1.

Noțiunea, obiectul și definiția dreptului social european v

Din sistemul de drept european nu putea lipsi Dreptul social european, întrucât relațiile
și activitățile economice, politice, sociale și diplomatice nu pot fi realizate în afara relațiilor
sociale, a relațiilor umane care îi privesc pe cetățeni. De aici derivă însemnătatea și
semnificația Dreptului social european.
Dreptul social european reprezintă acea parte a dreptului european ce se constituie
din reglementările în materie socială adoptate de către Consiliul Europei si respectiv
Uniunea Europeană.
Dreptul social european cuprinde, așa cum însăși această sintagmă evocă, totalitatea
normelor juridice referitoare la ansamblul raporturilor juridice din largul domeniu social,
cuprinzând raporturile de muncă, raporturile privind protecția socială, sănătatea,
protecția şi securitatea muncii şi asigurările sociale.
Obiectul dreptului social european ar fi:
- raporturile juridice dintre cetățenii europeni si statul pe teritoriul căruia se
stabilesc şi desfășoară o activitate, precum si
- raporturile juridice dintre aceeași cetățeni şi societățile comerciale, instituțiile,
organizațiile sau orice persoană juridica din acel stat.
- raporturile dintre statele europene, dintre structurile organismelor europene si
statele componente, dintre aceste structuri si cetățenii europeni cu privire la domeniile sociale.

Definiția dreptului social european: ramura științelor juridice care analizează teoretic si
practic:
- raporturile de muncă,
- raporturile privind protecția socială, sănătatea, protecția si securitatea muncii,
- problemele de asigurări sociale, născute între cetățenii europeni, statele acestora si
structurile europene, precum şi orice persoană juridică în funcție de reglementările
juridice comunitare si naționale si de principiile fundamentale desprinse din aceste
reglementări.

2. Izvoarele dreptului social european - enumerare

Izvoarele dreptului social european au o tripla proveniență:
Organizația Internațională a Muncii,
Consiliul Europei
Uniunea Europeană.
La acestea trebuie, totuși, adăugate, distinct documentele relevante în domeniu ale Organizației
Națiunilor Unite, care, prin conținutul lor și valoarea lor universală, impun respectarea lor.

Normele:
a)Organizației Internaționale a Muncii
Convenția nr.29 privind munca forțată sau obligatorie, 1930
Convenția nr.87 privind libertatea sindicală si apărarea dreptului sindical, 1948
Convenţia nr.105 privind abolirea muncii şi forțate, 1957
Convenţia nr.115 privind protecția contra radiațiilor, 1960
Convenţia nr.140 privind concediul de studii cu plată, 1974
Protocolul din 1996 referitor la Convenția nr.147 privind standardele minime la bordul
navelor comerciale, 1976
Convenţia nr.175 privind munca cu timp parțial, 1994
b) ONU
- ridicare nivelului de trai, deplina folosire a forței de muncă și condiții de progres și
dezvoltare economică și socială;
- respectarea universală și efectivă a drepturilor omului și libertăților fundamentale pentru
toți, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie.
c) Consiliul Europei
Elaborarea a cca 220 de convenții şi acorduri europene, precum şi Protocoale dintre care
multe deschise spre ratificare şi statelor care nu fac parte din această organizație.
Adoptarea a numeroase recomandări adresate statelor membre, definind orientări în mari
probleme cu care se confruntă societatea contemporană şi care preocupă guvernele statelor
membre.
Instituirea, în baza Convenției europene a drepturilor omului şi libertăților fundamentale,
a unui sistem de protecție şi control al respectării acestor drepturi, prin intermediul Curții
Europene a Drepturilor Omului - CEDO.
Susținerea unor campanii publice europene pentru protecția mediului înconjurător, a
patrimoniului arheologic şi arhitectural etc.
d) UE
- dreptul originar (regulile care se găsesc în Tratatele fondatoare si în instrumentele juridice
care le sunt anexate sau care se aduc modificări),
- dreptul derivat (acte emise de organele comunitare),
- dreptul complementar (actele convenționale încheiate între statele membre sau între acestea.
Comunități si state terțe)
- dreptul jurisprudențial (decizii ale Curții de Justiție a Comunitarilor Europene - CJCE).

3. OIM - prevederi din Constituție

1. Principiul diriguitor expus mai sus că munca nu trebuie considerată numai ca o marfă sau
ca un articol de comerț;
2. Dreptul de asociațiune privitor la toate chestiunile care nu sunt contrarii legilor, atât în ce
privește pe salariați, cât și pe patroni (employerus);
3. Plata către muncitori a unui salariu care să le asigure o existență convenabilă, conform
trebuințelor și împrejurărilor din țara lor;
4. Adoptarea zilei de 8 ore sau a săptămânii de 48 de ore ca scop ce trebuie atins
pretutindeni unde însă n-a fost încă obținut;
5. Adoptarea unui repaus săptămânal de cel puțin 24 de ore, care nu trebuie să cuprindă
Duminica ori de câte ori va fi cu putință;
6. Suprimarea muncii copiilor și obligațiunea de a se aduce muncii tinerilor de ambele sexe
limitările necesare pentru a le permite să-și continue educațiunea și să-și asigure dezvoltarea
fizică;
7. Principiul salariului egal, fără distincțiune de sex, pentru o muncă de valoare egală;
8. Regulile stabilite în fiecare țară cu privire la condițiile de muncă, vor trebui să asigure
un tratament economic echitabil tuturor muncitorilor care își au reședința în mod legal în acea
țară;
9. Fiecare stat va trebui să organizeze un serviciu de inspecțiune, care va avea în sânul său
și femei, în scopul de a asigura aplicarea legilor și a regulamentelor pentru protecția
muncitorilor.

4. Carta socială europeană

1. Orice persoană trebuie să aibă posibilitatea de a-și câștiga existența printr-o muncă liber
întreprinsă;
2. Toți lucrătorii au dreptul la condiții de muncă echitabile;
3. Toți lucrătorii au dreptul la securitate si igienă în muncă;
4. Toți lucrătorii au dreptul la o salarizare echitabilă, care să le asigure lor, precum şi familiilor
lor, un nivel de trai satisfăcător;
5. Toți lucrătorii şi patronii au dreptul de a se asocia liber în organizații naționale sau
internaționale pentru protecția intereselor lor economice şi sociale;
6. Toți lucrătorii si patronii au dreptul la negociere colectivă;
7. Copiii si tinerii au dreptul la o protecție specială împotriva pericolelor fizice si morale la care
sunt expuși;
8. Lucrătoarele, în caz de maternitate, au dreptul la o protecție specială;
9. Orice persoană are dreptul la mijloace corespunzătoare de orientate profesională, în vederea
sprijinirii sale în alegerea unei profesii adecvate intereselor si aptitudinilor sale profesionale;
10.Orice persoană are dreptul la mijloace corespunzătoare de formare profesională;
11.Orice persoană are dreptul de a beneficia de toate măsurile care îi permit să se bucure de cea
mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge;
12.Toți lucrătorii si persoanele aflate în întreținerea acestora au dreptul la securitate socială;
13.Orice persoană lipsită de resurse suficiente are dreptul la asistență socială si medicală;
14.Orice persoană are dreptul de a beneficia de servicii sociale calificate;
15.Orice persoană handicapată are dreptul la autonomie, la integrare socială si la participare în
viața comunității;
16.Familia, în calitate de celulă fundamentală a societății, are dreptul la o protecție socială,
juridică şi economică corespunzătoare în vederea asigurării deplinei sale dezvoltări;
17.Copii si tinerii au dreptul la o protecție socială, juridică si economică corespunzătoare;
18.Cetățenii uneia din părțile contractante au dreptul de a exercita orice activitate lucrativă pe
teritoriul unei alte părți contractante, pe picior de egalitate cu cetățenii acesteia din urmă, sub
rezerva restricțiilor motivate de rațiuni serioase cu caracter economic sau social;
19.Lucrătorii migranții, cetățeni ai uneia din părțile contractante şi familiile lor au dreptul la
protecție si asistență pe teritoriul oricărei alte părți contractante;
20.Toți lucrătorii au dreptul la egalitate de șanse si de tratament în materie de angajare si de
profesie fără discriminare în funcție de sex;
21.Lucrătorii au dreptul de a fi informați si consultați în cadrul întreprinderii;
22.Lucrătorii au dreptul de a participa la determinarea şi ameliorarea condițiilor de munca si a
mediului de muncă din cadrul întreprinderii;
23.Orice persoană vârstnică are dreptul la protecție socială;
24.Toți lucrătorii au dreptul la protecție în caz de concediere;
25.Toți lucrătorii au dreptul la protecția propriilor creanțe în caz de insolvabilitate a patronului
lor;
26.Toți lucrătorii au dreptul la demnitate în muncă;
27.Toate persoanele cu responsabilități familiale si care sunt angajate sau doresc să se angajeze
în muncă au dreptul sa o facă fără a fi supuse discriminărilor şi, pe cât posibil, fără să existe un
conflict între responsabilitățile lor profesionale si familiale;
28.Reprezentanții lucrătorilor dintr-o întreprindere au dreptul la protecție împotriva actelor
susceptibile să le producă prejudicii si trebuie să li se acorde facilităţi corespunzătoare pentru a-şi
îndeplini propriile atribuții;
29.Toți lucrătorii au dreptul de a fi informați si consultați în procedurile de concediere colectivă;
30.Orice persoană are dreptul la protecție împotriva sărăciei si a excluderii sociale;
31.Orice persoană are dreptul la locuință.

5. Normele elaborate de structuri

Codul european de securitate socială,