CONVENŢIA ARBITRALĂ

Convenţia de arbitraj se poate prezenta sub cele două forme:

 compromisul sau convenţia de compromis;

 clauza compromisorie sau clauza de arbitraj;

Forma scrisă a convenţiei arbitrale este cerută ad validitatem, lipsa ei atrăgând nulitatea
absolută. Cu toate acestea, textul legal conţine o serie de nuanţări în ceea ce priveşte forma pe
care o poate îmbrăca clauza compromisorie ori compromisul, nuanţări ce permit încheierea în
mod valabil a unei convenţii arbitrale şi în lipsa unei convenţii clasice încheiate între părţi. 
    Textul legal permite încheierea unei convenţii arbitrale şi prin schimb de corespondenţă,
indiferent de forma acesteia, sau schimb de acte procedurale. Cu alte cuvinte, corespondenţa
purtată, spre exemplu, prin poştă electronică, poate conduce la încheierea unei convenţii
arbitrale.
Cu toate acestea, atât contractul, cât şi convenţia de arbitraj trebuie să întrunească,
deopotrivă, condiţiile generale de validitate prevăzute cu titlu de drept comun pentru orice
contract, şi anume: capacitatea de a contracta, consimţământul părţilor, un obiect determinat şi
licit, o cauză licită şi morală