Programe de ocupare şi protecţie a şomerilor

Într-un stat democratic, protecţia socială reprezintă un element fundamental al

politicilor statale, deoarece prin punerea în aplicare se realizează prevenirea, diminuarea
sau înlăturarea consecinţelor unor evenimente considerate ca "riscuri sociale" asupra
nivelului de trai al populaţiei.

Protectia sociala este conceputa pentru asigurarea unui standard de viata de baza
pentru toti oamenii, indiferent de mijloacele de care acestia dispun. Exista mai multe
categorii de persoane care cer protectia sociala: protectia somerilor, protectia
handicapatilor, protectia copilului si a tinerilor, protectia sociala complementara
(protectia sociala in caz de deces, incapacitatea de munca, boala profesionala).
Conditiile concrete si nevoile diferite care se cer acoperite fac ca si modalitatile de
realizare a protectiei sociale sa fie diferite.

Romania si-a insusit obiectivul politicilor sociale pentru a asigura exercitarea efectiva a
drepturilor si principiilor urmatoare;
1) Orice persoana trebuie sa aiba posibilitatea de a-si castiga existenta printr-o munca
liber aleasa;
2) Toti lucratorii au dreptul la conditii de munca echitabile;
3) Toti lucratorii au dreptul la securitate si igiena in munca;
4) Toti lucratorii au dreptul la o remuneratie echitabila care sa le asigure, lor si
familiilor lor, un nivel de viata satisfacator;
5) Toti lucratorii si patronii au dreptul de a se asocia liber in cadrul unor asociatii
nationale sau internationale pentru apararea intereselor economice si sociale ; Toti
lucratorii si patronii au dreptul de a negocia in colectiv
8) Orice persoana are dreptul la mijloace corespunzatoare de orientare profesionala in
scopul de a ajuta sa aleaga o profesiune conform aptitudinilor sale personale si propriilor
interese;

9) Orice persoana are dreptul la mijloace corespunzatoare de pregatire profesionala.

 Şomajul reprezintă fenomenul opus ocupării forţei de muncă. Acesta este
generat de existenţa unor dezechilibre în anumite sectoare ale economiei sau în cadrul
economiei în ansamblul său, cu care se confruntă toate ţările lumii, indiferent de nivelul
lor de dezvoltare. Şomajul poate fi definit în principiu ca un fenomen macrosocial care
constă în inactivitatea forţată a unui număr mare de persoane apte de muncă, datorită
decalajului dintre cererea şi oferta de muncă.

Conform “Biroului International al Muncii” este somer orice persoana care are mai mult
de 15 ani si indeplineste concomitent urmatoarele conditii:

-este apt de munca;

-nu are loc de munca;

-esta disponibil pentru o munca salariata;

-cauta un loc de munca.

In Romania, Legea nr 1/1991 republicta cu modificari in Legea 86/1992,

precizeaza ca sunt considerati someri persoanele apte de munca, ce nu pot fi incadrate
din lipsa de locuri disponibile corespunzatoare pregatirii lor, desi nu se fac precizari in
lege reiese ca,varsta este de peste 16 ani.

Somajul este un fenomen destul de frecvent si de dureros, lucru pe care il afirma

si D. Gusti “ Somajul este ca si cancerul: pernicious, tenace si mortal, iar economistii
sunt ca si medicii – nu sunt in stare pentru moment sa vindece maladia.

La nivelul pietei muncii, in perioadele de criza, exista politicile pasive concretizate

in ajutorul financiar care: reduce preocuparea somerilor de a cauta un loc de munca;
permit indiviziilor sa opteze intre diferitele tipuri de oferte de locuri de munca si sa
decida daca se recalifica ori se deplaseaza intr- o alta zona; Plata ajutoarelor de somaj
se face din fondul de somaj, purtator de dobanda administrat de Ministerul Muncii si
Protectiei Sociale, constituit prin lege din contributia salariatiilor, a intreprinderilor si
prin subventii de la Bugetul de Stat.