Universitatea din Pitesti

Facultatea de Stiinte Economice si Drept

Departamentul Drept si Administratie Publica
Specializarea Drept, anul IV ZI
Lect. univ. dr. Zoana Maria Gabriela

Criminalistică
Curs 1

Noţiuni introductive

Noţiune
Criminalistica este o ştiinţă judiciară, cu caracter autonom şi unitar,
care însumează un ansamblu de cunoştinţe despre metodele, mijloacele
tehnice şi procedeele tactice, destinate descoperirii, cercetării infracţiunilor,
identificării persoanelor implicate în săvârşirea lor şi prevenirii faptelor
antisociale.

Obiectul criminalisticii
Obiectul criminalisticii constă în acţiunea tehnico-tactică-ştiinţifică de
investigare a faptelor antisociale. Pentru investigarea, descoperirea şi
cercetarea faptelor criminale, criminalistica adaptează şi se foloseşte de alte
ştiinţe juridice şi nejuridice: fizica, chimia, biologia judiciară, matematica,
pshihologia, sociologia, medicina, dreptul penal, criminologia etc.

Caracterele criminalisticii
Caracterul judiciar
Cercetarea şi urmărirea penală sunt strâns legate de activitatea
criminalistică, fără aceasta din urmă, cu mici excepţii, urmărirea penală nu
ar putea fi posibilă. Pentru ca actul procedural final de terminare a urmării
penale sau judecătoreşti să poată exista, în prealabil se efectuează o
completă cercetare criminalistică constând în strângerea probelor, analiza şi
verificarea acestora, cercetarea la faţa locului, prelucrarea urmelor rămase
pe obiecte, alimente, organe etc, în vederea descoperirii victimelor, dar şi a
infractorilor, clarificării împrejurărilor în care au fost săvârşite faptele
infracţionale, investigarea împrejurărilor care au condus la săvârşirea
infracţiunii, rezultatul infracţiunii.

Caracterul autonom
Criminalistica este o ştiinţă cu caracter independent, autonom.
Autonomia criminalisticii rezultă din faptul că nici o altă ştiinţă nu se ocupă
cu procedeele şi mijloacele specifice criminalisticii: elaborarea de mjloace
tehnico-ştiinţifice de descoperire, ridicare şi examinare a urmelor infracţiunii
sau de identificare a infractorilor sau victimelor, adaptarea sau preluarea din
alte ştiinţe procedee, tehnici sau metode capabile să faciliteze clarificarea
împrejurărilor de fapt în care s-a produs fapta criminală.

Caracterul unitar
Criminalistica are un caracter unitar, de sine stătător. În literatura de
specialitate, criminalistica este structurată în trei părţi principale: tehnica
criminalistică, tactica criminalistică şi metodologia criminalistică. Tehnica
criminalistică constă în ansamblul metodelor şi mijloacelor tehnico -
ştiinţifice destinate descoperirii, fixării, ridicării şi examinării urmelor sau
mijloacelor materiale de probă. Tactica criminalistică constă în ansamblul
procedeelor şi regulilor, altele decât cele stabilite prin norme de drept,
privind efectuarea actelor de urmărire penală şi, în general, de anchetă.
Metodologia criminalistică constă în cercetarea unor categorii de infracţiuni
cum sunt cele contra vieţii, sănătăţii şi integrităţii corporale, cele contra
patrimoniului etc.

Caracterul pluridisciplinar
Deşi ştiinţă de sine stătătoare, criminalistica utilizează în demersurile
sale o multitudine de alte ştiinţe: chimia, fizica, biologia, anatomia,
matematica, psihologia, psihiatria etc.

Corelaţia criminalisticii cu alte ramuri de drept şi ştiinţe

Corelaţia criminalisticii cu dreptul penal
Art. 1 din Codul penal defineşte scopul legii penale astfel „legea penală
apără, împotriva infracţiunilor, România, suveranitatea, independenţa,
unitatea şi indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertăţile
acesteia, proprietatea, precum şi întreaga ordine de drept”. Deducem deci,
că dreptul penal ocroteşte toate valorile fundamentale. Criminalistica
investighează prin mijloacele sale specifice încălcarea acestor valori
fundamentale.

Corelaţia criminalisticii cu dreptul procesual penal

Deşi aparent cele două ştiinţe sunt aproape identice şi se ocupă cu
aceleaşi activităţi, obiectul dreptului procesual penal îl reprezintă studiul
normelor juridice procesual penale şi al raporturilor juridice reglementate de
acestea, în timp ce criminalistica, prin metode tactico-tehnico-ştiinţifice
investighează, descoperă, cercetează infracţiunea în materialitatea sa.
Activitate de cercetare criminalistică se desfăşoară pe baza şi în
conformitate cu normele de drept, dintre care normele procesual penale
sunt principalele utilizate.

Corelaţia criminalisticii cu criminologia

Deşi uneori apar confunzii între cele două discipline, criminalistica şi
criminologia au doar un scop general comun şi anume combaterea şi
prevenirea fenomenului infracţional.

Corelaţia criminalisticii cu medicina legală

Criminalistica cu medicina legală au o legătură foarte puternică mai
ales în cazul omuciderilor, infracţiunilor contra persoanei, ridicarea şi
cercetarea urmelor biologice. Fără aportul medicinei legale, cercetărorii
criminalişti nu şi-ar putea atinge scopul.

Corelaţia criminalisticii cu psihologia judiciară

Pentru descoperirea, investigarea şi cercetarea corectă a
infracţiunilor, căutarea victimelor, găsirea infractorilor ş.a.m.d. trebuie
urmărită psihologia celor ce săvârşesc infracţiuni şi chiar şi a victimelor.
Psihologia criminalului este foarte importantă pentru desluşirea completă a
firului infracţiunii, dar şi pentru combaterea şi prevenirea infracţiunilor de
acelaşi tip pe viitor. În acelaşi timp, psihologia judiciară serveşte
criminalisticii la elaborarea metodelor tactice de ascultare a martorilor,
învinuiţilor, inculpaţilor, îndiferent de persoana acestora.

Corelaţia criminalisticii cu sociologia

Sociologia se ocupă cu studiul maselor, ceea ce ajută foarte mult în
combaterea infracţiunilor sau la identificarea focarelor infracţionale. De
asemenea, cu aportul studiilor sociologice este descoperită, combătută, dar
şi prevenită infracţionalitatea în masă. Datorită carenţei în educaţie, anumite
grupuri, mase de oameni, chiar popoare sunt predispuse spre
infracţionalitate.

Corelaţia criminalisticii cu ştiinţele judiciare

Criminalistica are o strânsă legătură cu celelalte ştiinţe judiciare. Aşa
cum am arătat şi criminalistica este o ştiinţă judiciară. Fac parte din ştiinţele
judiciare, acele ştiinţe care nu pot fi incluse în categoria ramurilor de drept,
dar care au o importanţă vitală în descoperirea, prevenirea, combaterea,
investigarea şi cercetarea infracţiunilor: medicina legală, psihologia
judiciară, biologia judiciară etc

Corelaţia criminalisticii cu ştiinţele naturii

Criminalistica preia şi adaptează metode şi tehnici din ştiinţele naturii
pentru desăvârşirea scopului său. Astfel, cu ajutorul biologiei analizează
urmele de sânge de la locul faptei, cu ajutorul fizicii analizează distanţa în
funcţie de intensitatea zgomotului, cu ajutorul chimiei analizează
componenţa toxică a unui anumit produs.