Dreptul la viata privata si de familie

Dreptul la viață intimă este un drept fundamental garantat atît de legislația națională, cît
și de cea internațională. Astfel, făcînd o sinteză a art. 12 din Declarația universală a drepturilor
omului, art. 17 din Pactul universal cu privire la drepturile civile și politice, art. 8 din Convenția
europeană a drepturilor omului (CEDO), art. 26, art. 27, art. art. 28, art. 29 și art. 30 din
Constituția României, conchidem că orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi
de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale și nimeni nu va putea fi supus vreunor
imixtiuni arbitrare sau ilegale în viaţa particulară. Mai întîi de toate, urmează să clarificăm
noțiunea de „viață privată”. Pornind de la jurisprudența Curții europene a Drepturilor Omului (în
continuarea Curtea Europeană), prin prisma unor hotărîri (Van Oosterwijk c. Belgia; Schüssel c.
Austriei; Von Hannover c. Germaniei; Petrina c. României), s-a adus următoarea interpretare a
noţiunii: dreptul la respectarea vieţii private este dreptul la intimitate, dreptul de a trăi așa cum
dorești, protejat de publicitate. Noţiunea de viaţă privată cuprinde elemente care se raportează la
identitatea unei persoane, precum numele, fotografia, integritatea fizică şi morală ale acesteia.
Garanţia oferită la art. 8 din Convenţie este destinată, în esenţă, pentru a asigura dezvoltarea, fără
ingerinţe externe, a personalităţii fiecărui individ în raport cu semenii săi.                             

Pentru a nu crea confuzii, urmează să menționăm că art. 8 din CEDO (care garantează
dreptul la viața intimă) are un caracter orizontal, semnificînd că acesta protejează individul nu
doar de ingerințele arbitrare ale autorităților publice, statele urmînd a fi considerate responsabile
și de încălcările venite din partea persoanelor private. Astfel, statele pot adopta unele măsuri care
vizează respectarea vieţii private chiar şi în ceea ce priveşte relaţiile dintre indivizi. Acest lucru
este valabil şi pentru protejarea dreptului la imagine împotriva abuzurilor din partea terţilor
(decizia în cauza Schüssel împotriva Austriei, nr. 42409/98 din 21 februarie 2002). În ceea ce
priveşte fotografiile, CtEDO a subliniat că imaginea unei persoane este unul din principalele
atribute ale personalităţii sale, având în vedere că exprimă originalitatea sa şi îi permite să se
diferenţieze de ceilalţi. Dreptul persoanei la protejarea imaginii sale constituie, astfel, una din
condiţiile esenţiale ale dezvoltării sale personale. Aceasta presupune, în principal, stăpânirea de
către individ a imaginii sale, care include în special posibilitatea acestuia de a refuza publicarea
sa.