Evaluarea locului de munca

Drepturile la locul de muncă

Legislaţia UE cu privire la ocuparea forţei de muncă garantează niveluri minime de

protecţie care se aplică tuturor persoanelor care trăiesc şi muncesc în Uniunea Europeană.
Această secţiune oferă informaţii despre aceste drepturi legale, în special privind
următoarele aspecte:

* securitatea şi sănătatea în muncă: drepturi şi obligaţii generale, locuri de muncă,

echipamente de lucru, riscuri specifice şi lucrători vulnerabili;
* egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi: egalitate de tratament la locul de muncă,
lucrătoare însărcinate, concediu de maternitate, concediu pentru creşterea copilului;
* protecţia împotriva discriminării pe criteriu de sex, rasă, religie, vârstă, dizabilităţi şi
orientare sexuală;
* dreptul muncii: munca pe fracţiune de normă, contracte pe perioadă determinată, timp
de lucru, protecţia tinerilor la locul de muncă, informarea şi consultarea lucrătorilor.

Aceste reguli trebuie transpuse în legislaţia naţională în termenul stabilit. Aplicarea legilor
naţionale care transpun legislaţia europeană intră în sarcina autorităţilor naţionale
competente. Persoanele care consideră că nu le-au fost respectate drepturile trebuie să-şi
înainteze cazul, într-o primă etapă, autorităţilor naţionale competente (cum ar fi
inspectoratele de muncă şi tribunalele pentru litigii de muncă).

Legislaţia UE are ca scop protejarea sănătăţii şi bunăstării cetăţenilor. Pe lângă suferinţa

provocată persoanelor în cauză şi familiilor acestora, condiţiile proaste de lucru reprezintă
un cost ridicat pentru economia Uniunii.

Sănătate şi securitate la locul de muncă

Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă reprezintă o preocupare comună, dictată de

considerente atât umanitare, cât şi economice.

Crearea de locuri de muncă, mai multe şi mai bune, constituie unul din obiectivele
principale ale politicii sociale ale Uniunii Europene. Un loc de muncă sigur şi sănătos
reprezintă un element esenţial pentru a asigura calitatea în muncă.

Sănătatea și securitatea în muncă constituie în prezent una dintre cele mai importante şi
avansate componente ale politicii sociale a Uniunii Europene. Iniţiativele Uniunii în acest
domeniu au ca bază legală articolul 137 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene.
Încă din 1952, au fost întreprinse acţiuni destinate să amelioreze sănătatea şi securitatea
lucrătorilor, în cadrul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. De atunci, a fost
adaptat un corp legislativ solid, care reglementează un număr maxim de riscuri, cu ajutorul
unui număr minim de norme.

Însă acţiunea la nivel comunitar nu se rezumă doar la legislaţie. În colaborare cu Agenţia

Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă şi cu Fundaţia Europeană pentru
Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă, Comisia Europeană şi-a extins domeniul
de activitate pentru a include informarea, orientarea şi promovarea unui mediu de muncă
sănătos, acordând o atenţie specială întreprinderilor mici şi mijlocii.

În comunicarea sa, intitulată „Îmbunătăţirea calităţii şi productivităţii în muncă: strategia

comunitară 2007-2012 privind sănătatea şi securitatea în muncă”, Comisia Europeană
defineşte posibile noi acţiuni pentru a garanta locuri de muncă mai sigure şi mai sănătoase,
peste tot în Europa.

Egalitate de şanse între femei şi bărbaţi

Egalitatea între femei și bărbați reprezintă un drept fundamental, o valoare comună a

Uniunii Europene și o condiție necesară pentru îndeplinirea obiectivelor de creștere,
ocupare a forței de muncă și coeziune socială la nivelul UE. Deşi există încă o serie de
inegalităţi, în ultimele decenii, UE a făcut progrese semnificative pentru ca femeile şi
bărbaţii să beneficieze de şanse egale. Acest lucru se datorează, în primul rând, legislaţiei
privind tratamentul egal, măsurilor destinate să integreze principiul egalităţii de şanse în
toate politicile comunitare şi măsurilor specifice privind promovarea femeilor.
Legislație

Numeroase acte legislative europene sunt dedicate egalităţii între femei şi bărbaţi. Este
vorba, mai ales, de dispoziţii cuprinse în tratate şi de directive privind accesul la locurile de
muncă, plata egală, protecţia maternităţii, concediul pentru creşterea copilului, securitatea
socială şi regimurile profesionale de securitate socială, sarcina probei în cazuri de
discriminare şi activităţile independente. Jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie
reprezintă un alt element cheie.
Foaia de parcurs pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi

Foaia de parcurs pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi stabileşte priorităţile
pentru perioada 2006-2010. Aceasta combină iniţiativele specifice şi integrarea principiului
egalităţii între femei şi bărbaţi în toate politicile şi activităţile UE.
Situaţia femeilor şi bărbaţilor în UE
Care este situaţia în UE când vine vorba despre egalitatea între femei şi bărbaţi? Progresele
realizate în acest domeniu sunt evaluate în fiecare an şi prezentate într-un raport privind
egalitatea între femei şi bărbaţi. Iată câteva exemple:

* Numărul femeilor încadrate în muncă este în creştere, dar rămâne inferior celui al
bărbaţilor, chiar dacă majoritatea studenţilor şi absolvenţilor de universitate sunt femei.
* Femeile continuă să câştige, în medie, cu 17.4% mai puţin decât bărbaţii pentru fiecare
oră lucrată, iar această cifră se menţine la un nivel stabil.
* Femeile sunt încă slab reprezentate în funcţii de decizie politică şi economică, deşi, în
ultimul deceniu, a crescut numărul celor care ocupă astfel de posturi.
* Responsabilităţile familiale sunt încă inegal repartizate între femei şi bărbaţi.
* Riscul sărăciei este mai mare în cazul femeilor decât în cel al bărbaţilor.
* Femeile sunt principalele victime ale violenţei bazate pe criterii de sex. De asemenea,
femeile şi fetele sunt mai vulnerabile la traficul de fiinţe umane.
Dreptul de a căuta un loc de muncă

Orice resortisant al unui stat membru are dreptul să caute un loc de muncă în alt stat
membru şi beneficiază din partea agenţiilor naţionale de ocupare a forţei de muncă de
aceleaşi servicii ca şi cetăţenii statului membru gazdă.

Potrivit Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene, persoana aflată în căutarea unui loc de
muncă poate rămâne pe teritoriul statului membru gazdă „o perioadă suficientă care să-i
permită să evalueze ofertele de angajare disponibile şi să ia măsurile necesare pentru a fi
angajat”. La sfârşitul acestei perioade, nu poate fi expulzat dacă poate dovedi că încă mai
caută un loc de muncă şi că are şanse reale de a fi angajat.

Dacă doriţi să căutaţi un loc de muncă în alt stat membru, găsiţi informaţii utile referitoare
la posibilităţile de angajare şi la condiţiile de viaţă şi de muncă în Spaţiul Economic
European (SEE) pe site-ul de internet al Reţelei de servicii europene pentru ocuparea forţei
de muncă (EURES).