Drepturi sociale

Egalitatea în fața legii cunoscută ca egalitate juridică este principiul ca fiecare ființă
umană independentă trebuie să fie tratată în mod egal de lege (principiul izonomiei) și că toți
oamenii sunt supuși acelorași legi. Prin urmare, legea trebuie să garanteze neprivilegierea sau
nediscriminarea de către autorități a unui individ sau grup de indivizi. Egalitatea în fața legii este
unul dintre principiile de bază ale liberalismului. Acest principiu rezultă din întrebările
importante și complexe referitoare la egalitate, echitate și justiție.
Articolul 7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede că "Toți oamenii sunt
egali în fața legii și au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecție a legii.
Astfel toată lumea trebuie să fie tratată în mod egal de lege indiferent de rasa, sex, origine
națională, culoare, etnie, religie, dizabilitate sau alte caracteristici, discriminare sau părtinire.
DREPTURILE COPILULUI

Drepturile copilului sunt reglementate de Convenția asupra Drepturilor Copilului

adoptată de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite la data de 20 noiembrie 1989. Convenția
a fost asumată și de România prin adoptarea legii nr.18/1989 pentru ratificarea Convenției cu
privire la drepturile copilului

Copiii au drepturi oriunde s-ar afla - acasă la părinții naturali, în familii substitutive, în
instituții de îngrijire sau la scoală. Părinții și familiile, grupurile profesionale care lucrează cu
copiii, dar și orice cetățean responsabil ar trebui să știe de existența acestor drepturi.

Dreptul Familiei este reprezentat de totalitatea normelor juridice care reglementează

raporturile personale și patrimoniale ce izvorăsc din căsătorie, adopție și raporturile asimilate de
lege, sub anumite aspecte, cu raporturile de familii, în scopul ocrotirii și întăririi familiei. Altfel
spus Dreptul Familiei reprezintă ansamblul normelor juridice aplicabile relațiilor dintre
persoanele unite prin filiație (de exemplu, un copil și mama sau tatăl său) sau
prin căsătorie (sau parteneriat declarat).

Prin urmare, dreptul familiei abordează de exemplu căsătoria, divorțul, adopția copiilor,

diverse chestiuni referitoare la răspunderea părintească (încredințarea copiilor, dreptul de vizită,
etc.).

Aceste norme variază de la un stat la altul, întrucât acestea sunt strâns legate de istoria,
cultura și evoluția socială ale fiecărui stat.

LIBERTATEA POLITICA

Libertatea politică (cunoscută, de asemenea, și sub numele de autonomie politică sau

libertatea de a acționa în sfera politicii) este un concept central în istoria și gândirea politică și
una dintre cele mai importante caracteristici ale societăților democratice. Libertatea politică a
fost descrisă ca absență a opresiunii și a constrângerii, de exemplu, în lipsa unor condiții
nefavorabile și în prezența unor condiții favorabile pentru expresia politică. Deși este adesea
interpretată în termeni negativi ca lipsă a unor constrângeri nerezonabile asupra libertății de
acționa, libertatea politică se poate referi și la exercitarea pozitivă a unor drepturi, precum cel de
acționa, sau la drepturi sociale și de grup. Acest concept se poate referi, de asemenea, la absența
constrângerilor „interne” politice sau sociale (de exemplu, conformitate socială sau
comportamente „neautentice"). Conceptul de libertate politică este strâns legat de conceptele de
libertate civilă și drepturile omului, care, în societățile democratice, primesc, de obicei, protecție
juridică din partea statului.
Libertatea economică este libertatea fundamentală a oricărui cetățean de a desfășura
activități economice și comerciale. Ea a rezultat ca o consecință practică a principiului
fundamental al libertății profesionale. Prin urmare, libertatea economică este principala pretenție
a liberalismului clasic în fața restricțiilor sistemului breslelor și a stărilor sociale.

Articolul 10 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale prevede:

1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea
de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților
publice și fără a ține seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele sa supună
societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.

2. Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă

unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri
necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau
siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei,
protecția reputației sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informații
confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.