limite prescrise conform
dispoziţiilor art.67 din Convenţie;
- fie, dacă a fost făcută o declaraţie în
aplicare art.3 din Convenţie, soţiile şi
copiii susţinătorilor de familie care aparţin
unor categorii prescrise de salariaţi
reprezentând în total cel puţin 50% din
ansamblul salariaţilor care lucrează în
întreprinderi industriale cu cel puţin 20 de
angajaţi.
Art. 65 din Codul European de
Securitate Sociala
- consorţii supravieţuitori şi copiii ai căror
sprijinitori familiali erau salariaţi sau, în
condiţiile prescrise, ucenicii; sau
- consorţii supravieţuitori şi copiii ai căror
sprijinitori familiali aparţineau unor
categorii prescrise de populaţie activă
economic, formând, în total, cel puţin
80% din ansamblul populaţiei active
economic; sau
- toţi consorţii supravieţuitori şi copiii
rezidenţi sau toţi consorţii supravieţuitori
şi toţi copiii care şi-au pierdut sprijinitorii
familiali rezidenţi.
Prin derogare, orice Parte poate exclude
de la aplicarea Codului:
- categorii de salariaţi formând, în total,
cel mult 10% din ansamblul salariaţilor;
- categorii de rezidenţi formând, în total,
cel mult 10% din ansamblul rezidenţilor.
Art. 25 din Legea 156-XIV
din 14.10.1998
- copiii până la vârsta de 18 ani
sau, dacă îşi continuă studiile în
instituţii de învăţământ de zi,
până la terminarea acestora, fără
a depăşi vârsta de 23 de ani;
- soţul supravieţuitor dacă, la
momentul decesului
susţinătorului sau pe parcursul
a 5 ani după deces, a împlinit
vârsta standard de pensionare
sau a fost încadrat în gradul I
sau II de invaliditate, a avut cel
puţin 15 ani de căsătorie cu
persoana decedată şi nu s-a
recăsătorit;
- soţul supravieţuitor sau
tutorele (curatorul) care are în
îngrijire copiii sub vârsta de3
ani ai susţinătorului decedat, pe
perioadele de neîncadrare în
muncă sau de aflare în concediu
pentru îngrijirea copilului până
la vârsta de 3 ani.
 9.3. Calcularea pensiei de urmaş
Art. 62-63 din Convenţie 102/1952
- fie conform dispoziţiilor art.65, fie celor ale
art.66 din Convenţie, când sânt protejate categorii
de salariaţi sau categorii ale populaţiei active;
- conform dispoziţiilor art.67 din Convenţie, când
sânt protejaţi toţi rezidenţii ale căror resurse pe
durata riscului nu depăşesc nişte limite prescrise;
Notă: Pentru riscul acoperit, prestaţia
nominalizată trebuie garantată cel puţin:
- unei persoane protejate ale cărei susţinător de
familie a realizat, conform unor reguli prescrise,
un stagiu care poate consta fie din 15 ani de
cotizare sau de angajare, fie din 10 ani de
rezidenţă;
- când sânt protejate, în principiu, toate femeile
şi copiii tuturor persoanelor active, unei persoane
protejate al cărei susţinător de familie a realizat un
stagiu de 3 ani de cotizare, cu condiţia să fie
vărsat, în numele acestui susţinător de familie, în
cursul perioadei active a vieţii sale, cotizaţii ale
căror număr mediu anual atinge o cifră prescrisă.
- când acordarea prestaţiei este condiţionată de
realizarea unei perioade minime de cotizare sau
de angajare, o prestaţie redusă poate fi acordată
cel puţin unei persoane protejate al cărei
susţinător de familie a realizat, conform unor
reguli prescrise, un stagiu de 5 ani de cotizare sau
de angajare.
Art. 66 din Codul European de Securitate Sociala Art. 26 din Legea
- pensiile de urmaş trebuie să fie vărsate sub formă de plăţi
156-XIV din
periodice, calculate conform dispoziţiilor art.71 sau 72 din Cod. 14.10.1998
Prin derogare, plăţile periodice pot fi calculate conform
dispoziţiilor art.73 din Cod de către orice parte a cărei legislaţie
îi protejează pe toţi urmaşii care sânt rezidenţi şi nu
- pensia de urmaş, în
subordonează obţinerea dreptului la pensia de urmaş nici unei cazul în care
condiţii de stagiu; susţinătorul era
Pensiile trebuie să fie garantate cel puţin:
- persoanelor protejate al căror sprijinitor familial împlinise,
beneficiar de pensie
conform regulilor prescrise, 15 ani de cotizare, de activitate de bătrâneţe sau de
profesională sau de rezidenţă, inclusiv orice persoană asimilată; pensie de invaliditate
totuşi, dacă este vorba de pensie de urmaş acordată
consortului, îndeplinirea de către acesta a unei perioade de
se stabileşte
rezidenţă poate fi considerată suficientă; procentual din pensia
- persoanelor protejate al căror sprijinitor familial împlinise, aflată în plată.
conform regulilor prescrise, 30 de ani de cotizare, de activitate
profesională sau de rezidenţă, inclusiv orice persoană asimilată,
atunci când perioada ce desparte momentul în care situaţia a
survenit de o vârstă prescrisă este luată în consideraţie cu titlul
de perioadă fictivă pentru calcularea pensiei;
- în principiu, consorţii şi copiii tuturor persoanelor active
economic sânt protejaţi, persoanelor protejate al căror
sprijinitor familial a împlinit, conform regulilor prescrise, 3 ani
de cotizare, cu condiţia să fi fost vărsate în numele acestui
sprijinitor, în decursul perioadei sale de viaţă activă, cotizaţii al
căror număr mediu anual sau sumă anuală medie să atingă o
cifră precisă.
UNIUNEA EUROPEANĂ
Cartea III
 Cadrul instituţional
al UE

Consiliul
Curtea Curtea
Uniunii
Parlamentul Comisia Europeană Europeană
Europene
European Europeană de de
(Consiliul de
Justiţie Conturi
Miniştri)

Comitetul Banca
Banca Europeană Mediatorul
Economic Comitetul
Centrală de European
şi Regiunilor
Europeană Investiţii
Social
 Puterea de decizie în UE
COMISIA EUROPEANĂ

Supervizează Numeşte
Propune legislaţia şi bugetul
CONSILIUL
PARLAMENTUL
UNIUNII
EUROPEAN
EUROPENE

Codecizie Guverne
cetăţeni
naţionale
Legislaţia Bugetul
UE UE

arbitrează supervizează

Curtea de Curtea de
Justiţie Conturi
 PARLAMENTUL
EUROPEAN
istoric
 În 1957, odată cu semnarea Tratatelor CEE şi CEEA, a fost
semnată şi o Convenţie prin care cele trei adunări erau
unificate sub numele de Adunarea Parlamentară Europeană
(APE).
 La 19 martie 1958 are loc sesiunea de stabilire a APE.
 La 13 mai 1958 deputaţii din APE se grupează pentru prima
oară conform afinităţilor politice şi nu conform naţionalităţii.
 21-27 mai 1958, APE îşi adoptă regulamentul intern.
 La 20 septembrie 1976, Consiliul a adoptat “Actul pentru
alegerea reprezentanţilor cu sufragiu universal direct”
 Organ cu funcţii politice, şi cu puteri legislative şi bugetare.
 PARLAMENTUL
EUROPEAN
organizare
Preşedintele – reprezintă Parlamentul la evenimentele cu caracter
oficial şi relaţiile internaţionale, prezidează sesiunile plenare;
Biroul Parlamentar – organ de reglementare, responsabil de
bugetul Parlamentului, cu problemele administrative,
organizatorice şi de personal;
Conferinţa Preşedinţilor – organ politic al Parlamentului,
constituit din Preşedintele Parlamentului şi preşedinţii
grupărilor politice, responsabil de stabilirea ordinii de zi a
şedinţelor plenare, fixarea calendarelor activităţilor;
Comitetele – organizează activitatea PE pe domenii de activitate şi
sunt împărţite în: comitete parlamentare (17), comitete
temporare (6), şi comitete parlamentare mixte;
Secretariat – 3500 de funcţionari;
Numărul de locuri – 732 (din 2007 – 786).
 PARLAMENTUL
EUROPEAN

atribuţiile
 Examinarea şi adoptarea legislaţiei comunitare,
alături de Consiliul UE (Consiliul de Miniştri), prin
procedura de co-decizie;
 Aprobarea şi monitorizarea bugetului UE;
 Exercitarea funcţiei de control asupra altor instituţii
ale UE, cu posibilitatea de a înfiinţa comisii de
anchetă;
 Aprobarea acordurilor internaţionale majore;
 Numeşte Mediatorul European pe o perioadă de 5
ani.
 PARLAMENTUL
EUROPEAN

comitete
1. Afaceri externe
2. Dezvoltare
3. Comerţ internaţional
4. Buget
5. Control bugetar
6. Afaceri economice şi monetare
7. Locuri de muncă şi afaceri sociale
8. Mediu, sănătate publică şi securitatea alimentară
9. Industrie, cercetare şi energie
10. Piaţa internă şi protecţia consumatorilor
 comitete
continuare
11. Transport şi turism
12. Dezvoltare regională
13. Agricultură şi dezvoltare rurală
14. Pescuit
15. Cultura şi educaţie
16. Afaceri juridice
17. Libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne
18. Afaceri constituţionale
19. Drepturile femeilor şi egalitate de gen
20. Petiţii
21. Drepturile omului
22. Securitate şi apărare
 Parlamentul European
grupuri parlamentare

• Grupul Partidului Popular European şi al Democraţilor

Europeni (PPE/DE);
• Grupul Partidului Socialiştilor Europeni (PES)
• Grupul Alianţei Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa
(ALDE);
• Grupul Verzilor / Alianţa Liberală Europeană
(GREEN / EFA);
• Grupul Confederal al Stângii Unitare Europene / Stânga
verde nordica (EUL/NGL);
• Grupul Democraţiei Independenţă (IDG);
• Grupul Uniunii pentru Europa Naţiunilor (UEN).
 CONSILIUL
UNIUNII EUROPENE
(Consiliul de
Miniştri)

istoric
Consiliul de Miniştri, reglementat de art. 27
din Tratat, reprezenta şi coordona guvernele şi
politicile naţionale ale statelor membre.
Consiliul era instituţia înzestrată cu putere
de decizie, reprezentanţii statelor membre
adoptând acte care le angajau fără a mai fi
nevoie de aprobări sau ratificări ulterioare.
 CONSILIUL UE

organizare
 Este principala instituţie de decizie a UE;
 Are în componenţa sa mai multe consilii speciale,
grupate pe sectoare de activitate;
 Este compus din reprezentanţi ai Guvernelor statelor
membre;
 Are un secretariat permanent (“Secretariatul General al
Consiliului UE”);
 Secretariatul General are rolul de “Înalt Reprezentant al
Politicii Comune de Securitate şi Apărare”;
 Preşedinţia Consiliului este deţinută prin rotaţie, de
fiecare stat membru ( schimbarea acesteia având loc o
dată la 6 luni).
 CONSILIUL UE

atribuţiile
Conform art. 202 din Tratatul privind Uniunea
Europeană, Consiliul:
 Asigură coordonarea politicilor economice generale
ale statelor membre;
 Dispune de puterea de decizie;
 Prin actele pe care le adoptă, conferă Comisiei
atribuţiile de executare a normelor stabilite de
Consiliu;
 În anumite cazuri specifice, el are dreptul de a
exercita direct atribuţii de executare.
 COMISIA EUROPEANĂ

istoric

Denumirea de Comisie Europeană este cunoscută după

Tratatul de Fuziune de la Bruxelles din 1965, în aceasta
prevăzându-se unirea celor trei Comisii într-o singură
instituţie - Comisia Comunităţilor Europene.

Tratatul de fuziune stipulează independenţa Comisiei faţă

de guvernele statelor membre, dar stabileşte
răspunderea politică a acestea faţă de Parlamentul
European, care poate adopta o moţiune de cenzură
împotriva ei.
 COMISIA EUROPEANĂ

organizare
• Numărul de membri ai C.E. este de 25 comisari,
independenţi de guvernele lor naţionale, dar numiţi de ele.
Comisarii sunt numiţi pe un mandat de 5 ani, pentru ca
mandatul fiecărei Comisii să se desfăşoare în paralel cu
perioada legislativă a Parlamentului European. Ea este
condusă de un preşedinte şi are mai mulţi vicepreşedinţi;
• Începând cu 2007 Comisia va avea 27 de comisari, însă
Consiliul va trebui să adopte prin vot unanim o decizie cu
privire la reducerea numărului de membri (maxim 20).
 COMISIA EUROPEANĂ

atribuţiile
Conform dispoziţiilor art. 155 Tratatul CE, în vederea
funcţionării şi dezvoltării pieţei comune, Comisia
îndeplineşte următoarele atribuţii:
 Veghează asupra aplicării dispoziţiilor Tratatelor şi a
dispoziţiilor adoptate de instituţii în virtutea tratatului (funcţia
de supraveghetor);
 Formulează recomandări sau avize asupra materiilor care
fac obiectul tratatului (funcţia de iniţiativă şi control);
 Are putere proprie de decizie şi participă la formularea
actelor Consiliului şi Parlamentului European (funcţia de
decizie şi iniţiativă);
 Exercită competenţele pe care Consiliul i le oferă (funcţia
de execuţie).
 CURTEA DE JUSTIŢIE

istoric
Tratatul de la Paris, care a instituit CECO, a creat
Curtea de Justiţie. Ea a fost înfiinţată în virtutea art.
31-45 din Tratat.

Odată cu Tratatele semnate în 1957 la Roma

cele două noi Comunităţi au fost create cu o
structură asemănătoare cu cea a CECO, dar cele 3
Curţi de Justiţie astfel rezultate s-au unificat într-o
Curte de Justiţie unică.
 CURTEA DE JUSTIŢIE

organizare
Curtea este compusă din judecători şi avocaţi
generali. În prezent ea este compusă din 25
judecători, şi 8 avocaţi numiţi de comun acord de
către guvernele statelor membre, pentru un
mandat de 6 ani. Începând cu 2007 – 27 judecători
desemnaţi de Consiliul UE.

Judecătorii desemnează dintre ei, prin vot secret,

pe Preşedintele Curţii de Justiţie pentru un mandat
de 3 ani, care poate fi reînnoit.
Hotărârile Curţii sunt definitive şi nu sînt
susceptibile de recurs.
 CURTEA DE JUSTIŢIE

atribuţiile
Principalele atribuţii ale Curţii de Justiţie sunt:
 Controlul legalităţii actelor instituţiilor:

 Controlul respectării de către statele membre a

obligaţiilor care le sunt impuse de către tratate;
 Interpretarea regulilor comunitare şi negocierea
validităţii actelor instituţiilor;
 Litigiile – natură administrativă sau civilă, nu
competenţe de instanţă penală.
Sediul – Luxemburg.
 CURTEA DE
CONTURI

istoric
A fost creată, la cererea Parlamentului, la 22
iulie 1975, prin Tratatul de revizuire a dispoziţiilor
bugetare.
Tratatul a intrat în vigoare la 1 iunie 1977, iar
la 25 octombrie 1977 CC s-a reunit la
Luxemburg în şedinţa constitutivă.
Necesitatea creării acestei instituţii a fost
determinată de creşterea importantă a volumului
finanţelor comunitare, de diversitatea surselor şi
a cheltuielilor acestora, de complexitatea
operaţiunilor gestionate.
 CURTEA DE
CONTURI

organizare

C.C. este un organ colegial compus din 25 de

membri. Ei sunt numiţi de către Consiliul Uniunii
Europene pentru o perioadă de 6 ani, cu
posibilitatea reînnoirii mandatului lor.
Membrii C.C. se bucură de acelaşi statut, ca şi
membrii Curţii Europene de Justiţie.
C.C. este condusă de un preşedinte ales de
către membrii curţii pentru 3 ani. Mandatul de
preşedinte este reînnoibil.
 CURTEA DE
CONTURI

atribuţiile
 Examinează conturile tuturor veniturilor şi
cheltuielilor Comunităţii.
 Examinează conturile tuturor veniturilor şi
cheltuielilor oricărui organism creat de
Comunitate.
 Asistă Parlamentul European şi Consiliul în
exercitarea funcţiei de control privind
executarea bugetului.
 COMITETUL ECONOMIC
ŞI SOCIAL

-sediul la Bruxelles, 317 de membri, numiţi de Consiliul U.E. cu

unanimitate, pentru un mandat reînnoibil de 4 ani, pe baza listelor
propuse de statele membre;
- 27 de state membre, votul în Consiliul U.E. va fi majoritatea
calificată, iar numărul va creşte la 344;
- interesele categoriilor socio-profesionale şi economice din care
provin, nu pe cele ale statului membru de origine;
- rol consultativ la nivelul U.E.
- aspect negativ - lipsa de omogenitate, datorată intereselor contrare
reprezentate la nivelul lui - dificultatea unei poziţii comune - lobby pe
lângă Comisie, atunci când doresc să susţină opiniile şi interesele
categoriei din care fac parte.
 BANCA EUROPEANĂ
DE INVESTIŢII (B.E.I.)

- instituţie financiară independentă,

- personalitate juridică proprie - sediul Luxembourg,
- membri - statele membre ale U.E., care au subscris şi capitalul social al
băncii.
Conducerea : a) Consiliul Guvernatorilor, format din Miniştrii de finanţe ai
statelor membre, cu întâlniri anuale,
b) Consiliul de administraţie alcătuit din 24 de membri propuşi de statele
membre şi unul propus de Comisia europeană, ce lucrează cu jumătate
de normă, şi
c) un Comitet de conducere cu normă întreagă, din care face parte
Preşedintele băncii şi cei 7 vicepreşedinţi, numiţi de Consiliul
Guvernatorilor pentru un mandat reînnoibil de 6 ani.

- nu trebuie confundată cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi

Dezvoltare (B.E.R.D.) - creată în 1991 şi cu contribuţia B.E.I. (3%), în
scopul acordării de împrumuturi statelor din Europa Centrală şi de Est în
vederea realizării tranziţiei spre o economie de piaţă funcţională.
 COMITETUL REGIUNILOR

-organ consultativ - reprezentanţi ai diferitelor entităţi locale sau

regionale din statele membre, autonome faţă de aceste state;
- organizat pe grupuri politice: popularii, socialiştii, liberalii şi
radicalii;
- 317 membri numiţi cu unanimitate de Consiliul U.E. pe baza
propunerilor statelor membre, autonomi în activitatea lor, desfăşurată
pe parcursul unui mandat de 4 ani;
- 27 de state membre, membrii Comitetului vor fi în număr de 344
(număr ce poate fi modificat, însă nu poate depăşi 350), şi vor fi numiţi
cu majoritate calificată de Consiliul U.E.
- Sediul - Bruxelles, iar activitatea sa permanentă este dirijată de un
Secretar general;
- În cazurile specificate expres în tratatele comunitare, consultarea
Comitetului regiunilor este obligatorie, lipsa avizului putând fi
sancţionată de Curtea Europeană de Justiţie prin anularea actului
comunitar;
- menirea de a apăra principiul subsidiarităţii.
 BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ
(B.C.E.)

- Înfiinţată 1 iulie 1998 pentru a înlocui Institutul Monetar

European;
- capital subscris de statele membre, după un criteriu ce are în
vedere atât populaţia, cât şi PIB-ul naţional, ea formează împreună
cu băncile centrale din statele membre, Sistemul European al
Băncilor Centrale;
- Conducerea Băncii - Consiliul guvernatorilor, ce stabileşte
orientările generale şi politicile monetare, Consiliu director,
compus din preşedinte şi vicepreşedinte, însărcinaţi cu aplicarea
măsurilor decise de Consiliul guvernatorilor;
- a intrat în funcţiune în 1999, odată cu introducerea monedei
unice europene, EURO în 11 dintre cele 15 state membre;
- din 2001, Banca a gestionat folosirea în paralel a monedelor
naţionale şi a euro, iar din 2002 dispariţia treptată a monedelor
naţionale în favoarea generalizării euro.
 MEDIATORUL EUROPEAN

- Inovaţie a Tratatului de la Maastricht;

- Parlamentul european numeşte, pe toată durata legislaturii sale,
un Mediator european, după modelul Ombudsman-ului nordic,
care are ca şi atribuţii primirea şi soluţionarea plângerilor
cetăţenilor europeni vizând ilegalităţile săvârşite de instituţiile şi
organele comunitare în activitatea lor.
- sediul la Strasbourg, în sediul Parlamentului european;
- nu poate impune nici un fel de sancţiuni juridice instituţiei în
culpă, el fiind doar un organ de concilere şi de rezolvare amiabilă
a litigiilor administrative;
- poate fi demis de către Curtea Europeană de Justiţie, la cererea
Parlamentului, dacă nu mai îndeplineşte condiţiile necesare
exercitării funcţiei, sau în caz de culpă gravă.
 Regulamentul

 poate fi emis de către Comisie sau Consiliul U.E.;

 Aplicabilitatea generală - formulat în abstract, în vederea
aplicării sale la un număr nedeterminat de persoane,
fiind corespondentul actului normativ din dreptul intern
al statelor membre;
 Obligativitatea regulamentului în întregul său;
 Aplicabilitatea directă;
 Supremaţia regulamentului faţă de actele normative
interne.
 Directiva

 act emis de regulă de către Consiliul U.E. dar şi de Comisia

europeană;
 obligatorie pentru statele membre în privinţa rezultatului ce
trebuie atins, lăsând organelor statale alegerea mijloacelor şi a
formei de realizare efectivă;
 sunt adresate numai statelor membre, prin urmare numai
acestora le pot fi impuse obligaţii;
 directiva poate fi normativă sau individuală;
● Obligativitatea directivei;
● Aplicabilitatea directă a directivei - problemă discutabilă;
 incompletă - doar efect direct vertical
● Aplicabilitatea imediată a directivelor
● Supremaţia directivelor în faţa dreptului naţional.
 Decizia

 este obligatorie în întregul ei pentru toţi destinatarii,

indiferent dacă aceştia sunt state, persoane juridice sau
persoane fizice;
 act comunitar cu caracter individual, prin care instituţiile
comunitare (Consiliul U.E. şi Comisia europeană)
reglementează situaţii concrete, determinate, şi care se
aplică unor subiecţi de asemenea determinaţi;

● Decizia este obligatorie în întregime;

● Decizia are aplicabilitate imediată şi directă.
Recomandările şi avizele
- Recomandarea este un act comunitar cu caracter neobligatoriu, şi este
utilizată pentru a sugera anumite acţiuni sau inacţiuni statelor membre. Deşi
nu are efecte juridice, ea poate fi folosită de judecătorul comunitar sau
naţional pentru interpretarea unor dispoziţii din actele obligatorii, sau din
legislaţia naţională.
- Avizul este o simplă opinie emisă de instituţia comunitară, pentru a-şi face
cunoscut punctul de vedere în legătură cu anumite aspecte concrete - nu
produce efecte juridice.

Actele comunitare „nenumite”

- regulamentele de ordine interioară adoptate de instituţiile comunitare,
- declaraţiile interinstituţionale prin care se precizează înţelesul anumitor
noţiuni sau concepte folosite în actele comunitare (de exemplu, cheltuielile
obligatorii)
- nu pot interveni în domeniile rezervate prin tratate reglementării prin acte
comunitare, iar CEJ are dreptul de a interpreta astfel de surse în aşa fel
încât să determine adevărata lor natură juridică, fiind inadmisibilă
disimularea unui act comunitar într-o declaraţie sau rezoluţie prezumată a fi
fără efecte juridice.
 Proiectul Constituţiei Europene
 Propune adoptarea unui singur tratat, care să
înlocuiască toate tratatele comunitare existente;

 Constituţia este structurată în 4 părţi:

1. Dispoziţii referitor la UE (obiective, puteri, instituţii,
proceduri);
2. Încorporată Carta drepturilor fundamentale din UE;
3. Politici ale UE;
4. Clauze finale.

 Instituţii (Consiliul European, Parlamentul European,

Comisia Europeană, Consiliul de Miniştri, Curtea de
Justiţie, Banca Central Europeană, Curtea Auditorilor);

Organisme consultative: Comitetul Regiunilor şi Comitetul

Economic şi Social.
 Proiectul Constituţiei Europene
continuare
 Parlamentul European – for de reprezentare a popoarelor europene, rol de
co-legislator şi autoritate bugetară alături de Consiliu;
 Consiliul European – nu are putere legislativă, lucrează prin consens, format
din şefii de stat sau de guvern;
 Consiliul de Miniştri – organ legislativ şi bugetar, format din câte un
reprezentant
de nivel guvernamental;
 Comisia Europeană – organ independent ce reprezintă interesul comunitar;
 Ministrul de Externe al UE – numit de Consiliul European, reprezentant al
Consiliului pentru politică externă;
 Curtea de Justiţie – actuala Curte Europeană de Justiţie, Tribunalul de primă
instanţă, tribunale sau curţi specializate;
 Banca Centrală Europeană – dirijează prin organele sale sistemul european
de Bănci Centrale;
 Curtea Auditorilor – monitorizează veniturile şi cheltuielile comunitare;
 Comitetul Regiunilor – 350 membri;
 Comitetul Economic şi Social – 350 membri;
 Norme: legea, legea cadru, regulamentul, decizia, recomandarea şi opinia.
Reglementări
 Carta drepturilor fundamentale a UE
 Libertatea de întrunire şi de asociere (art.12);
 Libertatea profesională şi dreptul la muncă (art. 15);
 Egalitatea între bărbaţi şi femei (art. 23);
 Drepturile copilului (art. 24);
 Drepturile persoanelor în vârstă (art. 25);
 Integrarea persoanelor cu handicap (art. 26);
 Dreptul angajaţilor la informare şi consultare la locul de muncă (art.
27);
 Dreptul de negociere şi de acţiuni colective (art. 28);
 Dreptul de acces la serviciile de plasare (art. 29);
 Protecţia în caz de concediere nejustificată (art. 30);
 Condiţii de muncă echitabile şi corecte (art. 31);
 Interzicerea muncii minorilor şi protecţie tinerilor la locul de muncă
(art. 32);
 Viaţa de familie şi viaţa profesională (art.33);
 Siguranţa socială şi asistenţa socială (art. 34).
LIBERA CIRCULAŢIE
A PERSOANELOR ŞI A
FORŢEI DE MUNCĂ
 Domenii de aplicare
Persoanele care îşi menţin statutul de lucrător sau
Lucrătorii din statele care exercită o activitate independentă în
membre următoarele situaţii:
- se află în incapacitate temporară de a munci, ca
rezultat al unei boli sau al unui accident;
- este înregistrat (ă) în mod corespunzător ca fiind în
şomaj involuntar, după ce a fost angajat (ă) pe o
perioadă de peste an, şi s-a înregistrat ca persoană
care caută de lucru la oficiul de plasare a forţei de
muncă competent;
- este înregistrat (ă) în mod corespunzător ca fiind în
şomaj involuntar, după ce a îndeplinit un contract de
muncă cu termen limitat, cu durata sub un an, sau
după ce a devenit şomer (ă) în mod involuntar în timpul
primelor 12 luni, şi s-a înregistrat ca persoană în
căutare de lucru;
- începe în stagiul de formare profesională.

Notă: Directiva 2004/38 privind dreptul la libera circulaţie şi şedere pe teritoriul

statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora.
 Dreptul de intrare şi şedere a
lucrătorului migrant

Dreptul de a părăsi Dreptul de a intra pe

statul de reşedinţă teritoriul altui stat
pentru a desfăşura o membru pe baza doar
activitate ca persoană a unei cărţi de
angajată într-un alt identitate sau
stat membru (art. 2). paşaport art. 3 (1).

Notă: Directiva 68/360 privind drepturile de intrare şi reşedinţă.

 Dreptul de şedere - perioade

Cel mult 3 luni Mai mare de 3 luni conform art. 7 din (1)
în statul membru gazdă, al Directivei 2004/38:
fără a face obiectul - salariaţii care exercită o activitate
nici unei condiţii sau independentă;
formalităţi, alta decât - deţin suficiente resurse pentru ei şi
a deţine o carte de membrii familiilor lor;
identitate valabilă. - sunt înscrişi într-o instituţie privată
sau publică, acreditată;
- sunt membri de familie care însoţesc
ori se alătură unui cetăţean al Uniunii
care îndeplineşte condiţiile menţionate
la lit. (a), (b) sau (c).
 Liberul acces la angajare şi
egalitate de tratament

Pentru obţinerea
Dreptul cetăţenilor de
Recrutarea prin permisului de reziden-
a executa activităţi pe
intermediul ţă, salariatul va aduce
teritoriul altui stat
serviciului public dovadă că este
şi de a-şi schimba
este facultativă. beneficiarul unui
cererile şi ofertele de
contract de muncă
muncă, să încheie
printr-o declaraţie
contracte conform
de angajare sau un
legilor în vigoare şi
certificat de muncă
fără discriminare.
furnizat de angajator.

Notă: Regulamentul nr. 1612/68 privind accesul la condiţiile de

angajare.
 Informaţii privind ofertele
şi cererile de locuri de muncă
Serviciile specializate din fiecare stat membru vor trimite
în mod periodic serviciilor specializate din celelalte
state membre, precum şi Biroului European de
Coordonare, informaţii privind:
- ofertele de locuri de muncă susceptibile să fie ocupate de resortisanţii
altor state membre;
- ofertele de locuri de muncă adresate statelor membre;
- cererile de locuri de muncă depuse de persoanele ce au declarat în
mod formal că doresc să lucreze în alt stat membru;
- informaţii, pe regiuni şi ramuri de activitate, privind solicitanţii de
locuri de muncă, care sau declarat în mod efectiv că sunt dispuşi să
ocupe un
loc de muncă în altă ţară.
Notă: regulamentul nr. 243/92 din 27 iulie 1992.
 Dreptul de a rămâne pe teritoriul unui
stat membru după desfăşurarea unei
activităţi salariate în acest stat

Dreptul lucrătorului şi
Dreptul de a
al familiei sale de a Dispoziţii speciale
rămâne pe teritoriul
rămâne permanent în
unui stat după ce privind lucrătorul
statul în care el a lucrat
un lucrător a fost “frontalier”
în cazul pensionării,
angajat în aceasta.
incapacităţii sau,
pentru familie, al
decesului lucrătorului.

Notă: 1. art. 48 (3) (d) al Tratatului CEE;

2. Regulamentul nr. 1251/70
 Angajarea în câmpul muncii

Statele membre pot refuza Sectoare de angajare ce urmează

sau restrânge accesul la a fi considerate “suficient de
locurile de muncă din îndepărtate de activităţile specifice
sferei publice”:
domeniul administraţiei
- serviciile privind îngrijirea sănătăţii
publice pe temeiul
publice;
cetăţeniei lucrătorului.
- predarea în instituţii de învăţământ
ale statului;
- cercetare în domenii nemilitare în
instituţii publice;
- organisme publice responsabile cu
prestarea serviciilor comerciale.

Notă: art. 48 (4) şi 55 al Tratatului CEE.

 Restricţii ale dreptului de intrare şi dreptului
de şedere pe motive de ordine publică,
securitate publică şi sănătate publică

Posibilitatea Coordonarea
limitării liberei măsurilor speciale
aplicate străinilor în Aplicarea
circulaţii din
domeniului deplasării restricţiilor
raţiuni de
şi rezidenţei, justificate cu respectarea
ordine publică,
de raţiuni de ordine principiilor
securitate publică publică, securitate
şi sănătate proporţionalităţii.
publică şi sănătate
publică. publică.

Notă: 1. Directiva 64/221 privind coordonarea măsurilor

speciale aplicate străinilor;
2. Directiva 2004/38.
 Reglementări în
domeniul muncii şi
securităţii
sociale
A. EGALITATEA
SEXELOR
 I. Principiul plăţii egale pentru muncă
egală ( art. 119, Tratatul CEE)

Plata înseamnă salariul Plata egală fără discriminare

minim sau obişnuit, fie bazată pe sex înseamnă:
în numerar, fie în - că acea plată pentru
bunuri, pe care aceiaşi muncă în unităţi de
lucrătorul îl primeşte, produse va fi calculată pe baza
direct sau indirect aceleaşi unităţi de măsură;
pentru munca sa de - că acea plată pentru muncă în
la angajatorul său. unitate de timp va fi aceiaşi
pentru aceiaşi activitate.
 II. Plata egală pentru munca
de valoare egală
Principiul
egalităţii de
remunerare – Protecţia se Posibilitatea
Aplicarea
pentru aceeaşi întinde asupra lucrătorului
egalităţii prin
muncă sau muncilor de a susţine
legi,
pentru munca de valoare în faţa unui
regulamente,
căreia i se egală şi organism
convenţii
atribuie o acoperă nu că munca sa
colective şi
valoare egală, numai locurile are aceeaşi
contracte
eliminarea de muncă valoare ca şi o
oricărei individuale.
mixte. altă muncă.
discriminări
bazate pe sex.

Notă: Directiva 75/117 CEE privind armonizarea legislaţiilor statelor membre

referitoare la aplicarea principiului salarizării egale între bărbaţi şi femei.
 III. Principiul egalităţii de tratament
între bărbaţi şi femei

Înserarea în
Prin derogare de la
legislaţiile naţionale a
principiul egalităţii de Excepţia ce ţine
dispoziţiilor necesare
tratament pentru de adoptarea de
pentru asigurarea egalităţii
activităţile în care dispoziţii privind
de tratament între
“datorită naturii lor sau protecţia
bărbaţi şi femei în ceea
mediului la care sunt femeilor, cu
ce priveşte accesul la
desfăşurate, sexul deosebire la
locurile de muncă,
lucrătorului sarcină şi
formare, promovare
constituie un factor maternitate.
profesională,
determinat”.
condiţiile de muncă.

Notă: Directiva 76/207 CEE privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de

tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la angajare, la
formare şi promovare profesională şi condiţiile de muncă modificată prin
Directiva 2002/73 CE.
 IV. Principiul tratamentului egal
în materia securităţii sociale
Nu se admite discriminarea,
Principiul
de orice fel ar fi, ca pe temeiul
egalităţii de sexului, atât direct, cât şi
tratament, se aplică: indirect, prin referire la statutul
- regimurilor legate de marital sau familiar, în
protecţie socială în caz special în ceea ce priveşte:
de boală, invaliditate, - domeniul sistemelor de secu-
bătrâneţe, accidente ritate socială şi condiţiile de
acces la a acestea;
de muncă sau boli
- obligaţia de a contribui
profesionale şi şomaj; la calculul contribuţiilor;
- ajutoarelor sociale - calculul beneficiilor, inclusiv
menite să a sporurilor datorate pentru
suplimenteze soţ (ie) şi membrii e familie;
primele. - condiţiile ce guvernează
neacordarea beneficiilor.
Notă: Directiva 79/7/CEE privind implementarea progresivă a principiului
egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în domeniul securităţi sociale.
Acordarea dreptului pentru
state de a exclude unele
domenii:
- determinarea vârstei
pensionabile pentru
bătrâneţe, ca şi a pensiei
şi beneficiilor rezultând
din acestea;
- beneficiilor acordate
persoanelor care au crescut
copii;
- drepturi acordate soţiilor;
- sporuri acordate soţului
dependent legate de
invaliditate pe termen
lung, bătrâneţe, accidente
de muncă sau boli
profesionale.
 V. Principiul egalităţii de tratament
în sistemul de pensii profesionale

Principiul se aplică
sistemelor profesionale Se interzice stabilirea
“care nu sînt guvernate unor niveluri diferite
de Directiva 79/7 CEE, ale prestaţiilor,
scopul său fiind să excepţie făcându-se în
ofere lucrătorilor măsurile în care este
beneficii suplimentare necesar a se lua în
celor oferite de sistemele considerare factorii de
legale de securitate calcul ai asigurării care
socială sau să le
diferă în funcţie de sex.
înlocuiască.”

Notă: Directiva 86/378/CEE, privind aplicarea principiului egalităţii de

tratament între bărbaţi şi femei în regimurile profesionale de
securitate socială.
 VI. Tratamentul egal al
independenţilor

Asigurarea aplicării
principiului egalităţii de Se aplică tuturor
tratament între bărbaţii persoanelor ce
şi femeile care desfăşoară o activitate
desfăşoară o activitate
profitabilă în nume
ca independeţi sau
contribuie la
propriu, inclusiv
desfăşurarea unei fermierii şi membrii
astfel de activităţi, profesiilor liberale şi
cu privire la aspectele soţilor (lor) ce nu sunt
neacoperite de directivele angajaţi sau partenerii.
76/207 şi 79/7.

Notă: Directiva 86/613 CEE, privind asigurarea aplicării principiului egalităţii de

tratament între bărbaţi şi femeile ce desfăşoară o activitate ca independenţi,
sau contribuie la desfăşurarea unui astfel de activităţi.
 VII. Protecţia specială a lucrătoarelor
gravide, lăuze sau care alăptează

Dreptul
Promovarea măsurilor
Acordarea lucrătoarelor la o
privind protecţia
concediului de dispensă de muncă,
femeilor angajate,
minimum 14 fără diminuarea
în curs de calificare sau
remuneraţiei pentru
în perioada de ucenicie săptămâni
efectuarea de
şi care sunt în acelaşi continuie,
examene prenatale
timp însărcinate, au repartizate în cazurile în care
născut recent, sau înainte aceste examene
alăptează şi au adus şi/sau după trebuie să aibă loc în
starea lor la cunoştinţă
naştere. timpul programului
angajatorului.
de lucru.

Notă: Directiva 92/85/CEE privind punerea în aplicare a măsurilor vizând

promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii în muncă a
lucrătoarelor gravide, lăuze sau care alăptează.
 VIII. Concediul parental

Statele membre sunt în drept:

- să decidă, dacă concediul parental
Conferirea pentru se acordă cu timp integral, timp La terminarea
lucrători şi lucrătoare a parţial, în mod fracţionat, sau sub concediului parental,
dreptului individual la formă de timp-credit;
lucrătorul are dreptul
concediul parental - să subordoneze dreptul la concediu
parental unei perioade de muncă să-şi reia postul său
ca urmare a naşterii sau de muncă, sau în caz
şi/sau unei perioade de vechime
adopţiei unui copil de imposibilitate, o
care nu poate depăşi un an;
pentru a se putea ocupa - să ajusteze condiţiile de acces muncă echivalentă
de acesta, timp de cel şi modalităţile de aplicare a concediului sau similară conform
puţin 3 luni până parental circumstanţelor particulare ale contractului sau
la o vârstă determinată adopţiei;
relaţiei sale de
de până -să fixeze perioade de notificare
acordate angajatorului de către muncă.
la 8 ani.
lucrător, precizând începutul şi
sfârşitul perioadei de concediu.

Notă: Directiva 96/34/CE referitoare la acordul cadru, privind concediul

parental încheiat între UNICE, CEEP şi CES.
 IX. Tratament egal între persoane
indiferent de originea etnică sau rasială

Eliminarea discriminării
Eliminarea discriminării
directe:
indirecte:
- când o persoană este
- când o prevedere, un
tratată mai puţin
criteriu sau o practică
favorabil, decât alta, a
aparent neutre ar pune
fost sau va fi tratată
persoana de o anumită
astfel în situaţii
origine etnică sau rasială
comparabile, pe motivul
în dezavantaj în
originii etnice sau
comparaţie cu alte
rasiale.
persoane.

Notă: Directiva Consiliului 2000/43/CE privind implementarea principiului

tratamentului egal între persoane, indiferent de originea etnică sau
rasială.
 X. Aducerea dovezii în cazurile
de discriminare pe bază de sex

Statele pot
Sarcina probei impune un regim
revine părţii probatoriu mai
pârâte favorabil părţii
reclamante

Notă: Directiva Consiliului 97/80/CE, din 15.12.1997,privind aducerea

dovezii în cazurile de discriminare bazată pe sex.
B. CONDIŢIILE DE
MUNCĂ
 I. Securitatea şi sănătatea la locul de muncă

Construirea unui Obligaţiuni ale

Principii generale
sistem de protecţie Consultarea lucrătorilor:
de prevenire:
a sănătăţii şi lucrătorilor - utilizarea corectă
- evitarea riscurilor;
securităţii la locul şi/sau a maşinilor,
- evaluarea riscurilor
de muncă aliniat reprezentanţilor utilajelor, etc.
care nu pot fi evitate;
celui existent în UE acestora de - utilizarea corectă
- combaterea riscurilor
în toate sectoarele către a echipamentului
ca sursă;
de activitate, private patroni şi individual de
- adaptarea muncii
sau publice (cu participarea protecţie;
la om;
excepţia anumitor în cadrul - semnalarea
-luarea în considerare
activităţi specifice tuturor angajatorului
a stării evoluţiei tehnicii;
din cadrul funcţiei problemelor despre orice situaţie
-planificarea prevenirii;
publice, cum ar fi ce privesc de muncă ce
-adoptarea măsurilor
forţele armate securitatea prezintă un pericol;
de protecţie colectivă;
poliţia sau şi sănătatea - conlucrarea cu
-aducerea instrucţiunilor
protecţia civilă. în muncă. angajatorul în
la cunoştinţa lucrătorilor.
materie de protecţie.

Notă: Directiva Consiliului 89/391/CEE din 12.06.1989 privind introducerea

de măsuri de încurajare a îmbunătăţirilor în domeniul securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor în muncă.
 II. Timpul de muncă
 Dreptul la repaus zilnic, săptămânal şi la un concediu anual
plătit;
 Dreptul la condiţii satisfăcătoare de protecţie a sănătăţii şi
Idei securităţii muncii;
funda-  În privinţa perioadei săptămânale de repaus (duminica),
legislaţiile naţionale din statele comunitare trebuie să observe
mentale, diversitatea factorilor culturali, etnici şi religioşi sau a altor
direc- factori de o asemenea natură;
toare  Limitarea duratei muncii de noapte, ca şi a numărul de ore
suplimentare, trebuie notificată autorităţilor competente;
ale  Peroanelor care lucrează noaptea trebuie să li se recunoască
Uniunii dreptul la o evaluare gratuită a sănătăţii, atât la angajare, cât
Europene şi ulterior, la intervale regulate de timp;
 Ameliorarea securităţii, igienei şi sănătăţii lucrătorilor
reprezintă un obiectiv important;
 Organizarea timpului de muncă constituie un element concret
în realizarea dimensiunii sociale a pieţei interne.

Notă: Directiva Consiliului 93/104/CE din 23.11.1993 privind anumite

aspecte ale organizării timpului de muncă.
 Timpul de muncă – norme minime
Directiva 93/104/CE din 23.11.1993
Timpul de muncă reprezintă perioada în care lucrătorul se află la
muncă, la dispoziţia angajatorului şi în exerciţiul activităţii sale sau
a funcţiilor sale, conform legislaţiei şi practicilor naţionale (art. 2).
În cadrul unei perioade de 24 de ore, lucrătorul trebuie să beneficieze
de un repaus de cel puţin 11 ore consecutive, iar după 6 ore de muncă,
lucrătorul trebuie să beneficieze de o pauză (art. 3).

În cursul unei perioade de 7 zile, lucrătorul trebuie să beneficieze

de o perioadă minimă de repaus fără întrerupere de 24 de ore, la care se
adaugă perioada zilnică de repaus (art. 5).

Durata maximă a săptămânii de lucru trebuie stabilită de statele membre,

la o durată medie de 48 de ore, inclusiv orele suplimentare (art. 6).

Munca de noapte nu poate depăşi 8 ore în medie într-o perioadă de 24 de

ore (cu examinarea gratuită a sănătăţii lor).
 Directiva 93/104/CE din 23.11.1993
continuare
Munca de noapte nu poate depăşi 8 ore în medie într-o perioadă de
24 de ore (cu examinarea gratuită a sănătăţii lor), înainte de a fi repartizaţi la
muncă în timpul nopţii şi apoi cu regularitate precum şi dreptul lucrătorilor care
suferă de probleme de sănătate de a fi transferaţi la o muncă în timpul
zilei dacă e posibil (art. 9).

Ritmul de muncă trebuie să ţină cont de principiul general al adaptării muncii

la om, îndeosebi pentru a atenua munca monotonă
şi munca în cadenţă, în funcţie de tipul de activitate şi de cerinţele
în materie de securitate şi sănătate (art. 13).

Acordarea compensărilor financiare în ceea ce priveşte repausul zilnic,

timpul de pauză, repausul săptămânal, durata maximă a săptămânii
de lucru şi perioadele de referinţă pentru:
Activităţi caracterizate de o anumită depărtare între locul de muncă şi
domiciliul lucrătorului sau între diferitele locuri de muncă ale acestuia;
Activităţi de supraveghere şi de permanenţă, caracterizate prin necesitate de
a asigura protecţia bunurilor şi persoanelor.
 Munca copiilor
Directiva 94/33/CE din 22.06.1994
Termenul “copil” se referă la ”persoana care nu a împlinit vârsta de 15 ani
sau are încă obligaţii şcolare impuse de legislaţia naţională.” (art. 3)

Termenul “ adolescent ” este persoana în vârstă de 15 – 18 an anii şi care nu mai

are obligaţii şcolare impuse de legislaţia naţională.

Expresia “munci uşoare” are semnificaţia muncilor care datorită sarcinilor pe care le
incubă şi condiţiilor specifice în care se efectuează, îndeplinesc următoarele
caracteristici esenţiale:
 Nu sînt susceptibile să aducă prejudicii securităţii, sănătăţii şi dezvoltării copiilor;
 Nu sînt de natură să aducă atingere activităţii şcolare, participării la programele de
orientare sau formare profesională.

Interdicţia de muncă pentru copii nu se aplică:

 În situaţia în care copiii exercită activităţi culturale sau similare;
 În împrejurarea în care copiii în vârstă de cel puţin 14 ani prestează o activitate în cadrul
unui sistem de formare în alternanţă sau stagiu în întreprindere.
Când copiii în vârstă de cel puţin 14 ani prestează munci uşoare, altele decât
cele culturale sau similare.
 Munca copiilor
Directiva 94/33/CE din 22.06.1994
continuare
Este interzisă angajarea tinerilor pentru prestarea următoarelor munci:
 Cele care depăşesc în mod obiectiv nivelul capacităţilor fizice şi
psihice;
 Activităţile care implică o expunere nocivă la agenţi toxici cancerogeni;
 Muncile care implică o expunere nocivă la radiaţii;
 Îndeletnicirile care prezintă risc de accidente ce nu pot fi identificate sau prevenite
de tineri sau care pun în pericol sănătatea din cauza frigului, căldurii, zgomotului,
vibraţiilor;

Expresia “pauză de muncă” priveşte durata de 30 minute consecutive care

se acordă tinerilor dacă timpul de muncă este mai mare de 4,30 ore;

Pentru munca în timpul nopţii angajatorul este obligat să instituie:

 supravegherea de către un adult a muncii adolescenţilor între orele 22 – 24;
Obţinerea unui autorizaţii pentru muncile prestate de către adolescenţi
între orele 24 – 4 dimineaţa.
 Informarea lucrătorului cu
condiţiile contractului
Directiva 91/533/CE din 14.10.1991
Angajatorul va informa lucrătorul despre:
— Identitatea părţilor;
— Locul de muncă; în lipsa unui loc fix sau predominant, menţiunea că lucrătorul munceşte în
diverse locuri;
- Titlul , calitatea sau categoria locului de muncă pe care lucrătorul îl ocupă, ori caracterizarea sau
descrierea sumară a muncii;
— Data începerii executării contractului de muncă;
— Durata contractului, dacă este vorba de un contract de muncă temporar;
— Durata concediului anual plătit şi modalităţile de atribuire;
— Durata perioadei de preaviz în cazul încetării contractului de muncă;
— Nivelul salariului de bază iniţial, alte elemente constitutive şi periodicitatea plăţii lui;
— Durata de lucru zilnică sau săptămânală a lucrătorului;
— Menţionarea convenţiilor colective care guvernează condiţiile de muncă (art. 2).

Necesitatea eliberării unui document pentru lucrătorul expatriat care să se refere la:
Durata muncii prestate în străinătate;
Devizele în care îi va fi plătit salariul;
Avantajele în bani şi în natură ale muncii în străinătate, dacă este cazul;
Condiţiile de revenire în ţară, dacă este cazul (art. 4).

Introducerea în reglementările naţionale dispoziţii legale, care să permită lucrătorului

lezat să-şi valorifice drepturile pe cale jurisdicţională (art. 8).
 Contracte pe durată determinată
Ameliorarea condiţiilor de muncă pe durată
determinată, asigurând respectarea principiului
Directiva nedescriminării.
1999/70/CE
din Stabilirea unui cadru prin care să se prevină abuzurile
28.06.1999 rezultate din folosirea contractelor sau relaţiilor de
de punere în muncă pe durată determinată succesive.
aplicare a
Acordului
Clauze privind:
cadru din Raţiuni obiective care să justifice reînnoirea unor
18.03.1999, astfel de contracte sau relaţii de muncă;
de către Durata maximă a contractelor sau relaţiilor de muncă cu
UNICE, durată determinată succesive;
CEEP, CES. Numărul de reînnoire ale unor astfel de contracte sau
relaţii de muncă.

Angajatorii trebuie să informeze lucrătorii, cu durată

determinată asupra posturilor vacante în întreprindere
pentru a le asigura aceleaşi oportunităţi ca ale altor
lucrători în obţinerea de posturi permanente.
 “Lucrător pe timp redus”,
“Lucrător pe timp integral
de muncă”
Prin “lucrător pe timp redus” se înţelege salariatul a cărui
Directiva durată normală de lucru, calculată pe bază săptămânală sau
97/81/CE în medie pe o perioadă de muncă de până la un an, este
inferioară duratei muncii prestate de lucrătorul încadrat pe
din
timp integral.
17.12.1997
Acordul cadru
încheiat la
6.06.1997 Prin”lucrător pe timp integral de muncă” compatibil se
între înţelege un salariat încadrat pe timp normal de lucru în
UNICE, CEEP, aceeaşi întreprindere, având acelaşi tip de contract şi care
CES. prestează o muncă identică sau similară, ţinând cont şi de
alte considerente cum sunt vechimea şi calificarea.
 “Lucrător pe timp redus”,
“Lucrător pe timp integral demuncă”
continuare
Obligaţii de rezultat
după consultarea partenerilor sociali, conform legislaţiilor şi practicilor
naţionale, statele membre au obligaţia să identifice şi să examineze
dispoziţiile de natură juridică sau administrativă, care pot limita posibilităţile
Directiva de muncă pe timp redus şi, dacă este cazul, să le elimine;
97/81/CE Acţionând în domeniul lor de competenţă şi folosind procedirile prevăzute
din în convenţiile colective partenerilor sociali li se cere să identifice şi să
17.12.1997 examineze obstacolele care pot limita posibilităţile de muncă pe timp redus
Acordul şi dacă este cazul, să le elimine.
încheiat la
6.06.1997 Obligaţii de mijloace
între Angajatorii vor examina:
UNICEF, Cererile de transfer ale lucrătorilor pe timp normal de lucru la locuri de
CEEP, CES. muncă pe timp redus devenite disponibile la întreprindere;
Cererile de transfer ale lucrătorilor pe timp redus de muncă la locuri de
muncă pe timp integral sau să aibă în vedere creşterea timpului de muncă,
dacă există această posibilitate;
Facilitarea accesului la muncă pe timp redus la toate nivelurile
întreprinderii;
Furnizarea de informaţii referitoare la posturile de timp redus de muncă.
 Statisticile referitoare la structura şi
repartizarea salariilor
Comisia trebuie să cunoască situaţia şi evoluţia salariilor
în statele membre ale Uniunii în ceea ce priveşte variaţiile
Regulamentul lor în funcţie de structura forţei de muncă precum şi
CE nr. 2744/95 repartizarea salariaţilor în funcţie de nivelul salarizării.
din
27.11.1995 Aplicarea principiului subsidiarităţii, crearea de norme
privind date statistice comune care să permită elaborarea de
statistice informaţii armonizate.
referitoare la
structura şi Statisticile acoperă activităţile definite în secţiunile C-K
repartizarea ale nomenclatorului statistic a activităţilor economice în
salariilor Comunitatea europeană (NACE – Rev. 1), prevăzută de
Regulamentul CEE nr. 3037/90 (1).

Directiva enumără caracteristicile informaţiilor colectate,

referitoare atât la unitatea în care sunt încadraţi
salariaţii, cît şi la fiecare salariat din eşantioanele ce fac
obiectul colectării datelor.
 Detaşarea lucrătorilor efectuată în
cadrul unei prestări de servicii
Directiva Realizarea pieţei interioare oferă un cadru dinamic
96/71/CE a prestării de servicii transnaţionale, determinând un număr
Parlamentului tot mai mare de întreprinderi să detaşeze lucrători în
European şi a vederea efectuării cu titlu temporar a unei munci pe
Consiliului din teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care-şi
16.12.1996 desfăşoară în mod obişnuit activitatea.
privind
detaşarea
Prestarea de servicii poate consta fie în executarea de
lucrătorilor
lucrări de către o întreprindere, în numele său şi sub
efectuată în
conducerea sa, în cadrul unui contract încheiat între
cadrul unei
această întreprindere şi destinatarul prestărilor de
prestări de
servicii, fie prin punerea la dispoziţie de lucrători
servicii
pentru utilizarea de către o întreprindere, în cadrul
unei pieţe publice sau private.
 Detaşarea lucrătorilor efectuată în
cadrul unei prestări de servicii
continuare
Directiva
Libera alegere de către părţi a legii aplicabile. În lipsa acestei
96/71 CE a
alegeri, contractul este supus legii ţării în care lucrătorul, în
Parlamentului
executarea contractului său, îşi desfăşoară în mod obişnuit
European şi a munca sa, chiar dacă este detaşat cu titlu temporar într-o altă
Consiliului din ţară, sau dacă lucrătorul nu-şi desfăşoară în mod obişnuit
16.12.1996 activitatea în aceeaşi ţară, de către legea ţării unde se găseşte
privind întreprinderea care a angajat lucrătorul.
detaşarea
lucrătorilor
efectuată în
cadrul unei Stabilirea garanţiilor pentru lucrătorii detaşaţi:
prestări de Perioade maxime de lucru şi perioade minime de odihnă;
servicii Durata minimă a concediilor anuale plătite;
Nivelurile salariului minim, inclusiv cele majorate pentru
orele suplimentare;
Securitatea, sănătatea şi igiena la locul de muncă.
 Menţinerea drepturilor lucrătorilor
în caz de transfer al întreprinderilor
Art. 1 conţine dispoziţii despre transferul de întreprinderi,
stabilimente sau părţi din acestea către un alt angajator ca
urmare a unei cesiuni convenţionale sau fuziuni.

Drepturile şi obligaţiile care rezultă pentru cedent dintr-un

Directiva contract de muncă sau o relaţie de muncă existente la data
Nr. transferului sunt transferate cesionarului (art. 3).
2001/23/ CE
din Cedentul şi cesionarul sunt, după data transferului, responsabili în mod
12.03.2001 solidar faţă de obligaţiile scadente înainte de data transferului, în
situaţia în care un stat membru adoptă reglementări în acest sens în
dreptul naţional.

Transferul unei întreprinderi, unui stabiliment, sau unei

părţi din acestea nu constituie în sine un motiv de concediere
pentru cedent sau cesionar.

Se permite concedierea pentru motive economice, tehnice

sau organizatorice care implică schimbarea organigramei
locurilor de muncă.
 Acordarea concediului parental

Directiva Concediul parental este individual,

Nr. netransmisibil şi acordat lucrătorului bărbat
96/34/CE sau femeie, cu ocazia naşterii sau adoptării
din
unui copil, pentru a se putea ocupa de aceasta
3.06.1996
cel puţin 3 luni, până la atingerea unei vârste
care poate atinge 8 ani.
 continuare

Condiţii de acordare:
— Vârsta copilului, pînă la care unul din părinţi poate beneficia
de concediu parental să fie stabilită de stat sau partenerii sociali;
— Durata concediului poate fi stabilită pe întreaga zi de muncă, pe timp
parţial, în mod fragmentat sau sub forma unui credit de timp;
Directiva
—Condiţiile de acces şi modalităţile de aplicare a concediului parental
Nr.
sunt adaptate la circumstanţele specifice adopţiei;
96/34 CE
—Notificarea angajatorului cu data începerii şi sfârşitului concediului;
din
—Stabilirea circumstanţelor în care angajatorul este autorizat să amâne
3.06.1996 acordarea concediului parental pentru motive justificate legate de
funcţionarea unităţii;
—Realizarea unor înţelegeri speciale care să permită funcţionarea şi
organizarea unităţilor mici;
—Obligaţia statelor membre şi ale partenerilor sociali de a desface
contractele de muncă ale lucrătorilor care au solicitat concediul parental;
—Dreptul lucrătorului de a reveni la acelaşi post pe care la avut
anterior, sau când nu mai este posibil, ocuparea unui post echivalent ori
similar, după efectuarea concediului parental;
—Menţinerea drepturilor câştigate până la acordarea concediului parental.
 Concedieri colective
Concedierile colective din iniţiativa angajatorului
pentru unul sau mai multe motive sunt inerente
Directiva lucrătorului, când numărul concedierilor este – pe o
98/59/CE perioadă de 30 de zile - de cel puţin 10 lucrători în
din
stabilimente cu 20 – 100 angajaţi; cel puţin 10% din
20.07.1998
referitor la numărul lucrătorilor în stabilimente cu 100 – 300 angajaţi;
apropierea cel puţin 30 angajaţi în stabilimente cu peste 300 lucrători
legislaţiilor sau pe o perioadă de 90 de zile indiferent de numărul
statelor lucrătorilor angajaţi în stabilimente.
membre
despre
concedierile Consultări cu reprezentanţii lucrătorilor pentru
colective analizarea posibilităţilor de atenuare a consecinţelor prin
recurgerea la măsuri sociale însoţitoare care vizează în
special să sprijine redistribuirea sau reconversia
lucrătorilor.
 Protecţia salariaţilor în caz de
insolvabilitate a angajatorului
Directiva 80/987/CEE din 20.10.1980
Angajatorul se află în insolvabilitate:
• S-a cerut de către un stat membru interesat declanşarea procedurii
de insolvabilitate; procedura are în vedere patrimoniul angajatorului şi
urmăreşte să despăgubească colectiv creditorii luând în consideraţie
creanţele rezultate din contractele de muncă;
• Autoritatea competentă a decis fie deschiderea procedurii, fie a constatat
închiderea definitivă a unităţii şi insuficienţa activului pentru a justifica
declanşarea procedurii (art.1).

Obligativitatea statelor membre:

• De a lua măsurile necesare pentru plata creanţelor neonorate ale
salariaţilor rezultate din contractele de muncă sau din relaţiile de muncă
şi care se referă la remuneraţia aferentă unei perioade ce se situează
înaintea unei date determinate.
C. SECURITATEA
SOCIALĂ
 Principii în beneficiul
lucrătorilor migranţi

Totalizarea, pentru obţinerea dreptului la prestaţii

ca şi pentru calculul acestora, a oricărei perioade
luate în considerare de către diferite legislaţii
Art. 51 al naţionale.
Tratatului
CEE

Plata de prestaţii persoanelor rezidente pe teritoriile

statelor membre.
 Persoane acoperite
Sistemul se aplică resortisanţilor unui stat membru,
persoanelor apatride şi refugiaţilor rezidenţi pe teritoriul unui
stat membru, care fac sau au făcut obiectul legislaţiei de
securitate socială dintr-un stat sau mai multe state membre,
Regula- precum şi membrilor familiilor acestora şi urmaşilor lor.
mentul
Parlamen-
tului Sistemul se aplică de asemenea, urmaşilor persoanelor care
European s-au aflat sub incidenţa legislaţiei unuia sau mai multor state
şi al membre, indiferent de naţionalitatea acestor persoane, dacă
Consiliului urmaşii lor sunt resortisanţi ai unui stat membru, ori persoane
Nr.883/2004/ apatride sau refugiaţi, care îşi au rezidenţa într-un stat membru.
CE

Membrul de familie înseamnă orice persoană definită sau

recunoscută ca membru de familie sau desemnată ca membru
al anturajului familial de către legislaţia conform căruia sunt
furnizate prestaţiile.
 Principii fundamentale ale
securităţii sociale
Tratamentul egal.

Tratamentul egal ce privire la prestaţii, venit, fapte

sau evenimente.

Regulamentul Cumularea perioadelor.

Nr. 883/2004/
CE; Renunţarea la regulile de rezidenţă.
Directiva
98/49/CE Prevenirea suprapunerii prestaţiilor.

Păstrarea drepturilor la pensie complementară al lucrătorilor

salariaţi care se deplasează în interiorul Comunităţii.

Principiul statului unic.

Neacceptarea dezavantajelor.
 Principii fundamentale ale
securităţii sociale
Persoanele cărora li se aplică Regulamentul nr. 883/
2004/CE se bucură de aceleaşi prestaţii şi fac obiectul
aceloraşi obligaţii, în conformitate cu legislaţia unui stat
membru, ca şi resortisanţii acelui stat membru (art.4).

Tratamentul
egal Legea competentă internă trebuie aplicată indiferent de
cetăţenia persoanei.

Reciprocitatea care există în tratatele bilaterale

este înlocuită cu reciprocitate globală şi de deplin drept.
 Principii fundamentale ale
securităţii sociale
Anumite fapte şi evenimente ce au avut loc pe teritoriul
altui stat trebuie tratate ca şi cum ar fi avut loc pe teritoriul
statului membru al cărui legislaţie se aplică.
Acest principiu nu trebuie să interfereze cu principiul
Tratamen- cumulării perioadelor de asigurare, de activitate salariată sau
tul lucrător independent sau rezidenţă finalizate în conformitate
egal cu cu legislaţia altui stat membru, cu cele finalizate conform
privire la legislaţiei statului membru competent.
prestaţii,
venit, fapte Asimilarea faptelor sau evenimentelor ce au loc într-un stat
sau membru nu poate în nici un caz face ca alt stat membru să
evenimente devină competent sau ca legislaţia acestuia să devină
aplicabilă.

Aplicarea principiului asimilării faptelor sau evenimentelor nu

trebuie să conducă la rezultate nejustificate din punct de
vedere obiectiv sau la suprapunerea unor prestaţii de acelaşi
tip, pentru aceeaşi perioadă.
 Principii fundamentale ale
securităţii sociale
Persoanele care se deplasează în interiorul comunităţii,
Cumularea precum şi persoanele aflate în întreţinerea acestora şi
perioadelor urmaşii acestora îşi păstrează drepturile şi avantajele
dobândite sau în curs de a fi dobândite.

Prestaţiile în numerar se plătesc în conformitate cu

legislaţia unuia sau mai multor state membre şi nu fac
Renunţarea obiectul nici unei reduceri, modificări, suspendări,
la regulile retrageri sau confiscări în temeiul faptei că beneficiarul
sau membrii familiei acestuia î-şi au rezidenţa într-un
de
stat membru, altul decât cel în care este situată
rezistenţă instituţia responsabilă de furnizarea prestaţiei.
Excepţie fac situaţiile privind prestaţiile speciale ce au
legătură cu situaţia economică şi socială a persoanei
implicate.
 Principii fundamentale
ale securităţii sociale

Prevenirea Nu se menţine dreptul la mai multe prestaţii de

suprapunerii acelaşi tip, pentru aceeaşi perioadă de
prestaţiilor asigurare obligatorie (art. 10 Regulamentul
nr. 883/2004).
 Principii fundamentale ale
securităţii sociale
Prin “pensie complimentară” se înţelege pensiile pentru limită de
vârstă şi prestaţiile de invaliditate şi urmaş dacă sunt prevăzute de
regulile unui regim de pensie complimentară stabilit conform legislaţiei
şi practicii naţionale, destinate să completeze sau să înlocuiască
prestaţiile acordate de regimurile legale de securitate socială pentru
aceleaşi riscuri.
Păstrarea
drepturilor la “regimul complimentar de pensie” constituie orice regim profesional
pensie stabilit conform legislaţiei şi practicii naţionale, cum este un contract de
complimentară asigurare în grup, un regim de repartizare încheiat între unul sau mai
al lucrătorilor multe ramuri/sectoare, un regim de capitalizare sau o promisiune de
pensionare garantată prin provizioane la bilanţul întreprinderilor sau
care se
orice alt dispozitiv colectiv sau comparabil, destinat să servească unei
deplasează în pensii complimentare lucrătorilor salariaţi sau nesalariaţi.
interiorul
Comunităţii Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a asigura
menţinerea drepturilor la pensie dobândite de persoanele afiliate la un
regim complimentar de pensie pentru care cotizaţiile nu mai sunt vărsate
la acest regim datorită faptului că au părăsit un stat membru pentru
altul, la un nivel comparabil celui la care beneficiază cei afiliaţi pentru
care cotizaţiile nu mai sunt vărsate dar care rămân în acelaşi stat
membru.
 Principii fundamentale ale
securităţii sociale
Este necesar ca persoanele care se deplasează
în comunitate să facă obiectul sistemului de
Principiul securitate socială al unui singur stat membru,
Statului pentru a se evita suprapunerea dispoziţiilor
unic legislaţiei naţionale aplicabile, precum şi
complicaţiile care ar putea rezulta din această
cauză.

Neacceptarea Unui lucrător nu i se poate crea dezavantaje

dezavantajelor ca urmare a aplicării legilor comunitare.
 Alte principii ale securităţii
sociale
 Regimurile se întemeiază pe principiul solidarităţii între cei
activi şi cei inactivi, tineri şi persoane în vârstă, sănătoşi şi cei
bolnavi etc.;
 Partenerii sociali şi/sau puterile publice î-şi asumă
responsabilitatea finanţării şi gestiunii regimurilor;
 Beneficiul prestaţiilor şi serviciilor cu titlu de regimuri de
securitate socială este un drept individual, nivelul veniturilor de
înlocuire putând fi eventual adaptat modalităţilor familiale;
 Scopul securităţii sociale este de a garanta menţinerea puterii
de cumpărare a salariaţilor şi a independenţilor în cazul
pierderii de salariu sau de venit, ceea ce se realizează prin
acordarea unui venit de înlocuire şi prin prevederea beneficiului
unor drepturi;
 Veniturile de înlocuire şi prestaţiile sunt în mod regulat
adaptate la creşterea costului vieţii.
 Ramuri ale Securităţii Sociale
1. Prestaţia de boală;
2. Prestaţia de maternitate şi cea echivalentă de paternitate;
3. Prestaţia de invaliditate;
4. Prestaţia de limită de vârstă;
5. Pensia de urmaş;
6. Prestaţia în cazul unor accidente de muncă şi boli
profesionale;
7. Ajutorul de deces;
8. Ajutorul de şomaj;
9. Prestaţia pre-pensie;
10. Indemnizaţia familială.

Notă: art. 3 al Regulamentului 883/2004

 Securitatea socială şi asistenţa
socială
 Securitatea socială şi asistenţa socială sunt înrudite;
 Principalul criteriu de acordare a prestaţiilor de
securitate socială şi asistenţă socială este nevoia
solicitantului;
 Acordarea prestaţiilor nu depinde de angajare;
 Dificultăţile de interpretare nu trebuie să ducă la
prejudicierea drepturilor lucrătorilor;
 Prestaţiile de asistenţă socială acolo unde este posibil
trebuie asimilate cu prestaţiile de securitate socială;
 Ca alternativă, acordarea prestaţiilor în sensul Art. 7(2)
al Regulamentului 1612/68 este condiţionată de
îndeplinirea condiţiei rezidenţei legale.
 Stabilirea legislaţiei naţionale
Regula generală – aplicarea legislaţiei statului membru în
care persoana interesată îşi desfăşoară activitatea, ca salariat
sau lucrător independent.

Un funcţionar public face obiectul legislaţiei din statul

Regulamentul
membru căruia i se supune administraţia al cărei salariat este.
Nr. 883/2004

O persoană care primeşte ajutor de şomaj, în temeiul statului

membru de rezidenţă, face obiectul statului respectiv.

Dacă legea aplicabilă este legea statului în care persoana

lucrează, atunci în acel stat se va afla instituţia responsabilă
pentru plata prestaţiilor sociale.

Dacă sediul angajatorului este situat în altă parte decât locul

de muncă, cotizaţiile sunt datorate instituţiei locului de
muncă, ele nedepunîndu-se în ţara de reşedinţă.
 Lucrători detaşaţi şi cei
independenţi
O persoană care exercită o
În mod similar, o persoană
activitate salariată într-un stat
care în mod normal exercită
membru pentru un angajator
o activitate interdependentă
care în mod normal îşi
într-un stat membru şi care
desfăşoară activităţile acolo, şi
se deplasează în alt stat
care este trimisă de angajatorul
membru pentru a exercita
respectiv în alt stat membru
o activitate similară,
pentru a lucra pentru angajator,
continuă să facă obiectul
continuă să facă obiectul
legislaţiei primului stat
legislaţiei primului stat membru,
membru, cu condiţia că
cu condiţia că durata anticipată
durata anticipată a
a lucrului să nu depăşească 24
activităţii să nu depăşească
de luni şi să nu fi fost trimisă
24 de luni.
să înlocuiască altă persoană.
 Exercitarea de activităţi în două sau
mai multe state membre, face obiectul:
 Legislaţiei statului membru de rezidenţă, dacă
exercită o parte substanţială a activităţii sale în statul
membru respectiv, sau dacă desfăşoară o activitate
salariată pentru diferite întreprinderi sau diferiţi
angajatori al căror sediu social sau loc de lucru se află
în state membre diferite, sau

 Legislaţiei statului membru în care este situat sediul

social sau locul de lucru al întreprinderii sau
angajatorului al cărui salariat este, dacă nu exercită o
parte substanţială a activităţii sale în statul membru de
rezidenţă.
 Exercitarea de activităţi independente
în două sau mai multe state membre,
face obiectul:

 Legislaţiei statului membru de rezidenţă, dacă

exercită o parte substanţială a activităţii sale în statul
membru respectiv, sau

 Legislaţiei statului membru în care este situat centrul

de interes al activităţilor sale, dacă nu î-si are rezidenţa
într-unul din statele membre în care exercită o parte
substanţială a activităţii sale.
 În cazul anumitor prestaţii de securitate
socială, se poate aplica principiul divizării
Principiul plăţii.
divizării Acest principiu, care priveşte prestaţiile
substanţiale sau pe termen lung
plăţii (invaliditate, bătrâneţe, pensii de urmaş),
implică divizarea sarcinii financiare, dacă
este în folosul solicitantului, între instituţiile
competente din statele membre în care
acesta a lucrat şi a contribuit de-a lungul
carierii sale proporţional cu mărimea
perioadei de timp în care a lucrat în fiecare
stat.
 Regimul resortisanţilor din ţările
terţe
Regulamentul Asigurarea tratamentului echitabil cetăţenilor
CE din ţările terţe care rezidează în mod egal pe
nr.859/2003 teritoriul statelor membre al Uniunii, prin
al Consiliul din asigurarea drepturilor şi obligaţiilor
14.05.2003; comparabile cu cele ale cetăţenilor UE.
Regulamentul
CEE
Regulamentul nr. 859/2003 nu conferă resorti-
nr. 1408/71
sanţilor dreptul de intrare, sejur sau rezidenţă,
şi
nici cel de acces pe piaţa muncii a unui
Regulamentul
stat membru.
CEE
Dispoziţiile comunitare privind securitatea
nr. 574 /72
socială nu sunt aplicabile, decât în măsura în
care cel interesat este în mod prealabil în
situaţia de rezidenţă legală pe teritoriul unui
stat membru. Legalitatea rezidenţei este o
condiţie prealabilă aplicării acestor dispoziţii.
 Fondul Social European

 A fost creat în scopul promovării în cadrul Comunităţii a

facilităţilor de angajare şi a mobilităţii geografice şi
profesionale a lucrătorilor;
 Fondul acoperă 50% din cheltuielile consacrate de un
stat sau un organism de drept public pentru:

 Reeducarea profesională şi reinserţia lucrătorilor aflaţi

în şomaj;
 Menţinerea la acelaşi nivel de remunerare a
lucrătorilor, al căror loc de muncă este redus sau
suspendat, ca urmare a conversiei producţiei
întreprinderii.
 Fonduri structurale
Fondul Fondul European O parte a
Social de Fondului
European Dezvoltare Regională Agricol

OBIECTIVE:

 PROMOVAREA DEZVOLTĂRII ŞI AJUSTĂRII SRUCTURALE

A ZONELOR RĂMASE ÎN URMĂ DIN PUNCT DE VEDERE AL
DEZVOLTĂRII;
 SPRIJIN ÎN RECONVERSIUNEA REGIUNILOR AFECTATE
DE DECLINUL INDUSTRIAL;
 LUPTA CONTRA ŞOMAJULUI DE LUNGĂ DURATĂ;
 PROMOVAREA INSERŢIEI PROFESIONALE A TINERILOR;
 FAVORIZAREA DEZVOLTĂRII REGIUNILOR RURALE.
 Egalitate de tratament faţă de
persoanele handicapate

Angajatorul este obligat să ia

măsurile necesare, în funcţie de
situaţia concretă, pentru a permite
persoanei handicapate să acceadă la o
Directiva muncă şi să o exercite sau pentru a
2000/78/CE scuti persoanele handicapate de
cheltuielile de formare profesională
(cu excepţia situaţiei în care aceste
măsuri ar impune angajatorului
cheltuieli disproporţionate)
 Formare profesională -
10 principii:
1. Politica comună a formării profesionale reprezintă acţiunea
comună, coerentă şi progresivă, implicând ca fiecare stat să
definitiveze programe conform cu aceste principii;
2. Asigurarea efectivă a dreptului la pregătirea profesională;
3. Aplicarea şi importanţa previziunii statistice şi a unui dispozitiv de
orientare;
4. Rolul Comisiei şi înaintarea propunerilor Consiliului sau statelor
membre în vederea elaborării măsurilor adecvate;
5,6. Colaborarea Comisiei cu Consiliul şi statele membre, realizarea
studiilor, cercetărilor şi inventarierea mijloacelor de formare;
7. Pregătirea adecvată a personalului de instruire. Crearea Centrului
European de dezvoltare a formării profesionale;
8. Apropierea progresivă a nivelurilor sistemelor de formare;
9. Statuarea formării profesionale a adulţilor şi readaptarea
profesională;
10. Acoperirea financiară şi finanţarea comună.
 BIBLIOGRAFIE
 Nicolae Voiculescu “Drept comunitar al muncii”, Editura Rosetti,
Bucureşti, 2005;

 Valerică Nistor “Drept social european”, Editura Fundaţiei

Academice “Danubis”, Galaţi, 2004;

 Parlamentul European, AG-1962-PE;

 Iulia Minteanu “Instituţiile Uniunii Europene”;

 Georgeta Smadu “Team Europe Romania”.