Procedura de punere sub interdicţie judecătorească a unei persoane.

 Această procedura reprezintă modalitatea prin care, o persoana care nu are discernământ
pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienaţiei ori a debilităţii mintale, este pusă sub
interdicţie prin pronunțarea unei hotărâri judecătoreaști, urmând să îi fie desemnat un tutore, o
persoană care se poate îngriji de interesele acestuia.
Această măsură vizează ocrotirea acelor categorii de persoane care nu are discernământ
pentru a se îngriji de interesele lor, din cauza alienației mintale ori debilității mintale.
Pentru ca o persoană să fie pusă sub interdicție sunt necesare următoarele condiții:
a) persoana trebuie să fie lipsită de discernământ;
b) această lipsă să se datoreze alienației sau debilității mintale, și
c) să pună persoana în imposibilitatea de a se îngriji singură de propriile interese.
Astfel este condiționată punerea sub interdicție de existența unei stări de tulburare
mintală cu caracter general și permanent.
Cererea de punere sub interdicție judecătorească a unei persoane este soluționată de
instanța în a cărei circumscripție persoana care urmează a fi pusă sub interdicție își are
domiciliul.
Instanța poartă denumirea de instanță de tutelă și este o competență exclusivă.
De principiu, rudele persoanei care urmează a fi pusă sub interdicție, sunt cei care pot
solicita instituirea acestei interdicţi.
Cererea de punere sub interdicție va conține toate elementele pentru promovarea unei
cereri de chemare în judecată. Pe lângă aceste elemente, cererea va trebui să conțină o prezentare
și o descriere a faptelor din care rezultă starea de alienație sau debilitate mintală a persoanei a
cărei punere sub interdicție se solicită.
După primirea cererii, președintele instanței va dispune să se comunice acesta, celui a
cărui punere sub interdicție judecătorească a fost cerută și procurorului, atunci când cererea nu a
fost introdusă de acesta.
Procurorul personal sau prin organele poliției, va efectua cercetările necesare, va lua
avizul unei comisii de medici specialiști, iar dacă cel a cărui punere sub interdicție
judecătorească este cerută se găsește internat într-o unitate sanitară, va lua și avizul acesteia.
 Interdicţia se pronunţă de către instanţa judecătorească, ascultându-se concluziile
procurorului şi îşi produce efectele de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Dacă este nevoie, până la rezolvarea cererii de punere sub interdicţie, autoritatea tutelară
poate numi un curator pentru îngrijirea şi reprezentarea celui a cărui interdicţie a fost cerută,
precum şi pentru administrarea bunurilor sale.
Instanța este obligată să îl asculte pe cel a cărui punere sub interdicție judecătorească este
cerută, punându-i și întrebări pentru a constata starea sa mintală. Dacă cel a cărui punere sub
interdicție judecătorească este cerută nu este în stare să se înfățișeze în instanță, el va fi ascultat
la locul unde se găsește.
Astfel, prezenta persoanei care urmează a fi pusă sub interdicție judecătorească și a
procurorului este obligatorie.
După ce a rămas definitivă, hotărârea se comunică:  instanţei locului unde a fost
înregistrat actul de naştere al celui pus sub interdicţie, spre a fi transcrisă în registrul anume
destinat; autorităţii tutelare, care va desemna un tutore, direcţiei sau circumscripţiei sanitare,
pentru ca aceasta să instituie o supraveghere medicală permanentă asupra interzisului.