Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Au lipsit:
- apelantul-inculpat B.L. cercetat în stare de libertate, pentru care a
răspuns avocat ales C.C., în baza împuternicirii avocaţiale
nr.322719/08.09.2009, ataşate la fila 64/dosar;
- apelantul-inculpat B.R.C., cercetat în stare de libertate,
reprezentat de avocat ales M.E. cu împuternicire avocaţială la dosar;
- apelantul-inculpat C.Ş. cercetat în stare de libertate, pentru care
se prezI.tă de avocat din oficiu S.E. cu împuternicire avocaţială la
dosar;
- apelantul-inculpat D.A., cercetat în stare de libertate, reprezentat
de avocat ales V.I., împuternicirii avocaţiale nr. 9/03.02.2010, ataşată la
fila 191/dosar;
-apelantul-inculpat S.M., cercetat în stare de libertate, reprezentat
de avocat L.M., în baza împuternicirii avocaţiale nr.1/03.02.2010, ataşată
la fila 145/dosar- vol.III;
- apelantul-inculpat Ş.G.A., cercetat în stare de libertate,
reprezentat de avocat ales D.A., în baza împuternicirii avocaţiale nr.
109826/10.11.2009, ataşată la fila 237/dosar;
- apelantul-inculpat C.L. pentru care a răspuns apărător desemnat
din oficiu G.F.;
- apelantul-inculpat P.A., cercetat în stare de libertate şi
reprezentat de avocat ales C.D., cu împuternicire avocaţială la dosar;
- apelantul-inculpat R.B., pentru care a răspuns avocat desemnat
din oficiu C.M., în baza delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie
nr. 033372/27.10.2009, ataşată la fila 245/dosar;
- apelantul-inculpat S.S., cercetat în stare de libertate, pentru care
a răspuns avocat ales, prin substituire pentru avocat P.V., în baza
împuternicirii avocaţiale ataşată la dosar;
- apelantul-inculpat S.C., cercetat în stare de libertate, reprezentat
de apărător ales D.P., cu împuternicirea avocaţială la dosar;
- apelantul-inculpat U.C., cercetat în stare de libertate, reprezentat
de apărător ales D.P., cu împuternicirea avocaţială la dosar;
- apelanta-inculpată V.A. cercetată în stare de libertate, pentru care
a răspuns apărător desemnat din oficiu C.M.L., în baza delegaţiei pentru
asistenţă judiciară obligatorie nr. 035412/11.11.2009, ataşată la fila
294/dosar;
- intimatul-inculpat D.I., cercetat în stare de libertate, pentru care
a răspuns avocat din oficiu B.V., în baza delegaţiei ataşată la dosar;
- intimatul-inculpat G.F., cercetat în stare de libertate pentru care a
răspuns apărătorul din oficiu C.G., cu delegaţie la dosar
- intimatul-inculpat I.A., cercetat în stare de libertate, pentru care a
răspuns apărător desemnat din oficiu Ş.I. cu delegaţia de substituire
emisă la data de 10.02.2010, ataşată la fila 48/vol.II/dosar a av.of. Ş.C.,
în baza delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr.
035412/11.11.2009, ataşată la fila 294/dosar;
- apelantul-parte civilă P.S. personal.
- intimaţii-parte vătămată M.G.şi M.M.;
- intimatul parte responsaB. civilmente S.T.
- autoritatea tutelară P.S.5.B..
- S.P.T.B..
Procedura de citare este leG.îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care
învederează instanţei depunerea la dosar a relaţiilor solicitate de la
Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date
prin care se arată că apelantul inculpat R.B. si intimata parte vătămată
M.G.figurează cu acelaşi domiciliu la care au fost citaţi.
Curtea procedează la ascultarea intimatei inculpate M.V.,
declaraţia sa fiind consemnată si ataşată la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza in stare de
judecată si acordă cuvântul părţilor asupra apelurilor declarate de
P.I.C.C.J - D.I.I.C.O.T.si inculpaţii: B.I., B.V., L.I., G.C., B.G.I.T., D.S., P.C.S.,
R.B., C.Ş., R.L., C.L., B.L., S.S., S.A., U.C., B.I., S.C., S.S., D.A., G.Ş., G.E.,
M.., B.R.C., V.A., A.I., P.A., S.M., Ş.G.A., I.D., C.A.C.si de partea civilă P.S..
Curtea pune in vedere apărătorilor din oficiu ai inculpaţilor să
formuleze apărări corespunzătoare, in conformitate cu jurisprudenţa
CEDO referitor la acest aspect.
Reprezentantul Ministerului Public arată că apelul Parchetului
vizează in primul rând achitarea inculpatei M. pentru comiterea
infracţiunii de aderare la un grup infracţI.al organizat iar pe de altă parte
vizează individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor A.I. si S.G.A..
Referitor la inculpata M. arată că din declaraţiile date in cursul
urmăririi penale, la instanţa de fond si la instanţa de apel (care este
conformă celor declarate anterior) rezultă că implicarea inculpatei in
tentativa recuperării sumelor de bani pe care părţile vătămate le datorau
in legătură cu acele O.ţiuni comerciale care au existat intre inculpată si
părţile vătămate privind funcţI.area fabricii de la R., in mod definitiv s-a
stabilit prin sentinţa penală nr.966/2006 a Tribunalului Bucureşti Secţia I
Penală că inculpata, având in vedere conflictele de natură comercială
sunt datorii care nu au fost contestate niciodată de organele de urmărire
penală in ceea ce priveşte debitele pe care părţile vătămate le aveau
faţă de inculpată, insă aceasta, dat fiind faptul că litigiile comerciale se
lungeau in mod justificat sau nejustificat prin prisma posibilităţilor
procedurale pe carele conferea legislaţia aplicaB. la acel moment, a
apelat la inculpatul B.I., care a format o brigadă formată din oamenii săi
de încredere cărora le-a dat ca sarcină să recupereze sumele de bani de
la părţile vătămate in virtutea unui comisI.de 30% pe care inculpatul
urma sa il primească din sumele recuperate.
Arată că toate etapele parcurse de inculpată sunt descrise
amănunţit in sentinţa penală nr.966/2006 a Tribunalului Bucureşti Secţia
I Penală. Arată că motivarea instanţei de fond cum că inculpata a fost
condamnată pentru această infracţiune iar din probatoriul administrat nu
rezultă in mod indubitabil sub aspect subiectiv, inculpata a aderat in mod
conştient la acest grup infracţI.al organizat, din probatoriul administrat,
rezultă o altă situaţie de fapt. Astfel, arată că inculpata a ştiut de la bun
început la ce se înhamă când a apelat la inculpatul B.I.. Arata ca este
adevărat că la acel moment inculpata nu a mai avut legătură cu
inculpatul B.care a coordonat grupul de intervenţie condus de G.C..
Mai arată că la instanţa de apel, când s-au admis parţial apelurile
declarate împotriva sentinţei penale nr.966/2006 a Tribunalului Bucureşti
Secţia I Penală, a făcut o apreciere foarte interesantă in ceea ce priveşte
aspectul psihic, existând toate elementele necesare pentru a o lega pe
această inculpată direct de grupul infracţI.al organizat, activităţile de la
Craiova fiind sub directa coordonare a acesteia, aceasta fiind practic cea
care a determinat modul de desfăşurare ale evenimentelor, iar faptul că
ulterior a reglat debitele si a recuperat din punct de vedere comercial
litigiile avute cu părţile vătămate nu înlătură cu nimic vinovăţia sa in ceea
ce priveşte aderarea la acelui grup infracţI.al organizat.
Referitor la modul de individualizare a pedepselor aplicate
inculpaţilor A.I. si S.G., arată că modul in care instanţa de fond, după ce
a constatat vinovăţia inculpaţilor, aplicat pedepse O.ate spre minimul
special cu suspendarea executării pedepsei. Apreciază că in acest mod
scopul pedepsei nu va fi atins niciodată si nu va avea un impact atât
asupra comportamentului inculpaţilor cat si asupra societăţii. Arată că
activitatea infracţI.ală a acestor doi inculpaţi nu este cu nimic mai prejos
de activitatea infracţI.ala a celorlalţi inculpaţi. Referitor la inculpatul A.I.
arată că pe lângă faptul că a prejudiciat activitatea infracţI.ală in
discoteca H., fiind fratele administratorului societăţii pe lângă sumele de
bani reprezentând taxa pentru a da posibilitatea prostituatelor să isi
desfăşoare activitatea acolo, erau plătiţi si ,,in natură”, aşa cum rezultă
din probatoriul administrat si din declaraţiile martorilor.
Referitor la inculpatul S.A. arată că acesta negat in mod continuu
comiterea faptei, acesta fiind cel care plasa acele prostituate la diferiţi
clienţi, acesta fiind cel care primea comisioanele pentru această
activitate, inculpatul folosindu-se de calitatea sa de angajat al hotelului,
in acest mod reuşind să isi creeze un cerc de clienţi la care plasa acele
prostituate.
Prin urmare, in baza art.379 pct.2 lit.a Cod de procedură penală
solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat, desfiinţarea in parte
a hotărârii atacate si condamnarea inculpatei M. pentru săvârşirea
infracţiunii prev. de art.7 din Legea nr.39/2003, in baza art.85 alin.1 Cod
de procedură penală, să se dispună anularea liberării condiţI.ate de 6
luni închisoare si aplicarea art.33 si următoarele Cod penal si aplicarea
unei pedepse tot cu suspendarea executării pedepsei.
Referitor la inculpaţii A.I. si S.G. solicită admiterea apelului
declarat de Parchet, desfiinţarea in parte a hotărârii atacate si
condamnarea acestora la pedepse cu executarea in regim de detenţie.
Apărătorul ales al intimatei inculpate M. solicită respingerea
apelului declarat de Parchet, hotărârea atacată fiind legală si temeinică.
Arată că această inculpată nu se face vinovată de săvârşirea infracţiunii
prev.de art.7 din legea nr.39/2000. Arată că inculpata nu a urmărit să il
şantajeze pe M., existând doar contracte comerciale iar faptul că aducea
oameni la fabrică era pentru a proteja patrimoniul si nu in scopul
şantajului. Arată că acele acestea erau reale şi s-a ajuns si la executarea
lor silită in urma hotărârilor judecătoreşti civile definitive.
Apărătorul ales al apelantului inculpat A.I. solicită admiterea
apelului declarat de acesta, desfiinţarea hotărârii atacate si achitarea
inculpatului in baza art.11 pct.2 lit.a rap.la arrt.10 lit. a Cod de procedură
penală, apreciind că fapta reţinută in sarcina inculpatului nu există. Arată
că s-a reţinut că in calitate de sef de unitate la discoteca H., inculpatul ar
fi pretind si primit diverse sume de bani pentru a-si da acordul de
practicare a prostituţiei in incinta loC.lui unde isi desfăşura activitatea.
Apreciază că prin motivarea instanţei de fond, inculpatul este
apărat si nu acuzat, menţinându-se ca in acea perioadă când fraţii B.
erau de nestăvilit, si nici un comerciant nu îndrăzN.să li se opună, fiind
sprijiniţi chiar de politie si de oameni politici, inculpatul avea de a ales
intre a le interzice accesul in local a coinculpaţilor si de a suporta
repercusiunile si intre a –i accepta in anumite condiţii si să încerce sa
menţină liniştea in local, ba chiar să obţină si un profit, reţinându-se
astfel de instanţa de fond că inculpatul a ales cea de a doua varianta si
din dorinţa de a obţine cat mai mulţi bani a depăşit graniţa legalităţii,
intrând pe tărâm infracţI.al, instituind obligaţia plătii unei taxe de către
prostituatele care isi racolau clienţii in discotecă, banii fiind percepuţi sub
forma unor consumaţii obligatorii, pe care trebuiau să le facă clienţii
fetelor, fie sub forma plătii unui comisI.la părăsirea loC.lui. Arată că
există situaţii când anumite activităţi umane sunt in principiu licite si
numai când ele se subsumează intenţiei infracţI.ale, este vorba de o
ilegalitate.
Arată că pe inculpat nu il interesa cine este clientul loC.lui, ci doar
ca acesta să plătească acea sumă care prin decizia depusă la dosar a
SC C.H. in care se spuN.că urmare Ordonanţei Guvernului nr.36/20023,
si a declaraţiilor de impunere a impozitului pe spectacole, s-a dispus
obligativitatea efectuarea unui consum minim. Astfel, apreciază că
inculpatul nu a făcut altceva decât să respecte o decizie a conducerii
societăţii de obligativitate a plătii unei sume de bani.
Arată că dacă lucrurile ar fi stat aşa cum retine Parchetul,
inculpatul s-ar fi mulţumit cu soluţia instanţei de fond, dar acesta
apreciază că este nevinovat si doreşte o soluţie corectă. Mai solicită a se
avea in vedere persoane inculpatului care este o persoană serioasă,
credincioasă si are o vârstă înaintată, iar unitatea comercială La care
lucra a avut un aşa succes si datorită prestaţiei sale.
In ceea ce priveşte apelul declarat de Parchet, implicit apreciază că
se impune respingerea acestuia.
Apărătorul ales al apelantului inculpat S.G.A. apreciază
hotărârea atacata nelegală si netemeinică, având in vedere că la
instanţa de fond s-a reţinut ca acest inculpat a făcut parte din grupul
infracţI.al condus de fraţii B.si plasa in H.L., contra unui comisI., diverse
prostituate. Apreciază aceste susţineri total nereale si nu se coroborează
cu întreg probatoriul administrat in cauză. Arată că acest inculpat a fost
trimis in judecată doar pe baza unei singure convorbiri telefonice intre
acesta si C.T. din care nu rezultă faptul că ar fi avut legături cu grupul
infracţI.al. Arată că fisele de pontaj de la hotel au fost interpretate de
instanţa de fond in mod total eronat, având in vedere că la momentul
când acele fete intrau in hotel pentru a merge la trei cetăţeni italieni pe
care ii cunoşteau si nu aveau nevoie să fie plasate, inculpatul nu era de
serviciu si nu se poate concluzI.a astfel că acele fete erau racolate si
trimise acelor bărbaţi. Solicită a se avea in vedere declaraţiile martorilor
care au declarat ca niciodată nu l-au văzut pe inculpat primind sume de
bani, acesta fiind bagajist si nu a intervenit pe lângă recepţiO.r pentru a
introduce pe cineva in hotel. Arată că inculpatul nu putea interzice acelor
fete să meargă la camera la care acestea solicitau să meargă. In plus,
arată că nici un alt inculpat din dosar, nu il cunoştea pe acest inculpat.
Arată că după ce C.a dat declaraţii in legătură cu acest inculpat, dar si cu
alţii, fata de aceasta s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală,
reţinându-se că a săvârşit fapta fără intenţie. Solicită astfel, admiterea
apelului declarat de inculpat si respingerea apelului declarat de Parchet.
Apărătorul ales al apelantului inculpat B.I. solicită să se aibă in
vedere motivele de apel depuse la dosar. Arată că a invocat autoritatea
lucrului judecat cu privire la această infracţiune prev. de art.7 alin.1 si 3
din Legea nr.39/2003. A solicitat achitarea inculpatului conform art.10
lit.a si c Cod de procedură penală, a invocat aspecte de nelegalitate in
legătură cu aplicarea pedepsei, apreciind ca aceasta s-a produs ca
urmare a unei interpretări total greşite a art.7 din legea nr.39/2003, fiind
forţata această interpretare, stabilindu-se pedepse in raport de toate
infracţiunile reţinute in cauză. Mai arată că s-a dispus la instanţa de fond
îndreptarea erorii materiale cu referire la recidiva prev. de art.37 lit.a Cod
penal, ceea ce era total eronat. In ceea ce priveşte confiscarea dispus
de instanţă, arată că prin motivele de apel s-a motivat faptul că aceasta
este prost făcută si trebuie înlăturată. Mai arată cu privire la deducerea
făcută de instanţa de fond, că lipseşte deducerea cu privire la o perioadă
de la 29.09.1994 la 28.11.1994, perioadă ce a fost executată de inculpat.
Referitor la autoritatea de lucru judecat invocată, arată că potrivit
art.317 Cod de procedură penală judecata se mărgineşte la fapta si
persO. arătată in actul de sesizare. Arată că Tribunalul Bucureşti a fost
sesizat anterior, in anul 2005, cu judecarea a 31 de inculpaţi, aceiaşi ca
si in cauza de fată, pentru mai multe fapte, infracţiuni ce in cauza de fata
s-au dovedit a fi infracţiuni scop. Arată că in cauza anterioara a fost
descrisă si infracţiuN.prev. de art.7 alin.1 si 3, sesizarea fiind astfel
făcută cu privire la infracţiune si la persoane, astfel că instanţa de fond ar
fi trebuit să pună in discuţie schimbarea încadrării juridice cu privire la
faptele cu care a fost sesizată in partea expozitivă, prima instanţă
pronunţându-se prin tăcere asupra acestui aspect.
Mai arată că prin decizia 53/2007 a Curţii de Apel Bucureşti s-a
tratat problema existentei unui grup infracţI.al organizat, ajungându-se ca
concluzia că este o participare ocazI.ală, date fiind raporturile de rudenie
si prietenie dintre aceştia.
Apărătorul ales al apelanţilor inculpaţi B.V., S.C., S.S., B.I.,
S.A. si U.C. arată că este de necontestat faptul că Parchetul prin
rechizitoriu si instanţa de fond prin modul cum motivează sentinţa penala
se raportează la grupul infracţI.al dar nu s-a pus in discuţie această
problemă de drept. Apreciază că este absurd să se dispună trimiterea in
judecată separat pentru infracţiuN.prev. de art.7 din Legea nr.39/2003
fată de infracţiunile scop ale grupului infracţI.al. Arată că deşi se susţine
că in cauza anterioară nu s-a luat in calcul infracţiuN.prev. de art.7 din
Legea nr.39/2003, in realitate s-a făcut judecata si pentru această
infracţiune, aşa cum reiese si din motivarea hotărârii date in acel dosar,
precum si in cuantumul pedepselor aplicate.
In ceea ce priveşte apelurile declarate de inculpaţi, arată că
formulase si o cerere de probatorii si a indicat un număr de 43 de martori
care ar fi trebuit să fie audiaţi, indicând si numele inculpaţilor ce nu au
fost audiaţi de instanţa de fond. Arată că deşi conform art.377 alin.2 Cod
de procedură penală se poate face acest lucru, apreciază că nu trebuie
ca instanţa de apel să administreze aceste probe ce nu au fost
administrate de instanţa de fond. Prin urmare, arată că nu mai susţine
această cerere si solicită casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei
spre rejudecare.
Apreciază că sunt întrunite condiţiile de nulitate prin nerespectarea
dreptului la apărare, fiind încălcată si competenta materială a instanţei.
Arată că este nepermis să se dispună schimbarea încadrării juridice a
faptelor printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale. Astfel pentru
inculpatul B.V., după 5 luni, s-a reţinut aplicarea dispoziţiilor art.33 lit.a
Cod penal, acesta fiind un motiv de casare si trimitere spre rejudecare.
Mai arată că prin hotărâre s-a omis să se menţiO.ze ca încheierea de
dezbateri face parte integrantă din hotărâre si acesta fiind un motiv de
casare, hotărârea necuprinzând elementele obligatorii prevăzute de lege.
Mai arată că pentru judecarea cauzei privind inculpatul minor C., instanţa
ar fi trebuit să fie una specializată in acest sens, neexistând nicio dovadă
că judecătorul avea competenta sa judece cauze cu minori.
Mai arată că este nepermis ca instanţa de fond să folosească
probele obţinute pentru argumentarea vinovăţiei inculpatului prin
interceptări telefonice ce au fost declarate neleG.obţinute, aşa cum a
stabilit I.C.C.J.. Apreciază că in aceiaşi situaţie se regăsesc si
convorbirile dintre inculpaţi si anchetatori, fiind încălcat dreptul la apărare
si neputând servi ca probă. Arată că instanţa de fond a încălcat
dispoziţiile art.175 Cod de procedură penală, neaudiind o serie întreagă
de martori, au fost audiat unii inculpaţi in lipsa altor inculpaţi. Astfel, prin
încălcarea dreptului de apărare, se impune casarea cauzei si trimiterea
ei spre rejudecare. Arată că aceste motive sunt comune pentru toţi
inculpaţii pe care ii asistă.
Arată că Parchetul si instanţa de fond nu au reuşit să stabilească
modalitatea in care a fost săvârşită infracţiuN.prev. de art.7 din Legea
nr.39/2003, reţinându-se doar că in perioada 2002-2004 inculpaţii au
constituit, iniţiat si sprijinit sub orice formă un grup infracţI.al organizat,
deşi trebuia să se indice care dintre laturile obiective ale aceste
infracţiuni sunt săvârşite de către fiecare inculpat in parte. De asemenea,
nu s-a reuşit să se arate nici care este infracţiuN.scop a grupului
infracţI.al, motivarea pe larg pe acest aspect regăsindu-se in concluziile
depuse la dosar.
Prin urmare, arată că infracţiuN.prev. de art.7 din Legea
nr.39/2003 nu are suport material in sensul legii si pentru instanţa de
fond nu a putut administra probele necesare reţinerii acestei infracţiuni,
solicită casarea hotărârii si trimiterea ei spre rejudecare la instanţa de
fond. In subsidiar, solicită achitarea tuturor inculpaţilor pe care ii asistă.
Referitor la infracţiuN.prev. de art.329 Cod penal, arată că este
greu de crezut că inculpatul B.V., din penitenciar, controla activitatea a
două prostituate si nu este dovedită in nici un fel, fiind astfel evident că
nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.
Apărătorul ales al inculpatului D.S., arată că pedeapsa aplicată
clientului său este greşită si că susţine excepţia invocată de ceilalţi
apărători, astfel că in temeiul art.379 alin.2 lit. b Cod de procedură
penală solicită judecarea cauzei si aplicarea prevederilor art.11 pct.2 lit.a
rap. la art.10 lit.j Cod de procedură penală si să se constate incidenta
autorităţii de lucru judecat. Astfel, in acest sens, invocă practică CEDO
prin care se condamnă autorităţile care aduc o atingere gravă prezumţiei
de nevinovăţie, incitând publicul să creadă in vinovăţia unei persoane
sau se prejudiciază aprecierea faptelor de către judecător. Arată că nu
este înfrântă numai prezumţia de nevinovăţie, dar si dreptul la un proces
echitabil.
In ceea ce priveşte apelul declarat de inculpat, arată că a criticat
hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate si netemeinice in principal
pentru modul in care i-a fost aplicată pedeapsa, inculpatul trebuind sa
beneficieze de prevederile art.9 lit.b din Legea nr.39/2003 si de
prevederile art.19 din Legea 682/2002, având calitatea de martor,
declaraţiile sale fiind folosite de Parchet in susţinerea acuzării, astfel că
pedeapsa aplicată acestuia trebuia redusă la jumătate. In subsidiar, in
temeiul art.11 pct.2 lit.b rap.la art.10 lit.i1 Cod de procedură penală
încetarea procesului penal, fiind o cauză de nepedepsire. Solicită a se
avea in vedere înscrisurile depuse la dosar.
Apărătorul ales al apelantului inculpat S.M. arată că grupul
infracţI.al pretins nu este stabilit clar ca roluri si funcţii, fiecare inculpat
luând o decizie întâmplătoare, neavând nici o legătură cu alţi inculpaţi.
Solicită in temeiul art.379 alin.2 lit.a Cod de procedură penală admiterea
apelului declarat de inculpat, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond si
achitarea acestui inculpat in temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d
Cod de procedură penală, 11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a Cod de
procedură penală, art.11 pct.2 lit.b rap. la art.10 lit.j Cod de procedură
penală iar in subsidiar, aplicarea unei pedepse de pA. la 6 ani închisoare
pentru infracţiuN.prev. de art.7 din Legea nr.39/2003.
Apărătorul ales al apelantului inculpat G.E. arată că excepţia
invocată este întemeiată si să se constate că pentru faptele pentru care
inculpatul pe care il apără a fost trimis in judecată, există autoritate de
lucru judecat. Arată că există la dosar hotărârea de condamnare a
inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism in conţiN.l
căreia reiese in mod clar situaţia de fapt avută in vedere de instanţă, aşa
cum a fost descrisă si in rechizitoriul de atunci ce coincide cu situaţia de
fapt prezentată si in rechizitoriul din prezenta cauză, declaraţiile de
martor si actele prezentate fiind identice, singura diferenţă fiind
încadrarea juridică.
In ceea ce priveşte apelul declarat de inculpat, arată că instanţa de
fond in mod greşit a reţinut ca sunt întrunite elementele constitutive ale
infracţiunii prev. de art.7 din Legea nr.39/2003, audierile neavând in
vedere strict faptele săvârşite de acesta si nu s-a A.lizat suficient situaţia
de fapt, astfel că motivarea hotărârii este generică si nu cuprinde
elementele pe care se întemeiază soluţia, nu prevede ce fapte a săvârşit
inculpatul, nu prevede in ce măsură a contribuit/participat/aderat la acest
presupus grup infracţI.al. Arată că instanţa de fond nu a avut suficiente
elemente să lămurească contrA.cţiile din declaraţiile martorilor, in
rechizitoriu punându-se accentul pe elemente de violenta care nu se
regăsesc in actele materiale reţinute in sarcina acestui inculpat. Solicită
să se constate că împotriva acestui inculpat nu există nicio plângere si
nicio parte vătămată care să il acuze de vreo faptă de constrângere,
declaraţiile fiind contrA.ctorii. In acest sens, solicită sa se aibă in vedere
concluziile scrise depuse la dosar, impunându-se achitarea inculpatului.
In subsidiar, solicită redozarea pedepsei, avându-se in vedere conduita
inculpatului, aşa cum rezulta din actele in circumstanţiere aflate la dosar,
inculpatul fiind arestat preventiv timp de un an si 6 luni, timp in care s-a
comportat in mod corespunzător si s-a reabilitat.
Apărătorul ales al apelantului inculpat B.G.I.T. arată că este de
acord cu excepţia invocată de colegii săi. Pe apelul declarat de inculpat
arată că faptele reţinute in sarcina acestui inculpat au o greşită încadrare
juridică. Astfel, arată că s-a reţinut in sarcina inculpatului săvârşirea
infracţiunii de tâlhărie si de lipsire de libertate, deşi corect era se retine
numai infracţiuN.de lipsire ilegală de libertate prev. de art.189 alin.2 Cod
penal. Prezintă situaţia de fapt retinită in hotărârea atacată si arată că
rezultă doar infracţiuN.de lipsire de libertate, având in vedere că se retine
că ulterior s-au întors inculpaţii să ia bunurile respective ce se găseau in
custodia martorei C.I.. Apreciază că pentru reţinerea infracţiunii de
tâlhărie, trebuie să intervină folosirea violenţei. Mai arată că in hotărârea
atacată, se reţin in considerente două fapte iar in dispozitiv, inculpatul
este condamnat pentru o singură faptă, astfel că instanţa de fond nu a
soluţI.at fondul cauzei, ceea ce impune conform art.379 alin.2 lit. b Cod
de procedură penală, casarea acestei hotărâri si trimiterea ei spre
rejudecare. Critică hotărârea primei instanţe si pentru greşita reţinere a
situaţiei de fapt. Arată că inculpatul a susţinut încă de la început că nu a
participat la săvârşirea unei asemeN.fapte, acuzarea bazându-se doar
pe declaraţia martorei Cegă I.care este interesată in disimularea
adevărului si care are calitate de complice la săvârşirea infracţiunii,
având o participare foarte activă in acest sens. In plus, arată că trei
martori audiaţi in cauză au arătat că la momentul săvârşirii infracţiunii,
inculpatul se afla la discotecă si nu la locul faptei. Referitor la folosirea
convorbirilor telefonice, arată că acestea au fost contestate de către
inculpat, si s-a ajuns la concluzia că nu se poate efectua o expertiză in
acest sens. Mai arată că nu se poate retine zvonul că acest inculpat ar
cunoaşte alţi inculpaţi din cauză, neputându-se baza probele pe nişte
zvonuri. Mai arată că au fost încălcate prevederile art.309 Cod de
procedură penală referitoare la conţiN.l minutei, ceea ce atrage
desfiinţarea hotărârii atacate.
Prin urmare, solicită admiterea apelului declarat de inculpat,
casarea hotărâri atacate si achitarea inculpatului conform art.11 pct.2
lit.a rap.la art.10 lit.c Cod de procedură penală. In subsidiar, solicită
micşorarea pedepsei aplicate de instanţa de fond.
Apărătorul ales al apelantului inculpat G.C. arată că pedeapsa
aplicată acestui inculpat este netemeinică având in vedere că ii sunt
aplicabile prevederile art.9 din Legea nr.39/2003 si fata de
atitudiN.inculpatului avută in cadrul urmăririi penale si in cursul cercetării
judecătoreşti. Astfel, in temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod de procedură
penală solicită admiterea apelului declarat de acesta, si aplicarea unei
pedepse mai mici. Solicită a se avea in vedere si concluziile scrise
depuse la dosar.
In ceea ce il priveşte pe inculpatul S.S., acelasi apărător, arată
că critica adusă priveşte netemeinica hotărârii atacate asupra
cuantumului pedepsei, acesta executând deja pedeapsa pentru
infracţiunile pentru care este cercetat, fiind liberat condiţI.at in acest
moment, fiind îndeplinite in cauză prevederile art.52 Cod penal referitor
la scopul pedepsei. Prin urmare, solicită admiterea apelului declarat de
inculpat si aplicarea unei pedepse mai mici.
Apărătorul ales al apelantului inculpat B.R.C. arată că
participaţia acestuia penală la faptele de care este acuzat a fost una
periferică iar din probele administrate reiese faptul că acesta nu se face
vinovat de săvârşirea acestor infracţiuni. Arată că se reţine doar că in
noaptea de 03.06.2004 împreuna cu alţi coinculpaţi ar fi răpit trei martore
ce se ocupau cu practicarea prostituţiei si ca le-ar fi lipsit de libertate.
Arată că la acel moment inculpatul era taximetrist si astfel transporta
persoane vizate de ancheta P.ului, iar declaraţia celor trei martore nu se
coroborează cu nimic altceva. Arată că in realitate martorele au participat
la o P.cere, de bună voie au întreţinut relaţii sexuale cu diverse persoane
si astfel nu se pot retine in sarcina acestui inculpat trei infracţiuni de
lipsire de libertate si de una de viol deşi pentru aceasta din urma nu s-a
formulat nici măcar plângere. Arată că in mod netemeinic instanţa de
fond a transformat meseria de taximetrist in una de acoperire pentru
faptele ce le-ar fi săvârşit. Solicită astfel admiterea apelului declarat de
inculpat si achitarea acestuia conform art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d
Cod de procedură penală iar in subsidiar, reducerea pedepsei aplicate
de instanţa de fond, si menţinerea deciziei de suspendare, urmând a se
avea in vedere actele in circumstanţiere aflate la dosar.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat L.I. solicită in baza
art.379 pct.2 lit.a Cod de procedură penală admiterea apelului declarat
de acesta, casarea hotărârii atacate si redozarea pedepsei. Arată că
acest inculpat cunoaşte numai 5 din toţi coinculpaţii si nici nu există vreo
relaţie de subordonare, deşi s-a reţinut de către Parchet că acesta ar fi
un apropiat al fraţilor B., dar nu se precizează in mod concret ce rol
ocupă. Arată că singura vină a acestuia este că a fost la acel bar si ca că
ii cunoaşte pe unii dintre inculpaţi si că avea cunoştinţă de anumite
activităţi.
Apărătorul ales al apelantului inculpat D.A., arată că nu există
dovezi in ceea ce priveşte constituirea acestui grup infracţI.al si solicită in
baza art.379 pct.2 lit.a Cod de procedură penală admiterea apelului
declarat de inculpat, desfiinţarea hotărârii atacate si achitarea
inculpatului conform art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.c Cod de procedură
penală. Arată că instanţa de fond a avut in vedere declaraţia inculpatului
I.A. de la urmărirea penală dar nu si declaraţia data in fata instanţei de
fond prin care arată că acest inculpat lucra pentru fraţii B. iar declaraţia
de la urmărirea penală a fost dată sub presiuN.anchetatorilor. In acelaşi
mod, instanţa de fond a A.lizat si declaraţiile date de inculpaţii D.S.si de
I.D.si nu s-a avut in vedere nici declaraţia inculpatului B.V. de la instanţa
de fond. Precizează ca nu s-a avut in vedere că martorii cu identitate
protejată au dat declaraţii contrA.ctorii, confundându-l pe acest inculpat
cu alte persoane si ca nu se poate retine că inculpatul era şoferul
inculpatului B.V. atâta timp cat nici măcar nu avea permis de conducere.
Depune la dosar o fotografie ce il înfăţişează pe acest inculpat la data
presupusei infracţiuni din care să se constate că acesta avea o alta
fizI.omie decât cea avută ulterior. Apreciază că s-au încălcat prevederile
art.6 din CEDO in ceea ce priveşte prezumţia de nevinovăţie si nu s-au
avut in vedere la individualizarea pedepsei si circumstanţele personale
ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale si are doi
copii minori.
Apărătorul ales al apelantului inculpat I.D.solicită trimiterea
cauzei spre rejudecare, conform celor menţI.ate anterior de către ceilalţi
apărători iar in subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei in sensul
coborârii acesteia sub minimul special prevăzut de lege.
In ceea ce il priveste pe inculpatul M.I. acelaşi apărător arată că
nu se poate dispune condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii
prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 si să se dispună achitarea acestuia,
fapta reţinută in sarcina sa fiind inexistentă. Arată că la filele 13 si 14 din
rechizitoriu nu inserat numele acestui inculpat care a fost trimis in
judecată din eroare, iar in hotărârea atacată se regăseşte o singură
referire vagă a infracţiunilor pentru care a fost deja condamnat la
pedeapsa de trei ani cu suspendare. Arată că inculpatul nu este
cunoscut cu antecedente penale si a avut o atitudine sinceră constantă.
In subsidiar, solicită schimbarea încadrării juridice a faptelor din art.7 in
art.8 din Legea nr.39/2003.
Apărătorul apelantului inculpat C.A. solicită să se aibă in vedere
faptul că inculpatul nu mai are părinţi, are probleme de sănătate si
venise in acel restaurant pentru a fi alături de alţi copii si nu se poate
retine că a aderat la un grup infracţI.al. Arată că nu a fost iniţiativa
inculpatului minor să săvârşească anumite fapte si să se aibă in vedere
atitudiN.inculpatului avută in timpul cat a fost arestat, participând la
diverse activităţi educaţI.ale. Prin urmare, solicită înlăturarea sporului de
pedeapsă aplicat de instanţa de fond.
Apărătorul apelantului inculpat P.C.solicită admiterea apelului
declarat de acesta, achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii
prev. de art.7 din Legea nr.39/2003, conform art.11 pct.2 lit.a rap.la
art.10 lit.a Cod de procedură penală. Arată că inculpatul a fost deja
condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate, iar faptul
că mai cunoştea alţi inculpaţi, nu înseamnă că ar fi făcut parte dintr-un
grup infracţI.al organizat. In subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei
si coborârea ei, fata de circumstanţele personale ale inculpatului,
conform art.74 lit.a si c Cod penal, care este căsătorit, are un copil minor
si un loc de muncă.
In ceea ce il priveste pe inculpatul D.I., acelaşi apărător, arată că
lasă soluţia ce se va pronunţa la aprecierea instanţei .
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat C.Ş.solicită,
admiterea apelului declarat de inculpat si trimiterea cauzei spre
rejudecare. In principal, solicită achitarea inculpatului conform art.11
pct.2 lit.a cpp rap.la art.10 lit.d Cod de procedură penală iar in subsidiar,
aplicarea unei pedepse mult diminuată fată de cea aplicată de instanţa
de fond.
Apărătorul apelantului inculpat B.L. solicită admiterea apelului
declarat de acesta, instanţa de fond dispunând in mod greşit
condamnarea acestuia. Solicită a se avea in vedere concluziile scrise
aflate la dosar si mai arată că in mod greşit s-a dat crezare unor
declaraţii inexacte. Solicită achitarea inculpatului atât pentru
infracţiuN.prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 cat si pt cea prev. de
art.189 si 194 Cod penal .
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat C.L.solicită
admiterea apelului declarat de acesta si achitarea conform art.11 pct.2
lit.a rap.la art.10 lit.a Cod de procedură penală. Arată că este de acord
cu susţinerile antevorbitorilor săi cu privire la autoritatea de lucru judecat.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat G.Ş. solicită
admiterea apelului declarat de acesta si achitarea conform art.11 pct.2
lit.a rap.la art.10 lit.a Cod de procedură penală, declaraţiile martorilor
fiind contrA.ctorii. Arată că inculpatul era un apropiat al familiei B.si se
ocupa de transportul copiilor acestora si nimic mai mult. In subsidiar,
solicită reducerea pedepsei aplicate acestuia sub minimul prevăzut de
lege.
In ceea ce il priveşte pe intimatul inculpat G.F., acelaşi
apărător, solicită respingerea apelului declarat de Parchet.
Apărătorul ales al apelantilor inculpati B.I., B.V. si P.A. arată că
susţine nulitatea primei hotărâri in raport de modalitatea in care s-a
pronunţat încheierea de îndreptare a erorii strecurate in minuta hotărârii,
fiind modificată de aşa natura încât nu se înţelege ce pedeapsa executa
inculpatul B.I., singurul remediu fiind casarea cauzei si trimiterea spre
rejudecare. In plus, arată că in hotărârea de condamnare, 6 persoane
sunt prezentate cu aceleaşi date de identificare. Arată că este de acord
si cu susţinerile antevorbitorilor săi cu privire la autoritatea de lucru
judecat. Apreciază că in mod greşit instanţa de fond a avut in vedere
doar cele prezentate in rechizitoriu, dar nu si solicitările apărării. Mai
arată că nu s-au avut in vedere mai multe aspecte, cum ar fi solicitarea
de restituire a cauzei la Parchet, nelegalitatea convorbirilor telefonice.
Mai arată că instanţa de fond deşi a făcut aplicarea dispoziţiilor art.327
alin.3 Cod de procedură penală, nu s-a dat citire efectiv acestor
declaraţii, încălcându-se astfel dreptul la apărare, precum si a
prevederilor art.6 din CEDO, neputându-se astfel adresa întrebări
martorilor. Apreciază că nu s-a ţinut cont de autoritatea de lucru judecat
si se impune rejudecarea cauzei pt ca judecata sa se desfăşoare intr-un
cadru corect.
Apărătorul din oficiu al apelanţilor inculpaţi R.B. si V.A. arată
că achiesează la concluziile anterioare referitoare la autoritatea de lucru
judecat. Solicită achitarea acestora conform art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10
lit.a Cod de procedură penală având in vedere că simplul fapt că ii
cunoştea pe alţi inculpaţi nu ii face părtaşi la constituirea unui grup
infracţI.al organizat. In subsidiar, solicită a se da o mai mare eficienta
circumstanţelor personale ale acestora prev. de art.74,76 cp. in ceea ce
o priveşte pe inculpata V.A. solicită a se avea in vedere că nu este
cunoscuta cu antecedente penale si avea o vârsta frageda la acea
vreme.
Apărătorul ales al apelantului inculpat R.L.arată că nu sunt
întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru care a fost trimis in
judecată, neputându-se retine incidenta dispoziţiilor art.7 din Legea
nr.39/2003. Arată că inculpatul nu a făcut altceva decât ca in data de
03.03.2004 a vrut să isi facă singur dreptate. Mai arată că inculpatul este
finul inculpatului D.S.si atâta tot. Astfel, in temeiul art.379 Cod de
procedură penală solicită admiterea apelului declarat de inculpat si
achitarea inculpatului conform art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d Cod de
procedură penală. In subsidiar, solicită redozarea pedepsei, având in
vedere ca inculpatului ii sunt aplicabile prevederile art.9 din Legea
nr.39/2003, iar instanţa de fond nu a avut in vedere circumstanţele
personale ale acestuia care are un service auto si are un număr de peste
30 de angajaţi, are o familie, doi copii minori, fiind aplicabile prevederile
art.74, 76 Cod penal. solicită aplicarea unei pedepse cu suspendare sau
sa se constate concursul de infracţiuni cu pedeapsa deja executată.
Apelantul partea civilă P.S. solicită restituirea bunurilor sale
reţinute în cursul urmăririi penale.
Reprezentantul Ministerului Public arată că faptele reţinute prin
decizia penală nr.53/A/2007 a Curţii de Apel Bucureşti se referă la un
grup organizat, şi nu la un grup infracţI.al organizat, referindu-se la
anumite infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal. In plus, arată că
sintagma de autoritate de lucru judecat nu se regăseşte in Codul de
procedură penală, ci în Codul de procedură civilă, practica judiciară fiind
cea care a stabilit care sunt condiţiile în care se poate reţine autoritatea
de lucru judecat, iar I.C.C.J. prin decizia nr.38/14.12.2009 a stabilit care
sunt condiţiile pentru ca într-o cauză penală să se poată reţine acest
aspect. Arată că în prezenta cauză au existat rechizitorii prin care
inculpaţii au fost trimişi în judecată, rechizitorii ce au fost cO.xate, iar in
toate cele trei faze procesuale, fond, apel, recurs, nu există nicio soluţie
de achitare sau condamnare pentru infracţiuN.prev. de art.7 din Legea
nr.39/2003.
Mai arată că inculpatul C.A.C.a fost singurul inculpat trimis în
judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.7 din Legea
nr.39/2003, iar instanţa de fond a disjuns soluţI.area cauzei privind pe
acesta. Arată că titularul acţiunii penale este P.ul, iar potrivit dispoziţiilor
art.263 alin.1 Cod de procedură penală, rechizitoriul trebuie să conţină
faptele pentru care au fost cercetaţi inculpaţii, precum şi dispoziţia
expresă de trimitere în judecată a acestora. Or, în nici unul dintre
rechizitoriile cO.xate în prezenta cauză, nu există nicio menţiuN.despre
trimiterea în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.7 din
Legea nr.39/2003 (cu excepţia inculpatului C.A.C., despre care a făcut
vorbire anterior), astfel că instanţa de judecată nu se putea pronunţa sub
acest aspect. Prin urmare, consideră că nu se poate reţine în prezenta
cauză autoritatea de lucru judecat pentru infracţiuN.prev. de art.7 din
Legea nr.39/2003 şi nu se poate face aplicarea art.10 lit.j Cod de
procedură penală.
Arată că o bună parte a activităţii infracţI.ale, a început anterior
intrării în vigoare a Legii nr.39/2003, dar potrivit legii, o infracţiune se
consideră efectuată, la momentul ultimului act material, ce este reţinut in
anul 2004, astfel că încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina
inculpaţilor, a fost una corectă.
CURTEA,
D I S P U N E:
PREŞEDINTE, GREFIER,
D I S P U N E:
PREŞEDINTE, GREFIER,
SEDINTA PUBLICĂ DE LA 18.02.2011
D I S P U N E:
PREŞEDINTE, GREFIER,
D I S P U N E:
PREŞEDINTE, GREFIER,
D I S P U N E:
PREŞEDINTE, GREFIER,
SEDINTA PUBLICĂ DE LA 01.04.2011
D I S P U N E:
PREŞEDINTE, GREFIER,
D I S P U N E:
PREŞEDINTE, GREFIER,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A II-A PENALĂ
CONSIDERENTE,
10. În baza art.7 alin 1-3 din Legea 39/2003 , cu aplic.art 37 lit.a
C.p. a fost condamnată inculpata S.A. (………), la pedeapsa de 10 ani
inchisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 65 C.p., i s-a interzis inculpatei exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 6 ani, in conditiile art 66 C.p.
S-a constatat ca fapta dedusa judecatii in prezenta cauza este in
concurs real cu faptele pentru care inculpata a fost condamnata prin
sentinta penala nr. 966/2005 a Tribunalului Bucuresti, definitiva prin
decizia penala nr.769/2008 a ICCJ la pedeapsa inchisorii de 6 ani.
A fost descontopită pedeapsa principala rezultanta de 12 ani
inchisoare si pedeapsa complementara rezultantă constand în
interzicerea drepturilor prev de art 64 lit.a si b C.p. pe o perioada de 5
ani, aplicate prin sentinta penala nr.966/2005 a Tribunalului .......în
pedepsele compO.nte, care au fost repuse in individualitatea lor, dupa
cum urmează:
- 3 pedepse a câte 8 ani inchisoare, fiecare, pentru savarsirea
infractiunii prev. de art 25 rap la art 189 alin 1 si 2 Cp cu aplic.art 37 lit.la
Cp si art 33 lit.b C.p.;
- o pedeapsa de 3 ani inchisoare si 5 ani interzicerea
drepturilor prev de art 64 lit.a si b C.p, pentru savarsirea infractiunii prev
de art.329 alin 1 C.p cu aplic art 37 lit.a C C.p si art 41 alin 2 C.p;
- o pedeapsa de 10 ani inchisoare si 5 ani interzicerea
drepturilor prev de art 64 lit.a si b C.p, pentru savarsirea infractiunii prev
de art.13 alin 1,2,3,4 din legea nr 678/2001 , cu aplic art 37 lit.a C C.p si
art 41 alin 2 C.p;
- o pedeapsa de 2 ani închisoare aplicata prin s.p. nr
3521/28.10.1999 a Judecatoriei sector 5 Bucuresti, definitiva prin
decizia penala nr.1524/27.09.2000 a CAB, gratiata conditI.at prin Legea
137/1997.
S-a făcut aplicarea disp.art 10 din Legea 137/1997 privind
revocarea gratierii conditI.ate a pedepsei de 2 ani inchisoare aplicata
prin sentinta mai sus amintita si s-a adăugat aceasta pedeapsa la fiecare
dintre pedepsele aplicate inculpatei, urmand ca aceasta sa execute
pedepsele de: 12 ani inchisoare, 12 ani inchisoare, 5 ani inchisoare si 3
pedepse a cate 10 ani inchisoare, fiecare.
In baza art.33 lit.a, art.34 lit.b si art. 35 C.p., au fost contopite
pedepsele, inculpatei dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai
grea, respectiv 12 ani inchisoare ca pedeapsa rezultanta principală si
pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit.a si b
C.p., pe timp de 6 ani.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 88 C.p, s-a dedus preventia de la data de 18.11.2004,
la zi.
A fost anulat MEPI emis în baza sentintei penale nr.966/2005 a
Tribunalului ....... si s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare
pentru pedeapsa rezultanta aplicata prin prezenta sentinta.
11. În baza art.7 alin 1-3 din Legea 39/2003 , cu aplic.art 37 lit.a
C.p. condamna pe inculpatul U.C.(………..), la pedeapsa de 9 ani
închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 65 C.p. i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 6 ani, in conditiile art 66 C.p.
S-a constatat că fapta dedusă judecatii în prezenta cauza este in
concurs real cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin
sentinta penala nr. 966/2005 a Tribunalului Bucuresti, definitivă prin
decizia penala nr.769/2008 a I.C.C.J., la pedeapsa inchisorii de 10 ani.
A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă si pedeapsa
complementară rezultantă, aplicate prin sentinta penala nr.966/2005 a
Tribunalului .......în pedepsele compO.nte, care au fost repuse în
individualitatea lor, precum si restul ramas neexecutat de un an si 128
zile inchisoare din pedeapsa de 5 ani inchisoare, aplicata prin sentinta
penala nr.3853/2000 a Judecatoriei sector 5 Bucuresti, definitiva prin
decizia penala nr.895/7.06.2001 a Curtii de Apel Bucuresti, dupa cum
urmează:
- o pedeapsa cu închisoarea de 10 ani si 5 ani interzicerea
drepturilor prev de art 64 lit.a si b C.p. aplicate pentru savarsirea
infractiunii prev de art 13 alin 1,2,3,4 din Legea 678/2001, cu
aplic.art.41 alin 2 C.p. si art 37 lit.a C.p.;
- o pedeapsa de 3 ani inchisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prev
de art 64 lit.a si b C.p, aplicate pentru savarsirea infractiunii prev
de art 329 alin.1 C.p. , cu aplic. art 41 alin 2 C.p. si art 37 lit.a C.p.;
- trei pedepse a câte 8 ani inchisoare aplicate pentru săvârşirea
infractiunii prev de art.25 rap la art.189 alin.1 si 2 C.p. cu aplic.art
37 lit.a C.p. si art 33 lit.b C.p.;
In baza art 61 C.p., instanţa a contopit fiecare dintre pedepsele
principale mentI.ate mai sus cu restul de pedeapsa ramas neexecutat
de 1 an si 128 zile inchisoare din pedeapsa de 5 ani inchisoare
aplicata prin sentinta penala nr. 3853/2000 a Judecatoriei Sector 5
Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr.895/7.06.2001 a Curtii de Apel
Bucuresti, inculpatul urmand sa execute pedepsele principale rezultante
de 9 ani inchisoare,10 ani inchisoare, 3 ani inchisoare si 3 pedepse a
cate 8 ani inchisoare fiecare.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p. pe langa fiecare
dintre aceste pedepse.
In baza art 33 lit.a, art.34 lit.b si art 35 C.p. au fost contopite
pedepsele, inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa cea
mai grea, respectiv 10 ani inchisoare, sporita cu un an, deci 11 ani
inchisoare ca pedeapsa rezultanta principala si pedeapsa
complementara si a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit.a si b C.p.,
pe timp de 6 ani.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 88 C.p, s-a dedus preventia de la data de 23.07.2004,
la zi.
A fost anulat MEPI emis în baza sentintei penale nr.966/2005 a
Tribunalului ....... si s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare
pentru pedeapsa rezultantă aplicata prin prezenta sentinta.
12. In baza art.7 alin 1-3 din Legea 39/2003 , condamna pe
inculpatul B.I. (……..), la pedeapsa de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 65 C.p. i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 5 ani, in conditiile art 66 C.p.
S-a constatat că fapta dedusa judecatii în prezenta cauza este in
concurs real cu fapta de proxenetism prev de art .329 alin.1 si 2 C.p., cu
aplic.art 41 alin.2 C.p., pentru care inculpatul a fost condamnat prin
sentinta penala nr. 966/2005 a Tribunalului Bucuresti, definitiva prin
decizia penala nr.769/2008 a ICCJ.
In baza art.33 lit.a , art.34 lit.b si art 35 C.p., a fost contopită
pedeapsa de 7 ani inchisoare aplicata în cauza de fata cu pedeapsa de
4 ani închisoare aplicata prin sentinta penala 966/2005 a Tribunalului
Bucuresti, inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai
grea, respectiv 7 ani inchisoare ca pedeapsa rezultanta principală si
pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit.a si b
C.p., pe timp de 5 ani.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 88 C.p, s-a dedus preventia de la data de 28.08.2004 –
30.04.2007.
A fost anulat MEPI emis in baza sentintei penale nr.966/2005 a
Tribunalului ....... si dispune emiterea unui nou mandat de executare
pentru pedeapsa rezultanta aplicata prin prezenta sentinta.
13. În baza art.7 alin 1-3 din Legea 39/2003 ,cu aplic.art 74 lit.a, art 76
C.p., a fost condamnată inculpata S.S. (……….), la pedeapsa de 3 ani
închisoare.
In baza art 65 C.p., i s-a interzis inculpatei exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 3 ani, in conditiile art 66 C.p.
S-a constatat că fapta dedusă judecatii în prezenta cauza este in
concurs real cu fapta de proxenetism prev de art .329 alin 1 si 3 C.p.,
cu aplic.art.41 alin.2 C.p., pentru care inculpata a fost condamnată la
pedeapsa de 3 ani inchisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prev. de
art 64 lit.a si b C.p., prin sentinta penala nr. 966/2005 a Tribunalului
Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr.769/2008 a ICCJ.
In baza art 33 lit.a, art.34 lit.b si art 35 C.p., au fost contopite
pedepsele inculpatei dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai
grea, respectiv 3 ani inchisoare ca pedeapsa rezultantă principala si
pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit.a si b
C.p., pe timp de 3 ani.
In baza art 88 C.p, s-a dedus retinerea de 24 ore din data de
28.08.2004 .
In baza art.861, 862 C.p., a fost suspendată sub supraveghere
executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui
termen de incercare de 7 ani.
In baza art 863 C.p. i s-a pus în vedere inculpatei să respecte
obligaţiile prevazute la art.863 alin.1 literele a,b,c,d , respectiv: sa se
prezinte la datele fixate de Consilierul de Probatiune la Serviciul de
Protectie a Victimelor si Reintegrare Sociala a Infractorilor de pe langa
Tribunalul Bucuresti; sa anunte in prealabil orice schimbare de domiciliu,
resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum
si intoarcerea; sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
sa comunice informatii de natura a-i putea fi controlate mijloacele de
existenta.
In baza art.863 alin 3 lit.d C.p., i s-a pus in vedere inculpatei să nu
intre în legatura cu coinculpatii, partile vatamate si martorii din prezenta
cauza, precum si cu coinculpatii din cauza penală nr.28733/3/2005, în
care s-a pronuntat sentinta penala nr.966/2005 a Tribunalului Bucuresti,
definitiva prin decizia penala nr.769/2008 a ICCJ, cu exceptia
inculpaţilor B. I., B.V., S.C. si S.A..
In baza art 359 C.p.p., i s-a atras atenţia inculpatei asupra disp.art
4
86 C.p.
A fost anulat MEPI emis în baza sentintei penale nr.966/2005 a
Tribunalului .......si s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare
pentru pedeapsa rezultanta aplicata prin prezenta sentinţă.
14. În baza art.7 alin 1-3 din Legea 39/2003, cu aplic.art.9 alin.2
din Legea 39/2003 a fost condamnat inculpatul I.D.(……….), la
pedeapsa de 4 ani si 6 luni inchisoare .
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 65 C.p., i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 3 ani, in conditiile art 66 C.p.
15. În baza art.7 alin 1-3 din Legea 39/2003, a fost condamnat
inculpatul M.. (………), la pedeapsa de 5 ani si 6 luni inchisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 65 C.p., i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 3 ani, in conditiile art 66 C.p.
In baza art 88 C.p, s-a dedus preventia de la data de 02.07.2005 –
12.02.2007, când a fot liberat sub control judiciar de sub puterea MAP
nr.260/2005 emis de Tribunalul Bucuresti-Sectia a II-a Penala.
21. În baza art.7 alin 1-3 din Legea 39/2003, cu aplic art 9 alin 2
din Legea 39/2003, a fost condamnat inculpatul I.A. (………..), la
pedeapsa de 3 ani închisoare.
In baza art 65 C.p., i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 3 ani, in conditiile art 66 C.p
In baza art 81 si 82 C.p., a fost suspendată condiţI.at executarea
pedepsei pe durata unui termen de incercare de 5 ani.
In baza art 359 C.p.p, i s-a atras atentia inculpatului asupra disp art
83 C.p. privind revocarea suspendarii conditI.ate a executarii pedepsei.
22. În baza art.7 alin 1-3 din Legea 39/2003, a fost condamnat
inculpatul D.A. (………..), la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 65 C.p., i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 4 ani, in conditiile art 66 C.p
În baza art 329 alin 1 si 2 C.p. cu aplic art 41 alin 2 C.p. a fost
condamnat inculpatul la pedeapsa inchisorii de 4 ani.
Aplica disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 65 C.p., i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 3 ani, in conditiile art 66 C.p
În baza art 12 alin 1 din Legea 678/2001, cu aplic.art 41 alin 2 C.p.
a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa inchisorii de 5 ani .
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 65 C.p., i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 5 ani, in conditiile art 66 C.p
In baza art 33 lit.a, art.34 lit.b si art.35 C.p., au fost contopite
pedepsele inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai
grea, respectiv 5 ani inchisoare, ca pedeapsă rezultantă principală si
pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit.a si b
C.p., pe timp de 5 ani.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
23. În baza art.7 alin 1-3 din Legea 39/2003, a fost condamnat
inculpatul G.Ş.(………), la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 65 C.p., i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 3 ani, in conditiile art 66 C.p
S-a constatat că fapta dedusa judecatii in prezenta cauza este
concurenta cu fapta prev de art 12 alin 1 din Legea 678/2001, cu aplic
art 41 alin 2 C.p. pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de
4 ani inchisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prev de art 64 lit.a teza a
II-a si lit.b C.p. prin sentinta penala nr. 933/21.06.2007, definitiva prin
decizia penala nr.63/10.01.2008 a ICCJ.
In baza art 33 lit.a , art.34 lit.b si art 35 C.p., au fost contopite
pedepsele inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa cea
mai grea, respectiv 5 ani inchisoare, ca pedeapsa rezultanta
principala si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev de
art 64 lit.a si b C.p., pe timp de 3 ani.
In baza art 88 C.p, s-a dedus preventia de la data de 09.03.2006
-25.11.2008.
A fost anulat MEPI emis in baza sentintei penale
nr.933/21.06.2007 a Tribunalului .......–Sectia a II-a Penala, definitiva
prin decizia penala nr.63/10.01.2008 a ICCJ si s-a dispus emiterea unui
nou mandat de executare pentru pedeapsa rezultanta aplicata prin
prezenta sentinta.
24. În baza art.7 alin 1-3 din Legea 39/2003 a fost condamnat
inculpatul G.E. (……….), la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 65 C.p. i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 3 ani, in conditiile art 66 C.p.
25. În baza art.7 alin 1-3 din Legea 39/2003 a fost condamnat
inculpatul P.C.S.(………..), la pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 65 C.p. i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 5 ani, in conditiile art 66 C.p.
S-a constatat că fapta dedusa judecatii in prezenta cauza este
concurenta cu infractiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la o
pedeapsa rezultanta de 7 ani inchisoare prin sentinta penala nr.
966/2005 a Tribunalului Bucuresti, definitiva prin decizia penala
nr.769/2008 a ICCJ.
A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 7 ani
inchisoare mentI.ata mai sus, în pedepsele compO.nte, respectiv:
- 7 pedepse a cate 7 ani închisoare fiecare pentru savarsirea
infractiunii prev de art. 189 alin.1 si 2 C.p., cu aplic.art 75 lit.c C.p. si art
33 lit.b C.p.
- o pedeapsa de 3 ani închisoare pentru savarsirea infractiunii prev
de art 321 alin 1 si 2 C.p., cu aplic.art 75 lit.a si c C.p.
In baza art 33 lit.a, art.34 lit.b si art 35 C.p., au fost contopite
pedepsele, inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa cea
mai grea, respectiv 7 ani inchisoare, ca pedeapsa rezultanta
principala si pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev de
art 64 lit.a si b C.p., pe timp de 5 ani.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 88 C.p, s-a dedus preventia si perioada executata de la
data de 18.06.2004 – 06.04.2005 si de la 06.03.2008, la zi.
A fost anulat M.E.P.I. emis în baza sentintei penale nr.966/2005 a
Tribunalului .......si s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare
pentru pedeapsa rezultanta aplicata prin prezenta sentinta.
26. În baza art.7 alin 1-3 din Legea 39/2003, a fost condamnat pe
inculpatul G.F. (………………….), la pedeapsa de 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 65 C.p., i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 5 ani, in conditiile art 66 C.p
În baza art.211 alin.1, 2 lit.b si alin 2 1 lit.a si c C.p. a fost
condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa inchisorii de 7 ani.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
În baza art.189 alin.1,2,5 C.p., a fost condamnat inculpatul la
pedeapsa de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 33 lit.a, art.34 lit.b si art 35 C.p., au fost contopite
pedepsele inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai
grea, respectiv 7 ani inchisoare, ca pedeapsa rezultanta principala si
pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit.a si b
C.p., pe timp de 5 ani.
S-a făcut aplicarea disp.art.71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 350 alin 1 C.p.p. s-a constatat ca s-a emis pe numele
inculpatului un MAP nr.222/2.06.2004 , în lipsă.
27. În baza art.7 alin 1-3 din Legea 39/2003 a fost condamnat
inculpatul B.G.I.T.(………), la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 65 C.p., i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 4 ani, in conditiile art 66 C.p
În baza art.211 alin.1, 2 lit.b si alin 2 1 lit.a si c C.p., a fost
condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 7 ani.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
În baza art 189 alin 1,2,5 C.p., a fost condamnat acelaşi inculpat la
pedeapsa de 7 ani inchisoare.
Aplica disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 33 lit.a , art.34 lit.b si art 35 C.p., au fost contopite
pedepsele, inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai
grea, respectiv 7 ani inchisoare, ca pedeapsa rezultanta principala si
pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit.a si b
C.p., pe timp de 4 ani.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
28. În baza art.7 alin 1-3 din Legea 39/2003 a fost condamnat
inculpatul B.R.C. (………..) la pedeapsa de 5 ani inchisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p
In baza art 65 C.p. i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 3 ani, in conditiile art 66 C.p.
30. În baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.p.p., a fost achitată
inculpata M. V.(………..), pentru savarsirea infractiunii prev.de art.7 alin
1-3 din Legea 39/2003.
31. În baza art.329 alin 1 C.p. cu aplic art 41 alin 2 C.p. a fost
condamnat pe inculpatul A.I. (…………), la pedeapsa de 3 ani
închisoare.
In baza art 65 C.p. i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 3 ani, in conditiile art 66 C.p.
In baza art.81, 82 C.p. a fost suspendată conditI.at executarea
pedepsei pe durata unui termen de incercare de 5 ani.
In baza art 359 C.p.p., i s-a atras atentia inculpatului asupra disp
art 83 C.p.
32. În baza art.329 alin.1 C.p. cu aplic art 41 alin 2 C.p. a fost
condamnat inculpatul S.G.A. (………….), la pedeapsa de 3 ani
închisoare.
In baza art 65 C.p., i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 3 ani, in conditiile art 66 C.p.
In baza art.81, 82 C.p., a fost suspendată conditI.at executarea
pedepsei pe durata unui termen de incercare de 5 ani.
In baza art 359 C.p.p., atrage atentia inculpatului asupra disp art
83 C.p.
33. În baza art.329 alin 1 C.p. cu aplic art 41 alin 2 C.p.
condamna pe inculpatul D.I.(………..) la pedeapsa de 3 ani
inchisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art 71 , 64 lit.a si b C.p.
In baza art 65 C.p. i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 3 ani, in conditiile art 66 C.p.
34. În baza art.7 alin 1-3 din Legea 39/2003 a fost condamnată
inculpata V.A. (………..), la pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 65 C.p. i s-a interzis inculpatei exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 3 ani, in conditiile art 66 C.p.
In baza art 13 din Legea 39/2003 rap. la art.118 lit.e C.p. s-a
dispus confiscarea de la inculpata V.A. a sumei de 350 franci elvetieni
(CHF), suma indisponibilizata prin instituirea sechestrului asigurator .
In baza art 13 din Legea 39/2003 rap. la art. 118 lit.e C.p. s-a
dispus confiscarea de la inculpatul B.I. a imobilului situat in …………. si
respectiv a imobilului situat in ………, dobandit în baza contractului de
vanzare-cumparare autentificat sub nr.1521/23.04.2003.
In baza art 13 din Legea 39/2003 rap. la art. 118 lit.e C.p. s-a
dispus confiscarea de la inculpatul B.V. a bunului imobil situat in
……….., dobandit prin contarctul de vanzare –cumparare autentificat sub
nr…….., precum si suma de 7.990.000 ROL.
In baza art 13 din Legea 39/2003 rap. la art. 118 lit.e C.p. s-a
dispus confiscarea de la inculpata S.S. a autoturismului marca ……
inmatriculat sub nr. ………,cu numar de identificare ……., carte de
identitate …., an de fabricatie ..., culoare ………
In baza art 13 din Legea 39/2003 rap. la art. 118 lit.e C.p. s-a
dispus confiscarea de la inculpata S.A. a imobilului situat in ………..
In baza art 13 din Legea 39/2003 rap. la art. 118 lit.e C.p. s-a
dispus confiscarea de la inculpatul U.C.a imobilului situat in …….. .
În baza art 13 din Legea 39/2003 rap. la art. 118 lit.e C.p., s-a
dispus confiscarea de la inculpatul D.S.imobilului situat in ………..,
numai în cota de 50%, acesta fiind in indiviziune cu S.L., dobandit in
baza contractului de vanzare-cumparare autentificat sub
nr.2309/30.06.2003; a imobilului situat ……, dobandit in baza
contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr………, precum si
suma de 40 euro.
In baza art 13 din Legea 39/2003 rap. la art. 118 lit.e C.p. s-a
dispus confiscarea de la inculpatul S.S. a 320 mO.de din metal galben,
inscriptI.ate pe fata cu „50 PESOS , 37,5 gr.ORO PURO , 1821-1947” ,
iar pe verso inscriptI.ate „ESTADOS UNIDOS MEXICANOS” – grup nr
257, lot „…”.
A fost admisă în parte actiuN.civila a partii civile P.S.si in baza
art.357 alin 2 lit.e C.p.p. s-a dispus restituirea către partea civila P.S. a
urmatoarelor bunuri: bijuterii – grup 243, lot „P.” constand in inele din
metal alb (aur) cu mai multe pietre mici de culoare alba si atasate trei
lantisoare din zale conice cu bulbi in terminatie, masa brută -9,71
grame ; inel din metal galben (aur) cu piatră mare de culoare albastru,
masa bruta -3,23 grame; o pereche de cercei din metal galben (aur)
cu sistem de prindere în formă alungită si încovoiată, masa brută -
3,38 grame ; o pereche de cercei din metal galben (aur) cu sistem
de prindere în formă de triunghi cu câte două filigrame în lateral,
masa brută -2,32 grame ; o pereche de cercei din metal de culoare
alb (aur) cu sistem de prindere în ax. care prezintă câte două
lănţişoare cu terminaţie bulb, masa brută - 2,73 grame ; un cercel din
două piese din metal de culoare alb (aur) şi respectiv galben (aur) cu
sistem de prindere, masa brută - 1,47 grame. „
Bijuteriile descrise mai sus au fost ridicate în vederea
indisponibilizării cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuată la data
de 25.04.2004, la adresa din ……….., domiciliul inculpatului C.Ş..
Au fost mentinute masurile asiguratorii dispuse în cauză.
Au fost mentinute masurile de siguranta privind confiscarea
speciala a bunurilor la care s-a făcut referire în cuprinsul sentintei
penale nr.966/2005 a Tribunalului Bucuresti-sectia I-a penala, astfel
cum au ramas definitive prin decizia penala nr.769/4.03.2008 a ICCJ
care se refera la inculpatii din prezenta cauza, pentru a fi avute in
vedere disp.art.35 alin 4 si 5 C.p. la emiterea noilor mandate de
executare a pedepsei.
In baza art 349 rap la art.191 C.p.p. au fost obligaţi inculpatii la plata
cheltuielilor judiciare catre stat.
In baza art 192 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare pentru inculpata
M. V. au ramas in sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt,
următoarele:
Gruparea infracţI.ală condusă de inculpaţii B.I. zis „N.C.” şi B.V. zis
” S.C.”, structurată pe principiile unui grup criminal organizat, de-a lungul
timpului şi-a extins sfera de influenţă în cadrul lumii interlope a
municipiului Bucureşti, având pretenţia să obţină beneficii materiale de
pe urma oricăror activităţi infracţI.ale care erau derulate de membrii
grupării sale ori de către persoanele care ajungeau să se afle sub
controlul său. Modurile de acţiune ale grupării condusă de cei doi
inculpaţi erau:
- în sfera proxenetismului şi a traficului de persoane
- în sfera taxelor de protecţie
- în sfera faptelor de tâlhărie, înşelăciune, şantaj (inclusiv
recuperări de datorie)
- parazitarea sistemului de justiţie.
Datorită influenţei câştigate pe parcursul timpului în lumea
interlopă, fraţii B.I. şi B.V. au ajuns să medieze conflictele existente între
diverşi interlopi, întreţinând sau creând în unele situaţii conflicte de
asemeN.natură tocmai pentru a le putea ulterior media, activităţi de
mediere pentru care, fără excepţie, le reveneau diverse sume de bani ori
beneficii de altă natură.
1. B.I.
În sarcina inculpatului B.I. zis „N.C.” s-a reţinut că alături de fratele
său, B.V., este un fondator al grupării infracţI.ale organizate, unul din cei
doi conducători ai ei, persO. căreia îi erau datori toţi membrii acesteia, pe
de o parte să-i dea ascultare, iar pe de altă parte să-i plătească o cotă
parte din foloasele materiale pe care la rândul lor le obţineau din
derularea diferitelor activităţi ilicite.
Aparent, B.I. era uN.l lider al grupării infracţI.ale a „C.”, însă s-a
reţinut că probele administrate au relevat aspectul că împărţea această
poziţie cu fratele său, B.V., fiecare având o sferă în domeniul infracţI.al
în care se manifesta, ceea ce nu însemna că nu se consultau sau nu-şi
solicitau ajutorul în activitatea lor infracţI.ală, interferându-se în cadrul
„afacerilor”, astfel încât reuşeau să coordO.ze şi să acţiO.ze împreună cu
gruparea lor, ca un nucleu. Preponderent, „N.C.” era O.at în activitatea
lui infracţI.ală, spre săvârşirea infracţiunilor de violenţă, de recuperare de
datorii, de cămătărie şi mai puţin spre comiterea infracţiunilor de
proxenetism, în timp ce fratele său, „S.C.”, avea o altă aplecare, în
speţă, spre coordonarea şi exploatarea traficului de persoane, săvârşirea
infracţiunilor de proxenetism şi mai puţin spre săvârşirea infracţiunilor de
violenţă. Prin sentinţa penală cu nr.966/2004 a Tribunalului Bucureşti,
inculpatul B.I. zis „N.C.” a fost condamnat pentru implicarea sa în
comiterea diferitelor fapte comise cu violenţă în scop de tâlhărie sau
recuperare de datorii.
În ceea ce priveşte comiterea infracţiunilor de tâlhărie şi lipsire de
libertate în dauna părţii vătămate P.S., aceasta a fost pusă în executare
de inculpatul B.V., D.S. şi de echipa formată de aceştia doar după ce au
obţinut acordul inculpatului B.I..
Astfel, la data de 07.09.2003, ora 14:59, a avut loc următorul dialog
între inculpaţii B.I. şi B.V.: „Bă, N., tu cunoşti vreun jiD.Ş. ? . . Te-am
întrebat. Am vrut să ştiu eu dacă e din antuR., dacă e ceva...”
În acest sens, martora C.E.I., a declarat că după comiterea
tâlhăriei şi împărţirea unora dintre bunurile sustrase, restul bunurilor au
fost duse la hotelul inculpatului B.I. zis „N.C.”, care, după ce le-a
examinat, a concluzI.at că sunt nesemnificative ca valoare: „N. mi-a spus
să stau liniştită şi a minimalizat valoarea prejudiciului creat lui P.,
afirmând: lasă, măi, m-am uitat şi eu în lucrurile acelea şi nu era cine ştie
ce”.
Inculpatul G.C. zis „M.” a declarat: „După mai multă vreme, nu pot
preciza data, într-o discuţie pe care am avut-o cu S., mi-a relatat că unul
din ceasurile luate de la victimă i l-a dat fratelui său N..”
Recuperea de datorie, prin şantaj şi lipsire de libertate în legătură
cu fabrica de zahăr de la R. a fost realizată tot la comanda inculpatului
B.I., sens în care au fost administrate următoarele probe:
- declaraţia inculpatului G.C. zis „M.” care a arătat: „Am înţeles că cele
două femei s-au adresat lui „N.C.” în calitate de recuperator .“ „N.C.” mi-
a spus că cele două au fost „perpelite de unul … în sensul că au fost
înşelate cu nişte bani şi să stau de vorbă cu ele, să văd care e situaţia şi
să mă ocup de rezolvarea problemei. Din discuţie era evident că
rezolvarea problemei însemna recuperarea sumei de bani de la acel
individ”. „După întâlnirea din 10.12.2003 de la fabrica de zahăr R., când
l-am cunoscut pe M.M., am fost la hotelul lui „N.C.” unde i-am confirmat
faptul că într-adevăr M. are de achitat o datorie către M.V., acesta
spunându-mi să mă ocup în continuare de recuperarea banilor,
spunându-mi că, dacă reuşim să recuperăm banii, M. ne va da 30% din
suma recuperată.”
- declaraţia martorului S.I.zis „M.” a declarat că în L. decembrie 2004 s-
a deplasat la fabrica din R. cu un autotir pentru a ridica o cantitate de
zahăr, iar după ce a discutat cu M.M. a lăsat autotirul pentru a fi încărcat
şi a plecat. După scurt timp a fost sunat de martorul L.C., care i-a spus
că „au venit mai mulţi indivizi cu săbii şi pistoale, care au spus că fabrica
este a lor şi le-au interzis să ia zahărul”. Solicitând să discute la telefon
cu unul dintre aceşti indivizi, inculpatul G.C. zis „M.” i-a comunicat
telefonic martorului că „este fabrica lui N. şi că nu mai ia nimeni zahăr de
acolo” şi i-a indicat să ia legătura cu inculpatul B.I. zis „N.C.”. În
continuare, martorul S.I.zis „M.” a relatat: „am sunat la numărul de
telefon indicat şi am vorbit cu un bărbat care a spus că el este N.. L-am
întrebat care este problema, iar el mi-a spus că o femeie avea o datorie
de 400.000 de Euro la el şi că îi face acte de vânzare, iar fabrica este a
lui şi că nu mai ia nimeni zahăr de acolo. I-am răspuns că fabrica poate
este a lui, dar zahărul este al meu. Am ridicat amândoi tonul, iar persO.
cu care discutam s-a enervat şi a închis telefonul”...”În discuţia purtată
cu N. la telefon acesta mi-a precizat că femeia care avea datorie la el
era patrO. fabricii din R. şi că i-a vândut-o lui”. În dialogul purtat de
martorul S.I.zis „M.” la data de 23.12.2004 cu P.ul, acesta a afirmat că îşi
menţine declaraţia dată, precizând totodată că la telefon persO. care s-a
recomandat a fi „N.” i-a comunicat „că a împrumutat 400.000 pe o tipă,
care e acţI.ar acolo, principal. Şi ... e fabrica lui. După ce ... rezolvă
treaba să mă duc să-mi iau zahărul. Trebuie să-şi ia ei banii.”...”I-am
spus că am de luat zahăr de acolo şi a zis că din clipa asta tot zahărul îl
va lua el. Deci până îşi recuperează banii.”
Implicarea inculpatului B.I. zis „N.C.” în recuperarea de datorii prin
intimidare, utilizarea de violenţe sau ameninţări şi rolul acestuia de
conducător al diferitelor brigăzi care acţiO.ază în această sferă în numele
său a rezultat şi din ansamblul probelor care au fost administrate în
raport cu fapta de şantaj comisă de inculpatul S.S. zis „N.G.”, în dauna
părţii vătămate G.G.A.. Astfel, inculpatul B.I., în cadrul discuţiei avute
cu inculpatul H.R., cu referire la incidentul P.cut la loC.l C.N., în
condiţiile în care acesta din urmă intervenise pentru a o proteja pe partea
vătămată împotriva acţiunii recuperatorilor inculpatului B.I., a afirmat că
recuperarea a fost efectuată în numele său.
Împrejurarea că inculpatul B.I., în afară de faptul că era la
conducerea unei grupări infracţI.ale, avea pretenţia să-şi exercite
dominaţia şi cu privire la alte persoane care acţI.au în sfera recuperărilor
de datorii sau în sfera furnizării de servicii de protecţie împotriva unor
recuperatori, aşa cum a rezultat şi din faptul că odată ce inculpatul H.R.
C. şi martorul C.I.s-au făcut „vinovaţi” în faţa inculpatului B.I. pentru că
au furnizat protecţie unei persoane care era ţinta şantajului comandat de
„N.C.”, acesta le-a imputat celor doi suma de bani datorată de partea
vătămată G.G.A.. În acest sens, inculpatul P.(fost H.) R.C. a declarat:
”Am fost sunat pe numărul de telefon ………, aparţinând lui C.I.. La
început discuţia a avut loc între B.I. şi C.I., discuţia continuând ulterior
între mine şi B.I. că la incidentul din 17.06.2003 au fost banii săi la mijloc
iar eu şi C.I.ar trebui să-i dăm noi banii. B.I. mi-a spus să-i transmit
acelaşi lucru şi fraierului de R.”
Structura, funcţI.area, grupării infracţI.ale „C.C.”, precum şi rolul
inculpatului B.I. în cadrul grupării dar şi în raport cu lumea interlopă a
municipiului Bucureşti, a fost descrisă de următorii martori, învinuiţi ori
inculpaţi audiaţi în cauză, respectiv:
- la data de 24.08.2005, inculpatul R.L., membru al grupării fraţilor B.şi
persoană în măsură să cunoască organizarea şi funcţI.area grupării, a
declarat: „Era vorba de o grupare organizată având că lider necontestat
pe B.I., alături de fratele său, B.V., iar în antuR.ul apropiat al acestora se
aflau următoarele persoane: „F.”, L.I. zis „I.”, G.C. zis „M. ”, F.B., N., G.,
I.B., P.A. zis „L.”, M., N.G., S.H..” „Fraţii B.şi membrii C.acestora
savârşeau următoarele genuri de infracţiuni: proxenetism, lipsire de
libertate, şantaj, înşelăciuni, tâlhării, furturi”. „De acordarea
împrumuturilor cu camătă se mai ocupau şi alte persoane din acest grup
infracţI.al organizat, însă, la solicitarea lui N.C., aceştia erau obligaţi să-i
plătească un procent din cametele percepute, fapt ce demonstrează că
N. era un lider al acestui grup şi nimeni nu avea cuR.ul să-i conteste
deciziile. În situaţia în care persoanele care împrumutaseră bani de la
membrii acestiui grup nu aveau posibitatea să returneze sumele la
timpul potrivit, fraţii B. îşi trimiteau oameni de încredere din
subordiN.acestora, care prin violenţă şi ameninţări, încercau
recuperarea sumelor de bani sau a bunurilor cu care se garantase
împrumutul. De asemenea, existau situaţii când la N.C. apelau diverse
persoane solicitându-i să le recupereze diverse sume de bani de la
datornici, urmând că acesta să opreacă un procent din suma recuperată;
în aceste condiţii N.C. trimitea la astfel de recuperări tot oameni de
încredere din brigada sa, iar din banii obţinuţi în acest fel, aşa cum am
arătat mai sus, N.C. îşi oprea un procent din care îi plătea şi pe oamenii
folosiţi la această recuperare”. „Atunci când oameni din antuR.ul lui N.C.
pregăteau comiterea unei activiţăţi ilicite îl informau mai întâi pe N.C.
despre planurile lor cu scopul de a afla dacă prin acţiunile lor aduc
atingere unor persoane aflate sub protecţia lui N. sau pentru a primi
protecţia acestuia. În situaţia în care N. era de acord cu acest lucru şi îşi
dădea aceptul cu privire la acete acţiuni ilicite, erau obligaţi să-i
plătească acestuia o cotă parte din banii obţinuţi”
- martora C.E.I., o persoană apropiată de fraţii B., în condiţiile în care a
fost chiar implicată în tâlhărirea cetăţeanului străin P.S., a declarat la
data de 30.08.2005: „Fraţii B.să recupereze sumele de bani de la
datornici folosind violenţa, ameninţarea şi şantajul cu ajutorul oamenilor
din subordiN.lor.Fraţii B.şi aceşti oameni din atuR.ul lor au lăsat tot
timpul impresia că alcătuiesc un grup organizat, având ca lider pe N.C.L.
Referitor la aceste recuperări, arăt că întreaga activitate era coordonată
atât de S., cât şi de N.C., în funcţie de persO. care avea de recuperat
banii. În asemeN.situaţii, cei doi fraţi aveau următorul mod de O.re :
dacă persO. datornică întârzia să restituie împrumutul sau dobânda, cei
doi fraţi trimiteau mai întâi două sau trei persoane să contacteze
datorN.l şi să-l determine să-şi achite datoria, dar fără a folosi violenţa.
În cazul în care persoanele trimise nu rezolvau nimic, era anunţat
imediat N. sau S.C., care, la rândul lor, desemnau alte persoane care să
se deplaseze la datornic şi, prin violenţă şi ameninţări, să-i determine să
restituie împrumutul sau bunurile cu care garantase acele împrumuturi
(maşini,imobile, etc.).” „Din suma pe care N. o primea, plătea şi
persoanele care se ocupau strict de recuperarea acestor sume de bani”.
„Referitor la amendă, precizez că era aplicată atât de S., cât şi de N.
persoanelor din antuR.ul acestor, sau chiar persoanelor străine care
greşeau faţă de ei.” „Erau aplicate aceste amenzi persoanelor din
antuR.ul lor în cazul în care nu supravegheau afacerile acestora în
derulare, sau în cazul în care unul din membrii grupului făcea o
„combinaţie” fără că N. şi S. să cunoască aceste aspecte. Un exemplu
concret este amenda aplicată de către S.C. lui S., un alt membru al
acestei grupări, întrucât avusese ca sarcină să coordO.ze în Spania
activitatea mai multor prostituate, urmând ca banii obţinuţi să fie trimişi în
ţară lui S.C.. Însă, S. nu a reuşit să supravegheze aceste fete, care au
fugit, motiv pentru care i s-a aplicat „amenda”. „N. C.patrona toate
afacerile ilicite despre care în L.jul folosit de gruparea lor le numeau
„combinaţii” ; înţelegeau prin aceste combinaţii atât unele fapte de
înşelăciune, furturi, proxenetism, cât şi perceperea taxelor de protecţie.”
„În perioada când B. V. s-a aflat în penitenciar A. apela pentru sprijin la
B.I., zis „N.”, care o proteja prin oamenii săi, chiar dacă acesta nu era de
acord întotdeauna cu intervenţiile în forţă la solicitarea A..”
- la data de 25.08.2005, inculpatul G.C., un apropiat al inculpatului B.I.,
a declarat: „(n.n. inc. B.I.)...apela la alte persoane din antuR.ul său care
urmau să contacteze persO. datornică şi prin violenţă şi ameninţări să
încerce să recupereze sumele de bani. În asemeN.situaţii era folosit cu
precădere D.S. zis „F.” care şi acesta la rândul lui avea formată o
brigadă pe care o folosea ori de câte ori era nevoie să se intervină în
forţă.” „B.I. era cunoscut şi de alte persoane din afara grupului, care îi
solicitau să-i ajute să recupereze anumite sume de bani împrumutate
sau bunuri furate de alţi membrii ai lumii interlope. Astfel, N.C. îşi trimitea
oamenii de încredere la recuperări ,iar din banii obţinuţi prin folosirea
violenţei şi ameninţărilor încasa un procent ,stabilit de comun acord cu
persO. care îi solicitase ajutorul; acesta la rândul său din suma primită îi
plătea şi pe oamenii care participaseră la acea recuperare.” „Toate
„combinaţiile” care urmau să fie făcute de oamenii din antuR.ul lui N.
erau aduse la cunoştinţa acestuia şi în cazul în care cineva făcea vreo
„arsură” fără ştirea lui N., iar ulterior acesta afla, respectivul era
„amendat” de N., fiind obligat să-i plătească acestuia un comisI..
AsemeN.evenimente se P.ceau destul de rar, deoarece ,aşa cum am
mai arătat, toţi îi ştiau de frică lui N. şi evitau să aibă un conflict deschis
cu acesta. N. era informat pentru ca victima „arsurii” să nu fie un protejat
al lui.” „Pe lângă genurile de infracţiuni amintite mai sus, grupul infracţI.al
organizat condus de fraţii B. a mai săvârşit şi infracţiuni de tâlhărie,
înşelăciuni, şantaj, furturi...”
- martorul cu identitate protejată A.V.a declarat: „Din anul 1995-1996
fraţii N. şi S.C. au început să ceară taxe de protecţie de la patronii
buticurilor, magazinelor, atelierelor, restaurantelor din cartier, folosind
următorul mod de O.re: persoane din grupul lor de infractori făceau
scandaluri sau ameninţau direct patronii firmelor. Unii din patroni apelau
direct la N. sau S., solicitându-le protecţie, deoarece ştiau că aceştia
sunt liderii grupului de infractori, iar la cei care nu-i cunoşteau mergeau
direct fraţii C.şi le cereau bani în schimbul protecţiei. Bani obţinuţi în
acest mod, precum şi banii obţinuţi din alte infracţiuni(tâlhării, furturi,
înşelăciuni) erau rulaţi mai departe de către N. şi S.C. prin acordare de
împrumuturi cu camătă.” „Dintre cei care au aderat la gruparea lor
exemplific pe următorii: N., D.S., I., I.B., N.G., ...”„Existau situaţii în care
diferite persoane apelau la N.C., solicitându-i să le recupereze tot prin
ameninţări şi violenţe sumele de bani pe care aceştia le împrumutaseră.
În vederea recuperării N.C. îşi trimitea oamenii de încredere, iar din banii
recuperaţi în acest fel, A.că prin violenţă şi ameninţări acesta îşi oprea
aproximativ 50%. Din aceşti bani N. îşi plătea oamenii folosiţi la
recuperare”. „Din anul 2003 oamenii din antuR.ul C.C.aveau sarcini bine
stabilite, în funcţie de afacerile fraţilor C.. Aşa cum am arătat anterior,
B.I. era considerat un lider necontestat al acestui grup organizat
infracţI.al, motiv pentru care orice membru al acestei grupări, ori de câte
ori plănuia să săvârşească o infracţiune, îi cerea mai întâi acceptul lui N..
În cazul în care acesta era de acord, urma să primească o cotă parte din
sumele rezultate din săvârşirea infracţiunii. De asemenea, membrii
grupării, înainte de a săvârşi o infracţiune, cereau detalii despre
următoarea victimă, pentru a nu fi vreuna din persoanele protejate de
N..” „Din poziţia pe care o avea în lumea interlopă N.C., aplica „amenzi”
persoanelor care îl deranjau sau persoanelor cunoscute ca având sume
mari de bani, în sensul că le impuN.prin ameninţări sau violenţă să-i
achite o sumă de bani stabilită de acesta. N.C. aplica „amenzi” chiar şi
oamenilor săi de încredere, în cazul în care săvârşeau o infracţiune fără
să-i aducă la cunoştinţă lui N..”
- martorul cu identitate protejată C.V., un apropiat al grupării „C.C.”, a
declarat: „N.C. ştiu că era un lider al lumii interlope, care avea ambiţia
să controleze şi să tragă foloase din alte activităţi ilicite care se derulau
în zona sa de influenţă. În acelaşi sens N. acţI.a şi pentru a determina
diverse persoane cu afaceri legale să-i plătească diverse sume de bani
ori să-l ia că asociat, pentru ca să nu le strice afacerea. Sfera de
influenţă a lui N.C. se întindea în cartierele R.şi F., dar şi în alte zO. ale
Bucureştiului, în funcţie de unde avea oameni care i se supuneau lui.
Astfel cum erau organizaţi, N. şi cei care i se supuneau, fie că fac parte
din persoanele care le-am enumerat mai sus (n.n. N., L.I. zis I., G.F. zis
B., N.G.), fie că erau alţi interlopi, aceştia îl contactau pe N. atunci când
preconizau comiterea unei activităţi ilicite, cum ar fi: înşelăciune, tâlhărie,
şantaj, şi îl informau despre planurile lor, cu scopul de a afla dacă prin
acţiuN.lor aduc atingere unor persoane aflate sub protecţia lui N., sau
pentru a solicita protecţia lui N.. În mod obligatoriu cei care îl consultau
pe N. cu privire la aceste acţiuni ilicite erau obligaţi să-i plătească
acestuia o cotă din banii pe care îi obţineau.
„La la N.C. apelau diverse persoane cu solicitări ca N. să le recupereze
prin ameninţări şi violenţe sumele de bani pe care le dădeau cu camătă.
În vederea recuperării sumelor de bani N. întotdeauna avea oameni
dispuşi care să formeze echipe sau brigăzi, care să acţiO.ze la
intimidare sau cu violenţe în vederea recuperărilor solicitate. Din toate
recuperările care erau efectuate prin intermediul lui N. o parte din banii
recuperaţi îi reveneau lui N. care la rândul său îşi recompensa oameni.
Astfel cum erau organizaţi locotenenţii lui N., unul dintre rolurile acestora
era să vină cu propuneri de „arsuri” sau „combinaţii ” la N.C..”
- martorul cu identitate protejată A.A., deasemeN.un apropiat al
grupării „C.C.”, a declarat: „Atunci când preconizau comiterea unei
activităţi ilicite „locotenenţii” lui N.C. îl informau despre planurile lor cu
scopul de a afla dacă prin acţiunilor lor aduc atingere unor persoane
aflate sub protecţia lui N. sau pentru a primi acceptul acestuia. În
această situaţie ,dacă N.C. îşi dădea acceptul cu privire la aceste acţiuni
ilicite, erau obligaţi să-i plătească acestuia o cotă parte din banii obţinuţi.”
„...Persoanele care împrumutau cu camătă sume de bani de la fraţii
B.nu reuşeau întodeauna să returneze în termenul stabilit sumele
datorate, motiv pentru care fraţii B.îşi trimiteau oamenii de încredere din
subordine care ,prin violenţe şi ameninţări, încercau recuperarea sumelor
de bani.” „...Existau situaţii în care la N.C. apelau diverse persoane cu
solicitări ca N. să le recupereze tot prin ameninţări şi violenţă sume de
bani pe care aceştia le împrumutaseră. În vederea recuperării N.C.
întotdeauna avea oameni dispuşi pentru a fi trimişi la astfel de recuperări
,iar din banii recuperaţi în acest fel, A.că prin violenţă şi ameninţări,
acesta îşi oprea aproximativ 50%, bani din care îşi plătea oamenii folosiţi
la recuperare.”
- la data de 13.08.2005 inculpatul D.S., a declarat: „...N.C. le dădea
sarcini precise (n.n. locotenenţilor săi) pentru derularea „afacerilor”.
Acest lucru era cunoscut de toate persoanele din antuR.ul lui N. şi acest
„hotel” era recunoscut în lumea interlopă ca un adevărat „punct de
comandă” al grupării.”
- martorul cu identitate protejată T.I., a declarat: „B.I. zis „N.C.” era
persO. care controla activităţile ilicite care se desfăşurau în cartierele
R.şi F., dar şi în alte zO. ale Bucureşti-ului, în funcţie de zO.le ori
cartierele în care avea acoliţi. La N.C. apelau tot felul de persoane din
lumea interlopă, care îi propuneau diverse, aşa zise, combinaţii,
solicitând protecţia acestuia. Prin „combinaţii” înţeleg să spun că acestea
erau fapte în sfera ilicitului: furturi, tâlhării, înşelăciuni, recuperări de
datorii prin şantaj. În general, dacă făceai parte din antuR.ul lui N.C.
şi intenţI.ai să faci o astfel de combinaţie, aveai datoria să-l informezi şi
să te consulţi cu N.C. astfel încât, că după combinaţie, să poţi beneficia
de protecţia lui N.. Totodată, această consultare se impuN.şi pentru ca
să nu fie atinse şi prejudiciate interese ale fraţilor C.. Pentru orice astfel
de consultări ori solicitări de protecţie acoliţii lui N.C. erau obligaţi să-i
dea acestuia o parte din banii obţinuţi din activităţile ilicite cu privire la
care s-au consultat.
- martorul cu identitate protejată S.Z., în declaraţia din data de
16.05.2006, a declarat următoarele: ,,Dupa cum am mai aratat, un alt
mod de a obţine venituri era acordarea imprumuturilor baneşti cu
camată. Persoanele care obţineau astfel de venituri erau obligate sa
garanteze cu bunuri de valoare, cum ar fi imobile, autoturisme etc. Au
fost situaţii când, deşi işi primeau dobânzile L.re, fraţii B.vindeau mai
departe bunurile cu care se garantase, fară că proprietarul să ştie acest
lucru. Părţile vătămate în aceste condiţii nu puteau depune plângeri,
deoarece erau ameninţaţi că vor avea de suferit. În cazul în care
persoanele respective se prezentau la poliţie pentru a depune plângere
împotriva acestora ,erau anunţaţi de poliţie, fapt pentru care unii din
membrii ,,brigazii”, prin ameninţări, îi determinau să nu mai depună
plângere. Atunci când datornicii nu puteau returna împrumutul în
termenul stabilit, N. şi S. îşi trimiteau oamenii din subordine desemnaţi
pentru asemeN.acţiuni să recupereze sumele de bani prin violenţă şi
ameninţări. Cei desemnaţi pentru acţiunile cu violenţă erau L.I., I.B.V.,
G.C. zis „M.”, „B.”, „F.”, G., N., R.. Pentru serviciile prestate aceşti indivizi
primeau de la S. şi N. un procent din suma recuperată, deoarece
întotdeauna se cerea de la datornic o suma mult mai mare decât suma
împrumutată. Daca existau informaţii că datorN.l ar putea raspunde tot
prin violenţă, erau desemnaţi cu precădere să recupereze banii G., N. şi
„F.”. Ultimul avea şi el o brigada formata din finul său R., C., B., F. şi
P..” ,,Dupa ce S. şi N. au devenit cunoscuţi în lumea interlopă, multe
persoane le-au solicitat ajutorul în recuperarea diverselor sume de bani
împrumutate. După ce se asigurau că acele persoane nu fac parte din
antuR.ul lor şi că nu sunt susţinuţi de alţi membri din lumea interlopa,
acţI.au în forţa, dupa cum am aratat mai sus, prin intermediul oamenilor
din subordiN.lor.” ,,La începutul anului 2004, L.I. a venit la N. cu o
,,combinaţie” în sensul că avea înformaţii despre un individ care
săvârşea infracţiuni cu carduri bancare şi de la care se putea lua o sumă
de bani sub presiuN.ameninţărilor. Dupa ce l-au urmarit aproximativ o
săptămână, I., M. şi B. l-au luat pe acesta cu forţa din fata magazinului
Mall din Vitan şi l-au transportat la hotelul lui N. pentru a-l determina să
le dea o sumă de bani. În prima faza ,dupa ce l-au dus intr-o cameră din
hotel, M. i-a cerut suma de 4000 euro, însa în momentul în care S. a
apărut la faţa locului, a considerat că suma este prea mică şi i-au cerut
10000 de euro. Acel individ nu a fost de acord să le predea banii, fapt
pentru care S. şi ceilalţi l-au băgat în maşina spunându-i că-l vor preda
poliţiei pentru infracţiunile comise. Ajuns în faţa secţiei de poliţie individul
în cauza şi-a dat seama că vorbesc serios şi a fost de acord să le dea
banii ceruţi. Banii obtinuţi au fost împărţiţi de N. în felul urmator: el şi-a
oprit 5000 de euro, „M.” şi I.au primit 1500 euro, iar S. şi B. au primit câte
1000. În urma acestui mod de a împărţi banii S. s-a considerat
nedreptăţit şi nu a mai vorbit o perioada cu N.”.
- martorul cu identitate protejată O.L. declara la 08.06.2006: ,,Aşa
cum am arătat mai sus, atât S. cât şi N. acordau împrumuturi băneşti cu
camătă, bani pe care îi obţineau din alte activităţi ilicite (proxenetism,
taxe de protecţie, etc.) În situaţia în care persoanele împrumutate nu
reuşeau să returneze banii în perioada stabilită, atât N. cât şi S. îşi
trimiteau oamenii din subordine, care prin violenţă şi ameninţări încercau
recuperarea banilor împrumutaţi.” „În cazul în care se reuşea
recuperarea banilor prin violenţă ,toţi participanţii primeau un procent din
suma recuperată deoarece de fiecare dată persO. care era datoare
achita o sumă mult mai mare decât împrumutase.”
- martorul C.N., la data de 28.03.2006, a declarat următoarele: ,,În
decursul anilor am rămas în relaţii de prietenie cu B.I. şi chiar l-am vizitat
la vila lui din S.de mai multe ori. În cursul verii din anul 1997 sau 1998 nu
mai reţin exact data, cunosc faptul că B.I. însoţit de aproximativ 80 de
indivizi s-au deplasat cu autoturismele în zona Pantelimon pentru a
„rezolva” un conflict apărut între N.N., care era susţinut de B.I. şi N.G.,
sprijinit de C.C..” „ Acolo ne-am întâlnit cu membrii grupării adverse
aproximativ 30 de indivizi din acest grup; am recunoscut pe membrii
C.C.şi pe un individ pe care îl ştiu sub numele de Seif. Din discuţiile
purtate cu B.I. am înţeles că acest conflict izbucnise între N.N.şi N.G. din
cauza spaţiilor comerciale din C.ul Europa. N.N.fiind în inferioritate atât
financiar cât şi fizic a apelat la B.I. pentru a-i asigura protecţie”.
- martorul F.V.la data de 08.03. 2006, a declarat: ,,N. i-a promis că îi va
acorda protecţia sa lui G.împotriva lui M., astfel că l-a chemat şi pe
acesta la discuţii şi i-a atras atenţia să-l mai păsuiască cu datoria,
deoarece din acel moment se află sub protecţia sa.…Pe parcursul
acestor discuţii am tras concluzia că în spatele lui M. şi prietenilor săi era
tot N.”.
Împrejurarea că inculpatul B.I. se implica în majoritatea activităţilor
infracţI.ale derulate de subordonaţii săi din cadrul grupării şi că juca un
rol de mediator, în urma căruia, fără excepţie îi reveneau diverse foloase
materiale rezultă şi din modalitatea în care a acţI.at, în înţelegere cu
inculpaţii D.S. şi B.V., în raport cu fapta de înşelăciune comisă în dauna
părţii vătămate V.R.
Înţelegerea dintre cei trei inculpaţi viza crearea unei situaţii pentru
partea vătămată V.R. în care acesta să-şi piardă imobilul pe care-l
deţinea, situat în M., ………, în favoarea inculpatului D.S.. Astfel, partea
vătămată împrumutase de la inculpatul D.S. suma de 110.000 dolari
USA cu o dobândă de 4% pe lună, oferind drept garanţie, pe baza unor
acte juridice care simulau în fapt un contract de vânzare-cumpărare cu
clauză de răscumpărare la un termen fixat de 6 luni a imobilului menţI.at
mai sus. Având în vedere că cele 6 luni stabilite pentru răscumpărarea
imobilului se apropiau de termenul de expirare, partea vătămată, pentru
a nu pierde proprietatea imobilului, care de altfel era de o valoare mult
mai mare decât suma împrumutată de la inculpatul D.S., a găsit
cumpărători pentru imobilul pe care-l deţinea, urmărind să obţină un preţ
suficient de mare cât să-l îndestuleze şi pe inculpatul D.S., cât şi să
rămână cu o sumă consideraB.. În aceste condiţii, partea vătămată a
apelat la inculpatul B.I. pentru a împrumuta o sumă de bani pe care să o
remită inculpatului D.S. pentru stingerea datoriei, astfel încât să poată
proceda la vânzarea imobilului către clientul pe care l-a găsit. Cunoscând
că valoarea imobilului deţinut de partea vătămată este mult mai mare,
inculpatul D.S. nu dorea să se mulţumească doar cu restituirea
împrumutului şi a dobânzilor cămătăreşti, ci s-a înţeles cu inculpaţii B.I. şi
B.V. ca aceştia să o menţină în eroare pe partea vătămată cu
promisiuN.unui împrumut, iar la expirarea termenului de 6 luni menţI.at
mai sus să refuze împrumutarea sumei, urmând ca imobilul să revină, în
baza prevederilor contractuale, inculpatului D.S., iar în baza înţelegerilor
infracţI.ale intervenite cu fraţii B., aceştia să fie recompensaţi pentru că
au menţinut-o în eroare pe partea vătămată şi că nu şi-au îndeplinit faţă
de aceasta promisiuN.de a-i acorda un împrumut bănesc.
Pentru comiterea acestei fapte de înşelăciune, inculpaţii B.I., B.V.
şi D.S. au fost condamnaţi prin sentinţa penală cu nr. 966/2005 a
Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală la pedepse cuprinse între 6-11
ani închisoare. În apelul formult de către parchet, prin decizia 53 din data
de 07.02.2007, Curtea de Apel Bucureşti i-a achitat pe cei trei inculpaţi,
apreciind că s-a săvârşit o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
- inculpatul I.D., a declarat: „Astfel, N.C.avea o brigadă formată din M.,
N., F.B.l, I. L.şi G.. Aceşti indivizi se ocupau în special de şantaje şi
recuperări”.
- martora C.E.I. a declarat: “Tot în această perioadă, am constatat că
N.C. era însoţit în permanenţă de mai multe persoane despre care am
aflat că sunt oamenii de încredere ai acestuia, lăsând tot timpul impresia
că aceştia se subordO.ază în mod direct lui N.C.l. De asemenea, şi N.C.
avea un comportament de lider faţă de aceste persoane, care îl ascultau
şi executau orice ordin dat de acesta. Dintre aceste persoane de
încredere a lui N., menţiO.z: L.I., zis „I.”, D.S. zis „F.”, G.C., zis „M.”, G.F.
zis B., D.C., M., N., S.H..”
,,…Fraţii B.să recupereze sumele de bani de la datornici folosind
violenţa, ameninţarea şi şantajul cu ajutorul oamenilor din
subordiN.lor.Fraţii B.şi aceşti oameni din atuR.ul lor au lăsat tot timpul
impresia că alcătuiesc un grup organizat, având ca lider pe N.C..
Referitor la aceste recuperări, arăt că întreaga activitate era
coordonată atât de S. ,cât şi de N.C., în funcţie de persO. care avea de
recuperat banii. În asemeN.situaţii, cei doi fraţi aveau următorul mod de
O.re : dacă persO. datornică întârzâia să restituie împrumutul sau
dobânda, cei doi fraţi trimiteau mai întâi două sau trei persoane să
contacteze datorN.l şi să-l determine să-şi achite datoria, dar fără a folosi
violenţa. În cazul în care persoanele trimise nu rezolvau nimic, era
anunţat imediat N. sau S.C., care, la rândul lor,, desemnau alte
persoane care să se deplaseze la datornic şi, prin violenţă şi ameninţări,
să-i determine să restituie împrumutul sau bunurile cu care garantase
acele împrumuturi (maşini,imobile, etc.).”
- martorul cu identitate protejată A.A. a declarat: „Aşa cum am
declarat, atât B.I. cât şi fratele acestuia B.V. în acţiunile violente îl
foloseau pe D.S. zis „F.”, care avea deja formată o brigadă compusă din:
R., C., B., R.şi S.M.., care acţI.au de fiecare dată la cererea fraţilor B..
Aceştia aveau în permanenţă asupra lor săbii, bâte, cuţite, lanţuri şi le
foloseau împotriva persoanelor care trebuiau intimidate”.
- inculpatul G.C. a declarat: „Datorită prieteniei mele cu L.I. am devenit
un om de încredere al lui N., ajungând în situaţia în care acesta mă
trimitea la diverşi datornici să încerc să-i recuperez sumele datorate, dar
nu prin forţă, ci prin vorbă frumoasă şi la bună înţelegere. În situaţia în
care datornicii refuzau să achite împrumutul din diferite motive, îl
anunţam pe N. , care apela la alte persoane din antuR.ul său, care prin
violenţe şi ameninţări acţI.au pentru recuperarea sumelor de bani. Era
folosit cu precădere „F.” care şi acesta la rândul lui avea formată o
brigadă...”
- inculpatul G.C. a declarat: ,,Cunosc faptul că şi celelalte persoane din
brigada acestora ofereau împrumuturi băneşti cu camătă ,însă aşa cum
le impusese N.C., erau obligaţi să-i plătească acestuia o cotă parte din
camăta încasată.
În mod concret cunosc faptul că, în momentul în care „T.„ a
solicitat de la „F.” o sumă de bani cu camătă, acesta l-a întrebat mai întâi
pe N. dacă T.prezintă datorii. N. i-a adus la cunoştinţă lui „F.” faptul că
T.este un om de încredere şi chiar mai mult, garantează pentru această
sumă de bani.Pentru acest fapt „F.” i-a plătit lui N.C. în fiecare lună un
procent din dobânda pe care acesta o încasa de la T.în fiecare lună.”
- martorul cu identitate protejată, numitul C.V. a declarat: „Astfel, în
zona ……… omul de încredere al lui N.C. era un anume B.. Acesta, prin
diverse acţiuni violente şi de ameninţare ,percepea taxe de protecţie de
la diverşi comercianţi din zona ……….. La rândul său B., în schimbul
protecţiei pe care o primea de la N., îi dădea acestuia cotă parte din
banii obţinuţi prin şantaj. În situaţiile în care B. se confrunta cu diverse
situaţii în care pentru obţinerea taxelor de protecţie era necesară
folosirea violenţei, iar B. nu putea face faţă singur prin oamenii pe care îi
avea şi din care făcea parte şi D.C.”, apela la N.C..”
În completarea acestui aspect, martorul cu identitate protejată,
A.A. a declarat următoatele: „Din dobânda încasată în urma
împrumuturilor băneşti B. (n.n. martorul P.C.) îi oferea un procent lui
B.I. ,întrucât acesta îl ajuta să recupereze sumele de bani împrumutate
de la persoanele rău platnice”.....fapt confirmat şi de un alt martor cu
identitate protejată, numitul O.L.care a declarat: „Atunci când N. sau
S. aflau că persoane din subordiN.lor au făcut o ,,combinaţie” fără ştirea
acestora şi fără a primi vreo sumă de bani ,îl chemau pe acel individ
la ,,şedinţă”, ocazie cu care era bătut şi ,,amendat” cu o sumă de bani pe
care era obligat să o achite în scurt timp.”
„În acest sens amintesc corecţia pe care a primit-o R. de la N.,
întrucât solicitase în numele acestuia o sumă de bani de la patronul unui
restaurant din Bucureşti.
Patronul respectiv i-a adus la cunoştinţă acest lucru lui N., fapt
care l-a determinat să-l cheme pe R., să-l bata şi să-l amendeze cu
suma de bani pe care o ceruse patronului....”
- audiat la data de 14.05.2005, inculpatul D.S. zis „F.” a declarat:
„Pentru a avea supremaţie ştiu că am avut conflicte cu alţi lideri ai lumii
interlope, fraţii B.ieşind învingători şi în acest fel, în timp, şi-au impus
autoritatea asupra membrilor lumii interlope. Consultarea lui „N.C.” în
prealabil săvârşirii unor fapte de recuperare, înşelăciune sau alte
infracţiuni, devenise o uzanţă de la care nu se abăteau acoliţii lui N. şi
era menită să preîntâmpine situaţiile în care se ajungea la păgubirea
unei alte persoane aflate de asemeN.în antuR.ul lui N. sau sub protecţia
acestuia. De asemenea, ştiu cu certitudine că odată consultat N., dacă
acţiuN.ilicită era săvârşită, cel care o comitea era obligat să-i dea lui N. o
cotă parte din beneficiul obţinut.”
La data de 10.07.2003, numita R.E.- administrator al S.C. „R.T.I.”
S.R.L. Bucureşti s-a deplasat la platforma „A.” S.A. situată în localitatea
…………., aparţinând S.C. „S.P.” S.R.L. şi le-a cerut angajaţilor să
părăsesecă incinta birourilor. Întrucât aceştia nu au dat curs cererii,
susnumita în urma unui telefon, a chemat mai multe persoane (circa
patruzeci) care au început să agreseze gardienii cât şi angajaţii S.C.
„S.P.” S.R.L. Incidentul s-a stins prin intervenţia forţelor de ordine.
Ulterior a rezultat că agresorii erau condusi de numitul B., care a pretins
că este omul lui „N.C.”. După cum a rezultat din convorbiri telefonice
acesta nu a ştiut de faptul că i se foloseşte numele la A., însă ulteruior a
speculat acest aspect pentru obţinerera de foloase materiele, situaţie în
care îl ameninţa el pe B. că trimite cinci-şase oameni să-l bată pe acesta
şi oamenii lui (a se vedea convorbirile dintre B.I. şi B.V.).
Implicarea inculpatului B.I. în faptele de exploatare a unor
prostituate, comise de către subordonaţii săi, a rezultat din probatoriul
administrat sub forma unor declaraţii. Astfel, au fost retinute declaratiile
- martorului cu identitate protejată P.M.- „În activitatea sa A. se
folosea de numele fraţilor săi S. şi N.C., precizând în fiecare ocazie că
persoanele care îi creau probleme sau nu se supuneau voinţei ei, vor fi
supuşi la violenţe din partea C.C..”
- martora P.L., confirmă prin declaraţia sa faptul că: ”A.era respectată în
Discotecă (n.n. H.) pentru faptul că era sprijinită de fraţii săi N. şi S.C..”
De asemenea, martora cu identitate protejată G.D.a declarat:
„Era de asemeN.cunoscut faptul că hotelul din ………, apartinand lui
N.C., era utilizat în activitatea de proxenetism şi prostitutie de catre
proxenetii care erau în brigada lui A.C., respectiv U., J., G.S.zis S.şi
altii…Hotelul lui N.era folosit pentru prostitutie cu precadere de
prostituatele care fie nu aveau acte, fie datorita faptului că erau minore şi
nu aveau astfel acces ]ntr-un alt hotel. De asemenea, la hotelul lui N.C.
mai mergeau prostituatele şi atunci cand clientul nu dorea sa figureze
inregistrat la un hotel în cadrul caruia se practicau astfel de inregistrari,
conform uzantelor legale. Arat că din cele constatate de mine stiu că la
hotelul lui N.era în fiecare noapte un flux de prostituate carora li se
dadeau camere. Tariful pe care-l plateau fetele ori clientii acestora la asa
zisa receptie a hotelului, era de 20 de dolari sau echivalentul în lei.”
Un alt martor cu identitate protejată, numita „N.P.” a declarat:
„L-am indicat pe un anume „A.”, despre care cunosc că în perioada în
care am început să mă prostituez în discoteca H., era şoferul lui S.C. şi
N.C. şi se ocupa totodată de prostituatele acestora, în sensul că le
transporta la discotecă, le asigura protecţia şi se ocupa ca banii obţinuţi
de fete din întreţinerea de raporturi sexuale să ajungă la N. ori la S.C..
Ştiu că N.C., când am început eu să frecventez discoteca H., avea şi el o
prostituată, însă despre N. ştiu că ulterior a avut fete care au fost plasate
în alte locuri, considerate mai selecte.”
De asemenea, convorbirile telefonice, interceptate în mod
autorizat, au condus la concluzia că faptele de proxenetism şi trafic de
persoane derulate de membrii grupării infracţI.ale „C.C.” se făceau cu
ştiinţa şi cu implicarea inculpatului B.I., căruia îi şi reveneau o parte din
sumele de bani obţinute din exploatarea tinerelor care fie că au fost
constrânse, fie au acceptat să practice prostituţia.
7. D.S.zis “F.”
În decursul a doi ani, respectiv în perioada 2003-2004, inculpatul
D.S.zis “F.” a săvârşit mai multe infracţiuni, cele mai multe dintre acestea
fiind infracţiuni contra patrimoniului sau contra libertăţii persoanei,
caracteristica comună a acestora fiind faptul că permanent inculpatul a
urmărit atât sporirea veniturilor sale în mod ilicit, astfel încât a ajuns nu
doar să detină o situaţie materială remarcaB., ci să se şi impună ca un
adevărat lider în rândul grupului său de apropiaţi. Aşadar la
origiN.cămătăriei sale, inculpatul avea capitalul constituit din sumele de
bani provenite din săvârşirea infracţiunilor arătate. Ca şi liderul grupului,
B.I., acorda împrumuturi cu dobânzi cămătăreşti, iar un loc de
„ convingere” a datornicilor era imobilul situat în …………, din …….., un
loc de întâlnire cu oamenii din subordiN.sa.
Pentru aceste fapte inculpatul a fost trimis în instanta prin mai
multe rechizitorii împreună cu alţi membrii ai acestei grupări infracţI.ale,
dupa cum urmeaza:
- prin rechizitoriul nr.109/P/2004 inculpatul a fost trimis în judecată
împreună cu alte persoane pentru savirsirea infractiunii de lipsire de
libertare şi santaj în dauna partii vatamate D.I.A..
Astfel la data de 03.03.2004, în timp ce partea vătămată era
agresata în barul „La Ţaca” de inculpaţii R.L., C.Ş. şi alţi indivizi ramasi
neidentificati, pentru a-l detemina sa achite o suma de bani, a apărut
inculpatul D.S. zis „F.” , care dupa ce s-a interesat despre ce este vorba
s-a implicat în mod direct în acest conflict purtindu-se chiar ca un lider
fata de persoanele prezente. Totodată, inculpatul D.S. zis „F.”, a fost cel
care a avut iniţiativa ducerii părţii vătămate la imobilul din str. ............,
sub pretextul că acolo vor găsi un avocat sau notar care să îi ajute la
rezolvarea litigiului. În încăperea din acest imobil, inculpatul D.S. zis „F.”
a fost cel care a lovit-o pe partea vătămată cu pumnii în cap şi cu
planetara la tălpi, anterior spunându-i unuia dintre ceilalţi agresori să
pună dopul la cadă şi să dea drumul la apă, întrucât s-ar putea ca
victima să leşine. De asemenea, tot inculpatul D.S. zis „F.” a fost cel care
a determinat-o pe partea vătămată să scrie chitanţa prin care se obliga
să plătească inculpatului A.V.R.suma de 5.500 USD şi a forţat-o să bea
vodcă.
Pentru aceasta fapta inculpatul a fost condamnat la pedeapsa cu
inchisoarea de 10 ani prin sentinta penala nr.966/2005 a
Tribunalului .......- Secţia I Penală, redusă, în apel la 8 ani închisoare.
Tot prin rechizitoriul nr. 109/P/2004 inculpatul D.S.fost trimis în
judecată împreună cu alţi inculpati pentru savirsirea infractiunilor de
tâlhărie şi lipsire de libertate în dauna partii vatamate P.S. fiind
condamnat la pedeapsa cu inchisoarea de 10 ani prin aceeasi sentinţă,
redusă de către instanţa de apel la 9 ani închisoare. Cu privire la aceasta
infractiune s-a spus că inculpatul D.S. a fost liderul activităţii execuţI.ale,
a coordonat de la faţa locului activitatea infracţI.ală, implicându-se în
mod direct în aceasta, el fiind cel care a ţinut legătura telefonic cu
inculpatul B.V., aflat la P.cerea acelei nunţi.
- prin rechizitoriul nr.362/D/P/2004 au fost trimişi în judecată inculpaţii:
D.S. zis „F.”, Ş.M.., P.C.S. şi inculpatul minor C.A.C.pentru infracţiunile
de lipsire de libertate în mod ileG.şi ultR. contra bunelor moravuri şi
tulburarea liniştii publice, reţinându-se că în L. februarie 2004 au
provocat scandal public în incinta restaurantului „B.” şi au impus
personalului de serviciu şi membrilor formaţiei muzicale să continue
programul împotriva voinţei acestora, supunându-i totodată la umilinţe şi
la acte de agresiune.Pentru faptele mentI.ate mai sus inculpatul
D.S.fost condamnat la pedeapsa inchisorii de 10 ani prin sentinta penala
966/2005 a Tribunalului .......- Secţia 1 Penala, pedeapsă modoficată în
calea de atac a apelului la câte 7 pedepse a câte 8 ani închisoare.
- prin rechizitoriul 3/D/P/2005 inculpatul D.S.împreună cu inculpaţii B.V.
şi B.I. au fost trimisi în judecată pentru savirsire infractiunii de inselaciune
în dauna partii vatamate V.R. G.. Planul celor trei inculpaţi avea în
vedere ca, prin inducerea şi menţinerea în eroare a părţii vătămate, să o
pună în imposibilitate de a acţI.a în vederea apărării drepturilor sale
asupra imobilului, cu alte cuvinte, s-a urmărit a pune partea vătămată în
poziţia de a nu avea câştig de cauză nici în eventualitatea unui proces
civil. Astfel, conform planului, inculpatul B.I. zis „N.C.” trebuia să o
asigure pe partea vătămată că îi va pune la dispoziţie suma de 150.000
USD „cash” pentru a o remite inculpatului D.S. zis „F.”, în situaţia în care
acesta ar fi refuzat în ultimul moment realizarea tranzacţiei cu clientul
italian sub pretextul că nu ar fi de acord cu virarea banilor în cont, de fapt
urmând să îi comunice acesteia „în ultima secundă” că nu mai dispune
de această sumă.
Pentru aceasta faptă, inculpatul D.S.fost condamnat la o
pedeapsa de 11 ani. prin sentinta penală 966/2005 a Tribunalului
Bucuresti-Secţia 1 Penală, achitat în apel, solutia ramA.nd definitiva. -
prin rechizitoriul 265/P/2004, inculpatul D.S.fost trimis în judecată
împreună cu P.C., R.B. şi P.C.pentru faptele de lipsire de libertate şi
santaj comise în dauna partii vatamate D... În fapt, s-a retinut că la data
de 28.01.2003, inculpatul D.S.împreună cu mai multi indivizi, printre care
inculpatul P.C.S. şi inculpatul R.B. l-au condus cu forţa pe partea
vătămată în restaurantul C.şi apoi intr-un imobil ce-i apartiN.inculpatului
D.S.,unde l-au lipsit de libertate şi l-au lovit de mai multe ori pentru a-l
determina sa achite o datorie mai veche sau sa semneze o chitanţă prin
care sa garanteze datoria cu un imobil care îi apartinea. Deşi s-a
remarcat, în ceea ce priveşte primele fapte reţinute în sarcina sa ca fiind
un apropiat al inculpatilor B.V. şi B.I., un executant al ordinelor acestora,
paralel şi treptat, inculpatul D.S. şi-a sporit propria influenţă, încercând
să-şi delimiteze foarte clar teritoriul său de acţiune.
8. P.C.S.
Un membru important al acestei ,,brigazi” a fost şi inculpatul P.C.S.
- fost practicant de arte marţiale care şi-a impus respect în rândul
membrilor grupării, fiind cunoscut ca o persoană violentă. Astfel:
- prin rechizitoriul nr.362/D/P/2004, inculpatul P.C.S. împreună cu
inculpaţii D.S., S.M.. şi inculpatul minor C.A.C.au fost trimişi în judecată
pentru infracţiunile de lipsire de libertate în mod ileG.şi ultR. contra
bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, reţinându-se că în L.
februarie 2004 au provocat scandal public în incinta restaurantului „B.” şi
au impus personalului de serviciu şi membrilor formaţiei muzicale să
continue programul împotriva voinţei acestora, supunându-i totodată la
umilinţe şi la acte de agresiune. Astfel, în noaptea de 22/23.02.2004,
D.S., însotit de aproximativ 25 de persoane, dintre care unsprezece
minori, s-a prezentat în incinta restaurantului B. pentru a serba ziua de
naştere a fiului său. Desi programul restaurantului trebuia să se încheie
la ora 01:00, membrii grupului lui D.S.din care facea parte şi inculpattul
P.C., prin amenintare, au obligat formaţia muzicală să cânte în
continuare, peste program. În jurul orelor 3:30 dimineaţa, formaţia
muzicală a refuzat să mai cânte, moment în care D.S., împreună cu
P.C.şi ceilalţi membrii ai grupării, au început să lovească cu picioarele şi
pumnii pe şeful formaţiei, scoţându-l afară din restaurant. În acest
moment, inculpatul P.C.şi inculpatul D.S., au început să-i agreseze
verbal şi fizic şi pe cei din personalul de serviciu şi pe membrii formaţiei
muzicale prin expresii jignitoare şi obscene, determinând indignarea
acestora. Toate aceste manifestari au scandalizat întreaga asistenţă,
deoarece în local se aflau şi copii, aducând astfel atingere bunelor
moravuri. Grupul condus de inculpatul D.S.început să strige să nu mişte
nimeni, că nu mai pleacă nimeni din local, că restaurantul se va închide
când spune ,,F.”. InfractiuN.de lipsire de libertate în mod ilegal,
concretizată în aspectele prezentate mai sus a rezultat din imposibilitatea
personalului de serviciu şi a membrilor formaţiei de a se deplasa şi de a
acţI.a în conformitate cu propria voinţă.
Inculpatul P.C.S. fiind sub influenţa băuturilor alcoolice a fost una
dintre cele mai violente persoane, contribuind din plin la crearea stării de
panică în rândul persoanelor aflate în restaurant.
Pentru faptele menţI.ate mai sus, inculpatul P.C.S. a fost
condamnat la pedeapsa închisorii de 8 ani prin sentinta penală
nr.966/2005 a Tribunalului .......- Secţia 1 Penală, redusă în apel la 7 ani
închisoare.
- prin rechizitoriul nr.265/P/2004, inculpatul P.C.S. a fost trimis în
judecată împreună cu P.C., R.B. şi D.S. pentru faptele de lipsire de
libertate şi santaj comise în dauna parţii vătămate D.., reţinându-se că
partea vătămată a fost lipsită de libertate şi supusă la violenţe repetate
pentru a fi determinată să semneze o procură privind vânzarea unui
imobil în contul unei datorii bănesti pe care o avea faţă de D.S.şi P.C..
În fapt, la data de 28.01.2003 inculpatul D.S.însoţit de mai multe
persoane din subordiN.sa, printre care şi inculpatul P.C.S. s-a deplasat
la domiciliul părţii vătămate D.. cu scopul de a recupera sumele de bani
pe care acesta le datora inculpatului D.S.şi numitului P.C.. Acestia l-au
obligat pe partea vătămată să-i însoţească la restaurantul C., unde a fost
amenintat în mai multe rinduri de aceste pesoane pentru a o determina
sa restituie imprumuturile. Intrucit loC.l era aglomerat partea vătămată a
fost dusa impotriva vointei sale intr-un imobil ce îi apartiN.inculpatului
D.S., loc unde a fost bătută de toti membrii grupării iar apoi fortata sa
bea vodca în scopul de a o determina fie sa restituie imprumutul, fie să
semneze în alb o procură prin care garanta împrumutul cu un imobil ce îi
apartinea.
S-a reţinut că inculpatul P.C.S., a savirsit aceste infractiuni
împreună cu membri acestei grupari dar şi cu şeful grupului, inculpatul
D.S.fapt ce dovedeste că intr-adevar exista un grup organizat pentru a
savirsi infractiuni sub conducerea inculpatului D.S.care şi acesta la rindul
sau se subordona fratilor B..
9. R.B.
Un alt membru al acestei grupării a fost şi inculpatul R.B. care,
alături de ceilalţi, era dispus sa intervina în forţa atunci cind se preconiza
savirsirea unei infractiuni din care se putea obtine beneficii ilicite şi
pentru a se impune în fata celorlalti membrii ai lumii interlope.
- prin rechizitoriul 109/P/2004 inculpatul R.B. a fost trimis în judecată
pentru savirsirea infractiunii de lipsire de libertate şi tilharie comise
asupra partii vatamate P.S., constind în aceea că în noaptea de
07/08.09.2003 împreună cu mai multe persoane constituite intr-un grup
organizat l-a lipsit de libertate şi l-au deposedat de mai multe bijuterii şi
alte bunuri pe partea vătămată, dupa care l-au transportat şi abandonat
în zona P.A.i. Pentru aceasta fapta inculpatul a fost condamnat la o
pedeapsa de 10 ani cu inchisoarea prin sentinta penala 966/2005 a
Tribunalului .......- Sectia I Penală, menţinută în apel.
Faptul că în acea perioada inculpatul figura ca urmărit general, nu
l-a impiedicat să participe alături de ceilalti inculpaţi la săvârşirea acestei
infracţiuni, fiind unul dintre cei care şi-au declinat falsa calitate de politişti
în prezenta părtii vătămate, înainte de a-l transporta cu forţa şi abandona
în zona P.A.i. Şi inculpatul R.B. a participat la inpartirea bunurilor
sustrase, împarţire care a avut loc într-un imobil ce-i apartiN.inculpatului
D.S., situat în ………….
- prin rechizitoriul 265/P/2004 inculpatul R.B. a fost trimis în judecată
împreună cu P.C., P.C.S. şi D.S. pentru faptele de lipsire de libertate şi
santaj comise în dauna partii vatamate D.., reţinându-se că partea
vătămată a fost lipsita de libertate şi supusa la violente repetate pentru
a fi determinata sa returneze un imprumut pe care il avea faţă de D.S.şi
P.C. sau să semneze o procură privind vânzarea unui imobil în contul
acestei datorii. Asocierea inculpatului la grupul infracţI.al nu a fost un act
spontan, ci unul elaborat, acesta urmărind obţinerea de foloase materiale
din participarea sa la săvârşirea acestor fapte, reclamându-se
participarea mai multor persoane pentru a anihila voinţa părţii vătămate,
iar modalitatea în care s-a implicat dovedeşte periculozitatea sa, faptul
că s-a încadrat perfect în grupul constituit, asumându-şi şi achitându-se
în mod corespunzător de rolul primit. Asocierea perfectă a inculpatului la
grupul infracţI.al a fost dovedită şi de comportarea ulterioară în faţa
autorităţilor, pe tot parcursul procesului penal inculpatul respectând
„legea tăcerii”, prin nerecunoaşterea faptelor şi a apartenenţei sale la
grup.
10. C.Ş.
Cel de-al treilea membru al grupării lui „F.” a fost şi inculpatul C.Ş.,
un om pe care inc. D.S. se putea baza. Astfel, prin rechizitoriul
109/P/2004 inculpatul C.Ş. a fost trimis în judecată alături de alte
persoane pentru savirsirea infractiunii de lipsire de libertate şi santaj, în
sarcina acestuia reţinându-se că la data de 03.03.2004, împreună cu mai
multe persoane, a lipsit de libertate şi constrâns prin folosirea de acte de
violenţă şi ameninţări pe partea vătămată D.I.A. să scrie o chitanţă prin
care aceasta recunoştea o datorie inexistentă de 5.500 USD.
Astfel, partea vătămată a precizat că inculpatul C.Ş. „era în
legătură cu toţi cei care au fost prezenţi în acel bar” unde a fost bătut,
fiind totodată una dintre persoanele care l-au lipsit de libertate şi l-au lovit
împreună cu ceilalti inculpati în gaR.ul ce-i apartiN.inculpatului D.S.. Cu
privire la acelaşi inculpat, partea vătămată a mai precizat că acesta este
cel care a fost trimis de inculpatul D.S. să cumpere o sticlă de vodcă din
care apoi a fost obligat să bea pentru a-l determina să semneze o
chitanţă din care reiesea că partea vătămată îi datora inculpatului
A.V.R.suma de 5.500 USD.
Inculpatul C.Ş. a asistat la toată acţiuN.şi, deşi partea vătămată nu
poate preciza dacă a fost lovit şi de către acesta, l-a văzut ţinând tot
timpul, în mână, o bară metalică.
Tot din declaraţiile părţii vătămate mai rezultă că în timp ce era
bătută în imobilul din ……., inculpatul C.Ş. râdea, iar la un moment dat,
ceilalţi inculpaţi l-au îndemnat să întreţină relaţii sexuale orale cu partea
vătămată, însă acesta a refuzat, motivând că îi este jena.
Prezenţa inculpatului C.Ş. la locul faptei a fost confirmată şi de
învinuitul A.V.R., care a precizat că în încăperea în care a fost bătută
partea vătămată se mai aflau inculpaţii R.L., D.S. zis „F.” şi C.Ş..
Pentru aceasta fapta inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa
cu inchisoarea de 8 ani prin sentinta penala 966/2005 a
Tribunalului .......- Sectia 1 Penală, redusă în calea de atac a apelului la
7 ani închisoare.
S-a reţinut că inculpatul a fost un alt membru al ,,brigăzii” aflată
sub conducerea inculpatului D.S., aspect recunoscut chiar de acesta cu
ocazia unei declaratii din data 31.03.2006.
11. R.L.
Un alt membru al acestei grupari infracţI.ale a fost şi inculpatul
R.L., fiind unul dintre subordonatii şi totodată finul de cununie al
inculpatului D.S., principalul locotenent al fratilor B..
Prin rechizitoriul 109/P/2004 inculpatul R.L.a fost trimis în
judecată alături de alte persoane din această grupare infracţI.ală printre
care şi inculpatul D.S.pentru săvârşirea infracţiunilor de lipsire de
libertate şi santaj, în sarcina acestuia reţinându-se că la data de
03.03.2004, împreună cu mai multe persoane a lipsit de libertate şi
constrâns prin folosirea de acte de violenţă şi ameninţări pe partea
vătămată D.I.A. să scrie o chitanţă prin care aceasta recunoştea o
datorie inexistentă de 5.500 USD. Pentru aceasta fapta inculpatul a fost
condamnat la o pedeapsa cu inchisoarea de 3 ani prin sentinta penala
966/2005 a Tribunalului .......- Sectia I Penală, menţinută în apel.
Astfel, în cursul anului 2003 invinuitul A.V.R.a achizitI.at un
autoturism marca Mercedes în condiţiile în care persO. care figura ca
fiind proprietar era decedata inca din anul 2002. Pentru rA.erea acestui
autoturism inculpatul a apelat la numitul B.S..prin intermediul caruia
ulterior l-a cunoscut pe partea vătămată D.I.A., pe care l-a recomandat
că se ocupa de înmatriculări autoturisme. Acestuia i-a solicitat să-l ajute
să obţină actele necesare pentru rA.era autoturismului în cauză,
arătându-i faptul că proprietarul din acte este decedat. În acest sens
partea vătămată a falsificat o procură prin care invinuitul A.V.R.era
imputernicit de proprietar să rA.eze autoturismul. Cu această procură şi
alte documente necesare, inculpatul s-a prezentat la S.E.I.P. Călăraşi şi
a solicitat rA.erea autoturismului, însă lucratorii de politie au identificat
procura falsă, motiv pentru care s-a dispus indisponibilizarea
autoturismului până la finalizarea cercetarilor. Văzându-se în
imposibilitatea de a intra în posesia autoturismului, invinuitul A.V.R.l-a
considerat răspunzător pe partea vătămată, hotărând să-l detemine prin
amenintari şi violenta să-i achite contravaloarea autoturismului.
Fiind prieten cu inculpatul R.L., martorul i-a cerut ajutor acestuia
pentru a-l determina pe partea vătămată să-i achite suma de bani
solicitata, astfel că la data de 03.03.2004 inculpatul R.L.împreună cu mai
multe persoane l-au imobilizat pe partea vătămată şi l-au transportat
impotriva voinţei sale intr-un bar situat în …………... Aici, partea
vătămată a fost lovit în mod repetat cu pumnii şi picioarele în zona
superioara a corpului de catre aceste persO. aflate sub coordonarea
inculpatului R.L.. La scurt timp a apărut şi inculpatul D.S. care a lăsat
impresia că se implica în rezolvarea acestui conflict, însă, la solicitarea
acestuia, partea vătămată a fost transportata intr-un imobil care îi
apartinea, situat în …….. şi împreună cu inculpaţii R.L.şi C.Ş. l-au
torturat pentru a-l determina sa semneze o chitanţă din care rezulta că-i
datoreaza învinuitului A.V.R.suma de 5.500 USD.
Fiind audiat la data de 07.03.2006 martorul P.V., o persO. de
încredere pentru liderul acestei brigazi, a declarat următoarele: ,,Astfel
era o onoare pentru el (n.n. D.S.) să se laude că şi-a format o „brigadă”
din care făceau parte următoarele persoane: R., care era finul lui „F.”, B.,
F., M., P.C.. Persoanele enumerate mai sus sunt foşti infractori care
erau dispuşi în orice moment să răspundă la violenţă.”
În aceste situaţii „F.” solicita o sumă mult mai mare decât cea
împrumutată şi din această sumă le dădea şi băieţilor din brigadă o cotă
parte pentru serviciile aduse, întrucât de fiecare dată în asemeN.situaţii
era însoţit de aceşti băiaţi care interveneau în momentul în care „F.”
solicita acest lucru.
Dacă aceste persoane ripostau în momentul în care aflau ce se
întâmplase cu bunurile lăsate garanţie „F.” îşi trimitea oameni din
brigadă peste aceştia şi prin violenţă şi ameninţări îi determinau să
renunţe la despăgubiri sau să depună plângere la poliţie.
Mai cunosc faptul că „F.” şi brigada acestuia au fost implicaţi în mai
multe scandaluri cu diferite persoane din alte cartiere, participând la
multe bătăi lucru cu care acesta se lăuda foarte mult.”
Martorul S.M.., un alt membru al acestei brigazi, în măsură să
cunoască modul de organizare şi rolul fiecarui membru al brigazii, a
declarat la data de 06.03.2006,următoarele: „În aceste condiţii,
devenind o persoană apropiată acestuia, am constatat că are pe lângă el
mai multe persoane de încredere care-l ascultau şi-l însoţeau ori de câte
ori „F.” solicita acest lucru. Pot spune că era un fel de brigadă aflată sub
conducerea lui „F.”, brigadă în care, pe parcurs, am fost acceptat şi eu.
Dintre persoanele care făceau parte din brigadă, amintesc pe R.L.zis
„R.”, „F.”, „B.”, P.C.şi M.F.. Existau situaţii în care persoanele care
împrumutau sume de bani de la acesta să intre într-o criză financiară şi
să nu mai aibă posibilitatea să-i plătească dobânzile sau să-i returneze
suma împrumută, motiv pentru care, „F.” şi oamenii săi încercau
recuperarea prin violenţă şi ameninţări.
Fiind audiat la data de16.05.2006, martorul cu identitate
protejata S.Z., a declarat următoarele: „Dacă existau informaţii că
datorN.l ar putea raspunde tot prin violenţă erau desemnaţi cu precădere
să recupereze banii G., N. şi „F.”. Ultimul avea şi el o brigada formata din
finul său R., C., B., F. şi P..
Revin şi arăt că şi „F.” avea mai mulţi indivizi în subordiN.sa care îi
ascultau dispoziţiile răspunzând pozitiv ori de câte ori acesta le solicita
să intervină în cazul unor recuperări sau acţiuni cu violenţă. Dintre
aceste persoane le amintesc pe : R.L. zis ,,R.”, C.Ş. zis ,,F.”, P.C.şi R.B.
zis ,,B.”.
Fiind audiat la data de 17.08.2005, martorul cu identitate
protejata A.V.a declarat următoarele: ,,Unii din aceştia aveau propriile
„brigăzi” şi exemplific în acest sens pe D.S., care avea următorii oameni
de încredere: S.M.., finul său R.L., R.B. zis B., C.Ş. zis F., S.zis „S.”, „D.”
din …….., P.C.şi alţi.
Toate persoanele enumerate de mine erau cunoscute cu
manifestări violente, marea majoritate aveau ţinută atletică, unii au făcut
sport şi simpla lor prezenţă inspira teamă, iar de cele mai multe ori când
interveneau foloseau atât violenţa verbală, cât şi fizică. La fiecare
acţiune de acest gen toate persoanele participante erau înarmate cu
bâte, săbii, cuţite, lanţuri.”
La data de 16.08.2005, martorul cu identitate protejata A.A., a
declarat următoarele: „Aşa cum am declarat, atât B.I., cât şi fratele
acestuia, B.V., în acţiunile violente îl foloseau pe D.S. zis „F.”, care avea
deja formată o brigadă, compusă din R., C., B., R.şi S.M.., care acţI.au
de fiecare dată la cererea fraţilor B.. Aceştia aveau în permanenţă
asupra lor săbii, bâte, cuţite, lanţuri şi le foloseau împotriva persoanelor
care trebuiau intimidate.
Uneori pentru a intimida persoanele agresate de „F.” şi oameni lui
era depusă o reclamaţie la poliţie împotriva victimei lor, afirmând că
victima a încercat să-i înşele sau i-a înşelat, motivând în cest fel acţiunile
lor violente.”
La data de 08.06.2006, martorul cu identitate protejata O.L., a
declarat următoarele: „Aşa cum am precizat, un om de bază în acţiunile
cu violenţă solicitate de fraţii B.era ,,F.”, care al rândul său avea
propria ,,brigadă”, din care făceau parte P.C., M., B. şi R..
Fiind audiat la data de 31.03.2006 în legatura cu conţiN.l acestei
convorbiri telefonice, inculpatul D.S.liderul acestei brigazi a declarat
următoarele: „ P.” mi-a comunicat că-i dăduse acestui individ suma
de 4.000.000 lei, însă acesta mai solicita o sumă pentru a-şi retrage
plângerea, aşa cum am arătat mai sus, lucru cu care „P.” nu era de
acord. În aceste condiţii, „P.” mi-a propus să-mi dea mie 3.000.000 lei şi
„să-l ardem pe fraier”, în sensul de a interveni şi a-l determina, fie prin
violenţă, fie prin ameninţări, să nu mai solicite altă sumă de bani.
Astfel, am stabilit să-i trimit băieţii în faţa stA.onului 23 August şi în
schimbul acestui serviciu urma să primim suma de 3.000.000 lei aşa
cum afirmase „P.”.
Despre aceşti băieţi arăt că erau persoane din antuR.ul meu şi aici
amintesc pe finul meu R.L.zis „R.”, pe C.Ş. zis „F.”, R.B. zis „B.”, P.C.şi
M..
În cursul aceleasi zile l-am sunat pe S.M.. şi i-am comunicat să-i
caute pe M.şi pe C. şi împreună să se deplaseze în zona ………. pentru
a ne intilniţi cu P..
Totodată, i-am spus care era motivul întâlnirii cu „P.” şi de
asemeN.l-am învăţat ce urma să vorbească C. cu individul care urma să
fie agresat.
16. U.C.
Acest inculpat o cunoştea pe S.A. încă de la începutul anilor 1990,
ulterior desfaşurând amândoi aceeaşi activitate infracţI.ală, pentru care
au fost condamnaţi prin hotarari definitive. În afară de faptul că era
mâna dreaptă a „A. C.” şi omul ei de încredere, avea ca sarcini în cadrul
grupului racolarea de tinere în vederea practicării prostituţiei în favoarea
C.C., răpindu-le pe acestea sau cumpărându-le de la alţi proxeneţi. Le
mai transporta pe acestea de la/la discotecă, colectând banii încasaţi de
fete, pe care-i preda „A. C..” Pentru „efortul” lui depus, inculpata S.A. îi
permitea să păstreze sumele de bani obţinute de către una (din cele 15-
20) din prostituatele grupului. Era totodată şi omul care-i îi transmitea
informaţii despre activităţile desfăşurate în Discoteca H. lui B.V., care era
forţa de comandă a grupului care acţI.a în „H.”.
De altfel, inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală
966/2005 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I-a Penală, la 11 ani
închisoare.
În caracterizarea inculpatului, martorii au declarat că era un individ
violent, care se ocupa de „corecţia” fetelor atunci acestea nu atingeau
plafonul de 100 u.s.d. pe noapte, impus de S.A.. Metodele inculpatului,
ca şi ale A. C., erau de a le maltrata fizic pe fete. De asemenea, stabilea
cu inculpatul A.I.zis ”N.I.” numărul de prostituate care îşi puteau
desfăşura activitatea în discoteca H., nivelul acestora (să arate bine) şi
maniera în care patronii discotecii, „B.” şi „N.I.”, percepeau sub formă de
taxă pentru prostituarea fetelor echivalentul unei sticle de şampanie
(1.500.000 de ROL) pentru fiecare client racolat, independent de
numărul acestora.
În acest sens, denunţul inculpatului U.C. formulat la data de
27.07.2006 în care acesta a precizat: „În decursul anului 2000…am
început să frecventez discoteca H., unde m-am ocupat cu activităţi de
proxenetism. În vederea acestei activităţi am colaborat cu patronul
discotecii, numitul A.I., care a fost de acord ca fetele pe care le
coordonam să se prostitueze la discoteca H.. În momentul în care am
decis să colaborăm, subsemnatul şi patronul discotecii am stabilit o serie
de reguli…
…Precizez că patronul discotecii avea colaborări şi cu alţi
proxeneţi, cărora le-a impus aceleaşi reguli ca şi mie. Aceşti proxeneţi
sunt ,,C.B.”, ,,C.E.”, ,,E.”, G.” şi ceilalţi inculpaţi, care sunt cu mine în
acelaşi dosar.
…Precizez că cel la care am făcut referire ca fiind patronul
discotecii se numeşte A.I.zis ,,N.I.”.
În continuare, probatoriul administrat atestă atât faptele pentru care
a fost condamnat inculpatul,cât şi apartanenţa şi rolul acestuia în cadrul
grupului de crimă organizată. Astfel, la data de 09.08.2005, martorul cu
identitate protejată T.I. a declarat: „Din brigada A. C.făceau parte:U.C.,
S.C. zis „G.” – fratele acesteia, „B.C.”, „J.”, „P.” şi alţii.”
Fiind audiat la data de 17.08.2005, un alt martor cu identitate
protejată A.V.a declarat: ,,S.A. era ajutată la rândul ei în această
activitate de proxenetism de un anume U., fiind şi acesta la rândul său
tot un proxenet.
Principalele locuri unde aceste fete erau duse pentru a practica
prostituţia erau Discoteca H. şi Discoteca F..”
Fiind audiat la data de 16.08.2005, martorul cu identitate
protejată A.A., a declarat următoarele: „În cazul în care anumiţi
proxeneţi refuzau să plătească aceste taxe de protecţie, S.A. solicita
ajutorul fraţilor săi, care interveneau prin mijloace violente ori de câte ori
era nevoie. La rândul său, S.A. era ajutată în această activitate de
proxenetism de U., în sensul că se ocupa de racolarea clienţilor şi de
transportarea prostituatelor la locul de întâlnire cu clienţi.”
Martorul cu identitate protejată C.V., la data de 04.06.2005, a
declarat că: „În perioada anilor 2001-2002 a fost derulată activitatea de
proxenetism de către A.C. şi sclavul ei U. şi la Discoteca F., până când
s-au certat cu patronul acestui local.”
De asemenea, martora cu identitate protejată G.D., la data de
13.05. 2005, a declarat următoarele: „Prin iarna anului 2002, inca fiind
minora, am fost racolata de un alt proxenet din Discoteca H., cunoscut
sub numele de U., iar mai tarziu, afland că se numeste U. C.,. desi i-am
spus şi acestuia că eram minora, a accepetat sa fie proxenetul meu, el
oferindu-mi gazduire intr-un apartament inchiriat, transport, în schimbul
unui procent de 50% din sumele de bani pe care eu le incasam de la
barbatii pe care-i racolam în Discoteca H.şi cu care intretineam raporturi
sexuale contra cost.
Despre U.C.doresc sa precizez că era un foarte bun apropiat al
unei alte proxenete în cadrul Discotecii H., cunoscuta sub numele de
A.C.. Mai mult decat atat, am remarcat şi faptul că între acestia existau
şi raporturi de „colaborare” în ceea ce privea supravegherea şi
coordonarea a unui numar important de prostituate în cadrul acestei
discoteci. De asemenea, U. avea fata de A.C. o pozitie de subordonare,
el executand toate dispozitiile acesteia în ceea ce privea activitatea de
proxenetism pe care o desfasurau în aceasta discoteca. Referitor la
acest aspect arat că stiam că şi A.C. avea în discoteca mai multe
prostituate aflate sub controlul total al acesteia, a caror activitate de
prostituitie era supravegheata atat de ea, cat şi de U. C..
Am cunoscut că A.C. atunci cand vreo una dintre prostituatele ei
fugea de sub controlul ei sau al lui U.C.şi chiar daca acestea intentI.au
sa faca acest lucru, erau agresate fizic şi pot spune chiar intr-un mod
deosebit, aceasta pentru a le intimida şi a reusi sa le exploateze prin
prostitutie în folosul lor material.
Declar că au existat imprejurari cand anumite prostituate a caror
proxeneti au refuzat sa plateasca taxa de protectie lui A.C., au fost
sechestrate iar apoi eliberate doar în momentul în care proxenetii
acestora erau de acord şi achitau sumele pretinse drept taxa de
protectie. Stiu că intr-una din ocazii, A.C., U.C.şi acolitii acestora au rapit
un numar de trei prostituate rusoaice sau moldovence, la momentul cand
plecau din discoteca, pe care le-au eliberat doar dupa ce proxenetul lor
(n.n. inc. M.P.zis T.) a intervenit şi a platit pentru eliberarea lor.
Doresc sa mai precizez faptul că A.C. şi U. C., în unele situatii
procurau pentru prostituatele care erau minore acte de identitate false ori
un set de acte de identitate care apartineau în fapt altei persoane, pentru
ca aceste prostituate sa-şi poate face accesul în diferite hoteluri în
vederea intretinerii de raporturi sexuale cu clientii pe care-i racolau.
Era de asemeN.cunoscut faptul că hotelul din strada ……..,
apartinand lui N.C. , era utilizat în activitatea de proxenetism şi prostitutie
de catre proxenetii care erau în brigada lui A.C., respectiv U., „J.”,
G.S.zis „S.” şi altii, în sensul că prostituatele persoanelor enumerate, cu
stiinta personalului din hotel, veneau la acesta şi obtineau camere în
vederea intretinerii de raporturi sexuale contra unor sume de bani, fara
ca pentru obtinerea camerelor, prostituatei ori clientului acesteia, sa li se
solicite un act de identitate ori sa i se elibereze chitanţă în schimbul
sumei platite pentru camera.
Cunosc faptul că U. şi A.în cursul anului 2004 au transportat mai
multe fete şi în Elvetia în vederea exploatarii acestora ca prostituate.
Acestia isi constituisera o adevarata retea de prostituate în Elvetia dupa
urma carora trageau foloase materiale. Prostituatele au fost transportate
personal de catre U. şi A.în Elvetia cu ajutorul unui autoturism care-i
apartiN.lui A.şi care era condus de catre U.. Cunosc faptul că fetele care
au fost exploatate ca prostituate în Elvetia sunt următoarele: A.M.pe care
am indicat-o şi din plansa foto, V., V., P., E., C. şi altele. Sub
coordonarea lui U. în Elvetia s-a prostituat şi V.A., concubina acestuia.”
Cu ocazia audierii la data de 08.06.2006, a martorului cu
identitate protejată O.L., acesta a declarat că: „Dintre persoanele care
se subordonau A. le amintesc pe U., ,,C.” B., ,,P.”, ,,C.E.”, ,,S.”, I.L., J..”
Fiind audiat la data de 16.05.2006, martorul cu identitate
protejată S.Z. a afirmat: „A.coordona o vastă reţea de prostituţie la
discoteca H.… În această activitate, A.era ajutata de fratele său „G.”, U.,
„J.”, M., I.„L.”, „C.” B.(membru important al grupării, care avea ca sarcina
şi cultivarea relatiilor cu politia), S., „C.”, M. şi „R.”.
Precizez că toate aceste persoane aveau trasate sarcini concrete,
activitatea acestora constând în racolarea clienţilor transportarea
prostituatelor la discotecă sau diverse locaţii solicitate de clienţi, precum
şi încasarea sumelor de bani de la prostituate, bani care în cele din urmă
ajungeau la A.şi la S.C..
În cursul anilor 2003-aprilie 2004, la sugestia unui proxenet poreclit
„S.”, S.C. împreună cu sora sa A.şi fratele său „G.” au hotărât să trimită
un număr de prostituate în Elveţia, deoarece auziseră că se puteau
astfel obţine profituri considerabile. În primă faza au fost transportate de
către U. şi I.„L.” un număr de patru prostituate…”
La data de 19.04.2005, martora P.C. a afirmat următoarele: „Cea
care pretindea taxă de protecţie pentru activitate de prostituţie din„H.”
era A.C., care îl avea drept susţinător pe „S.C.”, fratele ei. Cunosc faptul
că A.nu ar fi putut impune celorlalţi proxeneţi, de asemeN.persoane
violente, o taxă de protecţie pentru activitatea lor ilicită, fără să aibă
susţinerea C.„C.” format din fraţii S. şi N.. De asemenea, A.era sprijinită
în activitatea ei de „G.” şi de o brigadă de alţi proxeneţi loiali. Brigada pe
care am menţI.at-o era formată din următorii: U.C., B.I., G.E., J., M., R.,
I.„L.”, „P.”, A.. Aceştia acţI.au în mod coordonat, sub îndrumarea A.
C.pentru a impune tuturor celorlalţi proxeneţi achitarea unor taxe de
protecţie.
În situaţiile în care ceilalţi proxeneţi nu plăteau pentru prostituatele
pe care le aduceau în „H.”, în funcţie de numărul acestora, brigada
condusă de A.le sechestra pe prostituatele acestora şi nu ezita nici să le
aplice câte o bătaie. Suma cerută drept taxă de protecţie ştiu că era
cuprinsă între 300-400 de USD pe lună, dar şi în funcţie de numărul
fetelor. Ştiu că A.i-a pretins lui E.suma de 500 USD pentru că avea mai
multe fete.
Ştiu faptul că prin anul 2003, două prostituate din Republica
Moldova ale lui „T.” (n.n. inc. M.P.zis T.) au fost răpite de A.şi de brigada
ei pentru faptul că „T.” nu şi-a plătit taxa de protecţie.
Inculpatul I.D., în declaraţia sa din data 14.09.2005, a declarat
următoarele: ,,În cazul în care vreunul din aceşti proxeneţi nu achitau la
timp taxa de protecţie, S.C. îi ordona „brigăzii” A. să sechestreze una
sau mai multe din prostituatele acelui proxenet, eliberându-le doar în
urma achitării restanţelor şi a unei „amenzi„ suplimentare.
Un exemplu în acest sens îl constituie sechestrarea a trei
prostituate aparţinând lui T., de către U.C., M.., G.Ş.şi M..
Aceştia, în urma dispoziţiilor lui S.C., le-au răpit pe cele trei tinere,
sechestrându-le ulterior pe parcursul unei nopţi şi, eliberându-le a două
zi dimineaţa, numai după ce S.C. a negociat cu T. răscumpărarea lor.”
De asemenea, referitor la lipsirea de libertate a prostituatelor lui
,,T.”, una dintre acestea, respectiv martora C.V., fiind audiată la data de
23.04.2005, a declarat următoarele: ,,Astfel cum am mai declarat, după
ce eu, C.A.şi N.am fost răpite şi duse cu forţa într-un apartament din
cartierul ………, pe strada …….., apartament în care se mai aflau: U.C.,
M.., G.Ş.şi „M.”, persoane care au exercitat violenţe asupra noastră şi
care ne-au ţinut cu forţa, împiedicându-ne să plecăm din apartament.”
În continuare, martora J.M. (declaraţia din data de 29.07. 2004),
reliefează modalitatea în care U.C., împreună cu alţi membri ai grupării
infracţI.ale, recrutau prostituatele folosind violenţa:
,,În timp ce dansam în acea discotecă (n.n. F.) s-au repezit la mine
doi bărbaţi, despre care am aflat ulterior că se numesc U.C. şi M.. B.,
care m-au scos cu forţa din discotecă, obligându-mă prin violenţă şi
ameninţări să urc într-un autoturism parcat în apropiere. Am fost
condusă de aceştia la o casă din str. ............ despre care am aflat că-i
aparţine A. C.. Odată ajunşi aici, A.mi-a spus că de acum încolo voi fi
,,femeia ei” şi că va trebui să mă prostituez pentru ea”.
Fiind audiată la data de 18.06.2005, martora P.L. a declarat
următoarele: „Pe la începutul lui 2004 am fost apelată de mai multe ori la
telefon din Elveţia de către U.C. Şi A.C. care mi-au propus să mă duc în
Elveţia unde să practic prostituţia sub coordonarea lor. Arăt că U. şi cu
A.se aflau în Elveţia unde au dus mai multe fete pentru ca să obţină bani
din activitatea practicată de acestea, respectiv întreţinerea de raporturi
sexuale cu diferiţi bărbaţi contra unor sume de bani.”
Cu ocazia audierii, martora cu identitate protejată P.M., în
declaraţia din data de 17.06.2005, a declarat următoarele: „Cu privire la
Discoteca H. precizez că era imposibil ca o fată să practice prostituţia
acolo fără să aibă pe cineva care să o protejeze, respectiv un proxenet.
Dacă apărea o fată nouă U. şi cu S.se interesau imediat a cui este, iar
dacă nu avea proxenet era răpită, sechestrată şi determinată să se
prostitueze în continuare pentru ei sau pentru A.în sensul că banii
obţinuţi din întreţinerea de raporturi sexuale erau luaţi de proxeneţii
amintiţi. Chiar şi eu într-una din ocazii am fost răpită de persoane din
gruparea A..
M-am prostituat până în anul 2004 timp în care am observat că în
Discotecă erau în principal două grupări de proxeneţi. Una dintre aceste
grupări era formată din: E.şi G.a lu’ B., Ş., care este fratele V., despre
care am spus mai sus cine este, cei doi copii ai lu Ş., pe nume L..şi V., o
altă persoană pe nume N. C.şi alţii. Cea de a două grupare aparţiN.C. şi
era condusă de A.. Din acest grup făceau parte: U., B.C., J., Ş.S.şi alţii.
În activitatea sa A.se folosea de numele fraţilor să,i S. şi N.C., precizând
în fiecare ocazie că persoanele care îi creau probleme sau nu se
supuneau voinţei ei vor fi supuse la violenţe din partea C.C.. Precizez că
A.C. pretindea şi obţiN.taxe de protecţie de la mai toţi proxeneţii din
Discotecă.”
Fiind audiat la data de 24.08.2005, inculpatul R.L. a declarat
următoarele: „Fiind finul lui „F.” şi în antuR.ul acestuia, am luat la
cunoştinţă şi despre alte persoane aflate în antuR.ul fraţilor C.: U.C.
desfăşura activităţi de proxenetism, fiind şoferul lui S.A.”
O alta martoră, I.F.A.a declarat următoarele: ,,Am observat că în
discoteca „H.” erau mai mulţi proxeneţi, iar fiecare dintre aceştia
exploatau mai multe tinere care practicau prostituţia, obişnuind să le
supravegheze din parcarea discotecii.
Dintre aceşti proxeneţi cei mai importanţi erau „A.C.” şi „U.” care
aveau cele mai multe prostituate, peste 10-12, practicând proxenetismul
în această discotecă de peste 12 ani.
Despre „A.” şi „U.” cunosc faptul că erau deosebit de violenţi,
bătându-şi în mai multe rânduri prostituatele.”
Martora R.M., fiind audiată la data de 12.05.2005, a declarat
următoarele: ,,Dintre proxeneţii de la discoteca H. îi amintesc pe
următorii: Gruparea de proxeneţi condusă de „U.” şi „A.” erau „C.B.”, „J.”,
„Ş.” şi „A.”, o apropiată a lui „U.”. Toţi aceşti proxeneţi coordonau la
rândul lor activitatea de prostituţie a mai multor tinere cărora le luau
aproape toţi banii proveniţi din prostituţie, o cotă parte din aceşti bani
reveN.fiecăruia din aceşti proxeneţi, iar restul ajungea în buzunarul lui
„S.C.” prin intermediul surorii sale „A.”. Am observat, din discuţiile cu
celelalte prostituate, ca şi din comportamentul lui „S.C.” faţă de ceilalţi
proxeneţi că acesta era considerat un lider al lor, care fizic apărea foarte
rar în discotecă, obişnuind să conducă toată activitatea din umbră.
De asemenea, din discuţiile avute cu concubina lui „U.” pe nume
„A.” am aflat că toţi proxeneţii erau obligaţi să-i plătească lui „S.C.”, prin
intermediul lui „A.”, o taxă de protecţie pentru a-şi putea păstra
prostituatele în discotecă. În cazul în care aceşti proxeneţi refuzau să
plătească acea „taxă şmecherească”, „A.C.”, împreună cu oamenii ei,
sechestrau unele prostituate aparţinând altor proxeneţi rivali grupului,
obligându-i pe aceştia să le răscumpere cu diverse sume de bani.”
Fiind audiat la data 14.09.2004, inculpatul G.E. zis ,,C.E.” (n.n.
persoană care a făcut parte din gruparea condusă de S.A. şi U.C.) a
declarat următoarele:
„În discoteca H. acţI.au mai mulţi proxeneţi care formau două
grupări rivale care se luptau pentru supremaţie.
Prima grupare era condusă de A.C. şi era compusă din: U., G.
(fratele A.), J. şi Ş.zis S..”
La data de 02.12.2004 martora P.I.N. a afirmat următoarele: „În
perioada în care am frecventa discoteca H., această locaţie era
frecventată de foarte multe prostituate a căror activitate era coordonată
şi supravegheată de mai mulţi proxeneţi. Cu privire la proxeneţii la care
m-am referit mai sus, i-am cunoscut pe A.C., U.C., acesta din urmă fiind
un apropiat al acesteia, el coordonând activitatea de prostituţie a
prostituatelor sale, cât şi a acelora pe care A.C. le avea.
Cunoşteam şi faptul că aceşti doi proxeneţi împreună cu S.C.
aveau în discoteca H. un număr semnificativ de prostituate aceştia
deţinând controlul şi asupra altor proxeneţi în cadrul acestei discoteci.”
Fiind audiat, la data de 09.12.2004 martorul B.D. a declarat
următoarele: ,,Ştiu că A.(n.n. S.A.) era lidera grupului de proxeneţi, fiind
ajutată în coordonarea proxeneţilor respectiv şi a prostituatelor pe care
aceştia le aveau în legătură de către U.C., care era principalul ei
colaborator.…Toţi proxeneţii independenţi trebuiau să-i achite o taxă de
protecţie la intervale regulate lui A.C..”
Fiind audiat, martorul O.A., a declarat:
„Cunosc că gruparea cea mai importantă de proxeneţi din cadrul
discotecii (n.n. H.), a fost constituită din „C.C.” şi anume „S.C.”, sora sa
A..... fratele lor S.C., U.C., B.I. şi I.D..
Această grupare de proxeneţi coordona activitatea de prostituţie a
unui număr de circa 20 de prostituate, majoritatea dintre acestea fiind în
legătura lui S.A. şi U.C..
…Aceştia (n.n. S.A. şi U.C.) obişnuiau să ruleze frecvent
prostituatele pe care le aveau, în sensul că o parte dintre acestea au fost
trimise de A.C. şi U.C. începând cu anul 2003 în Elveţia pentru a
practica prostituţia;… după trimiterea acestora în această ţară au
procedat la racolarea de noi prostituate.”
Fiind audiat, la data de 08.12.2004, martorul B.A. a declarat
următoarele: ,,Despre U., C.I., Ş.şi A.precizez că aceştia formau un grup
distinct faţă de ceilalţi proxeneţi.”
La data de 08.12.2004, martorul M.L.a declarat următoarele:
,,MenţiO.z că majoritatea acestor fete (n.n. prostituate) erau protejate de
diverşi proxeneţi. Liderii cestor proxeneţi erau un anume U., împreună
cu A.C. şi C.I..”
Martora C.E.I., fiind audiată la data de 08.12. 2004 a declarat
următoarele: „U. era omul de încredere al A. şi cei doi se purtau foarte
urât cu prostituatele lor, unele dintre acestea fiind minore şi ţinute cu
forţa la locuinţa A..”
Martorul V.R.-G. a declarat următoarele:
,,Arăt că A.C. şi S.C. aveau mai multe prostituate în discoteca H.. Ştiu că
de aceste prostituate aveau grijă U.C., B.I. zis ,,C.” şi alţi indivizi…”
Procesul-verbal de confruntare din 06.10.2005 dintre I.D. zis
,,J.” şi G.E. zis ,,C.” (ambii proxeneţi din gruparea A.S.), reliefează
următoarele:
I.D.: ,,Arăt că proxeneţii din gruparea A.C. acţI.au unul în interesul
altuia şi pentru a le recupera pe prostituatele care îndrăzneau să fugă.
In baza discuţiilor şi înţelegerii care existau între noi, proxeneţii din
gruparea A. C., noi acţI.am şi eram uniţi atunci când descopeream vreo
prostituată fugită de la oricare dintre ceilalţi membri ai grupării. Între noi
era o înţelegere că oricare dintre noi, atunci când găsim una dintre fetele
fugite, fie să le oprim, fie să-i contactăm pe ceilalţi membri ai grupării
pentru a se reaL.readucerea prostituatei respective în sfera de influenţă
a proxenetului de la care fugise.
…Din brigada A. C.mai făceau parte următoarele persoane: ,,C.B.,
U., M., G.Ş., R.…
…La începutul anului 2004 U.C. se afla în relaţii intime cu una
dintre prostituatele lui ,,C.E.”, pe nume C.. A.C. i-a interzis acestei
prostituate să mai vină la H.…Motivul pentru care A.era împotriva
prezenţei acestei C. era dat de faptul că U. nu-şi mai îndepliN.obligaţiile
de a le supraveghea pe fete, ci era preocupat să P.acă cât mai mult timp
cu această C..
A.nu era de acord ca U. să-şi piardă vremea cu diverse fete, în
condiţiile în care avea atribuţii clare cu privire la transportul şi
supravegherea prostituatelor.”
Procesul-verbal de confruntare din data de 03.12. 2004 dintre
O.A. zis ,,S.” şi U.C.:
,,Începând cu perioada 1995 – 1996 l-am cunoscut pe U.C. la
discoteca H., unde avea 4-5 prostituate cărora le coordona activitatea…
În perioada ce a urmat, cunosc că U.C. s-a constituit într-un grup
organizat împreună cu alţi proxeneţi şi anume: S.A., B.I. zis C., I.D. zis
J., iar după anul 2000, la acest grup a aderat şi S.C. zis G..
În mod concret U.C., în cadrul grupului avea rolul de a coordona
activitatea atât a prostituatelor sale, cât şi a celor aparţinând lui S.A., pe
care le transporta la şi de la discotecă, respectiv imobilele unde acestea
se deplasau cu clienţii…
Un alt rol al acestuia a mai fost şi acela că, din banii pe care
prostituatele sale şi ale A.S. îi încasau de la clienţi, colecta drept
comisioane un procent de 50% de la fiecare prostituată, sume pe care
apoi le împărţea cu S.A.”.
În declaraţia din 14.09. 2005 inculpatul I.D. a mai declarat că:
„A.C. a hotărât să trimită mai multe tinere în Elveţia, pentru a practica
prostituţia;…în acest sens în L. martie sau aprilie (n.n. 2004) A.împreună
cu U. au transportat trei tinere în Elveţia cu un ……….”.
Fiind audiat la data de 04.07.2005, inculpatul I.A., a declarat
următoarele: ,,Din brigada A. C.făceau parte următoarele persoane:
Ş.S., B.I., U.C., R., M., J., I.L. şi alţii. U.C. era omul de bază al A., bun la
toate, se ocupa de mituirea poliţiştilor, de transportarea prostituatelor,
era folosit şi la intervenţii cu violenţă şi îndepliN.orice fel de însărcinări.
Persoanele folosite la răpiri şi violenţe din brigada A. erau
următorii: M., Ş.S., U.C., J. şi alţii.
Discuţiile cele mai importante care aveau loc în brigada A. se
purtau doar între aceasta, U. şi C.B..”
19. S.S.
În perioada cuprinsă între 2001 şi 2004 inculpatul S.C. zis „G.” şi
inculpata S.S. zisă „M.C.”, acţI.ând în baza unor rezoluţii infracţI.ale
unice, au racolat diferite persoane de sex feminin, dintre care şi minore,
în vederea practicării prostituţiei, le-au înlesnit această activitate şi au
tras foloase de pe urma ei, fapt pentru care a fost şi condamnată, în
primă instanţă la pedeapsa de 5 ani închisoare, de către Tribunalul
Bucureşti. Ulterior, pedeapsa i-a fost redusă în apel la 3 ani inchisoare,
făcându-se aplicarea şi a dispoziţiilor privind suspendarea acesteia.
Fiul acesteia, S.C. împreună cu inculpata S.S. s-au ocupat de
găzduirea unor persoane de sex feminin care fuseseră constrânse să
practice prostituţia fie de către aceştia, fie de către inculpata S.A. ori de
către U.C.. AcţI.ând în acelaşi scopuri şi în mod coordonat cu inculpatii
S.A. şi S.C., inculpata S.S. a sprijinit grupul infracţI.al organizat prin
punerea la dispoziţie în vederea găzduirii prostituatelor a două imobile
care îi aparţineau, situate în raza sectorului 5 din Bucureşti, asumându-şi
un rol de paznic al prostituatelor, asigurându-se ca acestea să nu fugă şi
să se sustragă de sub controlul grupului de proxeneţi din care la rândul
ei făcea parte. În acest sens au fost apreciate ca fiind relevante
următoarele:
Fiind audiat, la data de 14 09. 2005, inculpatul I.D. (persoană care
a făcut parte din ,,brigada” A. şi finul acesteia) a declarat: „Cunosc că
unele dintre fetele A. erau găzduite la M.C. (n.n. S.S.), iar altele la un
apartament situat pe strada P.I.. A.C. a hotărât să trimită mai multe
tinere în Elveţia, pentru a practica prostituţia în această ţară. A.împreună
cu U. au transportat trei tinere în Elveţia cu un ……….. (n.n. aspect
confirmat inclusiv de verificările efectuate în evidenţele poliţiei de
frontieră)…Cunosc personal toate aceste aspecte, întrucât l-am însoţit şi
eu pe U. în Elveţia, stând cu acesta o lună de zile. Precizez că sumele
de bani câştigate în Elveţia ajungeau, după arestarea A. şi G., L.M.
acestora, S.S., fiind aduşi de V.A. personal sau trimişi prin sistemul
Western UnI..
S.S. primeşte şi în prezent diverse sume de bani din Elveţia,
proveniţi din practicarea prostituţiei.”
Fiind audiată la data de 06.12.2004, martora B.N.S., a afirmat
următoarele: „După circa 4 luni de zile U.C. m-a luat împreună cu „I.”
(n.n. prostituată minoră exploatată de G.) de la acest apartament şi m-a
găzduit în continuare la domiciliul lui S.S. zisă „Tanti M.”, situat în strada
………., aceasta fiind mama fraţilor A.C. şi S.C. zis „G.”.
În locuinţa lui S.S. am fost găzduită împreună cu I. de către
aceasta pe o perioadă de 4 luni. Declar că încă de la început S.S.
cunoştea de la U.C., de la fiica sa A., precum şi de la „G.” că noi
practicam prostituţia în discoteca H., eu avându-l ca proxenet pe U., iar I.
pe fiul său, S.C. zis G..
S.S. a cunoscut de la început că aveam vârsta de 15 ani şi
jumătate şi că practicam prostituţia, însă ei nu-i plăteam decât suma de
500.000 lei zilnic, la fel procedând şi I.. După un timp aceasta a aflat că
I. este prostituata fiului său G., dată de la care a început să încaseze toţi
banii pe care aceasta îi obţiN.de la clienţi, pe care îi preda apoi fiului său
G..
După 4 luni S.S. m-a găzduit împreună cu I. într-un alt imobil, la
curte, situat pe strada Buturugilor, sector 5.
Am continuat să-i plătesc acesteia împreună cu I. câte un milI.în
fiecare zi, iar I. în fiecare dimineaţă preda acesteia cel puţin 150-200
euro încasaţi de la clienţi, sume pe care apoi S.S., cunoscând
provenienţa lor, îi preda la rândul său, fiului ei, S.C..
Am continuat să frecventez discoteca H. în aceleaşi scopuri, însă
toţi banii pe care i-am încasat de la clienţii mei am fost determinată de
S.S. să-i predau ei în totalitate, ea cunoscând provenienţa lor,
motivându-mi că îi erau necesari pentru a plăti onorariul apărătorului
ales al lui U.C..”
Fiind audiată la data de 13.05.2005, martora cu identitate
protejată G.D.a afirmat: „Din câte cunosc S., R., P., şi I. erau găzduite în
unele perioade la Tanti M., mama A. C.. Această „Tanti M.” zisă şi „M.C.”
cunoştea că fetele pe care le găzduia sunt exploatate prin prostituţie, iar
o parte din banii care se obţineau din întreţinerea raporturilor sexuale îi
reveneau acesteia.
După arestarea lui U. şi a lui A., Tanti M.a continuat să se ocupe
de găzduirea mai multor prostituate, chiar şi minore şi trăgea foloase
materiale din activitatea de prostituţie a acestora.”
Martora J.M., fiind audiată la data de 29.07. 2004, a declarat:
„De asemenea, arăt că toţi banii pe care noi îi scoteam erau împărţiţi
între A., U. şi G., însă o parte din ei ajungea şi L.M. lor S., care ştia că
sumele de bani provin din practicarea prostituţiei şi că noi eram
sechestrate şi forţate să ne prostituăm”.
Cu ocazia audierii martorei cu identitate protejată T.L.la data de
17.12.2004 aceasta a declarat:
„Ştiu că A.şi mama ei au găzduit mai multe fete care se prostituau,
dintre care şi minore la diferite adrese din Bucureşti şi anume: str. ……..,
……. la două imobile, ………..tot la două imobile. Aceste fete erau ţinute
împotriva voinţei lor, fiind ţinute încuiate în casă la adresele pe care le-
am menţI.at, cheia aflându-se în permanenţă la S.S. zisă tanti M., care le
descuia pe prostituate atunci când erau duse la discoteca H..”
Cu ocazia audierii din data de 07.12. 2004, martora C.E.I. a
declarat:
„Ştiu că A.împreună cu mama sa le bătea pe fete când era
nemulţumită, le lua hainele, bijuteriile şi le speriau că le vând la ţigani.
Majoritatea fetelor erau din C..”
De asemenea, după arestarea fiicei sale S.A. şi a lui U.C., aceasta
a încercat în mod repetat să influenţeze martorii şi părţile vătămate (în
unele cazuri intimidându-i prin ameninţări directe, iar în altele oferindu-le
diverse sume de bani) cu scopul evident de a-şi schimba declaraţiile în
favoarea celorlalţi inculpaţi din dosar.
Astfel, în declaraţia din data de 06.07.2005 martorul cu identitate
protejată C.V. a afirmat:
„Cunosc faptul că mama fraţilor C.(n.n. inc.S.S.) se preocupă în
mod constant de influenţarea martorilor care sunt citaţi şi urmează a fi
audiaţi la tribunal, în legătură cu faptele săvârşite de copii acesteia şi
complicii lor.
Astfel, înainte de a fi audiată o minoră prostituată (n.n. B.N.S.)
care a lucrat pentru cineva din C.C., mai precis…pentru S.A. sau U.C., i-
a promis acesteia o mie de euro pentru a-şi schimba declaraţia şi pentru
a face afirmaţii la instanţa de judecată în aşa fel încât să-i scoată
nevinovaţi pe fraţii B.şi sora acestora, S.A..
Pentru aceasta a vorbit cu D.J. (n.n. inc. I.D.), punându-i în vedere
să o contacteze pe prostituata minoră şi să-i pună în vedere să nu mai
recunoască nimic din declaraţiile date la Parchet. D.J. a contactat-o pe
prostituată şi a însoţit-o la Tribunal pentru a fi sigur că aceasta îşi va
schimba declaraţiile.
Ştiu că prostituata a fost audiată la instanţa de judecată, unde nu a
recunoscut nimic din ceea ce a declarat la Parchet, fapt confirmat de
martora B.N.S.care a declarat:
„Precizez că înainte de a-mi face apariţia la Tribunal pentru a fi
audiată de instanţa de judecată am fost sunată de ,,J.”, care mi-a cerut
să dau declaraţii în favoarea lui U.C. şi S.A., oferindu-mi pentru aceasta
suma de 1000 de euro.”
Ulterior, aceeaşi martoră a dat o declaraţie în care a recunoscut
faptul că a vorbit la telefon cu inculpata S.S., recunoscându-şi vocea,
înainte de a fi audiată de către instanţa de judecată, fiind ameninţată de
către aceasta pentru a-si retracta declaraţiile date anterior în faţa P.ului:
„Cu privire la acea convorbire telefonică precizez că îmi recunosc vocea
că fiind a mea, eu fiind apelată de V.A. cu care am şi discutat, iar apoi
am continuat discuţia cu S.S. zisă ,,tanti M.”.
În această discuţie S.S. îmi reproşează faptul de a fi făcut anumite
declaraţii în faţa organelor de poliţie despre G., A., N.I. şi B. (patronii
discotecii H.), I., U. şi S.. De asemeN.m-a ameninţat că îmi va face rău
şi să fiu atentă când ies din scara blocului.”
24. G.E.
Prostituţia şi proxenetismul din discoteca H. erau controlate de B.V.
zis „S.C.” şi coordonat în numele acestuia de către „A.C.”, care avea
constituită în jurul ei o grupare prin intermediul căreia reuşea să
constrângă, prin violenţe şi ameninţări, achitarea unor taxe de protecţie
de către alţi proxeneţi care acţI.au în discoteca H.. Unul dintre membrii
marcanţi ai acestei grupări, remarcat şi prin vechimea pe care o avea ca
proxenet în discoteca H. (de la mijlocul anilor 90), a fost inculpatul G.E.
zis „E.C.”, cunoscut şi ca fiind unul dintre proxeneţii cu cele mai multe
femei. Între aceste prostituate, au fost identificate şi audiate martorele
S.R.I. şi S.M.. O parte din sumele de bani obţinute de acestea din
întreţinerea de raporturi sexuale cu diferiţi bărbaţi, reveneau inculpatului
G.E. care, în schimb, le asigura protecţia în cadrul discotecii H..
De altfel pentru activitatea de proxenetism desfăşurată inculpatul a
fost trimis în judecată prin rechizitoriul 801/D/P/2005, în stare de arest.
Apartenenţa sa la grupul A. C.care acţI.a în H. sub forma aderării şi
sprijinirii grupului acesteia a fost reliefată de probatoriul preponderent
testimonial.
- martorii O.L., P.L., N.P. S., I.F.A., P.C. E., C.Ş., S.M., D.N.N.precum
şi inculpatii I.D. si I.A. „Cunosc că şi S.ajuta pe A.în activitatea de
proxenetism, cazând prostituatele (unele minore) şi supraveghindu-le
pentru a nu fugi. Dintre persoanele care se subordonau A. le amintesc
pe U., ,,C.” B., ,,P.”, ,,C.E.”, ,,S.”, I.L., J..” (declaraţia martorului cu
identitate protejată O.L., din data de 08.06. 2006).
„Ştiu faptul că în Discotecă aveau prostituate „C.B.”, „C.E.”, „T.”,
„Ş.S.”, E.V.şi alţii.”(declaraţia martorei P.L. din data de 18.06.2005)
„C.E.” avea în discotecă următoarele prostituate: M., E., T., L., A.,
N.şi S..
Stiu că E.C. avea doi şoferi pe care îi folosea pentru a transporta
prostituatele…:aceşti şoferi primeau pe lângă banii obţinuţi din curse cu
prostituate, un aşa-zis salariu L.r de 100 dolari de la E.C..” (declaraţia
martorei cu identitate protejată N.P. S. din data de 02.09. 2004).”
„ …În discoteca H. mai acţI.au şi alţi proxeneţi, dintre aceştia îi
menţiO.z pe următorii: …C.B., C.E., J., I., S..”(declaraţia martorei cu
identitate protejată N.P. S. din data de 17.12. 2004).
,,… Am început să mă împrietenesc cu A.C. şi cu ceilalţi membrii ai
„brigăzii” sale, şi anume: „C.B.”, U.C., M.., M., „R.” şi G.E.. Aceşti indivizi
o ajutau pe A.în coordonarea activităţilor infracţI.ale din discotecă.
… Un alt eveniment care a avut loc în această perioadă a constat
în aşa-numita „grevă” a proxeneţilor şi prostituatelor din discoteca H..
Astfel, în urma unei neînţelegeri dintre A.C. şi patronii discotecii, pe care
îi cunosc sub numele de „N.I.” şi „N.B.”, prima a interzis accesul
prostituatelor sale în discotecă, dând dispoziţie în acest sens şi celorlalţi
proxeneţi, care s-au conformat. După aproximativ trei sau patru zile,
întrucât ambele tabere pierdeau bani, a avut loc o întâlnire între „N.I.”,
pe de o parte, iar pe de cealaltă parte, ca reprezentanţi ai A., au
participat „C.B.” şi „C.-E.”, după unele discuţii ajungând la un acord, în
urma căruia s-a R.at activitatea de proxenetism şi prostituţie în
discotecă. (declaraţia inculpatului I.D. zis ,,J.” din data de 14.09.2005).
În continuare, cu ocazia întocmirii procesului verbal de
recunoaştere după planşă foto din data de 14.09.2005, inculpatul I.D. zis
,,J.”, a precizat: ,,…Recunosc persO. de la poziţia nr. 2 ca fiind ,,C.E.”,
proxenet din discoteca H.. Acesta făcea parte din grupul infracţI.al
organizat, coordonat de A.C..”
,,…Aşa cum am aratat şi în declaraţiile anterioare în perioada 2003
– 2004 am desfăşurat activităţi de proxenetism în discoteca H., în sensul
că am avut două prostituate. De asemeN.în această perioada am făcut
parte din ,,brigada” de proxeneţi a A. C., fiind una dintre persoanele de
încredere ale acesteia, alături de B.I., U., G.Ş., M., I.M., G.E., cu toţii
fiind coordonaţi în activitatea de proxenetism de către A.C..” (declaraţia
inculpatului I.D. zis „J.” din data de din data de 06.06.2006)
De asemenea, cu ocazia audierii din data de 04.07.2005
inculpatul I.A. zis ,,A.”, a precizat: „… „C.E.” era şi el apropiat al A. C.,
fiind folosit însă pentru intimidare în cadrul discotecii. Pentru brigada A.
C.era important ca atunci când se prefigura un conflict cu alţi proxeneţi,
să existe destule persoane de partea ei că să se poată riposta prin
violenţă ori prin intimidare. Pentru astfel de situaţii erau folosiţi C.E., I.L.
şi alţii.”
,,…Alţi proxeneţi din antuR.ul acestora (n.n. S.A. şi U.C.) erau:
C.B., Ş., T., C.E., S. …”(declaraţia martorei I.F.A. din data de
06.05.2005).
,,Dintre proxeneţii din discoteca H. îi cunosc pe următorii: A.C., G.,
U.C., B.I., G.E. zis ,,E.C.”, J., G.Ş., S.”.
De asemenea, A.era sprijinită în activitatea ei de „G.” şi de o
brigadă de alţi proxeneţi loiali. Brigada pe care am menţI.at-o era formată
din următorii: U.C., B.I., G.E., J., M., R., I.„L.”, „P.”, A.. Aceştia acţI.au în
mod coordonat, sub îndrumarea „A. C.” pentru a impune tuturor celorlalţi
proxeneţi achitarea unor taxe de protecţie (declaraţia martorei P.C.
E.din data de 19.04.2005).
„Referitor la proxenetul „C.E.”, precizez faptul că acesta coordona
activitatea de prostituţie a mai multor tinere în discoteca H.. Dintre
acestea amintesc pe: T.A. E.G., surorile S.R. şi S.M., toate trei din
municipiul ......, T.L. din comuna .........., judeţul .......... S.A.M.din
Bucureşti, T. şi N.– ambele din Republica Moldova şi DA. din Bucureşti.
Aceste prostituate obişnuiau să-i predea lui „C.E.”, jumătate din
sumele de bani obţinute din practicarea prostituţiei prin intermediul unui
individ pe nume „A.”. Acesta transporta prostituatele lui „C.E.” la
discoteca H.. Cunosc faptul că, după descinderile poliţiei din cursul
anului 2004 în discoteca H., „C.E.” le-a cerut prostituatelor sale să nu
declare nimic în legătură cu persO. lui şi activitatea de prostituţie şi
proxenetism din acea discotecă, iar în situaţia în care vor fi chemate
pentru audieri de către organele de cercetare penală să ia legătura cu
avocatul său, pe nume V., pentru a le asista juridic.” (declaraţia martorei
cu identitate protejată C.Ş. din data de 22.08.2005)
,,Acesta, (n.n. inculpatul G.E.) mi-a propus şi mie să practic
prostituţia sub protecţia lui …precizez că G.E. coordona activitatea de
prostituţie a unui număr de şapte tinere, cărora le lua jumătate din bani.”
(declaraţia martorei S.M., din data de 20.10.2005).
,,În discoteca H. ştiu că desfăşurau activitatea de proxeneţi
următoarele persoane:…S.C., A., U., J., S., E.C., G..” (declaraţia
martorei D.N.N.aflată în vol. XVI dup, la fila 402).
27.V.A.
În condiţiile în care prostituţia şi proxenetismul din discoteca H.
erau controlate de S.A. zisă „A.C.”, prin intermediul grupării pe care şi-o
formase, un rol în coordonarea activităţii prostituatelor i-a revenit şi
inculpatei V.A., iubita unuia dintre cei mai importanţi oameni ai „A. C.” şi
anume a lui U.C.. Inculpata V.A., pe lângă faptul că-şi obţiN.principalele
mijloace de existenţă din întreţinerea de raporturi sexuale cu diferiţi
bărbaţi pe care-i racola dintre clienţii discotecii H., în perioada 2002 –
2004, ca membră a grupării de proxeneţi ce acţI.a în discoteca H., a
exercitat un control în numele inculpaţilor S.A. şi U.C. asupra celorlalte
prostituate pe care aceştia le aveau.
În condiţiile în care S.A., U.C. şi ceilalţi proxeneţi se aflau în
parcare, în timp ce prostituatele acestora erau trimise în incinta discotecii
pentru a racola clienţi cu care să întreţină raporturi sexuale, inculpatei
V.A. i-a revenit rolul de a le supraveghea pe prostituate, de a le îndemna
să găsească şi să racoleze câţi mai mulţi clienţi, cu atât mai mult cu cât
unele dintre tinere nu practicau prostituţia de bună voie. (minorele
B.N.S., P.A.zisă „I.” şi altele).
În acest sens, în perioada arătată, inculpata V.A. le-a îndemnat pe
numitele B.N.S., I., T. V.şi pe celelalte prostituate ale grupării A. C.să
practice prostituţia în discoteca H. şi le-a înlesnit această activitate,
asigurându-se că acestea vor racola un număr cât mai mare de clienţi,
atunci când erau transportate şi ţinute la discotecă în acest scop. De
asemenea, alături de U.C., inculpata se implica în colectarea sumelor de
bani de la prostituatele ce erau coordonate de gruparea A.S..
Astfel, în sprijinul celor de mai sus, este probatoriul administrat sub
forma declaraţiilor de parte vătămată, de martor cât şi ale celorlalţi
inculpaţi , completate cu interceptările telefonice în care inculpata
vorbeşte cu S.S. sau ceilalţi inculpaţi discută despre aceasta. De
asemenea, în unele convorbiri inculpata V.A. comunică telefonic cu
numita T. V., care se prostitua în Elveţia pentru A.C., solicitându-i
„......”Să ţină aproape” şi să trimită regulat diverse sume de bani obţinute
din prostituţie, „lui tanti M.” - inculpatei S.S.. În acest mod este conturată
apartenenţa inculpatei V.A. la grupul de crimă organizată, ea fiind direct
coordonată de tanti M.- inc. S.S., deoarece fraţii B.şi sora lor, S.A., se
aflau în stare de arest preventiv. Din conţiN.l interceptărilor telefonice
se relevă aspectul că şi după arestarea acestora „industria” de
exploatare sexuală a „fetiţelor” – diverse prostituate şi benefiiciile
acestora obţinute în consecinţă, a continuat, prin inculpatele tanti M.
(n.n.S.S.) şi V.A..
Din probatoriu a rezultat că banii obţinuţi de prostituate în Elveţia
erau trimisi în România de către un anume” F.C.”, iar destinatarul lor în
România erau S.S. sau V.A., aceasta în cazul în care nu erau aduşi
personal de către S.C. (în acest sens fiind declaraţiile martorului S.Z.
şi ale inculpatului I.D. zis ,,J.”, precum şi transferurile bancare care
atestă aspectele relevate)
Fiind audiată la data de 06.12.2004, martora B.N.S. a afirmat
următoarele: ,,…Pe traseu el (n.n. inculpatul U.C.) mi-a spus că la
discotecă mă va preda unei prostituate prietenă cu el, pe nume A.(n.n.
inculpata V.A.), care urma să mă iniţieze cu privire la modul cum trebuia
să racolez un bărbat şi să mă comport cu el, precum şi cu privire la
raporturile sexuale pe care urma să le întreţin cu acesta.…La discoteca
H. am fost aşteptaţi de A., cu care a vorbit la telefon în legătură cu
persO. mea. Acolo U. m-a transferat acesteia, după care a plecat,
spunându-mi că va reveni la discotecă dimineaţa, pentru a mă transporta
la o locuinţă, unde urmam să fiu găzduită. Am fost întrebată şi de A.cu
privire la vârsta pe care o aveam (n.n. 15 ani), eu comunicându-i datele
reale. Apoi aceasta mi-a dat unele instrucţiuni, spunându-mi să nu
accept să plec cu vreun bărbat pentru a întreţine raporturi sexuale pentru
sume mai mici de 150 de euro. În situaţia în care din diferite motive nu
puteam să-i plătim banii lui U., aceştia erau încasaţi de A., care la rândul
său îi preda lui U..”
La data de 12.05.2005, martora R.M. a declarat următoarele:
„Dintre proxeneţii de la discoteca H. îi amintesc pe următorii: Gruparea
de proxeneţi condusă de „U.” şi „A.” erau „C.B.”, „J.”, „Ş.” şi „A.”, o
apropiată a lui „U.”. Toţi aceşti proxeneţi coordonau la rândul lor
activitatea de prostituţie a mai multor tinere, cărora le luau aproape toţi
banii proveniţi din prostituţie, o cotă parte din aceşti bani reveN.fiecăruia
din aceşti proxeneţi, iar restul ajungea în buzunarul lui „S.C.” prin
intermediul surorii sale „A.”.”
Cu ocazia audierii din data de 23.11.2005, martora cu identitate
protejată N.P. S. a declarat: „V.A., prostituata lui U., se ocupa şi de
coordonarea celorlalte prostituate ale lui U., le bătea şi le trăgea la
răspundere dacă nu aduceau suficienţi bani din întreţinerea de raporturi
sexuale cu diferiţi bărbaţi.
O alta martoră cu identitate protejată, G.D., la data de
13.05.2005, a declarat: „Sub coordonarea lui U. în Elvetia s-a prostituat
şi V.A., concubina acestuia. Fetele din Elvetia erau coordonate în
activitatea de prostitutie de catre A.iar dupa plecarea acesteia, de catre
V.. Activitatea de proxenetism a apropiatilor lui U., G. şi A.a continuat şi
dupa arestarea acestora , sens în care cunosc că V.A. a fost persO.
care s-a ocupat de coordonarea activitatii de prostitutie şi de colectarea
banilor care se obtineau din intretinerea de raporturi sexuale de catre
fetele din Elvetia. Chiar daca nu am fost niciodata prietena cu V.A.,
cunosc faptul că aceasta tiN.legatura telefonic cu V., prostituata din
Elvetia care se ocupa de coordonarea celorlalte fete care se prostituau
în tara mentI.ata. Banii obtinuti din prostitutie în Elvetia erau trimisi în
tara prin sistemul Western UnI.. La expeditor la aceste transferuri era
trecut un anume C.D.F. ori alte persoane, fie fictive fie reale. Codul de
O.tiune de transfer era comunicat uneori prin SMS, iar destinatarul
banilor era fie V.A., fie chiar şi tanti M..
Despre V.A. mai cunosc faptul că referitor la proxenetismul din H.,
aceasta coordona activitatea celorlalte prostituate ale lui U. ori ale A.i.
V.A. le tragea la raspundere pe fete ,se ingrijea ca acestea sa obţină
pentru U. profituri cat mai mari din prostitutie.”
Fiind audiat la data de 14.09.2005, inculpatul I.D. a declarat:
„A.împreună cu U. au transportat trei tinere în Elveţia cu un ……. (n.n.
aspect confirmat inclusiv de verificările efectuate în evidenţele poliţiei de
frontieră)…Cunosc personal toate aceste aspecte, întrucât l-am însoţit şi
eu pe U. în Elveţia, stând cu acesta o lună de zile. Precizez că sumele
de bani câştigate în Elveţia ajungeau, după arestarea A. şi G., L.M.
acestora, S.S., fiind aduşi de V.A. personal sau trimişi prin sistemul
Western UnI.. După arestarea A.S. şi a lui U.C., inculpata V.A.
(împreună cu I.D. zis ,,J.” şi S.S.) a încercat să influenţeze anumite părţi
vătămate din dosar să îşi schimbe declaraţiile în favoarea membrilor
grupării, ţinând în permanenţă legătura cu ceilalţi membrii ai grupării (în
special U.C.), fapt reliefat de declaraţii şi interceptări telefonice.
La data de de 03.06.2005, martora cu identitate protejată T.L.a
declarat: „…Cunosc faptul că în urmă cu două sau trei luni V.A.,
prostituata lui U., s-a deplasat împreună cu „J.” la Constanţa pentru a o
găsi pe I. şi pentru a o determina să dea declaraţii mincinoase.
Fiind audiat la data de 14.09.2005, inculpatul I.D. a declarat: „…
Am întrebat-o pe V.A. dacă a mai ţinut legătura cu prostituatele lui S.A.
aflate în Elveţia…A.mi-a confirmat că a vorbit cu ,,P.”, una din
prostituatele care i-a trimis bani de acolo…mi-a spus că ea are treabă
doar cu ,,P.”, în sensul că trebuie să aibă control asupra acestei
prostituate, pentru ca aceasta să-i trimită bani A., iar aceşti bani să
ajungă la S.A..
…Aceasta mi-a transmis faptul că a vorbit cu U.C. şi acesta mi-a
sugerat prin ea să am grijă ce declar în cazul în care voi fi audiat,
referindu-se la faptul că nu trebuia să declar organelor de poliţie despre
activitatea sa din sfera crimei organizate şi proxenetismului, activitate pe
care eu o cunoşteam foarte bine. De asemenea, U.C. mi-a mai transmis
prin V.A. să mă sustrag urmăririii penale, pentru că riscam să fiu şi eu
arestat.”
Fiind audiată la data de 11.07.2005, cu privire la o anume
convorbire telefonica, martora B.N.S.declarat: „Cu privire la acea
convorbire telefonică precizez că îmi recunosc vocea că fiind a mea, eu
fiind apelată de V.A. cu care am şi discutat, iar apoi am continuat
discuţia cu S.S. zisă ,,tanti M.”.
În această discuţie S.S. îmi reproşează faptul de a fi făcut anumite
declaraţii în faţa organelor de poliţie despre G., A., N.I. şi B. (patronii
discotecii H.), I., U. şi S.. De asemeN.m-a ameninţat că îmi va face rău
şi să fiu atentă când ies din scara blocului.”
28.A.I.
Inculpatul A.I.zis „N.I.” în aparenţă o persoană onoraB., era în
perioada incriminată unul din patronii discotecii H.. În fapt, era
administratorul C.ului H. şi persO. la care fac trimitere martorii că era un
punct cheie al industriei din H..
Astfel, fiind audiată la data 23.11.2005, martora cu identitate
protejată N.P. a declarat: „A.C. era mână în mână cu I. (n.n. A.I.), fratele
patronului discotecii, care administra discoteca. I. ştia că în discotecă se
derulau activităţi de proxenetism şi era de acord cu acest lucru. Posibil în
schimbul unor sume de bani. Acesta se înţelegea bine cu A..”
Din declaraţiile inculpatilor a reieşit faptul că A.I.era una din
persoanele fără a cărui participare era imposiB. desfăşurarea activităţilor
de proxenetism şi prostituţie din discoteca H., datorită poziţei pe care
acesta o avea (n.n. administrator – fiind în acelaşi timp fratele acţI.arului
principal A.D.). În acest sens, inculpatul a stabilit împreună cu proxeneţii
din gruparea condusă de S.A., în perioada 2000 – 2004, o serie de
reguli a căror respectare permitea desfăşurarea în bune condiţii a actelor
de proxenetism şi prostituţie din discoteca H.. Astfel, una dintre
principalele reguli stabilite era aceea ca fiecare prostituată care îşi racola
clienţii din discoteca H., (independent de numărul clienţilor dintr-o
noapte) să achite personalului de deservire o sumă de bani ce
reprezenta echivalentul unei sticle de şampanie (aproximativ 1.500.000
ROL) pentru fiecare client racolat. Beneficiile erau substanţiale, avându-
se în vedere perioada de timp la care se face raportarea şi suma
exprimată.
Cu ocazia audierii din data de 05.06.2006, inculpatul I.A. a
afirmat: „În perioada 2000-2002 am fost unul de oamenii de încredere ai
lui B.V. zis „S.C.” ajutându-l cu precădere la activitatea de proxenetism
pe care o desfăşura. De asemenea, eram folosit de S. în special la
transportarea prostituatelor în Discoteca H.. Pe parcursul derulării
activităţii de proxenetism am ajuns să-i cunosc pe patronii discotecii H.
pe care îi ştiu sub numele de ,,B.” şi ,,I.”, venind în contact direct doar cu
ultimul. Astfel, cunosc că cei doi erau la curent cu activitatea de
proxenetism şi prostituţie desfăşurată în loC.l lor, implicându-se în
aceste activităţi, în sensul că stabileau de comun acord cu gruparea de
proxeneţi condusă de ,,A.C.” numărul prostituatelor care puteau intra în
discotecă, impunând acestor prostituate o taxă de intrare de 100.000 mii
lei, precum şi o consumaţie obligatorie în valoare de aproximativ
1.500.000 mii lei (echivalentul unei sticle de şampanie). Dacă una din
prostituate nu efectua această consumaţie obligatorie, era considerată
ca fiind,,datoare”, fiind obligată să plăteasca restanţa în următoarea zi, în
caz contrar ,,I.” nevrând să-i mai permită intrarea în discotecă.
Persoanele de legătură dintre gruparea de proxeneţi condusă de A.şi
patronii discotecii erau U.C. şi B.I.. În situaţia izbucnirii unui conflict între
prostituate sau proxeneţi şi cnducerea discotecii, U. şi B.legătura cu „I.”,
mediind respectivul conflict.”
Cu ocazia audierii din data de 06.06.2006, inculpatul I.D. zis „J.”,
a declarat: „Tot în această perioadă, datorită activităţii de proxenetism
derulate, i-am cunoscut pe patronii discotecii H., cărora mă adresam cu
apelativele de ,,N.B.” şi ,,N.I.”. Precizez că am fost în relaţii mai
apropiate în special cu ,,N.I.”. Arăt că cei doi patroni sprijineau gruparea
de proxeneţi condusă de A., punând loC.l la dispoziţia a aproximativ de
150 de prostituate (mare parte dintre ele fiind coordonate de către
oamenii de încredere ai A.), în aşa fel încât acestea puteau să-şi
racoleze nestingherite clienţii, care erau în totalitate cetăţeni străini
veniţi special cu scopul de a întreţine raporturi sexuale contra cost.
Discoteca H. era cunoscută în acea perioadă că fiind cel mai mare
stabiliment din ţară, unde se practica prostituţia la nivel industrial.
Patronii loC.lui, în special ,,N.I.”, se aflau în mod direct în legătură cu
,,brigada” de proxeneţi a A. C., discutând frecvent cu aceştia despre
aspectele legate de activitatea de proxenetism şi prostituţie desfăşurată
în loC.l lor. Astfel atunci când se iveau neânţelegeri între prostituate sau
acestea refuzau să achite personalului de servire din discotecă suma de
1.500.000 mii lei (echivalentul unei sticle de şampanie, ce trebuia plătită
indiferent dacă era consumată sau nu) de fiecare dată când racolau câte
un client, „N.I.” lua legătura cu proxeneţii acestora pentru a soluţI.a
diferendul respectiv.
Arăt că plata sumei de 1.500.000 mil. lei era obligatorie pentru
fiecare prostituată în parte, aceasta fiind o ,,taxă” impusă de patronii
discotecii, în schimbul faptului că acceptau ca prostituatele să-şi
racoleze clienţii din loC.l lor. Persoanele desemnate de către A.să ţină
legătura cu patronii discotecii erau în special B.I. şi G.E.. B.avea în
cadrul grupării de proxeneţi şi funcţia de mediator de conflicte, el
conducând întotdeauna negocierile cu ,,N.I.” şi ceilalţi reprezentaţi din
conducerea discotecii. Unul dintre motivele discuţiilor îl reprezenta
numărul şi calitatea prostituatelor introduse în discotecă, care trebuiau
stabilite de comun acord de către cele două părţi, ,,N.I.” având pretenţia
ca fetele ce practicau prostituţia în loC.l sau să fie prezentabile, să nu
producă scandal şi cel mai important aspect să achite suma de
1.500.000 .mil. lei de fiecare dată când racolau un client. MenţiO.z că
această taxă era un motiv de nemulţumire atât pentru proxeneţi, cât şi
pentru prostituate, astfel încât la un moment dat toţi proxeneţii au
refuzat să-şi mai lase prostituatele în discotecă. După aproximativ trei
sau patru zile, deoarece pierdeau prea mulţi bani, s-a negociat o
înţelegere între ,,N.I.” şi B.I., în urma căreia s-a R.at activitatea de
prostituţie, fetele plătind în continuare taxa impusă de către ,,N.I.”.
În denunţul formulat în data de 27.07.2006, inculpatul U.C.,
precizează: „În decursul anului 2000 am început să frecventez discoteca
H., unde m-am ocupat cu activităţi de proxenetism. În vederea acestei
activităţi am colaborat cu patronul discotecii, numitul A.I., care a fost de
acord ca fetele pe care le coordonam să se prostitueze la discoteca H..
În momentul în care am decis să colaborăm, subsemnatul şi patronul
discotecii am stabilit o serie de reguli…
Precizez că patronul discotecii avea colaborări şi cu alţi proxeneţi
cărora le-a impus aceleaşi reguli ca şi mie. Aceşti proxeneţi sunt
,,C.B.”, ,,C.E.”, ,,E.”, G.” şi ceilalţi inculpaţi care sunt cu mine în acelaşi
dosar.
Precizez că cel la care am făcut referire ca fiind patronul discotecii
se numeşte A.I.zis „N.I.”.
Fiind audiată la data de 06.12.2004, martora B.N.S.declarat: „Mai
cunosc că pentru ca fiecare fată să poată pleca din discotecă cu fiecare
client pe care îl racola, patronii discotecii, pe care îi cunosc sub numele
de I. şi B., le impuN.să facă în fiecare seară consumaţie obligatorie la
bar de cel puţin 1000000 – 2000000 lei; în caz contrar aceştia dădeau
dispoziţie să nu mai avem acces în discotecă.”
Cu ocazia audierii la data de 04.12.2004, martora D.N.N.a
declarat: „Am stat de vorbă cu numitul I., unul dintre patronii discotecii
H., căruia i-am spus că am fost luată cu forţa de către E.şi constrânsă să
mă prostituez”.
De asemenea, la data de 16.09.2004, martora C.I.C. a confirmă
prin declaraţia sa că: „Patronii discotecii H., pe care îi ştiu sub numele de
B. şi fratele acestuia I., cunoşteau faptul că în această discotecă se
practica prostituţia, fiind de acord cu acest lucru. De asemenea, atunci
când trebuia să plecăm cu unul din clienţii discotecii pentru a întreţine
raporturi sexuale contra cost, I. ne obliga să plătim la bar suma de
1.500.000 lei, ceea ce reprezenta echivalentul unei sticle de şampanie,
care trebuia achitată indiferent dacă respectiva băutură era consumată
sau nu. În cazul în care plecam cu clientul şi nu achitam suma menţI.ată,
I. ne interzicea accesul în discotecă.”
Cu ocazia audierii din data 03.12.2004, martora cu identitate
protejată S.Ş.ia A. a declarat următoarele: „…Patronii discotecii H.
cunoşteau că toate tinerele din discotecă erau prostituate…patronii ne
condiţI.au ca, în momentul în care racolăm un client să-l determinăm pe
acesta să facă consumaţie în valoare de cel puţin 300.000 lei.”
La data de 25.11.2004, învinuita A.C.R., a declarat:
,,…Precizez că atât patronul discotecii, pe care îl ştiu sub numele
de B., cât şi şeful de sală, pe care îl ştiu sub numele de I., cunoşteau
faptul că noi practicăm prostituţia în local, fiind de acord cu acest lucru,
întrucât obţineau foloase materiale de pe urma noastră”..
Fiind audiată la data de 16.09.2004, învinuita G. O. M., a declarat:
,,…Patronii discotecii pe care îi ştiu sub numele de B. şi fratele
acestuia I., ştiau că noi practicăm prostituţia în respectivul local.
…I. ne-a cerut ca, în cazul în care vroiam să plecăm cu un client
să practicăm raporturi sexuale, să achităm la bar o sumă ce reprezenta
echivalentul unei sticle de şampanie, respectiv 1.500.000 lei.”
În apărarea sa, cu ocazia prezentării materialului de urmărire
penală, inculpatul A.I.a propus trei martori pe situaţia de fapt, probă
testimonială încuviinţată de P.. Astfel, un martor, numitul G.M., audiat la
data de 16.10.2006, a declarat că era un obişnuit al discotecii H., până la
începutul anului 2004, însă frecventa loC.l, cam de două ori pe
saptămână, numai între orele 20-23, ore la care îl vedea pe inculpat care
supraveghea activitatea angajaţilor, iar fructele din fructiera de pe masă
erau inclusă în nota de plată, însemnând 100.000 Rol - 150.000 Rol. S-
au avut in vedere aceste aspecte, deoarece inculpatul a susţinut că
fetele care plecau din discotecă plăteau acea sumă de bani, la plecare,
contravaloarea fructelor de pe masa fiecăreia. Aceasta, contrar
aspectelor declarate de prostituate care au explicat că suma de
1.500.000 Rol (de zece ori mai mare), care era contravaloarea unei
sticle de champanie, reprezenta taxa pe care ele o plăteau pentru faptul
că li se permitea să-şi racoleze clienţii din discotaca H.. De altfel, acest
martor a susţinut că a vazut cetăţeni străini, cetăţeni români şi tinere care
predominau.
În aceeaşi zi un alt martor, propus de inculpat, respectiv D.F.– M.a
declarat că fusesese, în perioada 1997- 2004, un obişnuit al loC.lui H.,
mergând iniţial cu prietena, apoi soţia sa, şi că observase mulţi tineri şi
tinere, fără a putea afirma care este predominanţa lor. Afirmă însă că
fructele de pe masă erau incluse în nota de plată finală, ele însemnând
150.000 Rol-200.000. Rol.
Un alt martor audiat, numitul B.R., client al discotecii, a declarat că
în perioada 1996-aprilie 2004, a observat mai multe grupuri de tinere
care intrau în discoteca H., comportându-se ca nişte consumatoare
obişnuite şi care dansau pe ring. Susţine însă că pe masa normală a
clientului nu se aflau fructe - în concordonanţă cu declaraţiile
prostituatelor - iar în parcarea discotecii a văzut multe taxiuri şi grupuri
razleţe de indivizi (n.n. proxeneţii-care erau în parcarea aflată lângă
discotecă).
S-a remarcat faptul că aceşti martori au încetat să mai frecventeze
discoteca respectivă, după aprilie 2004, (n.n. deşi loC.l funcţiO.ază în
continuare, acum fiind numai restaurant) mai precis după intervenţia
organelor de urmărire penală, ca şi faptul că, în mod vădit, declaraţiile lor
sunt influenţate de inculpat, deoarece după audierea primului martor,
respectiv a lui B.R., care a declarat aspecte concorde cu realitatea –
referitoare la fructele de pe masa clientului care nu existau, la ceilalţi doi
martori audiaţi ulterior, situaţia se schimbă.
32. Ş.G.A.
Inculpatul Ş.G.A. - fost angajat al hotelului L. în funcţia de curier, la
finele anului 2003, în care calitate a racolat-o pe B.L. (cunoscută
acestuia ca prostituată) în sensul că, într-una din seri, în timp ce aceasta
pleca de la un client cu care se prostituase, cazat în hotel, a fost
abordată de inculpat care i-a propus să-i lase un număr de telefon de
contact pentru a fi sunată în vederea practicării prostituţiei. B.L. i-a
transmis inculpatului atât numărul său de telefon, cât şi cel al martorei
C.T.., care o găzduia, unul dintre proxeneţii săi.
În acest sens, la data de 14.06.2006, martora C.T.., care a
recunoscut participaţia sa la săvârşirea faptei de proxenetism, a
declarat : ”Una dintre persoanele care le-a înlesnit practicarea prostituţiei
tinerelor care locuiau cu mine a fost Ş.A.”… „Despre Ş.A. cunosc faptul
că era bagajist la hotelul L.”……” Ulterior Ş.a început să mă sune atât pe
mine, pentru a-i trimite fetele (n.n., pe numitele B.L., C.O.., U.N.), cât şi
direct pe B.L. cu care se cunoscuse iniţial, pentru a întreţine relaţii
sexuale contra cost cu clienţi cazaţi în hotelul unde acesta lucra. Acest
lucru se întâmpla când Ş.A. era de serviciu în tura de noapte”…
”DIn banii obţinuţi de tinerele amintite mai sus din practicarea
prostituţiei cu clienţii racolaţi de Ş., acesta îşi oprea un comisI.de 50%”.
În susţinerea celor declarate de martora C.T.. sunt şi comunicările
administraţiei hotelului L. din care a rezultat faptul că tinerele (B.L., C.O..
şi U.N.) au vizitat turişti străini cazaţi în incinta hotelului în perioada
01.01.2004-31.05.2004, timp în care inculpatul Ş.G.A. se afla în serviciu.
În acest sens se exemplifică activitatea din noaptea de
27/28.02.2004, când inculpatul a solicitat de la C.T.. două prostituate
pentru doi clienţi cazaţi în hotel.
Martora C.T.. a declarat la data de 06.06.2004 : „La data de
28.02.2004 ora 01,17 am fost contactată de un individ - Ş.pe care-l
cunoşteam doar din discuţiile telefonice şi despre care ştiam că este
bagajist la H.L., care m-a sunat să mă întrebe ce fac cele două fete care
sunt în incinta hotelului L. cu un client racolat de el, pentru că nu ştia ce
bani îi revin. I-am spus că fetele sunt deja cu un client în cameră şi
primesc câte o sută de euro fiecare în urma întreţinerii de raporturi
sexuale, partea lui fiind 50%”.
Fiind reaudiată, martora C.T.., a precizat : „Pe Ş.A. l-am cunoscut în
prima fază doar prin telefon când se recomanda, însă, ulterior, mi-a fost
prezentat de B.L. în timp ce se afla în serviciu în faţa hotelului L.”.
Martora C.T.. l-a indicat din planşa foto pe Ş.în persO. inculpatului
Ş.G.A. cu ocazia efectuării recunoaşterii.
De altfel, fetele care practicau prostitutia au susţinut prin
declaraţiile lor aspectele declarate de martora C.T...
Astfel, la data de 02.07.2004, numita B.L., a declarat: ”Despre
Ş.cunosc faptul că este angajat al hotelului L. ca bagajist. Acesta când
era de serviciu mă contacta telefonic spunându-mi să merg la hotel unde
îmi spuN.numărul camerei unde trebuie să merg şi urcam la client în
cameră. Din banii obţinuţi în urma întreţinerii de raporturi sexuale, 50% îi
reveneau lui Ş..
Acesta a înlesnit practicarea prostituţiei şi lui C.O.. şi lui N.” (n.n.
U.N.).
Martora C.O.., cu ocazia audierii din data de 02.07.2004, a
declarat: ”O altă persoană care ne trimitea la combinaţii era Ş., portar la
H.L.. Acesta îi telefona Ludmilei, chemându-ne la clienţii hotelului cu
care întreţineam relaţii sexuale contra cost, iar noi îi dădeam jumătate
din suma obţinută”. C.O.. l-a recunoscut din planşa foto pe Ş.în persO.
inculpatului Ş.G.A..
La data de 03.07.2004, martora U.N.a declarat: ”La hotelul L. din
Bucureşti lucra ca recepţiO.r un bărbat pe nume Ş., care ne găsea
clienţi din rândul turiştilor cazaţi în acest hotel”…
”După ce noi întreţineam relaţii sexuale cu clientul şi primeam banii
de la acesta, ne întâlneam cu Ş.în holul sau la recepţia hotelului şi îi
dădeam jumătate din sumă”…
U.N.l-a recunoscut din planşa foto pe Ş.în persO. inculpatului
Ş.G.A..
La cererea inculpatului au fost audiaţi doi martorii U.G.si M.C..
Primul martor, numitul U.G.- în calitate de portar, a declarat că l-a
văzut pe colegul său, Ş.A. discutând în holul hotelului cu numita „L.”,
despre care bănuia că e prostituată, (n.n. B.L., recunoscută de martor
de pe planşa foto) care uneori veN.însoţită de alte două tinere, dintre
care pe una a recunoscut-o de pe planşa foto ca fiind C.O.., pe care nu
le cunoaştea la acea dată, probabil tot prostituate. Martorul a mai
susţinut că a văzut fete despre care ştia că se prostituau, că sunt din
Republica Moldova şi care intrau în hotel. Este, aşadar, demonstrată
legătura dintre Ş.A. şi prostituate, în concordanţă cu declaraţiile acestora
din urmă. De altfel, prin adresă, hotelul „L.” ne-a comunicat intrările
fetelor în hotel, care coincid cu declaraţiile fetelor, inclusiv cu
interceptarea convorbirii telefonice dintre Ş.A. şi martora C.T...
Cel de-al doilea martor, recepţiO.r la acelaşi hotel, numitul M.C.,
care nu l-a văzut pe inculpat purtând discuţii aM.le sau personale cu
persoane sex feminin care vizitau clienţii hotelului, însă a recunoscut
două tinere de pe planşa foto (n.n. B.L. şi C.O..) care frecventau hotelul
„L.”, cât şi hotelul „Intercontinental”. Este posibil să nu-l fi văzut, dar
aceasta nu înseamnă că inculpatul nu s-a ocupat, în scopul obţinerii de
vădite foloase materiale – circa jumătate din cât percepeau fetele de la
un client pentru acte sexuale cu acesta, de acte de proxenetism în cadrul
incintei hotelului în care isi desfasura activitatea.
33.M.V.A.
In sarcina acestei inculpate s-a retinut ca sub pretextul recuperarii
unei datorii de la SC „Z.C.” SA din comuna …… a angajat pe G.C. zis
„M.” si L.I. pentru a pR.a intreg patrimoniul al acestei societati
comerciale, prin acte de amenintare si santaj.
Incepand cu L. decembrie 2003 acestia, insotiti de alte persoane
din antuR.ul lor, au efectuat acte de amenintare si santaj la adresa
partilor vatamate M.M. si M.G.., asociati ai firmei sus mentI.ate, pentru
a-i determina sa achite datoria ori sa cedeze intregul patrimoniu al
firmei.
La data de 05.01.2004, inculpatii G.C., L.I., C.L., B.L.F., insotiti de
alte persoane din antuR.ul lor au patruns, fara drept, in incinta SC „Z.C.”
SA, agresand personalul de serviciu al acesteia, pentru a-i gasi pe
cei doi asociati si a-i determina sa plateasca datoria si negasindu-i au
sechestrat intr-un birou si au incercat sa o rapeasca pe B.A.-R., fiica
partii vatamate M.G.., dar aceasta a reusit sa scape la interventia fratelui
sau B.V.si a salariatilor societatii.
De asemenea, s-a retinut ca inculpata a aderat la grupul infractI.al
organizat format din B.I., G.C., L.I., C.L.si B.L.F. in scopul savarsirii
infractiunii de santaj, infractiune care a fost comisa in conditiile descrise
mai sus in dauna partilor vatamate M. M.. si M.G...
***
Curtea va examina, preliminar, unele aspecte comune surprinse în
apărările inculpaţilor, care sunt şi chestiuni prealabile şi, dacă ar fi
admise, ar face inutilă A.L.cauzei pe fond.
Astfel, va A.liza:
- chestiunile prealabile invocate vizând nulitatea hotărârii şi care
ţin de: - legalitatea administrării şi interpretării probelor. Problema
interceptărilor şi înregistrărilor efectuate în cauză. Respingerea
cererilor de expertizare a mijloacelor tehnice;
- rezolvarea unor probleme de drept pe calea „încheierii de
îndreptare a erorii materiale;
- legala sesizare a instanţei din perspectiva folosirii unor
probe care nu se regăsesc la dosarul cauzei;
- problema conflictului de legi penale în timp şi corecta
încadrare juridică a faptelor de criminalitate organizată;
- autoritatea de lucru judecat;
- temeinicia acuzaţiilor; individualizarea pedepselor.
IV. 1. B.I.
Tribunalul a hotărât, în baza art.7 alin.1-3 din Legea 39/2003 cu
aplic. art.37 lit. a şi b Cod penal, condamnarea acestuia …… la
pedeapsa închisorii de 13 ani.
În baza art 65 Cod penal i s-a interzis inculpatului exerciţiul
drepturilor prev. de art.64 lit. a si b Cod penal pe timp de 6 ani după
executarea pedepsei, în condiţiile art. 66 Cod penal.
S-a făcut aplicarea disp. art. 71, 64 lit. a si b Cod penal.
S-a constatat ca fapta dedusă judecăţii în prezenta cauza este
concurentă cu faptele pentru care a fost condamnat inculpatul prin
sentinţa penală nr.966/2005 a Tribunalului .......- Sectia I
Penala,definitiva prin decizia penala nr.769/4.03.2008 a I.C.C.J., precum
si cu infracţiunile prev. de art.211 alin.2 cu aplic. art. 37 lit. a si b Cod
penal şi cu infracţiuN.prev. art. 189 alin.1 si 2 C.p. cu aplic.art 37 Cod
penal pentru care a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 6 ani
inchisoare prin sentinta penala nr.204/07.02.2003, definitiva prin decizia
penala nr.1444/29.07.2004 a Curţii de Apel Bucureşti.
A fost descontopită pedeapsa rezultanta aplicata prin sentintele
mai sus amintite in pedepsele compO.nte, respectiv:
- 2 pedepse a cate 2 ani si 6 luni inchisoare fiecare;
- sporul de o L. si 17 zile inchisoare ;
- 5 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev de art.189
alin 1 si 2 C.p. cu aplic.art 37 lit.b C.p.
- 6 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev de 211
alin 2 cu aplic.art.37 lit.b C.p., pedepse pe care le repune in
individualitatea lor.
În baza art 33 lit.a, 34 lit.b, 35 Cod penal au fost contopite
pedepsele principale stabilind ca inculpatul sa execute pedeapsa cea
mai grea, aceea a inchisorii de 13 ani, ca pedeapsa rezultantă, alături
de care s-a dispus a se executa pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 lit. a si b Cod penal, pe timp de 6 ani.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsă prevenţia şi
durata executata, respectiv de la 12.07.2004, la zi.
Inculpatul B.I. a criticat soluţia primei instanţe pentru
nelegalitate şi netemeinicie, sub mai multe aspecte.
a. În dezvoltarea motivelor de apel depuse în scris la dosar (filele
111-121 vol. I ds. apel) a solicitat încetarea procesului penal în temeiul
art.11 pct.2 lit. b rap. la art. 10 lit. f Cod pr. penală întrucât, în legătură
cu fapta dedusă judecăţii, există autoritate de lucru judecat, problema
existenţei grupului infracţI.al organizat fiind rezolvată prin hotărâre
judecătorească definitivă dată în cauza ce a avut ca obiect toate
infracţiunile scop la care se face referire în prezenta cauză.
Cu privire la acest prim motiv de apel arată că deşi prin
rechizitoriul din 2004 inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru
săvârşirea infracţiunii prev. de art.7 alin.1 şi 3 din Legea nr. 39/2003,
fapta de constituire a unui grup infracţI.al organizat a fost descrisă în
actul de sesizare astfel că instanţa de la acea vreme (Tribunalul
Bucureşti) a fost sesizată şi cu această ultimă faptă potrivit art.317 Cod
pr. penală, chiar dacă P.ul nu a indicat şi încadrarea juridică în
dispozitivul rechizitoriului. Se mai arată că instanţa, astfel sesizată cu
toate faptele (printre care şi cele prev. de art. 211, 189, 215, 194, 329,
264 Cod penal, etc.) descrise în rechizitoriu, avea îndatorirea de a pune
în discuţie încadrarea juridică a tuturor faptelor expuse de P. în actul de
investire iar faptul nepunerii în discuţie a încadrării juridice pentru
această faptă conduce la concluzia că instanţele au socotit în cauza
finalizată prin sentinţa penală nr.966/2005 a Tribunalului Bucureşti că nu
există infracţiuN.prev. de art.7 alin.1 şi 3 din Legea 39/2003.
Pe de altă parte, arată apelantul, prin decizia pronunţată de Curtea
de Apel Bucureşti (în apelul promovat împotriva susmenţI.atei sentinţe
penale), decizie menţinută in recurs de către I.C.C.J. s-a tratat problema
existenţei unui grup infracţI.al organizat şi în urma unei A.lize amănunţite
a probelor dar şi a noţiunii de „grup infracţI.al organizat” s-a stabilit, cu
autoritate de lucru judecat, că în săvârşirea infracţiunii de lipsire de
libertate nu s-a acţI.at în cadrul unui grup infracţI.al organizat din care
inculpaţii să facă parte şi că toate infracţiunile de lipsire de libertate în
mod neleG.au fost comise în condiţiile unei pluralităţi ocazI.ale.
b. În cel de-al doilea motiv de apel inculpatul B.I. solicită
achitarea fie în temeiul art.10 lit. a Cod pr. penală fie al art.10 lit.c Cod
pr. penală.
Prima variantă a achitării – art.10 lit. a Cod pr. penală - se referă
la inexistenţa vreunui grup infracţI.al organizat care să fi avut ca scop
săvârşirea infracţiunilor pentru care toţi inculpaţii au fost deja condamnaţi
definitiv, în condiţiile în care problema grupului infracţI.al organizat a
făcut obiectul A.lizei celor două instanţe în legătură cu toate infracţiunile
de lipsire de libertate în mod neleG.dar şi în legătură cu toate
infracţiunile săvârşite de inculpatul B.I..
Arată apelantul că toate probele pe care se întemeiază acuzarea în
cauza de faţă sunt cele administrate în cauza precedentă (ce a avut ca
obiect infracţiunile scop), probe ce au fost obţinute în mod neleG.şi pe
care instanţele care au judecat infracţiunile scop nu le-au folosit.
Faptul că nu există nicio probă care să susţină acuzarea
inculpatului in sensul constituirii de către acesta a unui grup infracţI.al
organizat conduce la concluzia inexistenţei faptei şi implicit la soluţia de
achitare.
Se mai solicită achitarea in temeiul art.10 lit. c Cod pr. penală
întrucât la dosarul cauzei nu sunt probe că inculpatul B.I. ar fi constituit şi
organizat un grup infracţI.al şi nici că a aderat sau ar fi sprijint un astfel
de grup. În susţinerea acestei afirmaţii se arată că in perioada 2002-
2004, în care a fiinţat pretinsul grup infracţI.al, inculpatul B.I. a comis o
complicitate la şantaj prev. de art.26 rap la art.194 alin.1 Cod penal şi o
infracţiune de favorizare a infractorului prev.de art.264 Cod penal, dintre
care numai prima face parte din infracţiunile scop prev. de art. 2 lit. b din
Legea nr.39/2003, punându-se întrebarea cum este posibil ca tocmai
liderul fondator al „grupului infracţI.al” să participe doar la săvârşirea
uneia dintre infracţiuni dar şi aceea de o gravitate mult redusă faţă de
cele ale celorlalţi inculpaţi.
c. Cel de-al treilea motiv de apel al inculpatului B.I. vizează
nelegalitatea pedepsei ce i-a fost aplicată motivat de aceea că instanţa
fondului a stabilit o pedeapsă mai mare decât sancţiuN.prevăzută de
lege pentru infracţiuN.cea mai gravă care intră în scopul grupului
infracţI.al organizat - în speţă şantajul prev. de art.194 alin.1 Cod penal
pentru care legea prevede pedeapsa maximă de 7 ani închisoare.
d. Prin cel de-al patrulea motiv de apel, inculpatul arată că în
mod mod greşit instanţa de fond a reţinut în încadrarea juridică dată
faptei ambele forme ale stării de mare recidivă, respectiv art.37 lit.a şi
b Cod penal iar ulterior, prin incheierea din 19.06.2009 îndreaptă
„eroarea materială” conform disp.art. 195 Cod pr.penală deşi în cauză
nu este vorba despre vreo eroare materială. Subliniază apelantul
inculpat că faptele pentru care a fost condamnat prin sentinţele penale
nr.204/2003 şi nr.966/2005 sunt in concurs real cu cea pentru care este
judecat in prezenta cauză iar pentru celelalte condamnări s-a implinit
termenul de reabilitare aşa incat, conform art.38 alin.1 şi 2 Cod penal la
stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de acestea. Solicită
înlăturarea aplicării art.37 Cod penal.
e. În ultimul motiv de apel, inculpatul critică pentru nelegalitate şi
netemeinicie soluţia de confiscare a celor două imobile proprietatea sa
asupra cărora în cursul urmăririi penale prin ordonanţa nr.147/2004 din
06.07.2005 fusese instituit un nou sechestru asigurător deşi prin sentinţa
nr.966/2005, Tribunalul Bucureşti ridicase sechestrul asigurător instituit
de parchet asupra imobilului din ………………
In susţinerea acestui motiv de apel inculpatul arată că instanţa de
fond a dispus confiscarea celor două imobile fără a motiva în vreun fel
luarea acestei măsuri. Mai precizează că nu există nicio dovadă că
aceste două imobile au fost dobândite prin săvârşirea infracţiunii dar nici
că ar fi fost achiziţI.ate cu sume dobândite prin săvârşirea infracţiunii
prev. de art. 7 alin.1 din Lg.39/2003 ori prin săvârşirea faptei de
complicitate la şantaj ca infracţiune scop.
Solicită înlăturarea măsurii confiscării şi ridicarea sechestrului
asigurător instituit prin ordonanţa nr.147/P/2005 a Parchetului de pe
lângă I.C.C.J. asupra imobilelor – proprietate inculpatului B.I., situate in
………
Prin motivele comune de apel, depuse în scris la dosarul cauzei
(vol I ds. apel, filele 307-323), împreună cu B.V. formulează critici atât cu
privire la latura penală a cauzei cât şi la cea civilă, făcând referire la o
serie de elemente de fapt şi de drept care, în opinia lor, concură la
dovedirea greşelilor de judecată comise de prima instanţă şi care
dovedesc indubitabil modul in care instanţa a aplicat in cauză dispoziţii şi
instituţii juridice care nu se pot reţine, precum şi motivări netemeinice;
modalitatea eronată de soluţI.are a laturii penale sub aspectul calculului
pedepselor şi a soluţI.ării laturii civile. În esenţă, se arată că:
- prima instanţă a ignorat cu desăvârşire cele mai elementare
norme de imparţialitate apreciind in mod părtinitor că probele au fost
legitim strânse, iar convorbirile telefonice sunt valide şi pot fi utilizate
întrucât conţin indicii privind săvârşirea de infracţiuni, în condiţiile în care
înregistrările convorbirilor telefonice nu se regăsesc la dosarul cauzei
lipsind şi autorizaţiile de interceptare a convorbirilor telefonice dar şi
suportii oriG.li de stocare a acestor convorbiri, informaţii care nu au fost
niciodată declasificate aşa cum rezultă din răspunsurile trimise de către
Cabinetul P.ului general, respectiv de către S.R.I şi de Guvernul
României, ataşate la dosarul nr. 27733 al Curtea de Apel Bucureşti
Sectia a II-a Penală.
- în mod neleG.instanţa de fond a apreciat că în cauză există
elemente care completează înregistrările şi acestea pot fi reţinute în mod
coroborat, indiferent dacă au fost leG.ori nu obţinute, câtă vreme conţin
elemente de natură a dovedi existenţa unor infracţiuni;
- instanţa de fond în mod greşit a respins cererea de expertizare a
mijloacelor tehnice folosite la interceptarea comunicaţiilor dintre inculpaţi
şi a calificat-o ca fiind o încercare de tergiversare a aflării adevărului şi
de pR.ngire nejustificată a procedurii în condiţiile în care, în realitate, o
asemeN.constatare era necesară pentru a demonstra autenticitatea şi
validitatea informaţiilor cuprinse in transcrierea convorbirilor telefonice;
- în mod eronat tribunalul a respins cererea de schimbare a
încadrării juridice dată faptelor reţinute in sarcina inculpaţilor in art. 323
Cod penal.
Criticile formulate de inculpatul B.I. sunt apreciate de Curte, în
mare parte, întemeiate ceea ce va face ca apelul pe care l-a declarat
să fie admis, în considerarea următoarelor argumente:
Instanţa de fond a făcut, în cazul său, o greşită interpretare şi
aplicare a legii, cu consecinţa aplicării de pedepse în afara limitelor
prevăzute de lege, o greşită apreciere a probelor administrate în faza de
urmărire penală şi în faza cercetării judecătoreşti, folosind drept
argumente hotărâtoare pentru soluţia de condamnare în cazul infracţiunii
de crimă organizată a unor fapte pentru care instanţele (Curtea de Apel
Bucureşti prin decizia penală nr. 53/A/7 februarie 2007, rămasă definitivă
prin decizia penală nr. 769/4 martie 2008 pronunţată de I.C.C.J.) l-au
achitat definitiv pe inculpat, R.ând, în susţinerea infracţiunii de crimă
organizată, depoziţii şi discuţii telefonice apreciate în mod definitiv
irelevante şi insuficiente pentru a conduce la condamnarea inculpatului
B.I..
Astfel, infracţiuN.de crimă organizată prevăzută de art. 7 din Legea
nr. 39/2003 a fost construită de acuzare, în cea mai mare parte, pe baza
probelor administrate în faza procesuală anterioară când inculpatul B.I.
(alături de alte persoane) a fost trimis în judecată pentru infracţiunile
scop (infracţiunile pentru care s-a constituit grupul infracţI.al organizat
incriminat), cauza fiind soluţI.ată definitiv.
În cazul inculpatului B.I. s-a dispus, prin sentinţa penală nr. 966/18
iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală, după cum
urmează:
În baza art.26 C. pen. rap. la art.211 alin.2 lit. b şi alin.2 1 lit. a şi c
C. pen. cu aplic, art.74 alin.2 şi art.76 alin.1 lit. b C.pen, a fost
condamnat la pedeapsa închisorii de 6 ani - partea vătămată P.S.,
achitat însă prin decizia penală nr. 53/A/7 februarie 2007 a Curţii de
Apel Bucureşti Secţia a II-a Penală, decizie definitivă prin decizia
penală nr. 769/4 martie 2008 pronunţată de I.C.C.J..
În baza art.264 C.pen. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de
2 ani şi 6 luni (pedeapsă rămasă definitivă).
În baza art.25 C.pen. rap. la art.194 alin.1 C.pen. cu aplic.75 lit. a
C. pen. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni - parte
vătămată G.G.A. C., achitat însă prin decizia penală nr. 53/A/7
februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II-a Penală,
decizie definitivă prin decizia penală nr. 769/4 martie 2008
pronunţată de I.C.C.J..
În baza art.26 C. pen. rap. la art.194 alin.1 C. pen. cu aplic, art.75
lit. a C.pen. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni –
(părţi vătămate M.M. şi M.G.- condamnare definitivă).
În baza art.329 alin.1 şi 2 C. pen. cu aplic. art.41 alin.2 C. pen.,
art.37 lit. b C. pen. şi art.13 C. pen. a fost condamnat la pedeapsa
închisorii de 5 ani, infracţiune prescrisă, astfel că s-a încetat
procesul penal prin decizia penală nr. 53/A/7 februarie 2007 a Curţii
de Apel Bucureşti Secţia a II-a Penală, decizie definitivă prin
decizia penală nr. 769/4 martie 2008 pronunţată de I.C.C.J..
În baza art.26 C. pen. rap. la art.215 alin.1, 3 şi 5 C. pen. cu aplic.
art.75 lit. a C. pen., art.74 alin.2 C. pen., art.76 C. pen. a fost condamnat
la pedeapsa închisorii de 6 ani (-partea vătămată V.R. G.) achitat însă
prin decizia penală nr. 53/A/7 februarie 2007 a Curţii de Apel
Bucureşti Secţia a II-a Penală, decizie definitivă prin decizia penală
nr. 769/4 martie 2008 pronunţată de I.C.C.J..
Din cele 6 condamnări dispuse de instanţa de fond au fost
menţinute doar două, stabilindu-se, prin hotărâre definitivă, ca inculpatul
să execute pedeapsa de 2 ani închisoare, 17 luni şi 17 zile.
Drept urmare, tribunalul nu putea să se raporteze la infracţiunile
scop judecate în faza procesuală anterioară (sentinţa penală nr. 966/18
iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală) pentru
care a fost dispusă soluţia de achitare a inculpatului B.I., atunci când a
A.lizat actele materiale de crimă organizată, decât prin încălcarea legii.
Cu toate acestea, pe fondul achitării pentru că fapta nu ar fi fost
săvârşită de inculpatul B.I. (art. 10 litera c cod proc. pen.) sau că fapta
nu e prevăzută de legea penală, tribunalul reia întregul probator
administrat în faza procesuală anterioară şi argumentează unele acte
materiale de crimă organizată pe elemente probatorii pentru care s-a
dispus achitarea.
În mod explicit (paG. 372 din hotărâre) instanţa se referă la fapta
de instigare la infracţiuN.de şantaj (art.25 C.pen. rap. la art.194 alin.1
C.pen.) pretins comisă de inculpat în dauna părţii vătămate G.G.A. C.,
dar pentru care a fost achitat prin decizia penală nr. 53/A/7 februarie
2007 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II-a Penală. Cu toate acestea,
tribunalul reţine că actele de recuperare faţă de partea vătămată G.G.A.
C. s-au făcut la iniţiativa inculpatului B.I..
Tribunalul reţine, ca element material de crimă organizată, şi fapta
de proxenetism pentru care s-a constatat intervenită prescripţia şi a fost
încetat procesul penal.
În dezacord cu tribunalul, Curtea apreciază că în raport de data
comiterii faptelor de proxenetism (pentru care inculpatul nu a cerut
continuarea procesului penal pentru a-şi dovedi nevinovăţia), respectiv
iunie 1994-28 septembrie 1994, fapta nu se poate reţine ca element
material de crimă organizată, având în vedere dispoziţiile art. 10 -11 din
Codul penal.
Aşa cum s-a expus în A.L.făcută conflictului de legi penale în timp
(pct. II) principiul activităţii legii penale este un principiu de bază al
aplicării legii penale în timp - ce dă expresie şi decurge din principiul
legalităţii -, reglementat de art.10 Cod penal, potrivit căruia legea penală
se aplică infracţiunilor săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.
Legea aplicaB. infracţiunilor a căror consumare se întinde pe
durata a două sau mai multe legi este cea din momentul epuizării
infracţiunii, a producerii ultimului rezultat.
InfracţiuN.prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 este o infracţiune
continuă iar în cazul în care în timpul duratei unei infracţiuni continue se
adoptă mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare
la data când activitatea infracţI.ală s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub
imperiul căreia a început şi a durat o perioadă de timp.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa – în
cauza Puhk contra Estonia – a decis că în cazul infracţiunilor continue
sau continuate, dacă în prima perioadă a săvârşirii faptelor acestea nu
au fost incriminate, fapta se încadrează potrivit legii de incriminare, cu
corectivul că se ţine seama numai de actele comise după
incriminare, nu şi de cele anterioare.
Având în vedere aceste argumente Curtea va cenzura acest act
material ca element constitutiv al infracţiunii de crimă organizată, greu de
conceput, de altfel, având în vedere faptul că de la data comiterii
acestora au trecut 9 ani până la conturarea, cu adevărat, a unor activităţi
specifice unui grup infracţI.al organizat.
Curtea nu va ţine seama nici de actul material de complicitate la
tâlhărie, prev. de art.26 C. pen. rap. la art.211 alin.2 lit. b şi alin.2 1 lit. a şi
c C. pen. în dauna părţii vătămate P.S., care este amintit de tribunal în
cuprinsul hotărârii, deoarece şi pentru această infracţiune inculpatul a
fost achitat, pentru că fapta nu a fost comisă de el, conform deciziei
penale nr. 53/A/7 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II-a
Penală, decizie definitivă prin decizia penală nr. 769/4 martie 2008
pronunţată de I.C.C.J..
Drept urmare, ceea ce va fi avut în vedere drept infracţiuni scop
dovedite al grupului infracţI.al, în cazul inculpatului B.I. sunt doar:
- cea de favorizare a infractorului prev. de art.264 C. pen. pentru
care a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni;
- complicitate la infracţiuN.de şantaj, pev. de art.26 C. pen. rap. la
art.194 alin.1 C. pen. pentru care a fost condamnat la pedeapsa
închisorii de 2 ani şi 6 luni (părţi vătămate M.M. şi M.G.);
infracţiuni pentru care s-a stabilit pedeapsa finală de 2 ani
închisoare, 17 luni şi 17 zile.
Cu toate aceste corective, şi Curtea apreciază că inculpatul a
comis infracţiuN.pentru a fost trimis în judecată prev. de art. 7 din Legea
nr. 39/2003, fiind unul din „capii” grupării.
Incontestabil, B.I. a jucat un rol important în activităţile ilicite
derulate, iar în decursul respectivilor ani activităţile desfăşurate au fost
descrise ca „activităţi de crimă organizată” chiar de apropiaţi ai săi, unii
dintre ei aderând în timp la aceste activităţi.
Structura, funcţI.area grupării infracţI.ale, precum şi rolul
inculpatului B.I. au fost descrise de martori, învinuiţi ori inculpaţi audiaţi
în cauză, dintre care amintim:
- declaraţiile inculpatului D.S.,: „...N.C. le dădea sarcini precise (n.n.
locotenenţilor săi) pentru derularea „afacerilor”. Acest lucru era
cunoscut de toate persoanele din antuR.ul lui N. şi era recunoscut
în lumea interlopă ca un adevărat „punct de comandă” al grupării.”
- martora C.E.I., o persoană apropiată de fraţii B., a declarat la data
de 30.08.2005: „Fraţii B.şi aceşti oameni din atuR.ul lor au lăsat tot
timpul impresia că alcătuiesc un grup organizat, având ca lider pe
N.C.. Referitor la aceste recuperări, arăt că întreaga activitate era
coordonată atât de S., cât şi de N.C., în funcţie de persO. care
avea de recuperat banii. În asemeN.situaţii, cei doi fraţi aveau
următorul mod de O.re: dacă persO. datornică întârzia să restituie
împrumutul sau dobânda, cei doi fraţi trimiteau mai întâi două sau
trei persoane să contacteze datorN.l şi să-l determine să-şi achite
datoria, dar fără a folosi violenţa. În cazul în care persoanele
trimise nu rezolvau nimic, era anunţat imediat N. sau S.C., care,
la rândul lor, desemnau alte persoane care să se deplaseze la
datornic şi să-i determine să restituie împrumutul sau bunurile cu
care garantase acele împrumuturi (maşini,imobile, etc.).” „Din
suma pe care N. o primea, plătea şi persoanele care se ocupau
strict de recuperarea acestor sume de bani”. „Referitor la amendă,
precizez că era aplicată atât de S., cât şi de N. persoanelor din
antuR.ul acestor, sau chiar persoanelor străine care greşeau faţă
de ei.” „Erau aplicate aceste amenzi persoanelor din antuR.ul lor în
cazul în care nu supravegheau afacerile acestora în derulare, sau
în cazul în care unul din membrii grupului făcea o „combinaţie”
fără că N. şi S. să cunoască aceste aspecte...”
- declaraţiile inculpatului G.C. zis „M.”: „N.C.” mi-a spus că cele
două au fost „perpelite de unul … în sensul că au fost înşelate cu
nişte bani şi să stau de vorbă cu ele, să văd care e situaţia şi să
mă ocup de rezolvarea problemei. Din discuţie era evident că
rezolvarea problemei însemna recuperarea sumei de bani de la
acel individ”. „După întâlnirea din 10.12.2003 de la fabrica de zahăr
R., când l-am cunoscut pe M.M., am fost la hotelul lui „N.C.” unde
i-am confirmat faptul că într-adevăr M. are de achitat o datorie
către M.V., acesta spunându-mi să mă ocup în continuare de
recuperarea banilor, spunându-mi că, dacă reuşim să recuperăm
banii, M. ne va da 30% din suma recuperată” (faptă pentru care
inculpatul B.I. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni
închisoare).
- declaraţia martorului S.I.zis „M.” (pe margiN.aceleiaşi fapte);
- la data de 24.08.2005, inculpatul R.L., persoană în măsură să
cunoască organizarea şi funcţI.area grupării, a declarat: „Era vorba
de o grupare organizată având că lider necontestat pe B.I., alături
de fratele său, B.V., iar în antuR.ul apropiat al acestora se aflau
următoarele persoane: „F.”, L.I. zis „I.”, G.C. zis „M. ”, F.B., N., G.,
I.B., P.A. zis „L.”, M., N.G., S.H..” „De acordarea împrumuturilor cu
camătă se mai ocupau şi alte persoane din acest grup infracţI.al
organizat, însă, la solicitarea lui N.C., aceştia erau obligaţi să-i
plătească un procent din cametele percepute, fapt ce
demonstrează că N. era un lider al acestui grup şi nimeni nu avea
cuR.ul să-i conteste deciziile. În situaţia în care persoanele care
împrumutaseră bani de la membrii acestiui grup nu aveau
posibitatea să returneze sumele la timpul potrivit, fraţii B.îşi
trimiteau oameni de încredere din subordiN.acestora care încercau
recuperarea sumelor de bani sau a bunurilor cu care se garantase
împrumutul. De asemenea, existau situaţii când la N.C. apelau
diverse persoane solicitându-i să le recupereze diverse sume de
bani de la datornici, urmând că acesta să opreacă un procent din
suma recuperată; în aceste condiţii N.C. trimitea la astfel de
recuperări tot oameni de încredere din brigada sa, iar din banii
obţinuţi în acest fel, aşa cum am arătat mai sus, N.C. îşi oprea un
procent din care îi plătea şi pe oamenii folosiţi la această
recuperare”. „Atunci când oameni din antuR.ul lui N.C. pregăteau
comiterea unei activiţăţi ilicite îl informau mai întâi pe N.C. despre
planurile lor cu scopul de a afla dacă prin acţiunile lor aduc
atingere unor persoane aflate sub protecţia lui N. sau pentru a
primi protecţia acestuia. În situaţia în care N. era de acord cu acest
lucru şi îşi dădea aceptul cu privire la aceste acţiuni ilicite, erau
obligaţi să-i plătească acestuia o cotă parte din banii obţinuţi”.
- în acelaşi sens sunt declaraţiile martorilor cu identitate protejată
A.V., C.V., A.A., T.I., S.Z., P.M., O.L., P.L., G.D.precum şi a
martorilor C.N. şi F.V..
Drept urmare, critica inculpatului B.I. în sensul că în mod greşit a fost
condamnat pentru infracţiuN.de crimă organizată nu este primită de
Curte.
Ceea ce este susţinut în apărarea inculpatului, este faptul că
tribunalul a pronunţat o pedeapsă în afara limitelor legale, după cum se
va arăta.
Aşa cum rezultă din cele ce preced, Curtea va avea în vedere drept
infracţiuni scop dovedite al grupului infracţI.al doar:
- cea de favorizare a infractorului prev. de art.264 C. pen. pedepsită
cu închisoare cuprinsă între 3 luni şi 7 ani;
- complicitate la infracţiuN.de şantaj, pev. de art.26 C. pen. rap. la
art.194 alin.1 C. pen. pedepsită cu închisoare cuprinsă între 6 luni
şi 5 ani.
Este adevărat că potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 iniţierea
sau constituirea unui grup infracţI.al organizat ori aderarea sau sprijinirea
sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la
5 la 20 de ani numai că alin. (2) al aceluiaşi text de lege stabileşte că „
pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare
decât sancţiuN.prevăzută de lege pentru infracţiuN.cea mai gravă
care intră în scopul grupului infracţI.al organizat”.
Cum pedeapsa pentru infracţiuN.cea mai gravă care intră în scopul
grupului este închisoare de 7 ani, iar tribunalul l-a condamnat pe inculpat
la pedeapsa de 13 ani închisoare este evident că suntem în prezenţa
unei greşite interpretări şi aplicări a legii, cu consecinţa stabilirii unei
pedepse în afara limitelor prevăzute de lege.
Această nelegalitate impune Curţii să procedeze la individualizarea
corectă a pedepsei aplicate incupatului B.I..
În procesul de individualizare judiciară a pedepsei Curtea, în
considerarea dispoziţiilor art.52 Cod penal, va constată că pedeapsa –
ca măsură de constrângere – are pe lângă scopul său represiv şi o
finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară,
atât în ceea ce priveşte faptele penale săvârşite cât şi în ce priveşte
comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, atât pedeapsa cât şi
modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât
inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi
evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare.
Astfel, va da semnificaţia cuvenită tuturor criteriilor generale prev.
de art.72 Cod penal, în procesul C. de individualizare trebuind a fi avute
in vedere atât datele care circumstanţiază persO. inculpatului (vârsta,
antecedentele penale) cât şi gR.l de pericol social concret al faptei, pus
în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care a acţI.at.
Raportându-se la limita maximă prevăzută de lege în cazul său (7
ani închisoare) Curtea va ţine seama de rolul şi contribuţia inculpatului
B.I. în cadrul grupării de crimă organizată, de pedeapsa anterior aplicate
pentru infracţiunile scop (2 ani , 7 luni, 17 zile închisoare), de pericolul
social ridicat al faptelor comise, de perioada mare de timp scursă de la
data comiterii dar şi de împrejurarea că este cunoscut cu antecedente
penale.
Va aplica inculpatului o pedeapsă O.ată spre maxim, respectiv 6
ani închisoare, cu executare în regim de detenţie. Curtea apreciază că
atât prin cuantum cât şi prin modalitatea de executare, pedeapsa
aplicată inculpatului este aptă să atingă atât prevenţia generală cât şi
prevenţia specială.
Critica inculpatului vizând existenţa autorităţii de lucru judecat în
legătură cu problematica „grupului infracţI.al organizat”, problemă care ar
fi fost tranşată anterior, odată cu judecarea infracţiunilor scop, când s-ar
fi stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că în săvârşirea infracţiunii de
lipsire de libertate nu s-a acţI.at în cadrul unui grup infracţI.al organizat
din care inculpaţii să facă parte şi că toate infracţiunile de lipsire de
libertate în mod neleG.au fost comise în condiţiile unei pluralităţi
ocazI.ale nu este primită de Curte.
Este adevărat că prin decizia penală nr. 53/A/7 februarie 2007 a
Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II-a Penală, decizie definitivă prin
decizia penală nr. 769/4 martie 2008 pronunţată de I.C.C.J. s-a statuat în
sensul în care afirmă inculpatul însă numai în legătură cu
infracţiuN.de lipsire de libertate prev. de art. 189 cod penal şi doar în
ceea ce priveşte alineatului 5 pe aspectul „dacă fapta de lipsire de
libertate a fost comisă de o persoană care face parte dintr-un grup
organizat”.
Nu numai că acest aspect era unul circumstanţial infracţiunii de
lipsire de libertate în cazul părţii vătămate P.S., iar nu o A.liză în
contextul tuturor faptelor incriminate ca elemente materiale ale infracţiunii
de crimă organizată, A.liză pe care instanţa în procesul anterior nici nu o
putea face deoarece nu fusese învestită cu judecarea infracţiunii prev.
de art. 7 din Legea nr. 39/2003, dar Curtea nu a reţinut nicio participaţie
penală legat de această infracţiune în cazul inculpatului B.I. câtă vreme a
fost achitat prin decizia penală nr. 53/A/7 februarie 2007 a Curţii de Apel
Bucureşti Secţia a II-a Penală.
Asupra criticilor formulate de inculpatul B.I. pe margiN.legalităţii
administrării probelor Curtea s-a pronunţat la pct. I.1, iar în legătură cu
îndreptarea de eroare materială la pct.I.3.
Măsura de siguranţă a confiscării dispusă de către instanţa de
fond este apreciată de către Curte una nelegală.
Astfel, în baza art. 13 din Legea 39/2003 rap. la art. 118 lit. e Cod
penal a confiscat, de la inculpatul B.I., imobilul situat in ………………,
dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub
nr.1521/23.04.2003. Măsura nu este motivată de instanţă fiind indicate
doar textele de lege incidente.
Trebuie remarcat, în primul rând, faptul că imobilele au fost
dobândite anterior comiterii faptelor (în prima jumătate a anului 2003).
Este adevărat că legiuitorul a ales din ansamblul de măsuri menite
să combată fenomenul infracţI.al al criminalităţii organizate şi măsura
confiscării speciale, ca măsură de siguranţă.
Necesitatea prevederii în cuprinsul legii speciale a acestei măsuri
de indisponibilizare rezidă tocmai în caracterul ei extrem de important in
sprijinirea eforturilor specifice de combatere a acestui tip de fenomen
infracţI.al, căruia instanţa i-a dat eficienţă juridică.
Curtea apreciază, însă, că atâta vreme cât nu s-a dovedit că
imobilul supus confiscării a fost dobândit prin săvârşirea infracţiunilor
scop, reţinute cu autoritate de lucru judecat în sarcina inculpatului, cu
ocazia judecării acestora organele judiciare nefăcând nici măcar vreo
trimitere cu privire la vreo sumă de bani dobândită de inculpat din
activităţile respective, în cauză neexistând nicio evaluare a unui eventual
beneficiu material obţinut de acesta, măsura confiscării apare ca fiind
abuzivă.
Faţă de aceste argumente, Curtea va înlătura măsura confiscării
dispuse pentru cele 2 imobile urmând să ridice şi măsura sechestrului
dispusă conform Ordonanţei nr. 147/P/2004 a Parchetului de pe lângă
ÎCCJ DIICOT, bunurile fiind indisponibilizate de aproape 10 ani.
IV. 2. B.V.
Tribunalul a hotărât, în baza art.329 al.1 C.p. cu aplic.art 41 alin 2
C.p., cu aplic.art 37 lit.b Cod pen., condamnarea acestuia la pedeapsa
de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art.71, 64 lit. a si b Cod penal.
În baza art. 65 Cod penal i s-a interzis inculpatului exerciţiul
drepturilor prev. de art. 64 lit.a si b Cod penal pe timp de 5 ani, in
conditiile art 66 Cod pen.
În baza art.7 alin.1 -3 din Legea 39/2003, cu aplic art.37 lit. a si b
C.p. a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.71, 64 lit. a si b Cod penal.
In baza art 65 Cod penal i s-a interzis inculpatului exerciţiul
drepturilor prev.de art 64 lit.a si b C.p. pe timp de 7 ani, în condiţiile art.
66 C.p.
S-a constatat că faptele deduse judecăţii în prezenta cauza sunt
concurente cu faptele pentru care a fost condamnat inculpatul prin
sentinta penala nr.966/2005 a Tribunalului Bucuresti- Sectia I Penala,
definitivă prin decizia penala nr.769/4.03.2008 a ICCJ.
A fost descontopită pedeapsa principală rezultanta si pedeapsa
complementara rezultantă aplicate prin sentinta mai sus amintita in
pedepsele compO.nte si sporul de pedeapsa de 2 ani inchisoare.
Au fost descontopite pedepsele rezultante aplicate pentru
savarsirea celor 3 infractiuni prev de art.189 alin.1 si 2 Cod penal cu
aplic.art 37 lit.a Cod penal si art 33 lit.b Cod penal, in trei pedepse a
cate 9 ani inchisoare, fiecare, si restul ramas neexecutat, de 271 zile
inchisoare din pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala
nr.2089/1995 a Judecatoriei Sector 5 Bucuresti, definitiva prin decizia
penala nr.13/1996 a Tribunalului .......(parti vatamate U.N., C.A., C.V.).
În baza art 61 Cod penal a fost contopit restul ramas neexecutat de
271 zile inchisoare din pedeapsa mai sus amintita, cu fiecare din cele 3
pedepse de cate 9 ani inchisoare aplicate prin sentinta penala
nr.966/2005 a Tribunalului .......si cu pedeapsa de 15 ani inchisoare
aplicata prin prezenta sentinta, inculpatul urmand sa execute 3 pedepse
a cate 9 ani inchisoare fiecare pentru infractiuN.prev de art.189 alin.1 si
2 Cod penal cu aplic.37 lit.a Cod penal si art.33 lit.b Cod penal, si o
pedeapsa de 15 ani inchisoare aplicata pentru infractiuN.prev de art.7
alin.1-3 din Legea 39/2003, cu aplic.art.37 lit a si b Cod penal.
S-a făcut aplicarea disp art.71, 64 Cod penal pe lângă fiecare
dintre aceste pedepse, precum si disp art.65 Cod penal pe langa
pedeapsa aplicata in cauza de fata, respectiv aceea de 15 ani închisoare
stabilita pentru infractiuN.prev de art 7 alin 1-3 din Legea 39/2003.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată prin sentinţa
penala nr.966/2005 a Tribunalului Bucuresti-Sectia I-a Penala, definitiva
prin decizia penala nr.769/4.03.2008, a ICCJ, pentru infractiuN.prev de
art.189 alin 1 si 2 C.p, cu aplic.art 37 lit.a Cod penal în pedeapsa de 9
ani inchisoare si restul ramas neexecutat de 271 zile inchisoare din
pedeapsa de 2 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.2089/1995
a Judecatoriei Sector 5 Bucuresti, definitiva prin decizia penala
nr.13/1996 a Tribunalului .......(parte vatamata U.N.).
In baza art 61 Cod penal a fost contopit restul ramas neexecutat de
271 zile inchisoare din pedeapsa mai sus amintita, cu pedeapsa de 15
ani inchisoare, aplicata in aceasta cauza si cu pedeapsa de 9 ani
inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.966/2005 a Tribunalului
Bucuresti, pentru infractiuN.prev de art 189 alin.1 si 2 Cod pen., cu
aplic.art 37 lit.a Cod pen., inculpatul urmand sa execute doua pedepse
cu inchisoarea, respectiv 15 ani inchisoare si 9 ani inchisoare.
S-a făcut aplicarea disp art.71, 64 lit.a si b Cod penal pe langa
fiecare dintre aceste pedepse, precum si disp art 65 Cod penal pe langa
pedeapsa de 15 ani inchisoare aplicata in cauza de fata.
In baza art.33 lit.a, art.34 lit.b si art 35 Cod penal au fost contopite
toate pedepsele mentI.ate mai sus, inclusiv sporul de 2 ani inchisoare si
pedepsele de 11 ani inchisoare, 10 ani inchisoare si 9 ani inchisoare,
aplicate pentru infractiunile prev de art.26 rap la art 211 alin 1,alin 2 lit.b
si alin.2/1 lit.a si c Cod penal, cu aplic.art 37 lit.b Cod penal; prev de
art 26 rap la art.189 alin 1 si 2 Cod penal ,cu aplic.art 37 lit.b C.p. si
prev. de art. 12 alin.1 ,2 lit.a din Legea 678/2001, cu aplic.art 37 lit.b si
art 41 alin.2 Cod penal, inculpatului fiindu-i dată spre executare
pedeapsa cea mai grea, respectiv 15 ani inchisoare si 7 ani interzicerea
drepturilor prev de art 64 lit.a si b Cod penal.
S-a făcut aplicarea disp.art.71, 64 lit.a si b Cod penal.
În baza art 88 Cod penal si 39 alin.2 Cod penal s-a dedus din
pedeapsa retinerea si arestarea preventiva si durata executata din
pedeapsa de la 02.05.2004 la zi.
A fost anulat M.E.P.I. emis în baza sentinţei penale nr.966/2005 a
Tribunalului .......si s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare
pentru pedepsele rezultante aplicate.
Inculpatul B.V. a criticat soluţia primei instanţe pentru
nelegalitate şi netemeinicie, sub mai multe aspecte.
Prin motive comune de apel formulate cu inculpaţii S.C., S.S., B.I.,
S.A. şi U.C. incupatul B.V. a criticat sentinţa Tribunalului Bucureşti
pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte (filele 124 –
143 vol.II ds.apel):
a). instanţa de fond s-a autoinvestit cu soluţI.area unei cereri de
îndreptare a unei erori materiale, schimbând astfel, în mod eronat,
încadrarea juridică dată faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în
judecată, ceea ce impune casarea hotărârii cu trimitere pentru
rejudecare la Tribunalul Bucureşti, fiind incidente disp.art.197 alin.2 Cod
pr. penală. În dezvoltarea acestui motiv de apel se arată că instanţa de
fond, in cazul inculpatului B.V., a schimbat, printr-o incheiere de
îndreptare eroare, calificarea juridică a faptelor în sensul reţinerii
concursului real in locul celui ideal fără a pune in discuţie acest lucru,
astfel cum impun disp.art.334 Cod pr.penală şi prin aceasta s-a încălcat
flagrant dreptul inculpatului la apărare, la un proces echitabil – garanţii
procesuale reglementate în art.6 paragraf 3 din Convenţia Europeană.
b). nesocotirea de către instanţa de fond a normelor de competenţă
privitoare la judecarea cauzelor în care există şi inculpaţi minori (art.40
din Legea nr.304/2004) ce instituie obligativitatea judecării acestor cauze
de către complete specializate pentru minori şi familie, ceea ce atrage, în
opinia apelanţilor, incidenţa disp.art.197 alin.2 Cod pr. penală. Privitor la
acest motiv de apel se arată că din încheierile premergătoare soluţI.ării
cauzei precum şi din practicaua sentinţei nu rezultă că instanţa de fond
ar fi fost competentă să soluţiO.ze cauze de genul celor la care face
referire art.40 Lg.304/2004.
c) încălcarea disp.art.354-356 Cod pr. penală, instanţa de fond
omiţând a face menţiuN.că încheierea de amânare a deliberării şi
pronunţării hotărârii face corp comun cu sentinţa atacată, ceea ce
atrage, fără echivoc, nulitatea în condiţiile art.197 alin.2 Cod pr. penală;
d) încălcarea de către instanţă a principiilor nemijlocirii,
contrA.ctorialităţii şi legalităţii procesului penal, în ce priveşte
administrarea probatoriilor. Privitor la acest motiv de apel, inculpaţii arată
că în mod neleG.instanţa de fond a apreciat că înregistrările convorbirilor
telefonice purtate de inculpaţi sau între aceştia şi alte persoane, ori cele
ale convorbirilor purtate în mediu ambiental de organele de urmărire
penală cu o parte din inculpaţi sau cu martorii, în perioada 2002—2004,
pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal în condiţiile în care
autorizaţiile de înregistrare a acestora nu au fost puse la dispoziţia
instanţei şi fără ca interceptările precum şi transcrierile acestora să poată
fi cenzurate de instanţă. Faţă de aceste imprejurări se apreciază că
aceste probe trebuiau înlăturate din ansamblul probator întrucât
contravin disp.art.64 Cod pr. penală şi art.6 şi 8 din Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului.
Mai arată apelanţii că o parte dintre inculpaţii condamnaţi în
dosarul nr. 28733/3/2005 au fost audiaţi în calitate de martori în prezenta
cauză urmare a adoptării unei soluţii de netrimitere în judecată, cum este
cazul martorei C.I. sau au beneficiat de o recompensă procesuală,
constând în reducerea pedepsei la jumătate cu încălcarea dispoziţiilor
legale (art.68 Cod pr.penală) – cum este cazul inculpaţilor G.C., I.A.,
I.D., D.S. şi R.L..
Hotărârea primei instanţe este criticată şi pentru aceea că
majoritatea probelor administrate în cursul urmăririi penale nu au fost
readministrate in cursul judecăţii, in condiţii de publicitate şi
contrA.ctorialitate, aducându-se astfel atingere disp.art.6 paragraful 3
lit.d din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor fundamentale
ale Omului. În virtutea textului de lege anterior invocat s-a subliniat in
mod constant importanţa pe care o prezintă din perspectiva dreptului la
apărare administrarte in faza de judecată a tuturor probelor, aşa incat
inculpatul să beneficieze de o posibilitate efectivă de a combate
elementele relevate cu ajutorul probatoriilor.
Mai arată apelanţii că instanţa de fond a soluţI.at cauza fără
audierea tuturor inculpaţilor, împrejurare ce afectează fundamental
dreptul la apărare al acestora fiind indubitabil că procedând în acest mod
instanţa a încălcat flagrant dreptul la apărare atât al inculpaţilor neaudiaţi
cât şi al celor audiaţi, cărora nu li s-a dat posibilitatea de a combate cele
declarate la urmărirea penală.
Prin neaudierea inculpaţilor B.L., V.A., G.F., ş.a. instanţa a încălcat
şi dispoziţiile procesual penale interne, mai exact disp.art.323, 324 Cod
pr. penală ce nu prevăd sub nicio formă posibilitatea derogării instanţei
de la obligaţia audierii tuturor inculpaţilor, cu atât mai mult cu cât, potrivit
art.287 Cod pr. penală, instanţa trebuia să manifeste rol activ în aflarea
adevărului în cauză, ce presupuN.în mod obligatoriu minima diligenţă de
a audia toţi inculpaţii în cauză.
e). instanţa de fond nu a stabilit în concret care dintre infracţiunile
comise de apelanţii inculpaţi B.V., S.C., S.S., B.I., S.A. şi U.C. se
circumscriu scopului presupusului grup infracţI.al organizat şi în mod
neîntemeiat a respins cererea acestora de schimbare a încadrării
juridice din infracţiuN.prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 in
infracţiuN.prev.de art.323 Cod penal.
În dezvoltarea acestui motiv de apel se arată că Directia de
Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism a
dispus trimiterea în judecată a tuturor inculpaţilor pentu săvârşirea
infracţiunii prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 reţinând, în fapt, în esenţă,
că in perioada 2002-2006 aceştia au iniţiat, constituit şi sprijinit sub orice
formă un grup infracţI.al organizat, in scopul săvârşirii de infracţiuni,
pentru a obţine beneficii financiare sau materiale, încadrarea juridică
reţinută prin actul de sesizare a instanţei şi pentru care s-a dispus
condamnarea în fond este, în opinia apelanţilor, nelegală sub trei
aspecte: este imprecisă - nu se face distincţie între formele infracţiunii
prev. de art.7 din legea specială; săvârşirea acestei fapte sub forma
iniţierii ori constituirii unui grup infracţI.al organizat se epuizează la
momentul in care se constituie structura, aşa încât incriminarea acestor
activităţi ulterior săvârşirii lor, prin intrarea in vigoare a unei legi noi,
reprezintă o veritaB. încălcare a principiului neretroactivităţii legii penale;
între conţiN.l leG.al infracţiunii de constituire de grup infracţI.al organizat
şi conţiN.l concret al faptelor există o evidentă neconcordanţă, faptele
inculpaţilor fiind mai degrabă concordante cu conţiN.l leG.al infracţiunii
prev. de art.323 Cod penal.
În legătură cu această susţinere se arată că sub nicio formă nu se
poate vorbi de întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de grup
infracţI.al organizat câtă vreme săvârşirea infracţiunii ori a infracţiunilor
scop la care face referire textul art.2 din Legea nr.39/2003 nu a fost
urmărită de către toţi membrii grupului ci doar de către o parte din
aceştia şi de asemeN.- arată apelanţii - nu se poate reţine în speţă faptul
că inculpaţii au acţI.at în baza unei înţelegeri anterioare ori că au acţI.at
sub comanda unuia dintre ei câtă vreme majoritatea rezoluţiilor
infracţI.ale sunt determinate de reacţii spontane, în speţă fiind vorba deci
de o pluralitate ocazI.ală ca formă a pluralităţii de infractori iar nu de o
pluralitate constituită.
f). O altă critică adusă hotărârii date în fond este aceea a
neindividualizării în concret a infracţiunilor ce se presupune a fi
constituit scopul grupului infracţI.al organizat, situaţie ce a condus la
încălcarea disp.art.7 alin.2 din Legea nr.39/2003, din a căror interpretare
rezultă că pedeapsa aplicată inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de
constituire de grup infracţI.al organizat nu poate să depăşească maximul
prevăzut de lege pentru infracţiunile ce intră în scopul grupului.
g) Inculpatul B.V. a mai solicitat achitarea în temeiul art.11 pct.2
lit.a rap. la art.10 lit. d Cod pr. penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii
de proxenetism, prev.de art.329 alin.1 Cod penal. În susţinerea acestui
motiv de apel a aratat că din probele administrate in cauză nu rezultă că
inculpatul ar fi acţI.at cu intenţia de a obţine beneficii materiale ca urmare
a săvârşirii prostituţiei de către R.M. şi R.C., latura subiectivă a
infracţiunii nefiind astfel intrunită. Dintr-o altă perspectivă se precizează
că in speţă nu s-a făcut dovada existenţei unei legături de cauzalitate
intre faptele celor două prostituate şi sumele de bani ce au fost folosite la
achiziţI.area diferitelor bunuri in sensul că sumele respective de bani
provin din practicarea prostituţiei, astfel că prezumţia de nevinovăţie nu a
fost răsturnată nici cu privire la acest aspect.
Cum probele in acuzare nu au un caracter cert, nefiind decisive ori
sunt incomplete, instanţa neîntemeindu-şi soluţia de condamnare pe
probe certe, sigure şi complete de vinovăţie, se solicită instanţei de
control judiciar să dea eficienţă principiului „in dubio pro reo”, îndoiala
operând în favoarea inculpatului şi, pe cale de consecinţă, să pronunţe
achitarea acestuia.
h) Prin motivele comune de apel, depuse în scris la dosarul cauzei
(vol I ds.apel, filele 307-323, alături de inculpatul B.I., a formulat critici
atât cu privire la latura penală a cauzei cât şi la cea civilă, apelanţii
făcând referire la o serie de elemente de fapt şi de drept care, în opinia
lor, concură la dovedirea greşelilor de judecată comise de prima instanţă
şi care dovedesc indubitabil modul în care instanţa a aplicat în cauză
dispoziţii şi instituţii juridice care nu se pot reţine, precum şi motivări
netemeinice; modalitatea eronată de soluţI.are a laturii penale sub
aspectul calculului pedepselor şi a soluţI.ării laturii civile. În esenţă, au
fost R.ate criticile privind legalitatea administrării probelor, greşuita
încadrare juridică a infracţiunilor în crimă organizată, în realitate
punându-se problema infracţiunii pev. de art.323 Cod penal.
i) a mai criticat măsura confiscării speciale pe care a apreciat-o
nelegală.
O parte din criticile formulate de inculpatul B.V. sunt apreciate de
Curte întemeiate ceea ce va face ca apelul pe care l-a declarat să fie
admis, însă numai sub aspectul individualizării pedepselor şi a măsurii
de siguranţă a confiscării speciale, în considerarea următoarelor
argumente:
Inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă
pentru 2 infracţiuni:
- de proxenetism, prev. de art.329 al.1 C.p. cu aplic.art 41 alin 2
Cod pen., cu aplic.art 37 lit.b Cod pen.;
- de crimă organizată, prev. de art.7 alin.1 -3 din Legea 39/2003, cu
aplic art.37 lit. a si b Cod pen.
La fel ca şi în cazul inculpatului B.I., infracţiuN.de crimă organizată
prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 a fost construită de acuzare, în
cea mai mare parte, pe baza probelor administrate în faza procesuală
anterioară când inculpatul B.V. (alături de alte persoane) a fost trimis în
judecată pentru infracţiunile scop (infracţiunile pentru care s-a constituit
grupul infracţI.al organizat incriminat), cauza fiind soluţI.ată definitiv.
În cazul inculpatului B.V., prin sentinţa penală nr. 966/18 iulie 2005
pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală, s-a dispus după cum
urmează:
În baza art.26 rap. la art.211 alin.1, alin.2 lit.b şi alin.2 1 lit. a şi c
C.pen. cu aplic, art.37 lit.b C.pen. a fost condamnat la pedeapsa închisorii
de 11 ani – (partea vătămată P.S.) pedeapsă rămasă definitivă.
În baza art.26 rap. la art.189 alin.1, 2 cu aplic, art.37 lit.b C.pen. a
fost condamnat la pedeapsa închisorii de 10 ani (partea vătămată P.S.)
–redusă la 9 ani prin decizia penală nr. 53/A/7 februarie 2007 a Curţii
de Apel Bucureşti Secţia a II-a Penală, decizie definitivă prin decizia
penală nr. 769/4 martie 2008 pronunţată de I.C.C.J..
În baza art.26 rap. la art.215 alin.1, 3 şi 5 cu aplic, art.75 lit.a
C.pen. şi art.37 lit.b C.pen. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de
11 ani (partea vătămată V.R. G.) achitat însă prin decizia penală nr.
53/A/7 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II-a Penală,
decizie definitivă prin decizia penală nr. 769/4 martie 2008 pronunţată
de I.C.C.J..
În baza art.189 alin.1, 2 cu aplic, art.37 lit. a şi art.33 lit. b C.pen. a
fost condamnat la pedeapsa închisorii de 10 ani (partea vătămată U.N.)
–redusă la 9 ani prin decizia penală nr. 53/A/7 februarie 2007 a Curţii
de Apel Bucureşti Secţia a II-a Penală, decizie definitivă prin decizia
penală nr. 769/4 martie 2008 pronunţată de I.C.C.J..
În baza art.189 alin.1, 2 cu aplic, art.37 lit. a art.33 lit.b C.pen.
a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 10 ani (partea vătămată
C.A.) –redusă la 9 ani prin decizia penală nr. 53/A/7 februarie 2007 a
Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II-a Penală, decizie definitivă prin
decizia penală nr. 769/4 martie 2008 pronunţată de I.C.C.J..
în baza art.189 alin.1, 2 cu aplic, art.37 lit. a art.33 lit. b C.pen. a
fost condamnat la pedeapsa închisorii de 10 ani (-partea vătămată C.V.)
–redusă la 9 ani prin decizia penală nr. 53/A/7 februarie 2007 a Curţii
de Apel Bucureşti Secţia a II-a Penală, decizie definitivă prin decizia
penală nr. 769/4 martie 2008 pronunţată de I.C.C.J..
În baza art.194 alin.1 C.pen. cu aplic, art.37 lit. a C.pen. a fost
condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare (partea vătămată U.N.) achitat
însă prin decizia penală nr. 53/A/7 februarie 2007 a Curţii de Apel
Bucureşti Secţia a II-a Penală, decizie definitivă prin decizia penală nr.
769/4 martie 2008 pronunţată de I.C.C.J..
În baza art.189 alin.1 şi 2 C. pen. cu aplic, art 37 lit. a C. pen. a fost
condamnat la pedeapsa închisorii de 10 ani (-partea vătămată U.N.) –
redusă la 9 ani prin decizia penală nr. 53/A/7 februarie 2007 a Curţii de
Apel Bucureşti Secţia a II-a Penală, decizie definitivă prin decizia penală
nr. 769/4 martie 2008 pronunţată de I.C.C.J..
În baza art.12 alin.1, 2 lit. a din Legea nr.678/2001 cu aplic, art.37
lit. b C. pen. şi art.41 al. 2 Cod penal a fost condamnat la pedeapsa
închisorii de 10 ani.
în baza art.329 alin.1 şi 2 C. pen. cu aplic, art.41 alin.2 C.pen. şi
art.13 C.pen. precum şi art.37 lit.b C. pen. a fost condamnat la
pedeapsa închisorii de 5 ani, însă în căile de atac s-a considerat
prescrisă, astfel că s-a dispus încetarea procesului penal.
S-a stabilit ca inculpatul B.V. să execute pedeapsa rezultantă de
13 ani închisoare.
Drept urmare, în A.L.actelor materiale de crimă organizată
raportarea se face la infracţiunile scop judecate în faza procesuală
anterioară (sentinţa penală nr. 966/18 iulie 2005 pronunţată de
Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală) pentru care a fost dispusă soluţia
de condamnare definitivă a inculpatului B.V..
În acord cu tribunalul, şi Curtea apreciază că inculpatul a comis
infracţiuN.pentru a fost trimis în judecată prev. de art. 7 din Legea nr.
39/2003, fiind unul dintre cei mai importanţi membrii ai grupării, lider,
alături de fratele său B.I..
Activităţi derulate de inculpatul B.V. în sfera proxenetismului, a
traficului de persoane, lipsire de libertate, şantaj, au fost confirmate prin
hotărâre judecătorească definitivă, aşa cum s-a arătat în cele ce preced,
activităţile desfăşurate fiind şi acte materiale specifice „crimei
organizate”. Chiar apropiaţi de-ai săi, unii dintre ei aderând în timp la
aceste activităţi, au confirmat acţiunile ilicite desfăşurate de inculpat.
Sunt amintite câteva dintre cele mai relevante declaraţii care susţin
acuzaţiile formulate împotriva acestuia:
- inculpatul I.D., a declarat: ,,Precizez că în mediul lumii interlope şi
în special a proxeneţilor, activitatea de proxenetism din H. era cunoscută
că fiind „şmecheria” lui S. şi N.C.l, în sensul că nici un proxenet nu-şi
putea aduce prostituatele în această locaţie decât cu acordul lor şi al
surorii acestora, A.C.l.
Pentru a obţine acest acord, respectivii proxeneţi trebuiau să
achite o taxă L.ră de protecţie fraţilor C.. Unii dintre aceştia, precum
G.Ş.îi plăteau această taxă A. C., iar alţii precum fraţii E.şi G.V.precum
şi T. îi plăteau direct lui S.C..
În cazul în care vreunul din aceşti proxeneţi nu achitau la timp taxa
de protecţie, S.C. îi ordona „brigăzii” A. să sechestreze una sau mai
multe din prostituatele acelui proxenet, eliberându-le doar în urma
achitării restanţelor şi a unei „amenzi„ suplimentare. Un exemplu în acest
sens îl constituie sechestrarea a trei prostituate aparţinând lui T., de
către U.C., M.., G.Ş.şi M..
Aceştia, în urma dispoziţiilor lui S.C., le-au răpit pe cele trei tinere,
sechestrându-le ulterior pe parcursul unei nopţi şi, eliberându-le a două
zi dimineaţa, numai după ce S.C. a negociat cu T. răscumpărarea lor.”
- martorul O.A., a declarat: „Cunosc că gruparea cea mai
importantă de proxeneţi din cadrul discotecii (n.n. H.), a fost constituită
din „C.C.” şi anume „S.C.”, sora sa A..... fratele lor S.C., U.C., B.I. şi I.D..
Această grupare de proxeneţi coordona activitatea de prostituţie a circa
20 de prostituate... În spatele acestei grupări se afla „S.C.” ... el
menţinând legătura cu gruparea organizată prin doi interpuşi pe care-i
cunosc cu numele de „A.” (n.n. inculpatul I.A.) şi „A.” (n.n. inculpatul
D.A.) ...”
„Am discutat personal cu A. şi A., persoane de legătură între S.C. şi
gruparea de proxeneţi la care m-am referit, care mi-au spus la rândul lor,
că la dispoziţia lui S.au de la A.şi U. o parte din sumele de bani încasate
de aceştia de la prostituate şi le predau lui S.C....” Totodată, martorul a
relatat modalitatea în care inculpatul B.V. percepea taxe de protecţie de
la grupările rivale de proxeneţi sau proxeneţii care acţI.au individual şi a
precizat modalitatea în care inculpatul B.V. sechestra prostituatele acelor
proxeneţi care întârziau sau omiteau să plătească taxele de protecţie. În
situaţia în care aceşti proxeneţi refuzau să plătească aceste sume (n.n.
lui B.V.) aceştia obişnuiau să sechestreze una sau două din prostituatele
lor iar apoi le determinau pe acestea să practice prostituţia şi să le
plătească lor sumele pe care le încasau de la clienţi, iar în alte cazuri îi
determină pe proxeneţii acestora să le răscumpere, în schimbul eliberării
lor, în acest caz sumele încasate reprezentând răscumpărarea
prostituatelor, fiind cuprinse între 500 – 1000 dolari sau euro. Acest mod
de O.re era folosit şi de …B.V., care se folosea de sprijinul unui cetăţean
italian…care contacta telefonic prostituata aparţinând proxeneţilor care
refuzau să plătească ,,taxele pretinse”, prezentându-se acesteia drept
client…prostituata respectivă…pleca împreună cu el având
reprezentarea că va fi condusă la o locaţie …pentru a întreţine cu el
raporturi sexuale contra cost. În realitate italianul o transporta pe pe
aceasta la locuinţa lui S.C. …unde o preda acestuia.”
-inculpatul I.A., a declarat: ,În condiţiile în care devenisem un om
de încredere al lui S., cunosc că o parte din proxeneţii din discoteca „H.”
plăteau taxe de protecţie lui S.C., iar alţi proxeneţi plăteau aceste taxe lui
A.C.. Unii dintre aceşti proxeneţi, dintre care enumăr pe S., plăteau taxe
de protecţie atât A. C., cât şi lui S.C.. Din câte îmi amintesc, banii care
mi s-au plătit mie de diverşi proxeneţi pentru S.C. erau cuprinşi între 200-
500 de dolari. ,,Arăt că am fost de faţă, în ……… – L., când S.C., după
ce a ademenit câte o prostituată a unui anume D., F.şi a lui C.B., le-a
cerut acestora să plătească o sumă de bani pentru a-şi răscumpăra
prostituatele. Arăt că am fost de faţă şi cunosc că proxeneţii pe care îi
cunosc cu numele de D. şi F.i-au plătit lui S. sumele solicitate de acesta.”
La data de 10.05.2006, fiind audiat, inculpatul I.A. a declarat: „În
perioada 2000 – 2002, am fost unul din oamenii de încredere al lui B.V.,
ajutându-l cu precădere în activitatea de proxenetism pe care o
desfăşura”.„Eram folosit de S. atât la transportul prostituatelor, cât şi
pentru colectarea diferitelor sume de bani”. „Am fost ajutaţi în această
activitate de F. (n.n. inculpatul G.Ş.) şi D.(n.n. A. D.)” „D.ra desemnat
să stea în parcarea discotecii H. pentru a supraveghea prostituatele şi
uneori ... încasa banii de la prostituate pe care-i dădea lui „S.C.”.
- martora C.E.I. a declarat: „S. îşi avea propriile afaceri de
proxenetism, furturi şi tâlhării, împreună cu : P.A., zis „L.”, I.B.V., P.,
D.S.. În activitatea de proxenetism omul de bază a lui S.C. era P.A., zis
„L.”, care se ocupa cu transportarea prostituatelor, racolarea clienţilor şi
încasarea sumelor de bani de la aceştia, care în cele din urmă ajungeau
la S.C.. Cu ocazia unei vizite în locuinţa lui S. am cunoscut trei dintre
aceste prostituate care locuiau într-o cameră de la un etaj superior. Ştiu
că erau strigate C., A.şi M.. Dintr-o discuţie cu S. am aflat că într-adevăr
sunt prostituatele lui, că fuseseră în Spania pentru a practica prostituţia,
dar întrucât nu făcuseră bani, le-a adus înapoi în ţară şi le trimitea să se
prostitueze prin intermediul unui anume A., în discoteca H.”.
- martora R.M. a declarat: „S. mi-a spus ... că banii obţinuţi din
prostituţie să-i împart jumătate cu el … obţineam 600 euro pe
săptămână”. „S. se ferea să pună mâna direct pe banii obţinuţi din
prostituţie ... lucru pentru care îl trimitea pe F. care veN.zilnic ... şi lua de
la mine partea de bani care-i reveN.lui S.”. Martora a mai relatat că
exploatarea sa de către inculpatul B.V. a fost realizată şi după ce „S.C.”
a fost arestat, de exploatarea sa în concret ocupându-se martora R.C.,
coordonată de inculpatul B.V. şi prin intermediul telefonului, iar o parte
din bani ajungeau la „S.C.”, prin intermediul inculpatului G.Ş..
- partea vătămată S.C.a confirmat prin declaraţia sa: ”S.C. m-a
chemat în sufrageria apartamentului, unde a început să mă supună la
mai multe întrebări în legătură cu faptul dacă am proxenet şi cine m-a
adus în discoteca H.. Eu i-am spus acestuia că nu sunt în legătura
vreunui proxenet, lucrez pe cont propriu, aspect pe care el mi l-a
reproşat, spunându-mi cum îmi permit să lucrez singură întrucât toate
fetele din discotecă se prostituează în interesul lui. S.C. a început să mă
agreseze fizic cu pumnii şi picioarele pentru a mă determina să accept
să-i plătesc din sumele obţinute de la clienţi ,,taxă” (n.n. taxă de
protecţie). Mi-am dat seama din modul cum ele au fost abordate de S.C.
(n.n. alte două prostituate) că au fost aduse în locuinţa lui pe motiv că
proxeneţii lor nu au plătit acestuia taxele pretinse”
- activitatea de proxenetism a fost descrisă şi de martorul cu
identitate protejată S.Z., care a declarat: „ După anul 2000, S.C. cu
ajutorul unor oameni de încredere ca „F.” şi „A.” a continuat să
coordO.ze activitatea de prostituţie având ca loc de racolare a clienţilor
în special discoteca H.. Un om de baza în activitatea de proxenetism
coordonată de S.C. era A. zis „L.” care la rândul sau coordona activitatea
de prostituţie a mai multor tinere, printre care şi minore, profitul obţinut
de acesta revenind în mare parte lui S.C.. Un exemplu în ceea ce
priveste modul de recrutare a prostituatelor reprezentativ pentru S. C., il
constituie actiuN.intitulata de acesta ,,L.”, denumirea fiind inspirata dupa
actiuN.cu acelasi nume desfasurata de autoritati. Astfel, S., dorind sa-şi
înnoiască lotul de prostituate, a dat dispoziţii lui A., A. „B.”, F., D.F.zis
„C.” şi un individ pe nume S., să meargă în anumite locuri frecventate de
prostituatele altor proxeneţi, locuri ce fuseseră identificate de A. în
prealabil, să le ademenească în autoturisme prezentându-se drept
clienţi, după care sa le transporte la vila lui din ........ În acea seară cei
patru menţI.aţi mai sus s-au deplasat în oraş cu două autoturisme,
reuşind sa racoleze mai multe prostituate, pe care le-au transporta în
mai multe rânduri la vila din ......., unde erau aşteptaţi de S. care s-a
ocupat personal de selectarea acestora. Pe măsură ce erau aduse la
vila din sos. ......., prostituatele erau intrebate de B.V. dacă îl cunosc şi
dacă au auzit de S.C.. Prostituatele cu aspect fizic placut au fost oprite
de S. pentru a fi exploatate în interes personal, o alta parte au fost
vândute altor proxeneţi, iar alte cateva, care nu corespundeau din punct
de vedere fizic, au fost eliberate. Precizez că, în timpul transportului,
prostituatelor le-au fost puse pungi pe cap pentru a nu recunoaşte
traseul şi locaţia unde erau conduse.”
- tot în acuzare sunt declaraţiile inculpatului G.C., martorei R.C.,
martorului M.P.zis „T.”, a martorilor cu identitate protejată A.A., C.V.,
T.I., P.M., A.V., O.L., ale inculpatului D.S., zis ,,F.”, ale martorului
S.M.., inculpatului I.D..
Astfel, critica inculpatului B.V. în sensul că în mod greşit a fost
condamnat pentru infracţiuN.de crimă organizată şi proxenetism nu este
primită de Curte, soluţia de condamnare dispusă de instanţa de fond
fiind una justă, în acord cu probele administrate în cauză.
Privitor la modalitatea în care inculpatul a comis fapta de crimă
organizată dedusă judecăţii în prezenta cauză, instanţa de prim control
judiciar reţine că aceasta a constituit împreună cu inculpaţii B.I. şi S.
A.un grup infracţI.al organizat la care au aderat ori l-au sprijinit, pe
diverse paliere, coinculpaţii S.C., U.C., P.A., D.A., I.D., G.E., M.., B. Ş.,
V.A., D.S., în scopul săvârşirii infracţiunilor de proxenetism, lipsire de
libertate, trafic de persoane.
Curtea va reevalua pedeapsa aplicată inculpatului pentru
infracţiuN.de crimă organizată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Reţine că în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, în
considerarea dispoziţiilor art.52 Cod penal, va constată că pedeapsa –
ca măsură de constrângere – are pe lângă scopul său represiv şi o
finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară,
atât în ceea ce priveşte faptele penale săvârşite cât şi în ce priveşte
comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, atât pedeapsa cât şi
modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât
inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi
evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare.
Subliniind rolul deosebit jucat de inculpatul B.V. în comiterea
infracţiunilor scop, gR.l de pericol social concret ridicat al acestora, faptul
că inculpatul este recidivist, dar şi faptul că de la data comiterii faptelor a
trecut o perioadă mare de timp, (7 ani în raport de cea mai recentă),
Curtea apreciază că în raport de pedeapsa rezultantă aplicată în faza
procesuală anterioară când au fost judecate infracţiunile scop (de 13 ani
închisoare) aplicarea unei pedepse cu 2 ani închisoare mai mare în
prezenta cauză care nu aduce elemente suplimentare probatorii
deosebite, care să justifice a abordare şi mai drastică a regimului
sancţI.ator faţă de ceea ce deja s-a stabilit anterior, nu se justifică.
Astfel, Curtea va reduce pedeapsa de la 15 ani închisoare, la 13
ani închisoare, pedeapsă O.ată spre maxim, cu executare în regim de
detenţie. Curtea apreciază că atât prin cuantum cât şi prin modalitatea
de executare, pedeapsa aplicată inculpatului este aptă să atingă atât
prevenţia generală cât şi prevenţia specială.
Asupra criticilor formulate de inculpatul B.V. pe margiN.legalităţii
administrării probelor Curtea s-a pronunţat la pct. I.1, iar în legătură cu
îndreptarea de eroare materială la pct.I.3.
Cât priveşte invocarea că ar fi fost nesocotite de către instanţa de
fond normele de competenţă privitoare la judecarea cauzelor în care
există şi inculpaţi minori, deoarece din încheierile premergătoare
soluţI.ării cauzei precum şi din practicaua sentinţei nu rezultă că instanţa
de fond ar fi fost competentă să soluţiO.ze cauze de genul celor la care
face referire art.40 Lg.304/2004, Curtea o apreciază neîntemeiată, fiind o
simplă speculaţie. Nu există obligativitatea înserării în cuprinsul unei
încheieri a menţiunii la care se referă apelantul, iar faptul că nu este
menţI.at nu poate conduce la concluzia trasă de B.V.. În plus, o astfel de
competenţă îl priveşte exclusiv pe inculpatul C. A., astfel că nu poate nici
să producă vătămare şi nici să profite altor părţi.
Nici argumentul că s-ar fi încălcat disp.art.354-356 Cod pr. penală,
deoarece instanţa de fond a omis să facă menţiuN.că încheierea de
amânare a deliberării şi pronunţării hotărârii face corp comun cu sentinţa
atacată, ceea ce ar atrage nulitatea în condiţiile art.197 alin.2 Cod pr.
penală, nu este susţinut.
Regimul nulităţilor absolute, la care se face trimitere, este strict
reglementat, cazurile care pot atrage o astfel de nulitate fiind limitativ şi
expres prevăzute de lege, între acestea nefiind reglementat şi cazul
menţI.at de apelant.
Pentru ca o nulitate relativă (cum ar putea fi calificat cazul invocat)
să conducă la anularea actului trebuie să existe o vătămare, dovedită,
vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea acelui act,
ceea ce nu a fost invocat şi nici probat.
Nici critica vizând încălcarea de către instanţă a principiilor
nemijlocirii, contrA.ctorialităţii şi legalităţii procesului penal, în ce priveşte
administrarea probatoriilor, nu este primită decât în parte.
Problematica legalităţii administrării probelor a fost tratată de Curte
la pct. I.1., excluzând dinte acestea pe cele care au fost administrate cu
încălcarea dispoziţiilor legale.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că instanţa de fond nu a
încălcat principiile nemijlocirii şi nici pe cel al contrA.ctorialităţii. La
judecata în fond au fost administrate probele esenţiale (audiere de
inculpaţi, audieri de martori, proba cu înscrisuri, ş.a.m.d) în şedinţe
publice, în prezenţa părţilor, atunci când s-au prezentat la proces. Astfel,
se constată că au fost audiaţi 25 dintre inculpaţi (mai puţin pe cei care nu
s-au prezentat) şi 36 de martori. Pe drept temei instanţa a făcut aplicarea
dispoziţiilor legale privind renunţarea la audierea unora dintre martori
după ce, în ciuda tuturor diligenţelor făcute, aceştia nu au putut fi
prezentaţi pentru audieri.
Problematica încadrării corecte a faptei în infracţiuN.de crimă
organizată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost A.lizată de Curte
în cadrul pct. II. în cadrul secţiunii „conflictului de legi penale în timp”,
astfel că nu va fi R.ată.
Critica inculpatului vizând existenţa autorităţii de lucru a fost
A.lizată în cadrul pct. III.
IV. 3. L.I.
Tribunalul a hotărât, în baza art.7 alin.1-3 din Legea 39/2003
condamnarea sa la pedeapsa de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art.71, 64 lit. a si b Cod penal.
În baza art.65 Cod penal, i s-a interzis inculpatului exercitiul
drepturilor prev. de art.64 lit. a si b Cod penal pe timp de 4 ani, în
condiţiile art. 66 Cod penal.
In baza art.67 alin.3 Cod penal, s-a dispus degradarea militara a
inculpatului.
S-a constatat ca fapta dedusa judecăţii in prezenta cauza este in
concurs real cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin
sentinta penala nr. 966/2005 a Tribunalului Bucuresti, definitiva prin
decizia penala nr.769/2008 a ICCJ, pentru sav. infr. prev. de art.194
alin.1 Cod penal.
In baza art 33 lit.a ,art. 33 lit.b Cod penal si art.35 Cod penal au
fost contopite pedepsele, respectiv cea de 7 ani inchisoare aplicata prin
prezenta sentinta si cea de 2 ani si 6 luni inchisoare aplicata prin
sentinta penala nr. 966/2005, a Tribunalului Bucuresti, inculpatul urmand
sa execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani inchisoare, precum
si pedepsele complementare constand în interzicerea exerciţiului
drepturilor prev. de art 64 lit. a si b Cp pe timp de 4 ani si degradarea
militara. S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b Cod penal.
Inculpatul L.I. a criticat soluţia primei instanţe pentru greşita
apreciere a probelor în reţinerea infracţiunii de crimă organizată şi a
cerut redozarea pedepsei aplicate pe care o consideră excesivă.
Apelul declarat de inculpatul L.I. este apreciat de Curte ca fiind
întemeiat şi urmează a fi admis, în considerarea următoarelor
argumente:
În cauză s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că inculpatul L.I.
a săvârşit cu vinovăţie infracţiuN.de şantaj, prev. de art. 194 Cod penal
constând în aceea că în perioada decembrie 2003 – ianuarie 2004, prin
folosirea de violenţe şi ameninţări, a încercat să determine pe părţile
vătămate M.M. şi M.G.să restituie o sumă de bani, fiind condamnat la
pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, conform sentinţei penale nr.
966/18 iulie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală. La
comiterea aceleiaşi fapte au participat şi inculpaţii B.I., C.L., G.C., M.V.,
B.L..
Privitor la modalitatea în care inculpatul a comis fapta dedusă
judecăţii în prezenta cauză, instanţa de prim control judiciar reţine că
aceasta a aderat la gruparea de crimă organizată constituită de B.I..
În dezacord cu tribunalul, Curtea reţine că inculpatul L.I. nu era
un membru marcant al acestei grupări infracţI.ale, dovadă fiind faptul
că a fost stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că a comis o singură
infracţiune în cadrul acestui grup.
Este adevărat că atât martori cât şi unii coinculpaţi îl plasează pe
inculpatul L.I. în proximitatea inculpatului B.I., „sfătuitor şi omul de
încredere a lui B.I., zis “N.C.” însă aceste declaraţii nu pot avea o altă
valoare decât aceea de a proba aderarea lui la acest grup de cimă
organizată.
Dintre aceste declaraţii amintim pe cea a inculpatului D.S., a
inculpatului G.C. zis „M.”, a inculpatului R.L., a martorei C.I.E., a
inculpatului I.A., a martorilor cu identitate protejată A.V., C.V., A.A., T.I.,
S.Z., O.L..
Curtea va reevalua pedeapsa aplicată inculpatului pentru
infracţiuN.de crimă organizată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Reţine că în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, în
considerarea dispoziţiilor art.52 Cod penal, va constată că pedeapsa –
ca măsură de constrângere – are pe lângă scopul său represiv şi o
finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară,
atât în ceea ce priveşte faptele penale săvârşite cât şi în ce priveşte
comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, atât pedeapsa cât şi
modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât
inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi
evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare.
Subliniind rolul redus jucat de inculpatul L.I. în comiterea faptei,
gR.l de pericol social concret al acestei, faptul că inculpatul este fără
antecedente penale, că pentru „infracţiuN.scop” i-a fost aplicată
pedeapsa de doar 2 ani şi 6 luni închisoare, Curtea apreciază că
stabilirea unei pedepse cu 4 ani şi 6 luni închisoare mai mare în
prezenta cauză care nu aduce elemente suplimentare probatorii
deosebite, care să justifice a abordare şi mai drastică a regimului
sancţI.ator faţă de ceea ce deja s-a stabilit anterior, nu se justifică.
Astfel, reţinând circumstanţa atenuantă a art. 74 alin. (2) Cod penal
constând în contribuţia sa redusă în activitatea grupului infracţI.al
organizat, că după ce P.ii au descoperit faptele şi declanşat urmărirea
penală acesta nu s-a mai implicat în activităţi ilicite, Curtea va reduce
pedeapsa de la 7 ani închisoare, la 3 ani închisoare, cu executare în
regim de detenţie. Curtea apreciază că atât prin cuantum cât şi prin
modalitatea de executare, pedeapsa aplicată inculpatului este aptă să
atingă atât prevenţia generală cât şi prevenţia specială. O pedeapsă
prea severă poate fi ineficientă şi poate conduce la obţinerea unui efect
contrar celui urmărit, reducând perspectivele de reintegrare ale
persoanei condamnate.
Pentru aceleaşi argumente, va educe şi pedeapsa complementară
a interzicerii drepturilor de la 4 ani la 2 ani.
IV. 4. G.C.
Tribunalul a hotărât, în baza art.7 alin.1-3 din Legea 39/2003 cu
aplic. art 9 alin 2 din Legea 39/2003, condamnarea sa la pedeapsa de 8
ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art.71, 64 lit. a si b Cod pen.
In baza art 65 Cod pen. i s-a interzis inculpatului exerciţiul
drepturilor prev de art.64 lit.a si b Cod pen. pe timp de 5 ani, în condiţiile
art 66 Cod pen.
S-a constatat că fapta dedusa judecatii in prezenta cauza este in
concurs real cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin
sentinta penala nr. 966/2005 a Tribunalului Bucuresti, definitiva prin
decizia penala nr.769/2008 a ICCJ.
A fost descontopită pedeapsa rezultanta de 7 ani închisoare
aplicată prin sentinta mai sus amintita în pedepsele compO.nte care au
fost repuse in individualitatea lor astfel:
- o pedeapsa de 7 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea
infractiunii prev. de art 189 alin 1 si 2 Cod pen. ;
- o pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea
infractiunii prev de art 221 Cod pen. ;
- o pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea
infractiunii prev de art.194 alin.1 Cod pen. si
- o pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea
infractiunii prev de art 194 alin 1 Cod pen. , cu aplic.75 lit.a Cod pen.
În baza art.33 lit.a, art 34 lit.b si art 35 Cod pen. au fost contopite
pedepsele, inculpatul urmand sa execute pedeapsa cea mai grea,
respectiv 8 ani inchisoare, ca pedeapsa principala rezultanta, alaturi de
care s-a dispus a fi executată si pedeapsa complementara a interzicerii
drepturilor prev de art .64 lit.a si b Cod pen., pe timp de 5 ani.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b Cod pen.
In baza art 88 C.p, s-a dedus preventia de la 7.06.2004 –
21.04.2005, si de la 6.03.2008 la zi.
Apelul inculpatului G.C. vizează individualizarea pedepsei
aplicate în cauză, acesta apreciind că aplicarea de către instanţa de fond
a unei pedepse apropiate de maximul special este nejustificată prin
raportare la disp.art.72, 74 Cod penal şi art.52 Cod penal. Mai mult –
arată apelantul – instanţa nu trebuie să ignore perioada lungă de timp
scursă de la momentul creării situaţiei de fapt supuse A.lizei, faptele
P.cându-se între 2003-2004, rezonanţa socială negativă fiind mult
diminuată, nemaiputându-se discuta, după aproape 6 ani, de o lezare
puternică a valorilor sociale ocrotite de lege. Se solicită admiterea
apelului, desfiinţarea hotărârii şi in fond reducerea cuantumului pedepsei
aplicate către minimul special.
Curtea apreciază că apelul declarat de inculpatul G.C. este
întemeiat şi urmează a fi admis, în considerarea următoarelor
argumente:
Se reţine, în primul rând, că inculpatul nu contestă comiterea faptei
imputate iar Curtea apreciază că fapta reţinută în sarcina sa a fost pe
deplin dovedită, astfel că în mod corect s-a constatat că sunt întrunite
condiţiile tragerii la răspundere penală.
Curtea va reevalua, însă, pedeapsa aplicată inculpatului pentru
infracţiuN.de crimă organizată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Punând în balanţă scopul pedepsei aşa cum este reglementat de
art. 52 din Codul penal şi ţinând seama de rolul redus jucat de inculpatul
G.C. în comiterea faptei, gR.l de pericol social concret al acestei, faptul
că inculpatul era fără antecedente penale, că pentru „infracţiuN.scop” i-a
fost aplicată pedeapsa de 7 ani închisoare, Curtea apreciază că
stabilirea unei pedepse cu 1 an închisoare mai mare în prezenta cauză,
care nu aduce elemente probatorii suplimentare care să justifice a
abordare mai energică a regimului sancţI.ator faţă de ceea ce deja s-a
stabilit anterior, nu se justifică.
Astfel, Curtea va reduce pedeapsa de la 8 ani închisoare, la 7 ani
închisoare, cu executare în regim de detenţie. Curtea apreciază că atât
prin cuantum cât şi prin modalitatea de executare, pedeapsa aplicată
inculpatului este aptă să atingă atât prevenţia generală cât şi prevenţia
specială. O pedeapsă mai severă poate fi ineficientă şi poate conduce la
obţinerea unui efect contrar celui urmărit, reducând perspectivele de
reintegrare ale persoanei condamnate.
IV. 5. R.L.
Tribunalul a hotărât, în baza art.7 alin.1-3 din Legea 39/2003
condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 65 C.p. i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 3 ani, in conditiile art 66 C.p.
S-a constatat ca fapta dedusa judecatii in prezenta cauza este in
concurs real cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin
sentinta penala nr. 966/2005 a Tribunalului Bucuresti, definitiva prin
decizia penala nr.769/2008 a ICCJ.
A fost descontopită pedeapsa rezultanta de 3 ani inchisoare
aplicata prin sentinta penala nr.966/2005 a Tribunalului .......în pedepsele
compO.nte, care au fost repuse in individualitatea lor ,dupa cum
urmeaza:
- o pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru savarsirea
infractiunii prev de art 194 alin 1 C.p., cu aplic.art 75 lit.a C.p.
,art.74 alin.1 lit.c C.p., art.74 alin.2 C.p. si art. 76 alin 1 lit.e Cp.;
- o pedeapsa de 3 ani inchisoare aplicata pentru savarsirea
infractiunii prev de art 189 alin 1 si 2 C.p. cu aplic.art 75 lit.a C.p.,
art 74 alin 1 lit.c C.p., art.74 alin.2 C.p. si art 76 alin.1 lit.b C.p.
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b C.p si art 35 C.p. au fost contopite
pedepsele, inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai
grea, respectiv 4 ani inchisoare, alaturi de care s-a dispus executarea si
a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev de art .64 lit.a si
b C.p. , pe timp de 3 ani.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit. a si b C.p.
In baza art 88 C.p, s-a dedus preventia si perioada executata
respectiv: retinerea de o zi de la data de 7.05.2004, perioada retinerii si
arestarii preventive de la data de 26.07.2004 la 24.12.2004, perioada de
la 7.03.2008 la zi.
Apelantul inculpat R.L. critică soluţia instanţei de fond, în primul
rând pentru greşita sa condamnare pentru săvârşirea infracţiunii prev.de
art.7 din Legea nr.39/2003 în cauză nefiind intrunite elementele
constitutive ale acestei infracţiuni, din materialul probator nerezultând cu
certitudine existenţa unui grup infracţI.al organizat in inţelesul dat noţiunii
de art.2 lit. a din aceeaşi lege. Cel de-al doilea motiv de apel vizează
individuzalizarea pedepsei arătând că in mod greşit instanţa de fond nu a
reţinut in favoarea sa şi circumstanţele atenuante prev. de art.74 lit. a şi
c Cod penal, ce ar fi avut drept consecinţă coborârea pedepsei sub
minimul special prevăzut de lege sau stabilirea ca modalitate de
executare suspendarea sub supraveghere prev.de art.86 1 Cod pr.
penală.
Curtea apreciază că apelul declarat este întemeiat şi urmează a fi
admis, însă numai în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, în
considerarea următoarelor argumente:
În cauză s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că inculpatul
R.L. a săvârşit cu vinovăţie o infracţiune de şantaj, prev. de art. 194 Cod
penal şi una de lipsire de libertate în mod ilegal, deoarece la data de
03.03.2004, împreună cu mai multe persoane a lipsit de libertate şi
constrâns prin folosirea de acte de violenţă şi ameninţări pe partea
vătămată D.I.A. să scrie o chitanţă prin care aceasta recunoştea o
datorie inexistentă de 5.500 USD. Pentru aceasta fapta inculpatul a fost
condamnat la o pedeapsa cu inchisoarea de 3 ani prin sentinţa penala
966/2005 a Tribunalului .......- Sectia I Penală.
Privitor la modalitatea în care inculpatul a comis fapta dedusă
judecăţii în prezenta cauză, instanţa de prim control judiciar reţine că
aceasta a aderat la gruparea de crimă organizată constituită de B.I. şi
B.V., făcând parte din „gruparea” constituită în subordiN.inculpatului
D.S., principalul locotenent al fraţilor B..
Faptele pentru care a fost condamnat la o pedeapsa cu
închisoarea de 3 ani prin sentinţa penala 966/2005 a Tribunalului .......-
Sectia I Penală sunt infracţiuni „scop” reţinute în cadrul actelor materiale
de crimă organizată, iar aderarea sa la acest grup infracţI.al este
probată de:
- martorul S.M.., un alt membru al acestei brigazi, în măsură să
cunoască modul de organizare şi rolul fiecărui membru al brigăzii, care a
declarat la data de 06.03.2006,următoarele: „În aceste condiţii, devenind
o persoană apropiată acestuia, am constatat că are pe lângă el mai
multe persoane de încredere care-l ascultau şi-l însoţeau ori de câte ori
„F.” solicita acest lucru. Pot spune că era un fel de brigadă aflată sub
conducerea lui „F.”, brigadă în care, pe parcurs, am fost acceptat şi eu.
Dintre persoanele care făceau parte din brigadă, amintesc pe R.L.zis
„R.”, „F.”, „B.”, P.C.şi M.F.. Existau situaţii în care persoanele care
împrumutau sume de bani de la acesta să intre într-o criză financiară şi
să nu mai aibă posibilitatea să-i plătească dobânzile sau să-i returneze
suma împrumută, motiv pentru care, „F.” şi oamenii săi încercau
recuperarea prin violenţă şi ameninţări.
- martorul cu identitate protejată S.Z., care a relatat că: „Dacă
existau informaţii că datorN.l ar putea raspunde tot prin violenţă erau
desemnaţi cu precădere să recupereze banii G., N. şi „F.”. Ultimul avea
şi el o brigada formata din finul său R., C., B., F. şi P.. Revin şi arăt că şi
„F.” avea mai mulţi indivizi în subordiN.sa care îi ascultau dispoziţiile
răspunzând pozitiv ori de câte ori acesta le solicita să intervină în cazul
unor recuperări sau acţiuni cu violenţă. Dintre aceste persoane le
amintesc pe : R.L. zis ,,R.”, C.Ş. zis ,,F.”, P.C.şi R.B. zis ,,B.”.
- martorul cu identitate protejată A.V.care a declarat
următoarele: ,,Unii din aceştia aveau propriile „brigăzi” şi exemplific în
acest sens pe D.S., care avea următorii oameni de încredere: S.M.., finul
său R.L., R.B. zis B., C.Ş. zis F., S.zis „S.”, „D.” din ........, P.C.şi alţi.
Toate persoanele enumerate de mine erau cunoscute cu manifestări
violente, marea majoritate aveau ţinută atletică, unii au făcut sport şi
simpla lor prezenţă inspira teamă, iar de cele mai multe ori când
interveneau foloseau atât violenţa verbală, cât şi fizică. La fiecare
acţiune de acest gen toate persoanele participante erau înarmate cu
bâte, săbii, cuţite, lanţuri.”
În acelaşi sens sunt declaraţiile martorilor A.A., O.L., P.V..
Curtea respinge, astfel, apărările formulate de inculpat în sensul că
în mod greşit a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.7
din Legea nr.39/2003.
Apelul inculpatului va fi admis din perspectiva individualizării
pedepsei aplicate pentru infracţiuN.de crimă organizată, prev. de art. 7
din Legea nr. 39/2003.
Reţine că în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, în
considerarea dispoziţiilor art.52 Cod penal, va constată că pedeapsa –
ca măsură de constrângere – are pe lângă scopul său represiv şi o
finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară,
atât în ceea ce priveşte faptele penale săvârşite cât şi în ce priveşte
comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, atât pedeapsa cât şi
modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât
inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi
evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare.
Subliniind rolul redus jucat de inculpatul R.L. în comiterea faptei,
gR.l de pericol social concret al acestei, faptul că pentru „infracţiuN.scop”
i-a fost aplicată pedeapsa de doar 3 ani închisoare, Curtea apreciază că
stabilirea unei pedepse cu 1 an închisoare mai mare în prezenta cauză
care nu aduce elemente suplimentare probatorii deosebite, care să
justifice a abordare şi mai drastică a regimului sancţI.ator faţă de ceea ce
deja s-a stabilit anterior, nu se justifică.
Astfel, reţinând circumstanţa atenuantă a art. 74 alin. (2) Cod penal
constând în contribuţia sa redusă în activitatea grupului infracţI.al
organizat, că după ce P.ii au descoperit faptele şi declanşat urmărirea
penală acesta nu s-a mai implicat în activităţi ilicite, Curtea va reduce
pedeapsa de la 4 ani închisoare, la 3 ani închisoare, cu executare în
regim de detenţie. Curtea apreciază că atât prin cuantum cât şi prin
modalitatea de executare, pedeapsa aplicată inculpatului este aptă să
atingă atât prevenţia generală cât şi prevenţia specială.
Pentru aceleaşi argumente, va educe şi pedeapsa complementară
a interzicerii drepturilor de la 3 ani la 2 ani.
IV. 6. C.L.
Tribunalul a dispus în baza art.7 alin 1-3 din Legea 39/2003
condamnarea inculpatului C.L., la pedeapsa de 7 ani si 6 luni
închisoare.
S-a făcut aplicarea disp. art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 65 C.p., i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 4 ani, in conditiile art 66 C.p.
In baza art.67 C.p, s-a dispus degradarea militara a inculpatului .
S-a constatat ca fapta prev. de art.7 din Legea 39/2003 este
concurenta cu faptele prev. de art.189 alin.1 si 2 C.p. si art.194 alin.1
C.p., pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinta penala
966/2005 a Tribunalului ....... la pedeapsa de 7 ani inchisoare şi respectiv
2 ani si 6 luni inchisoare.
Au fost descontopite pedepsele si repuse în individualitatea lor,
respectiv doua pedepse a câte 3 ani închisoare si 7 ani si 6 luni
inchisoare, rezultate ca urmare a revocarii gratierii conditI.ate a pedepsei
de 6 luni inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.2309/2002 a
Judecatoriei Brasov, definitiva prin decizia penala nr.499/20.06.2003 a
Curtii de Apel Brasov.
In baza art.10 din Legea 543/2002 a fost revocată gratierea
conditI.ata a pedepsei de 6 luni închisoare aplicata prin mai sus amintita
sentinta si s-a adăugat această pedeapsa la pedeapsa aplicata in
prezenta cauza, inculpatul avand de executat trei pedepse cu
inchisoarea, respectiv:
- 8 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev de art 7 alin 1 –
3 din Legea 39/2003;
- 7 ani si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev de art
189 alin 1 si 2 C.p.;
- 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev de art 194 alin 1
C.p.
S-a făcut aplicarea disp.art.71, 64 lit.a si b C.p. pe langa fiecare
pedeapsă.
In baza art.33 lit.a , art.34 lit.b si art 35 C.p., au fost contopite
pedepsele, inculpatului dându-i-se spre executarea pedeapsa cea mai
grea, respectiv 8 ani inchisoare ca pedeapsa rezultanta principala si
pedepsele complementare ale interzicerii drepturilor prev de art 64 lit.a si
b C.p. pe timp de 4 ani si degradarea militara.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 88 C.p, s-a dedus preventia de la data de 28.04.2004 la
29.04.2004 si de la data de 30.08.2004 la 21.04.2005.
Inculpatul C.L.critică hotărârea deoarece în mod greşit s-ar fi
dispus condamnarea sa câtă vreme nu sunt dovezi care să probeze
infracţiuN.de crimă organizată, astfel că se impune soluţia de achitare, în
baza art. 10 litera a cod proc. pen.
Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia
de fapt dedusă judecăţii, constând în aceea că a inculpatul făcut parte
din grupul infracţI.al organizat creat în jurul inculpatului B.I. „N.C.”, fiind
folosit la recuperări când era necesar să se săvârşească infracţiuni de
violenţă.
Prin hotărâre definitivă (sentinţa penală nr.966/2005 a Tribunalului
Bucureşti) s-a stabilit că în perioada decembrie 2003 – ianuarie 2004,
prin folosirea de violenţe şi ameninţări, a încercat să determine pe părţile
vătămate M.M. şi M.G.să restituie o sumă de bani, iar la data de
05.01.2004, împreună cu alţi doi inculpaţi (toţi făcând parte dintr-un grup
organizat) au lipsit de libertate pe partea vătămată D.T., fapte pentru a
fost condamnat la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.
Actele materiale de crimă organizată au fost dovedite prin
declaraţiile date în cauza ce s-a finalizat cu pronunţarea sentinţei penale
nr.966/2005 a Tribunalului Bucureşti, Curtea apreciind că şi acesta a
aderat la gruparea infracţI.ală constituită în jurul fraţilor B..
Modul în care a acţI.at în cazul faptelor pentru care a fost
conamnat, ca „locotenent” ai unei „brigăzi” conduse de inculpatul G.C.,
sub coordonarea inculpatului B.I., faptul că au purtat armă, au avut o
atitudine intimidantă, prin modul de manifestare (au stat pe parcursul
unei zile întregi la poarta fabricii, au prezentat legitimatii false de ofiteri
de poliţie) face ca activitatea acestora infracţI.ală să fie privită ca una a
unor membri ai unei grupări cu caracter mafiot, nefiind de conceput ca
astfel de asocieri de persoane să desfăşoare activităţi de genul celor
arătate, fără a ţine seama de regulile de convieţuire socială, de existenţa
unor forţe de ordine chemate să asigure respectarea acestora.
Inculpatul C.L.a fost o persO. de încredere pentru liderul acestei
grupări infracţI.ale fiind apreciat datorită rezultatelor obţinute pe plan
sportiv care a practicat o perioada lunga de timp arte martiale. Inculpatul
era cunoscut ca o persoană violentă care impuN.respect şi prin aspectul
fizic, fapt pentru care era solicitat de liderii grupării atunci când se
preconizau acţiuni în forţă sau prin intimidare, aşa cum au fost
prezentate mai sus.
La data de 04.06.2005, martorul cu identitate protejată C.V., o
persoană în măsură să cunoască activitatea infracţI.ală a inculpatului
C.L., a declarat următoarele: ,,R., C.L., B. sunt sportivi care erau chemaţi
atunci când se preconiza o bătaie sau încăierare, aceştia fiind chemaţi la
nevoie de „F.”. Cei trei sportivi pe care i-am menţI.at în caz de nevoie
puteau la rândul lor să solicite prezenta altor persoane dispuse să
participe la bătăi. ”
Aceste considerente fac instanţa de control judiciar să aprecieze că
inculpatul este vinovat de comiterea infracţiunii prev. de art. 7 din Legea
nr. 39/2003, iar angajarea răspunderii sale penale de către instanţa de
fond este corectă.
Totuşi, apelul inculpatului va fi admis însă pentru alte considerente
decât cele invocate.
Curtea constată că inculpatul a fost condamnat în baza art.7 alin 1-
3 din Legea 39/2003, la pedeapsa de 7 ani si 6 luni închisoare iar în
O.ţiunii contopirii a stabilit o pedeapsă rezultantă greşită, de 8 ani
închisoare, deoarece niciuna dintre pedepsele pentru infracţiunile
concurente stabilite prin condamnările anterioare nu au fost mai mari de
7 ani şi 6 luni.
Astfel, inculpatul C.L.a fost condamnat la două pedepse cu
închisoare de 2 ani şi 6 luni, respectiv 7 ani, prin sentinta penala
nr.966/2005 a Tribunalului .......- Sectia I Penală, în final, având de
executat pedeapsa cea mai grea, de 7 ani, sporită până la 8 ani
închisoare, însă a fost redusă în apel la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni
inchisoare.
Drept urmare, Curtea va corecta eroarea tribunalului şi va stabili ca
inculpatul să execute, ca efect al aplicării art. 33-34 Cod penal,
pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare.
Legat de individualizarea pedepsei aplicate în baza art.7 alin 1-3
din Legea 39/2003, (7 ani si 6 luni închisoare), sub aspectul cuantumului
acesteia, tribunalul a făcut o corectă individualizare, stabilind o pedeapsă
în cuantum O.at către spre minimul special prevăzut de lege, aptă să
satisfacă exigenţele art.52 respectiv art. 72 din Codul penal.
IV. 7. U.C.
Tribunalul a hotărât, în baza art.7 alin 1-3 din Legea 39/2003 , cu
aplic.art 37 lit.a C.p. condamnarea inculpatului U.C.la pedeapsa de 9
ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 65 C.p. i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 6 ani, in conditiile art 66 C.p.
S-a constatat că fapta dedusă judecatii în prezenta cauza este in
concurs real cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin
sentinta penala nr. 966/2005 a Tribunalului Bucuresti, definitivă prin
decizia penala nr.769/2008 a I.C.C.J., la pedeapsa inchisorii de 10 ani.
A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă si pedeapsa
complementară rezultantă, aplicate prin sentinta penala nr.966/2005 a
Tribunalului .......în pedepsele compO.nte, care au fost repuse în
individualitatea lor, precum si restul ramas neexecutat de un an si 128
zile inchisoare din pedeapsa de 5 ani inchisoare, aplicata prin sentinta
penala nr.3853/2000 a Judecatoriei sector 5 Bucuresti, definitiva prin
decizia penala nr.895/7.06.2001 a Curtii de Apel Bucuresti, dupa cum
urmează:
- o pedeapsa cu închisoarea de 10 ani si 5 ani interzicerea
drepturilor prev de art 64 lit.a si b C.p. aplicate pentru savarsirea
infractiunii prev de art 13 alin 1,2,3,4 din Legea 678/2001, cu
aplic.art.41 alin 2 C.p. si art 37 lit.a C.p.;
- o pedeapsa de 3 ani inchisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prev
de art 64 lit.a si b C.p, aplicate pentru savarsirea infractiunii prev
de art 329 alin.1 C.p. , cu aplic. art 41 alin 2 C.p. si art 37 lit.a C.p.;
- trei pedepse a câte 8 ani inchisoare aplicate pentru săvârşirea
infractiunii prev de art.25 rap la art.189 alin.1 si 2 C.p. cu aplic.art
37 lit.a C.p. si art 33 lit.b C.p.;
In baza art 61 C.p., instanţa a contopit fiecare dintre pedepsele
principale mentI.ate mai sus cu restul de pedeapsa ramas neexecutat
de 1 an si 128 zile inchisoare din pedeapsa de 5 ani inchisoare
aplicata prin sentinta penala nr. 3853/2000 a Judecatoriei Sector 5
Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr.895/7.06.2001 a Curtii de Apel
Bucuresti, inculpatul urmand sa execute pedepsele principale rezultante
de 9 ani inchisoare,10 ani inchisoare, 3 ani inchisoare si 3 pedepse a
cate 8 ani inchisoare fiecare.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p. pe langa fiecare
dintre aceste pedepse.
In baza art 33 lit.a, art.34 lit.b si art 35 C.p. au fost contopite
pedepsele, inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai
grea, respectiv 10 ani inchisoare, sporita cu un an, deci 11 ani inchisoare
ca pedeapsa rezultanta principala si pedeapsa complementara si a
interzicerii drepturilor prev de art 64 lit.a si b C.p., pe timp de 6 ani.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 88 C.p, s-a dedus preventia de la data de 23.07.2004,
la zi.
Inculpatul U.C. a criticat soluţia primei instanţe pentru
nelegalitate şi netemeinicie, sub mai multe aspecte.
Prin motive comune de apel formulate cu inculpaţii S.C., S.S., B.I.,
S.A. şi B.V. incupatul U.C. a criticat sentinţa Tribunalului Bucureşti
pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte (filele 124 –
143 vol.II ds.apel):
a). instanţa de fond s-a autoinvestit cu soluţI.area unei cereri de
îndreptare a unei erori materiale, schimbând astfel, în mod eronat,
încadrarea juridică dată faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în
judecată, ceea ce impune casarea hotărârii cu trimitere pentru
rejudecare la Tribunalul Bucureşti, fiind incidente disp.art.197 alin.2 Cod
pr. penală. În dezvoltarea acestui motiv de apel se arată că instanţa de
fond, a schimbat, printr-o încheiere de îndreptare eroare, calificarea
juridică a faptelor în sensul reţinerii concursului real in locul celui ideal
fără a pune in discuţie acest lucru, astfel cum impun disp.art.334 Cod
pr.penală şi prin aceasta s-a încălcat flagrant dreptul inculpatului la
apărare, la un proces echitabil – garanţii procesuale reglementate în
art.6 paragraf 3 din Convenţia Europeană.
b). nesocotirea de către instanţa de fond a normelor de competenţă
privitoare la judecarea cauzelor în care există şi inculpaţi minori (art.40
din Legea nr.304/2004) ce instituie obligativitatea judecării acestor cauze
de către complete specializate pentru minori şi familie, ceea ce atrage, în
opinia apelanţilor, incidenţa disp.art.197 alin.2 Cod pr. penală. Privitor la
acest motiv de apel se arată că din încheierile premergătoare soluţI.ării
cauzei precum şi din practicaua sentinţei nu rezultă că instanţa de fond
ar fi fost competentă să soluţiO.ze cauze de genul celor la care face
referire art.40 Lg.304/2004.
c) încălcarea disp.art.354-356 Cod pr. penală, instanţa de fond
omiţând a face menţiuN.că încheierea de amânare a deliberării şi
pronunţării hotărârii face corp comun cu sentinţa atacată, ceea ce
atrage, fără echivoc, nulitatea în condiţiile art.197 alin.2 Cod pr. penală;
d) încălcarea de către instanţă a principiilor nemijlocirii,
contrA.ctorialităţii şi legalităţii procesului penal, în ce priveşte
administrarea probatoriilor. Privitor la acest motiv de apel, inculpaţii arată
că în mod neleG.instanţa de fond a apreciat că înregistrările convorbirilor
telefonice purtate de inculpaţi sau între aceştia şi alte persoane, ori cele
ale convorbirilor purtate în mediu ambiental de organele de urmărire
penală cu o parte din inculpaţi sau cu martorii, în perioada 2002—2004,
pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal în condiţiile în care
autorizaţiile de înregistrare a acestora nu au fost puse la dispoziţia
instanţei şi fără ca interceptările precum şi transcrierile acestora să poată
fi cenzurate de instanţă. Faţă de aceste imprejurări se apreciază că
aceste probe trebuiau înlăturate din ansamblul probator întrucât
contravin disp.art.64 Cod pr. penală şi art.6 şi 8 din Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului.
Mai arată apelanţii că o parte dintre inculpaţii condamnaţi în
dosarul nr. 28733/3/2005 au fost audiaţi în calitate de martori în prezenta
cauză urmare a adoptării unei soluţii de netrimitere în judecată, cum este
cazul martorei C.I. sau au beneficiat de o recompensă procesuală,
constând în reducerea pedepsei la jumătate cu încălcarea dispoziţiilor
legale (art.68 Cod pr.penală) – cum este cazul inculpaţilor G.C., I.A.,
I.D., D.S. şi R.L..
Hotărârea primei instanţe este criticată şi pentru aceea că
majoritatea probelor administrate în cursul urmăririi penale nu au fost
readministrate in cursul judecăţii, in condiţii de publicitate şi
contrA.ctorialitate, aducându-se astfel atingere disp.art.6 paragraful 3
lit.d din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor fundamentale
ale Omului. În virtutea textului de lege anterior invocat s-a subliniat in
mod constant importanţa pe care o prezintă din perspectiva dreptului la
apărare administrarte in faza de judecată a tuturor probelor, aşa incat
inculpatul să beneficieze de o posibilitate efectivă de a combate
elementele relevate cu ajutorul probatoriilor.
Mai arată apelanţii că instanţa de fond a soluţI.at cauza fără
audierea tuturor inculpaţilor, împrejurare ce afectează fundamental
dreptul la apărare al acestora fiind indubitabil că procedând în acest mod
instanţa a încălcat flagrant dreptul la apărare atât al inculpaţilor neaudiaţi
cât şi al celor audiaţi, cărora nu li s-a dat posibilitatea de a combate cele
declarate la urmărirea penală.
Prin neaudierea inculpaţilor B.L., V.A., G.F., ş.a. instanţa a încălcat
şi dispoziţiile procesual penale interne, mai exact disp.art.323, 324 Cod
pr. penală ce nu prevăd sub nicio formă posibilitatea derogării instanţei
de la obligaţia audierii tuturor inculpaţilor, cu atât mai mult cu cât, potrivit
art.287 Cod pr. penală, instanţa trebuia să manifeste rol activ în aflarea
adevărului în cauză, ce presupuN.în mod obligatoriu minima diligenţă de
a audia toţi inculpaţii în cauză.
e). instanţa de fond nu a stabilit în concret care dintre infracţiunile
comise de apelanţii inculpaţi B.V., S.C., S.S., B.I., S.A. şi U.C. se
circumscriu scopului presupusului grup infracţI.al organizat şi în mod
neîntemeiat a respins cererea acestora de schimbare a încadrării juridice
din infracţiuN.prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 in infracţiuN.prev.de
art.323 Cod penal. Sub nicio formă nu se poate vorbi de întrunirea
elementelor constitutive ale infracţiunii de grup infracţI.al organizat câtă
vreme săvârşirea infracţiunii ori a infracţiunilor scop la care face referire
textul art.2 din Legea nr.39/2003 nu a fost urmărită de către toţi membrii
grupului ci doar de către o parte din aceştia şi de asemeN.- arată
apelanţii - nu se poate reţine în speţă faptul că inculpaţii au acţI.at în
baza unei înţelegeri anterioare ori că au acţI.at sub comanda unuia
dintre ei câtă vreme majoritatea rezoluţiilor infracţI.ale sunt determinate
de reacţii spontane, în speţă fiind vorba deci de o pluralitate ocazI.ală ca
formă a pluralităţii de infractori iar nu de o pluralitate constituită.
f). O altă critică adusă hotărârii date în fond este aceea a
neindividualizării în concret a infracţiunilor ce se presupune a fi constituit
scopul grupului infracţI.al organizat, situaţie ce a condus la încălcarea
disp.art.7 alin.2 din Legea nr.39/2003, din a căror interpretare rezultă că
pedeapsa aplicată inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de constituire
de grup infracţI.al organizat nu poate să depăşească maximul prevăzut
de lege pentru infracţiunile ce intră în scopul grupului.
g) Inculpatul a mai solicitat achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a
rap. la art.10 lit. d Cod pr. penală.
h) a mai criticat măsura confiscării speciale pe care a apreciat-o
nelegală.
O parte din criticile formulate de inculpatul U.C. sunt apreciate de
Curte întemeiate ceea ce va face ca apelul pe care l-a declarat să fie
admis, însă numai sub aspectul sporului de 1 an aplicat după contopirea
pedepselor şi a măsurii de siguranţă a confiscării speciale, în
considerarea următoarelor argumente:
Inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă
pentru infracţiuN.de crimă organizată, prev. de art.7 alin.1 -3 din Legea
39/2003.
InfracţiuN.de crimă organizată a fost construită de acuzare, în cea mai
mare parte, pe baza probelor administrate în faza procesuală anterioară
când inculpatul (alături de alte persoane) a fost trimis în judecată pentru
infracţiunile scop (infracţiunile pentru care s-a constituit grupul
infracţI.al organizat incriminat), cauza fiind soluţI.ată definitiv.
În cazul inculpatului U.C., prin sentinţa penală nr. 966/18 iulie 2005
pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală, s-a dispus după cum
urmează:
În baza art.13 alin.1, 2, 3 şi 4 din Legea nr.678/2001 cu aplic.
art.41 alin.2 C.pen. şi art.37 lit.a C.pen. a fost condamnat la pedeapsa
închisorii de 10 ani.
În baza art.329 alin.1 C. pen. cu aplic, art.41 alin.2 C.pen. şi art.37
lit.a C.pen. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 3 ani.
în baza art.25 rap. la art.189 alin.1, 2 şi 5 C.pen. cu aplic, art.37 lit.
a şi art.33 lit.b C.pen. a fost condamnat la 8 ani închisoare (- partea
vătămată U.N.).
În baza art.25 rap. la art.189 alin.1, 2 şi 5 C. pen. cu aplic, art.37
lit.a şi art.33 lit. b C.pen. a fost condamnat la 8 ani închisoare (- partea
vătămată C.V.).
În baza art.25 rap. la art.189 alin.1, 2 şi 5 C.pen. cu aplic, art.37
lit.a şi art.33 lit.b C.pen. a fost condamnat la 8 ani închisoare (- partea
vătămată C.A.).
În baza art.33 lit.a, art.34 lit.b C.pen. s-a stabilit ca inculpatul U.C.
să execute pedeapsa cea mai grea respectiv pedeapsa închisorii de 10
ani sporită la 11 ani închisoare -redusă la 10 ani prin decizia penală nr.
53/A/7 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti Secţia a II-a Penală,
decizie definitivă prin decizia penală nr. 769/4 martie 2008 pronunţată
de I.C.C.J..
Drept urmare, în A.L.actelor materiale de crimă organizată
raportarea se face la infracţiunile scop judecate în faza procesuală
anterioară (sentinţa penală nr. 966/18 iulie 2005 pronunţată de
Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală) pentru care a fost dispusă soluţia
de condamnare definitivă a inculpatului U.C..
În acord cu tribunalul, şi Curtea apreciază că inculpatul a comis
infracţiuN.pentru a fost trimis în judecată prev. de art. 7 din Legea nr.
39/2003, fiind unul dintre cei mai importanţi membrii ai grupării constituite
în jurul inculpatei S.A. şi a lui B.V..
Activităţi derulate de inculpatul în sfera proxenetismului şi a
traficului de persoane au fost confirmate prin hotărâre judecătorească
definitivă, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, astfel că instanţa nu va
mai insista asupra lor, activităţile desfăşurate fiind şi acte materiale
specifice „crimei organizate”.
Astfel, critica inculpatului U.C. în sensul că în mod greşit a fost
condamnat pentru infracţiuN.de crimă organizată nu este primită de
Curte, soluţia de condamnare dispusă de instanţa de fond fiind una justă,
în acord cu probele administrate în cauză.
Privitor la modalitatea în care inculpatul a comis fapta de crimă
organizată dedusă judecăţii în prezenta cauză, instanţa de prim control
judiciar reţine că acesta a comis acte de sprijinire în sensul art. 7 din
lege a grupului de crimă organizată constituit de inculpaţii B.V. şi S. A.pe
palierul infracţiunilor de proxenetism şi trafic de persoane.
Curtea va reevalua sporul de 1 an închisoare aplicat inculpatului în
urma O.ţiunii de contopire, pe care îl va înlătura, apreciind că pedeapsa
rezultantă de 10 ani închisoare este suficientă pentru reeducarea
inculpatului.
Asupra criticilor formulate de inculpat pe margiN.legalităţii
administrării probelor Curtea s-a pronunţat la pct. I.1, iar în legătură cu
îndreptarea de eroare materială la pct.I.3.
Cât priveşte invocarea că ar fi fost nesocotite de către instanţa de
fond normele de competenţă privitoare la judecarea cauzelor în care
există şi inculpaţi minori, deoarece din încheierile premergătoare
soluţI.ării cauzei precum şi din practicaua sentinţei nu rezultă că instanţa
de fond ar fi fost competentă să soluţiO.ze cauze de genul celor la care
face referire art.40 Lg.304/2004, Curtea o apreciază neîntemeiată, fiind o
simplă speculaţie. Nu există obligativitatea înserării în cuprinsul unei
încheieri a menţiunii la care se referă apelantul, iar faptul că nu este
menţI.at nu poate conduce la concluzia trasă de U.C.. În plus, o astfel de
competenţă îl priveşte exclusiv pe inculpatul C. A., astfel că nu poate nici
să producă vătămare şi nici să profite altor părţi.
Nici argumentul că s-ar fi încălcat disp.art.354-356 Cod pr. penală,
deoarece instanţa de fond a omis să facă menţiuN.că încheierea de
amânare a deliberării şi pronunţării hotărârii face corp comun cu sentinţa
atacată, ceea ce ar atrage nulitatea în condiţiile art.197 alin.2 Cod pr.
penală, nu este susţinut.
Regimul nulităţilor absolute, la care se face trimitere, este strict
reglementat, cazurile care pot atrage o astfel de nulitate fiind limitativ şi
expres prevăzute de lege, între acestea nefiind reglementat şi cazul
menţI.at de apelant.
Pentru ca o nulitate relativă (cum ar putea fi calificat cazul invocat)
să conducă la anularea actului trebuie să existe o vătămare, dovedită,
vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea acelui act,
ceea ce nu a fost invocat şi nici probat.
Nici critica vizând încălcarea de către instanţă a principiilor
nemijlocirii, contrA.ctorialităţii şi legalităţii procesului penal, în ce priveşte
administrarea probatoriilor, nu este primită decât în parte.
Problematica legalităţii administrării probelor a fost tratată de Curte
la pct. I.1., excluzând dinte acestea pe cele care au fost administrate cu
încălcarea dispoziţiilor legale.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că instanţa de fond nu a
încălcat principiile nemijlocirii şi nici pe cel al contrA.ctorialităţii. La
judecata în fond au fost administrate probele esenţiale (audiere de
inculpaţi, audieri de martori, proba cu înscrisuri, ş.a.m.d) în şedinţe
publice, în prezenţa părţilor, atunci când s-au prezentat la proces. Astfel,
se constată că au fost audiaţi 25 dintre inculpaţi (mai puţin pe cei care nu
s-au prezentat) şi 36 de martori. Pe drept temei instanţa a făcut aplicarea
dispoziţiilor legale privind renunţarea la audierea unora dintre martori
după ce, în ciuda tuturor diligenţelor făcute, aceştia nu au putut fi
prezentaţi pentru audieri.
Problematica încadrării corecte a faptei în infracţiuN.de crimă
organizată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost A.lizată de Curte
în cadrul pct. II. în cadrul secţiunii „conflictului de legi penale în timp”,
astfel că nu va fi R.ată.
Critica inculpatului vizând existenţa autorităţii de lucru a fost
A.lizată în cadrul pct. III.
Măsura de siguranţă a confiscării dispusă de către instanţa de
fond este apreciată de către Curte ca fiind nelegală.
Astfel, în baza art. 13 din Legea 39/2003 rap. la art. 118 lit. e Cod
penal a confiscat, de la inculpatul U.C. imobilul situat în …………
Nici în cazul său măsura nu este motivată de instanţă fiind indicate
doar textele de lege incidente.
Curtea îşi menţine consideraţiile făcute pe aceeaşi problemă de
drept în cazul inculpaţilor B.I. şi B.V. şi conchide că atâta vreme cât nu
s-a dovedit că imobilul supus confiscării a fost dobândit prin săvârşirea
infracţiunilor scop, reţinute cu autoritate de lucru judecat în sarcina
inculpatului, cu ocazia judecării acestora organele judiciare nefăcând nici
măcar vreo trimitere cu privire la vreo sumă de bani dobândită de
inculpat din activităţile respective, în cauză neexistând nicio evaluare a
unui eventual beneficiu material obţinut de acesta, măsura confiscării nu
poate fi menţinută, fiind nelegală.
Organului de urmărire penală îi revine obligaţia de a proba atât
elementele fiecărei infracţiuni pentru care formulează o acuzaţie, cât şi
justeţea luării oricărei alte măsuri, inclusiv a uneia de siguranţă şi care
aduce atingere patrimoniului persoanei, în toate elementele necesare şi
utile ca o instanţă de judecată să poată decide dincolo de orice arbitrar.
Faţă de aceste argumente, Curtea va înlătura măsura confiscării
dispuse pentru respectivul imobil urmând să ridice şi măsura sechestrului
dispusă conform Ordonanţei nr. 147/P/2004 a Parchetului de pe lângă
ÎCCJ DIICOT.
IV. 8. B.I.
Tribunalul a hotărât condamnarea inculpatului, în baza art.7 alin 1-
3 din Legea 39/2003, la pedeapsa de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 65 C.p. i s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 5 ani, in conditiile art 66 C.p.
S-a constatat că fapta dedusa judecatii în prezenta cauza este in
concurs real cu fapta de proxenetism prev de art .329 alin.1 si 2 C.p., cu
aplic.art 41 alin.2 C.p., pentru care inculpatul a fost condamnat prin
sentinta penala nr. 966/2005 a Tribunalului Bucuresti, definitiva prin
decizia penala nr.769/2008 a ICCJ.
In baza art.33 lit.a , art.34 lit.b si art 35 C.p., a fost contopită
pedeapsa de 7 ani inchisoare aplicata în cauza de fata cu pedeapsa de
4 ani închisoare aplicata prin sentinta penala 966/2005 a Tribunalului
Bucuresti, inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai
grea, respectiv 7 ani inchisoare ca pedeapsa rezultanta principală si
pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit.a si b
C.p., pe timp de 5 ani.
S-a făcut aplicarea disp.art 71, 64 lit.a si b C.p.
In baza art 88 C.p, s-a dedus preventia de la data de 28.08.2004 –
30.04.2007.
Inculpatul B.I. a criticat soluţia primei instanţe pentru
nelegalitate şi netemeinicie, sub mai multe aspecte.
Prin motive comune de apel formulate cu inculpaţii S.C., S.S., B.V.,
S.A. şi U.C. incupatul B.I. a criticat sentinţa Tribunalului Bucureşti pentru
nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte (filele 124 – 143
vol.II ds.apel):
a). instanţa de fond s-a autoinvestit cu soluţI.area unei cereri de
îndreptare a unei erori materiale, schimbând astfel, în mod eronat,
încadrarea juridică dată faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în
judecată, ceea ce impune casarea hotărârii cu trimitere pentru
rejudecare la Tribunalul Bucureşti, fiind incidente disp.art.197 alin.2 Cod
pr. penală. În dezvoltarea acestui motiv de apel se arată că instanţa de
fond, in cazul inculpatului B.V., a schimbat, printr-o incheiere de
îndreptare eroare, calificarea juridică a faptelor în sensul reţinerii
concursului real in locul celui ideal fără a pune in discuţie acest lucru,
astfel cum impun disp.art.334 Cod pr.penală şi prin aceasta s-a încălcat
flagrant dreptul inculpatului la apărare, la un proces echitabil – garanţii
procesuale reglementate în art.6 paragraf 3 din Convenţia Europeană.
b). nesocotirea de către instanţa de fond a normelor de competenţă
privitoare la judecarea cauzelor în care există şi inculpaţi minori (art.40
din Legea nr.304/2004) ce instituie obligativitatea judecării acestor cauze
de către complete specializate pentru minori şi familie, ceea ce atrage, în
opinia apelanţilor, incidenţa disp.art.197 alin.2 Cod pr. penală. Privitor la
acest motiv de apel se arată că din încheierile premergătoare soluţI.ării
cauzei precum şi din practicaua sentinţei nu rezultă că instanţa de fond
ar fi fost competentă să soluţiO.ze cauze de genul celor la care face
referire art.40 Lg.304/2004.
c) încălcarea disp.art.354-356 Cod pr. penală, instanţa de fond
omiţând a face menţiuN.că încheierea de amânare a deliberării şi
pronunţării hotărârii face corp comun cu sentinţa atacată, ceea ce
atrage, fără echivoc, nulitatea în condiţiile art.197 alin.2 Cod pr. penală;
d) încălcarea de către instanţă a principiilor nemijlocirii,
contrA.ctorialităţii şi legalităţii procesului penal, în ce priveşte
administrarea probatoriilor. Privitor la acest motiv de apel, inculpaţii arată
că în mod neleG.instanţa de fond a apreciat că înregistrările convorbirilor
telefonice purtate de inculpaţi sau între aceştia şi alte persoane, ori cele
ale convorbirilor purtate în mediu ambiental de organele de urmărire
penală cu o parte din inculpaţi sau cu martorii, în perioada 2002—2004,
pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal în condiţiile în care
autorizaţiile de înregistrare a acestora nu au fost puse la dispoziţia
instanţei şi fără ca interceptările precum şi transcrierile acestora să poată
fi cenzurate de instanţă. Faţă de aceste imprejurări se apreciază că
aceste probe trebuiau înlăturate din ansamblul probator întrucât
contravin disp.art.64 Cod pr. penală şi art.6 şi 8 din Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului.
Mai arată apelanţii că o parte dintre inculpaţii condamnaţi în
dosarul nr. 28733/3/2005 au fost audiaţi în calitate de martori în prezenta
cauză urmare a adoptării unei soluţii de netrimitere în judecată, cum este
cazul martorei C.I. sau au beneficiat de o recompensă procesuală,
constând în reducerea pedepsei la jumătate cu încălcarea dispoziţiilor
legale (art.68 Cod pr.penală) – cum este cazul inculpaţilor G.C., I.A.,
I.D., D.S. şi R.L..
Hotărârea primei instanţe este criticată şi pentru aceea că
majoritatea probelor administrate în cursul urmăririi penale nu au fost
readministrate in cursul judecăţii, in condiţii de publicitate şi
contrA.ctorialitate, aducându-se astfel atingere disp.art.6 paragraful 3
lit.d din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor fundamentale
ale Omului. În virtutea textului de lege anterior invocat s-a subliniat in
mod constant importanţa pe care o prezintă din perspectiva dreptului la
apărare administrarte in faza de judecată a tuturor probelor, aşa incat
inculpatul să beneficieze de o posibilitate efectivă de a combate
elementele relevate cu ajutorul probatoriilor.
Mai arată apelanţii că instanţa de fond a soluţI.at cauza fără
audierea tuturor inculpaţilor, împrejurare ce afectează fundamental
dreptul la apărare al acestora fiind indubitabil că procedând în acest mod
instanţa a încălcat flagrant dreptul la apărare atât al inculpaţilor neaudiaţi
cât şi al celor audiaţi, cărora nu li s-a dat posibilitatea de a combate cele
declarate la urmărirea penală.
Prin neaudierea inculpaţilor B.L., V.A., G.F., ş.a. instanţa a încălcat
şi dispoziţiile procesual penale interne, mai exact disp.art.323, 324 Cod
pr. penală ce nu prevăd sub nicio formă posibilitatea derogării instanţei
de la obligaţia audierii tuturor inculpaţilor, cu atât mai mult cu cât, potrivit
art.287 Cod pr. penală, instanţa trebuia să manifeste rol activ în aflarea
adevărului în cauză, ce presupuN.în mod obligatoriu minima diligenţă de
a audia toţi inculpaţii în cauză.
e). instanţa de fond nu a stabilit în concret care dintre infracţiunile
comise de apelanţii inculpaţi B.V., S.C., S.S., B.I., S.A. şi U.C. se
circumscriu scopului presupusului grup infracţI.al organizat şi în mod
neîntemeiat a respins cererea acestora de schimbare a încadrării juridice
din infracţiuN.prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 in infracţiuN.prev.de
art.323 Cod penal.
În dezvoltarea acestui motiv de apel se arată că Directia de
Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism a
dispus trimiterea în judecată a tuturor inculpaţilor pentu săvârşirea
infracţiunii prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 reţinând, în fapt, în esenţă,
că in perioada 2002-2006 aceştia au iniţiat, constituit şi sprijinit sub orice
formă un grup infracţI.al organizat, in scopul săvârşirii de infracţiuni,
pentru a obţine beneficii financiare sau materiale, încadrarea juridică
reţinută prin actul de sesizare a instanţei şi pentru care s-a dispus
condamnarea în fond este, în opinia apelanţilor, nelegală sub trei
aspecte: este imprecisă - nu se face distincţie între formele infracţiunii
prev. de art.7 din legea specială; săvârşirea acestei fapte sub forma
iniţierii ori constituirii unui grup infracţI.al organizat se epuizează la
momentul in care se constituie structura, aşa încât incriminarea acestor
activităţi ulterior săvârşirii lor, prin intrarea in vigoare a unei legi noi,
reprezintă o veritaB. încălcare a principiului neretroactivităţii legii penale;
între conţiN.l leG.al infracţiunii de constituire de grup infracţI.al organizat
şi conţiN.l concret al faptelor există o evidentă neconcordanţă, faptele
inculpaţilor fiind mai degrabă concordante cu conţiN.l leG.al infracţiunii
prev. de art.323 Cod penal.
În legătură cu această susţinere se arată că sub nicio formă nu se
poate vorbi de întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de grup
infracţI.al organizat câtă vreme săvârşirea infracţiunii ori a infracţiunilor
scop la care face referire textul art.2 din Legea nr.39/2003 nu a fost
urmărită de către toţi membrii grupului ci doar de către o parte din
aceştia şi de asemeN.- arată apelanţii - nu se poate reţine în speţă faptul
că inculpaţii au acţI.at în baza unei înţelegeri anterioare ori că au acţI.at
sub comanda unuia dintre ei câtă vreme majoritatea rezoluţiilor
infracţI.ale sunt determinate de reacţii spontane, în speţă fiind vorba deci
de o pluralitate ocazI.ală ca formă a pluralităţii de infractori iar nu de o
pluralitate constituită.
f). O altă critică adusă hotărârii date în fond este aceea a
neindividualizării în concret a infracţiunilor ce se presupune a fi constituit
scopul grupului infracţI.al organizat, situaţie ce a condus la încălcarea
disp.art.7 alin.2 din Legea nr.39/2003, din a căror interpretare rezultă că
pedeapsa aplicată inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de constituire
de grup infracţI.al organizat nu poate să depăşească maximul prevăzut
de lege pentru infracţiunile ce intră în scopul grupului.
Criticile formulate de inculpatul B.I. sunt apreciate de Curte
întemeiate în parte ceea ce va face ca apelul pe care l-a declarat să fie
admis, însă numai sub aspectul individualizării pedepsei, în
considerarea următoarelor argumente:
Inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă
pentru infracţiuN.de crimă organizată, prev. de art.7 alin.1 -3 din Legea
39/2003, infracţiune construită de acuzare, în cea mai mare parte, pe
baza probelor administrate în faza procesuală anterioară când inculpatul
(alături de alte persoane) a fost trimis în judecată pentru infracţiunile
scop (infracţiunile pentru care s-a constituit grupul infracţI.al organizat
incriminat), cauza fiind soluţI.ată definitiv.
În cazul inculpatului B.I. prin sentinţa penală nr. 966/18 iulie 2005
pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală, s-a dispus
condamnarea sa la 4 ani închisoare pentru infracţiuN.de proxenetism.
Şi în cazul său, în A.L.actelor materiale de crimă organizată
raportarea se face la infracţiunile scop judecate în faza procesuală
anterioară (sentinţa penală nr. 966/18 iulie 2005 pronunţată de
Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală) pentru care a fost dispusă soluţia
de condamnare definitivă a inculpatului B.I..
În acord cu tribunalul, şi Curtea apreciază că inculpatul a comis
infracţiuN.pentru a fost trimis în judecată prev. de art. 7 din Legea nr.
39/2003, fiind unul dintre apropiaţii inculpatei S.A., importantă membră a
grupării infracţI.ale alături de fratele ei B.V., pe segmentul
proxenetismului şi traficului de persoane.
În cadrul grupului de crimă organizată, inculpatul B.I., acţI.a ca un
veritabil lider în discoteca H., susţinând-o pe S.A. în desfăşurarea
activităţii de proxenetism în loC.l susmenţI.at.
Activităţile derulate de inculpat au fost confirmate prin declaraţiile
coinculpaţilor I.D., I.A., ale martorilor C.A., N.S.P., T.I., G.A.M., U.N.,
P.C., Ş.C., O.L., S.Z., R.M., C.C..I.a.
Privitor la modalitatea în care inculpatul a comis fapta de crimă
organizată dedusă judecăţii în prezenta cauză, instanţa de control
judiciar reţine că aceasta a efectuat acte de sprijinire, în sensul art. 7
din lege, a grupului de crimă organizată constituit de inculpaţii B.V. şi S.
A.pe palierul infracţiunilor de proxenetism.
Drept urmare, critica inculpatului în sensul că în mod greşit a fost
condamnat pentru infracţiuN.de crimă organizată şi proxenetism nu este
primită de Curte, soluţia de condamnare dispusă de instanţa de fond
fiind una justă, în acord cu probele administrate în cauză.
Curtea va reevalua pedeapsa aplicată inculpatului pentru
infracţiuN.de crimă organizată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Reţine că în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, în
considerarea dispoziţiilor art.52 Cod penal, va constată că pedeapsa –
ca măsură de constrângere – are pe lângă scopul său represiv şi o
finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea legală şi judiciară,
atât în ceea ce priveşte faptele penale săvârşite cât şi în ce priveşte
comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, atât pedeapsa cât şi
modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât
inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi
evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare.
Subliniind rolul redus jucat de inculpatul B.I. în comiterea
infracţiunii, acesta fiind condamnat definitiv doar pentru o singură
infracţiune scop, gR.l de pericol social concret al acestei, faptul că
inculpatul este fără antecedente penale, dar şi faptul că de la data
comiterii faptelor a trecut o perioadă mare de timp, (7 ani), Curtea
apreciază că în raport de pedeapsa rezultantă aplicată în faza
procesuală anterioară când au fost judecate infracţiunile scop (de 4 ani
închisoare) aplicarea unei pedepse cu 3 ani închisoare mai mare în
prezenta cauză care nu aduce elemente suplimentare probatorii
deosebite, care să justifice a abordare şi mai drastică a regimului
sancţI.ator faţă de ceea ce deja s-a stabilit anterior, nu se justifică.
Astfel, reţinând circumstanţa atenuantă a art. 74 alin. (2) Cod penal
constând în contribuţia sa redusă în activitatea grupului infracţI.al
organizat, că după ce P.ii au descoperit faptele şi declanşat urmărirea
penală acesta nu s-a mai implicat în activităţi ilicite, văzând şi conduita
sa bună anterioară comiterii faptelor, Curtea va reduce pedeapsa de la 7
ani închisoare, la 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie.
Curtea apreciază că atât prin cuantum cât şi prin modalitatea de
executare, pedeapsa aplicată inculpatului este aptă să atingă atât
prevenţia generală cât şi prevenţia specială.
O pedeapsă prea severă poate fi ineficientă şi poate conduce la
obţinerea unui efect contrar celui urmărit, reducând perspectivele de
reintegrare ale persoanei condamnate.
Pentru aceleaşi argumente, va educe şi pedeapsa complementară
a interzicerii drepturilor de la 5 ani la 2 ani.
Asupra criticilor formulate de inculpat pe margiN.legalităţii
administrării probelor Curtea s-a pronunţat la pct. I.1, iar în legătură cu
îndreptarea de eroare materială la pct.I.3.
Cât priveşte invocarea că ar fi fost nesocotite de către instanţa de
fond normele de competenţă privitoare la judecarea cauzelor în care
există şi inculpaţi minori, deoarece din încheierile premergătoare
soluţI.ării cauzei precum şi din practicaua sentinţei nu rezultă că instanţa
de fond ar fi fost competentă să soluţiO.ze cauze de genul celor la care
face referire art.40 Lg.304/2004, Curtea o apreciază neîntemeiată, fiind o
simplă speculaţie. Nu există obligativitatea înserării în cuprinsul unei
încheieri a menţiunii la care se referă apelantul, iar faptul că nu este
menţI.at nu poate conduce la concluzia trasă de inculpat. În plus, o astfel
de competenţă îl priveşte exclusiv pe inculpatul C. A., astfel că nu poate
nici să producă vătămare şi nici să profite altor părţi.
Nici argumentul că s-ar fi încălcat disp.art.354-356 Cod pr. penală,
deoarece instanţa de fond a omis să facă menţiuN.că încheierea de
amânare a deliberării şi pronunţării hotărârii face corp comun cu sentinţa
atacată, ceea ce ar atrage nulitatea în condiţiile art.197 alin.2 Cod pr.
penală, nu este susţinut.
Regimul nulităţilor absolute, la care se face trimitere, este strict
reglementat, cazurile care pot atrage o astfel de nulitate fiind limitativ şi
expres prevăzute de lege, între acestea nefiind reglementat şi cazul
menţI.at de apelant.
Pentru ca o nulitate relativă (cum ar putea fi calificat cazul invocat)
să conducă la anularea actului trebuie să existe o vătămare, dovedită,
vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea acelui act,
ceea ce nu a fost invocat şi nici probat.
Nici critica vizând încălcarea de către instanţă a principiilor
nemijlocirii, contrA.ctorialităţii şi legalităţii procesului penal, în ce priveşte
administrarea probatoriilor, nu este primită decât în parte.
Problematica legalităţii administrării probelor a fost tratată de Curte
la pct. I.1., excluzând dinte acestea pe cele care au fost administrate cu
încălcarea dispoziţiilor legale.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că instanţa de fond nu a
încălcat principiile nemijlocirii şi nici pe cel al contrA.ctorialităţii. La
judecata în fond au fost administrate probele esenţiale (audiere de
inculpaţi, audieri de martori, proba cu înscrisuri, ş.a.m.d) în şedinţe
publice, în prezenţa părţilor, atunci când s-au prezentat la proces. Astfel,
se constată că au fost audiaţi 25 dintre inculpaţi (mai puţin pe cei care nu
s-au prezentat) şi 36 de martori. Pe drept temei instanţa a făcut aplicarea
dispoziţiilor legale privind renunţarea la audierea unora dintre martori
după ce, în ciuda tuturor diligenţelor făcute, aceştia nu au putut fi
prezentaţi pentru audieri.
Problematica încadrării corecte a faptei în infracţiuN.de crimă
organizată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost A.lizată de Curte
în cadrul pct. II. în cadrul secţiunii „conflictului de legi penale în timp”,
astfel că nu va fi R.ată.
Critica inculpatului vizând existenţa autorităţii de lucru a fost
A.lizată în cadrul pct. III.
IV. 9. S.S.
Tribunalul a hotărât, în baza art.7 alin 1-3 din Legea 39/2003 ,cu
aplic.art 74 lit.a, art 76 C.p., condamnarea inculpatei S.S. la pedeapsa
de 3 ani închisoare.
In baza art 65 C.p., i s-a interzis inculpatei exercitiul drepturilor
prev de art.64 lit.a si b C.p. pe timp de 3 ani, in conditiile art 66 C.p.
S-a constatat că fapta dedusă judecatii în prezenta cauza este in
concurs real cu fapta de proxenetism prev de art .329 alin 1 si 3 C.p.,
cu aplic.art.41 alin.2 C.p., pentru care inculpata a fost condamnată la
pedeapsa de 3 ani inchisoare si 3 ani interzicerea drepturilor prev. de
art 64 lit.a si b C.p., prin sentinta penala nr. 966/2005 a Tribunalului
Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr.769/2008 a ICCJ.
In baza art 33 lit.a, art.34 lit.b si art 35 C.p., au fost contopite
pedepsele inculpatei dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea,
respectiv 3 ani închisoare ca pedeapsa rezultantă principala si
pedeapsa complementara a interzicerii drepturilor prev de art 64 lit.a si b
C.p., pe timp de 3 ani.
In baza art 88 C.p, s-a dedus retinerea de 24 ore din data de
28.08.2004 .
In baza art.861, 862 C.p., a fost suspendată sub supraveghere
executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui
termen de incercare de 7 ani.
In baza art 863 C.p. i s-a pus în vedere inculpatei să respecte
obligaţiile prevazute la art.863 alin.1 literele a,b,c,d , respectiv: sa se
prezinte la datele fixate de Consilierul de Probatiune la Serviciul de
Protectie a Victimelor si Reintegrare Sociala a Infractorilor de pe langa
Tribunalul Bucuresti; sa anunte in prealabil orice schimbare de domiciliu,
resedinta sau locuinta si orice deplasare care depaseste 8 zile, precum
si intoarcerea; sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
sa comunice informatii de natura a-i putea fi controlate mijloacele de
existenta.
In baza art.863 alin 3 lit.d C.p., i s-a pus in vedere inculpatei să nu
intre în legatura cu coinculpatii, partile vatamate si martorii din prezenta
cauza, precum si cu coinculpatii din cauza penală nr.28733/3/2005, în
care s-a pronuntat sentinta penala nr.966/2005 a Tribunalului Bucuresti,
definitiva prin decizia penala nr.769/2008 a ICCJ, cu exceptia
inculpaţilor B. I., B.V., S.C. si S.A..
In baza art 359 C.p.p., i s-a atras atenţia inculpatei asupra disp.art
4
86 C.p.
Inculpata S.S. a criticat soluţia primei instanţe pentru
nelegalitate şi netemeinicie, sub mai multe aspecte.
Prin motive comune de apel formulate cu inculpaţii S.C., B.V., B.I.,
S.A. şi U.C. incupata a criticat sentinţa Tribunalului Bucureşti pentru
nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte (filele 124 – 143
vol.II ds.apel):
a). instanţa de fond s-a autoinvestit cu soluţI.area unei cereri de
îndreptare a unei erori materiale, schimbând astfel, în mod eronat,
încadrarea juridică dată faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în
judecată.
b). nesocotirea de către instanţa de fond a normelor de competenţă
privitoare la judecarea cauzelor în care există şi inculpaţi minori (art.40
din Legea nr.304/2004) ce instituie obligativitatea judecării acestor cauze
de către complete specializate pentru minori şi familie, ceea ce atrage, în
opinia apelanţilor, incidenţa disp.art.197 alin.2 Cod pr. penală. Privitor la
acest motiv de apel se arată că din încheierile premergătoare soluţI.ării
cauzei precum şi din practicaua sentinţei nu rezultă că instanţa de fond
ar fi fost competentă să soluţiO.ze cauze de genul celor la care face
referire art.40 Lg.304/2004.
c) încălcarea disp.art.354-356 Cod pr. penală, instanţa de fond
omiţând a face menţiuN.că încheierea de amânare a deliberării şi
pronunţării hotărârii face corp comun cu sentinţa atacată, ceea ce
atrage, fără echivoc, nulitatea în condiţiile art.197 alin.2 Cod pr. penală;
d) încălcarea de către instanţă a principiilor nemijlocirii,
contrA.ctorialităţii şi legalităţii procesului penal, în ce priveşte
administrarea probatoriilor. Privitor la acest motiv de apel, inculpaţii arată
că în mod neleG.instanţa de fond a apreciat că înregistrările convorbirilor
telefonice purtate de inculpaţi sau între aceştia şi alte persoane, ori cele
ale convorbirilor purtate în mediu ambiental de organele de urmărire
penală cu o parte din inculpaţi sau cu martorii, în perioada 2002—2004,
pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal în condiţiile în care
autorizaţiile de înregistrare a acestora nu au fost puse la dispoziţia
instanţei şi fără ca interceptările precum şi transcrierile acestora să poată
fi cenzurate de instanţă. Faţă de aceste imprejurări se apreciază că
aceste probe trebuiau înlăturate din ansamblul probator întrucât
contravin disp.art.64 Cod pr. penală şi art.6 şi 8 din Convenţia
Europeană a Drepturilor Omului.
Mai arată apelanţii că o parte dintre inculpaţii condamnaţi în
dosarul nr. 28733/3/2005 au fost audiaţi în calitate de martori în prezenta
cauză urmare a adoptării unei soluţii de netrimitere în judecată, cum este
cazul martorei C.I. sau au beneficiat de o recompensă procesuală,
constând în reducerea pedepsei la jumătate cu încălcarea dispoziţiilor
legale (art.68 Cod pr.penală) – cum este cazul inculpaţilor G.C., I.A.,
I.D., D.S. şi R.L..
Hotărârea primei instanţe este criticată şi pentru aceea că
majoritatea probelor administrate în cursul urmăririi penale nu au fost
readministrate in cursul judecăţii, in condiţii de publicitate şi
contrA.ctorialitate, aducându-se astfel atingere disp.art.6 paragraful 3
lit.d din Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor fundamentale
ale Omului. În virtutea textului de lege anterior invocat s-a subliniat in
mod constant importanţa pe care o prezintă din perspectiva dreptului la
apărare administrarte in faza de judecată a tuturor probelor, aşa incat
inculpatul să beneficieze de o posibilitate efectivă de a combate
elementele relevate cu ajutorul probatoriilor.
Mai arată apelanţii că instanţa de fond a soluţI.at cauza fără
audierea tuturor inculpaţilor, împrejurare ce afectează fundamental
dreptul la apărare al acestora fiind indubitabil că procedând în acest mod
instanţa a încălcat flagrant dreptul la apărare atât al inculpaţilor neaudiaţi
cât şi al celor audiaţi, cărora nu li s-a dat posibilitatea de a combate cele
declarate la urmărirea penală.
e). instanţa de fond nu a stabilit în concret care dintre infracţiunile
comise se circumscriu scopului presupusului grup infracţI.al organizat şi
în mod neîntemeiat a respins cererea acestora de schimbare a
încadrării juridice din infracţiuN.prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 in
infracţiuN.prev.de art.323 Cod penal.
În dezvoltarea acestui motiv de apel se arată că Directia de
Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism a
dispus trimiterea în judecată a tuturor inculpaţilor pentu săvârşirea
infracţiunii prev.de art.7 din Legea nr.39/2003 reţinând, în fapt, în esenţă,
că in perioada 2002-2006 aceştia au iniţiat, constituit şi sprijinit sub orice
formă un grup infracţI.al organizat, in scopul săvârşirii de infracţiuni,
pentru a obţine beneficii financiare sau materiale, încadrarea juridică
reţinută prin actul de sesizare a instanţei şi pentru care s-a dispus
condamnarea în fond este, în opinia apelanţilor, nelegală sub trei
aspecte: este imprecisă - nu se face distincţie între formele infracţiunii
prev. de art.7 din legea specială; săvârşirea acestei fapte sub forma
iniţierii ori constituirii unui grup infracţI.al organizat se epuizează la
momentul in care se constituie structura, aşa încât incriminarea acestor
activităţi ulterior săvârşirii lor, prin intrarea in vigoare a unei legi noi,
reprezintă o veritaB. încălcare a principiului neretroactivităţii legii penale;
între conţiN.l leG.al infracţiunii de constituire de grup infracţI.al organizat
şi conţiN.l concret al faptelor există o evidentă neconcordanţă, faptele
inculpaţilor fiind mai degrabă concordante cu conţiN.l leG.al infracţiunii
prev. de art.323 Cod penal.
În legătură cu această susţinere se arată că sub nicio formă nu se
poate vorbi de întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de grup
infracţI.al organizat câtă vreme săvârşirea infracţiunii ori a infracţiunilor
scop la care face referire textul art.2 din Legea nr.39/2003 nu a fost
urmărită de către toţi membrii grupului ci doar de către o parte din
aceştia şi de asemeN.- arată apelanţii - nu se poate reţine în speţă faptul
că inculpaţii au acţI.at în baza unei înţelegeri anterioare ori că au acţI.at
sub comanda unuia dintre ei câtă vreme majoritatea rezoluţiilor
infracţI.ale sunt determinate de reacţii spontane, în speţă fiind vorba deci
de o pluralitate ocazI.ală ca formă a pluralităţii de infractori iar nu de o
pluralitate constituită.
f). O altă critică adusă hotărârii date în fond este aceea a
neindividualizării în concret a infracţiunilor ce se presupune a fi constituit
scopul grupului infracţI.al organizat, situaţie ce a condus la încălcarea
disp.art.7 alin.2 din Legea nr.39/2003, din a căror interpretare rezultă că
pedeapsa aplicată inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de constituire
de grup infracţI.al organizat nu poate să depăşească maximul prevăzut
de lege pentru infracţiunile ce intră în scopul grupului.
g) a mai criticat măsura confiscării speciale pe care a apreciat-o
nelegală.
Criticile formulate de inculpata S.S. sunt apreciate de Curte
întemeiate doar în parte, ceea ce va face ca apelul pe care l-a declarat
să fie admis, în considerarea următoarelor argumente:
Inculpata a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă
pentru infracţiuN.de crimă organizată, prev. de art.7 alin.1 -3 din Legea
39/2003.
InfracţiuN.de crimă organizată prevăzută de art. 7 din Legea nr.
39/2003 a fost construită de acuzare, în cea mai mare parte, pe baza
probelor administrate în faza procesuală anterioară când inculpata
(alături de alte persoane) a fost trimis în judecată pentru infracţiunile
scop (infracţiunile pentru care s-a constituit grupul infracţI.al organizat
incriminat), cauza fiind soluţI.ată definitiv.
În cazul inculpatei S.S., prin sentinţa penală nr. 966/18 iulie 2005
pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia I Penală, s-a dispus
condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare sub
supraveghere pentru infracţiuN.de proxenetism.
În acord cu tribunalul, şi Curtea apreciază că inculpata a comis
infracţiuN.pentru a fost trimisă în judecată prev. de art. 7 din Legea nr.
39/2003, în perioada cuprinsă între 2001 şi 2004 împreună cu inculpatul
S.C. zis „G.”, acţI.ând în baza unor rezoluţii infracţI.ale unice, au racolat
diferite persoane de sex feminin, dintre care şi minore, în vederea
practicării prostituţiei, le-au înlesnit această activitate şi au tras foloase
de pe urma ei.
Împreună cu fiul său, inculpatul S.C., s-a ocupat de găzduirea unor
persoane de sex feminin care fuseseră constrânse să practice prostituţia
fie de către aceştia, fie de către inculpata S.A. ori de către U.C.. AcţI.ând
în acelaşi scopuri şi în mod coordonat cu inculpatii S.A. şi S.C., inculpata
S.S. a sprijinit grupul infracţI.al organizat prin punerea la dispoziţie în
vederea găzduirii prostituatelor a două imobile care îi aparţineau, situate
în ………...
Sunt amintite câteva dintre cele mai relevante declaraţii care susţin
acuzaţiile formulate împotriva acesteia: inculpaţii I.D. şi martorii B.N.S.,
G.D., Martora J.M., T.L., C.E.I., C.V., B.N.S., O.A..
Astfel, criticile formulate de inculpată în sensul că în mod greşit a
fost condamnat pentru infracţiuN.de crimă organizată nu sunt primite de
Curte, soluţia de condamnare dispusă de instanţa de fond fiind una justă,
în acord cu probele administrate în cauză.
Constatând întrunite condiţiile răspunderii penale pentru fapta
dedusă judecăţii în prezenta cauză, Curtea apreciază că prin raportare la
criteriile prev. de art.72 Cod penal instanţa de fond a făcut o justă
individualizare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului cât şi al
modalităţii de executare, aceasta fiind de natură a satisface exigenţele
art.52 Cod penal.
Astfel, privitor la individualizare, instanţa de prim control judiciar
constată că atât din circumstanţele reale în care au fost comise
infracţiunile scop (respectiv proxenetism) dar şi din cele personale ale
inculpatei, nu rezultă elemente ca să justifice reducerea pedepsei
aplicate pentru infracţiuN.cadru.
Curtea are în vedere atât gR.l ridicat de pericol social al infracţiunii
cadru, dedus din circumstanţele în care infracţiunile scop au fost comise,
de contribuţia concretă a acesteia la săvârşirea lor, de conduita sa
procesuală, criterii în raport de care apreciază că pedeapsa aplicată este
aptă să asigure atât prevenţia generală cât şi pe cea specială aşa încât
nu se impune reducerea ei.
Totuşi, tribunalul a făcut o greşită aplicare a legii atunci când a
dispus „să fie anulat mandatul de executare a pedepsei aplicate anterior
şi să fie emis un nou mandat în vederea executării pedepsei aplicate în
prezenta cauză” deoarece executarea pedepsei închisorii a fost
suspendată sub supraveghere, în condiţiile art. 86 1 Cod penal. Drept
urmare, Curtea va înlătura această măsură dispusă de instanţa de fond.
Asupra criticilor formulate de inculpatei S.S. pe margiN.legalităţii
administrării probelor Curtea s-a pronunţat la pct. I.1, iar în legătură cu
îndreptarea de eroare materială la pct.I.3.
Cât priveşte invocarea că ar fi fost nesocotite de către instanţa de
fond normele de competenţă privitoare la judecarea cauzelor în care
există şi inculpaţi minori, deoarece din încheierile premergătoare
soluţI.ării cauzei precum şi din practicaua sentinţei nu rezultă că instanţa
de fond ar fi fost competentă să soluţiO.ze cauze de genul celor la care
face referire art.40 Lg.304/2004, Curtea o apreciază neîntemeiată, fiind o
simplă speculaţie. Nu există obligativitatea înserării în cuprinsul unei
încheieri a menţiunii la care se referă apelanta, iar faptul că nu este
menţI.at nu poate conduce la concluzia trasă. În plus, o astfel de
competenţă îl priveşte exclusiv pe inculpatul C. A., astfel că nu poate nici
să producă vătămare şi nici să profite altor părţi.
Nici argumentul că s-ar fi încălcat disp.art.354-356 Cod pr. penală,
deoarece instanţa de fond a omis să facă menţiuN.că încheierea de
amânare a deliberării şi pronunţării hotărârii face corp comun cu sentinţa
atacată, ceea ce ar atrage nulitatea în condiţiile art.197 alin.2 Cod pr.
penală, nu este susţinut.
Regimul nulităţilor absolute, la care se face trimitere, este strict
reglementat, cazurile care pot atrage o astfel de nulitate fiind limitativ şi
expres prevăzute de lege, între acestea nefiind reglementat şi cazul
menţI.at de apelantă.
Pentru ca o nulitate relativă (cum ar putea fi calificat cazul invocat)
să conducă la anularea actului trebuie să existe o vătămare, dovedită,
vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea acelui act,
ceea ce nu a fost invocat şi nici probat.
Nici critica vizând încălcarea de către instanţă a principiilor
nemijlocirii, contrA.ctorialităţii şi legalităţii procesului penal, în ce priveşte
administrarea probatoriilor, nu este primită decât în parte.
Problematica legalităţii administrării probelor a fost tratată de Curte
la pct. I.1., excluzând dinte acestea pe cele care au fost administrate cu
încălcarea dispoziţiilor legale.
Pe de altă parte, Curtea a constatat că instanţa de fond nu a
încălcat principiile nemijlocirii şi nici pe cel al contrA.ctorialităţii. La
judecata în fond au fost administrate probele esenţiale (audiere de
inculpaţi, audieri de martori, proba cu înscrisuri, ş.a.m.d) în şedinţe
publice, în prezenţa părţilor, atunci când s-au prezentat la proces. Astfel,
se constată că au fost audiaţi 25 dintre inculpaţi (mai puţin pe cei care nu
s-au prezentat) şi 36 de martori. Pe drept temei instanţa a făcut aplicarea
dispoziţiilor legale privind renunţarea la audierea unora dintre martori
după ce, în ciuda tuturor diligenţelor făcute, aceştia nu au putut fi
prezentaţi pentru audieri.
Problematica încadrării corecte a faptei în infracţiuN.de crimă
organizată, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a fost A.lizată de Curte
în cadrul pct. II. în cadrul secţiunii „conflictului de legi penale în timp”,
astfel că nu va fi R.ată.
Critica inculpatei vizând existenţa autorităţii de lucru a fost
A.lizată în cadrul pct. III.
Măsura de siguranţă a confiscării dispusă de către instanţa de
fond este apreciată de către Curte ca fiind nelegală.
Astfel, în baza art. 13 din Legea 39/2003 rap. la art. 118 lit. e Cod
penal a confiscat, de la inculpata S.S. autoturismul marca …., cu număr
de identificare ……… carte de identitate ………., an de fabricaţie ….
Nici în cazul său măsura nu este motivată de instanţă fiind indicate
doar textele de lege incidente.
Curtea îşi menţine consideraţiile făcute pe aceeaşi problemă de
drept în cazul celorlalţi inculpaţi şi conchide că atâta vreme cât nu s-a
dovedit că bunul supus confiscării a fost dobândit prin săvârşirea
infracţiunilor scop, reţinute cu autoritate de lucru judecat în sarcina
inculpatei, cu ocazia judecării acestora organele judiciare nefăcând nici
măcar vreo trimitere cu privire la vreo sumă de bani dobândită de
inculpat din activităţile respective, în cauză neexistând nicio evaluare a
unui eventual beneficiu material obţinut de acesta, măsura confiscării nu
poate fi menţinută, fiind nelegală.
Organului de urmărire penală îi revine obligaţia de a proba atât
elementele fiecărei infracţiuni pentru care formulează o acuzaţie, cât şi
justeţea luării oricărei alte măsuri, inclusiv a uneia de siguranţă şi care
aduce atingere patrimoniului persoanei, în toate elementele necesare şi
utile ca o instanţă de judecată să poată decide dincolo de orice arbitrar.
Faţă de aceste argumente, Curtea va înlătura măsura confiscării
dispuse pentru respectivul bun, urmând să ridice şi măsura sechestrului
dispusă conform Ordonanţei nr. 147/P/2004 a Parchetului de pe lângă
ÎCCJ DIICOT.
IV. 26.
Cu privire la inculpatul A.I., instanţa de apel reţine, în esenţă, că,
în fapt, în calitate de şef de sală la Discoteca H., în perioada 2000-2004,
în baza unei rezoluţii infracţI.ale unice, a înlesnit activitatea de prostituţie
şi proxenetism a reţelei de prostituate coordonată de inculpata S.A. dar
şi de inculpatul B.V., prin aceea că a pus la dispoziţia acestora Discoteca
H., în vederea racolării de clienţi şi a tras foloase materiale din activităţile
de prostituţie desfăşurate de către persoanele de sex feminin aduse în
acest scop de către proxeneţii lor în incinta loC.lui.
Curtea apreciază că fapta reţinută în sarcina inculpatului a fost
dovedită cu declaraţiile date în cauză pe parcursul procesului de
inculpaţii I.A., I.D., U.C., de martorele B.N.S., D.N.N., C.I.C. şi martorele
cu identitate protejată N.P. şi S.Ş.ia A., precum şi cu cele date de
numitele A.C..şi G. O. M.. Declaraţiile acestora s-au coroborat şi cu
declaraţiile martorului B.R. – propus de inculpatul A.. Pe baza acestora a
rezultat, fără dubiu, că între conducerea loC.lui şi proxeneţii care îşi
desfăşurau activitatea în Discoteca H. a existat o oarecare înţelegere din
care ambele părţi au câştigat diverse sume de bani, pe seama
persoanelor care se prostituau.
Totodată, faptei comise de inculpatul A.I. i s-a dat şi în drept o justă
încadrare juridică şi constatându-se întrunite condiţiile tragerii la
răspundere penală, în raport de criteriile generale de individualizare
prev.de art.72 Cod penal, pedeapsa a primit o corectă individualizare
atât sub aspectul cuantumului cât şi al modalităţii de executare, prima
instanţă in mod temeinic având in vedere, în egală măsură, atât
circumstanţele reale ale comiterii faptei cât şi cele personale ale
inculpatului, dar şi de cauzele care agravează răspunderea penală.
Curtea – în raport de modalitatea şi gravitatea faptei săvârşite, de
contribuţia inculpatului, de inexistenţa altor legături cu grupul infracţI.al
organizat, de perioada de timp scursă de la comiterea acesteia,
inculpatul nemaifiind implicat nici anterior şi nici ulterior în alte activităţi
infracţI.ale, de vârsta acestuia şi de referinţele bune de care acesta se
bucură în societate – apreciază că pedeapsa aplicată acestuia, în
cuantum uşor peste minimul special, a fost corect dozată.
Punând în balanţă cele mai sus expuse, instanţa de apel nu poate
primi critica Ministerului Public – Pachetul de pe lângă Tribunalul
Bucureşti, în sensul că la stabilirea cuantumului pedepsei ar trebui să
primeze circumstanţele reale ale comiterii faptelor. Tot astfel, nu poate fi
primit nici argumentul Ministerului Public vizând faptul că activitatea
inculpatului A. ar fi favorizat întinderea faptelor pe o perioadă
îndelungată şi că această activitate ar fi dat alte valenţe activităţii
desfăşurate de gruparea infracţI.ală, în condiţiile în care aceste aspecte
nu pot fi probate.
Prin apelul formulat în cauză, inculpatul A.I.a solicitat instanţei
achitarea în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.a Cod pr.penală.
Singurul temei al răspunderii penale este săvârşirea unei infracţiuni
iar existenţa infracţiunii implică in mod necesar existenţa unei fapte care
prezintă anumite trăsături caracteristice.
Prin reglementarea acestei cauze de stingere a acţiunii penale,
legiuitorul a avut în vedere situaţia in care fapta nu există in
materialitatea ei, altfel spus nu a fost comisă o faptă care să fi produs
modificări fizice in lumea înconjurătoare.
În cauză nu se poate susţine că fapta nu există, în condiţiile în care
din probele existente în cauză rezultă, fără dubiu, că inculpatul a pretins
şi primit bani pentru aceea că, în perioada de referinţă, a permis
prostituatelor aparţinând grupării coordonate de inculpaţii S.A. şi B.V. să
îşi racoleze clienţii din incinta Discotecii H. – catalogată de inculpatul I.D.
ca fiind „cel mai mare stabiliment din ţară, unde se practica prostituţia la
nivel industrial”. Atât inculpaţii cât şi martorii audiaţi au făcut trimitere, în
declaraţiile date, la existenţa unei „taxe” impuse sub aparenţa unei
consumaţii obligatorii.
În raport de cele mai sus expuse şi Curtea apreciază că scopul
pedepsei, reglementat de art.52 Cod penal, poate fi atins şi fără privarea
inculpatului de libertate, astfel că va menţine soluţia primei instanţe.
Pentru aceste considerente, constatând nefondate criticile aduse
hotărârii primei instanţe, Curtea, în temeiul art. 379 pct.1 lit.a Cod pr.
penală, va respinge atât apelul declarat de Ministerul Public – Parchetul
de pe lângă Tribunalul Bucureşti cât şi apelul formulat de inculpatul A..
IV. 27.
Referitor la inculpatul Ş.G.A., Curtea constată că instanţa de fond a
reţinut în mod corect situaţia de fapt dedusă judecăţii, constând în aceea
că în cursul anului 2003, fiind angajat al Hotelului L., în funcţia de curier
şi cunoscând despre martora B.L. că desfăşoară activităţi de prostituţie a
abordat-o pe aceasta şi i-a propus să-i lase un număr de telefon pentru a
o putea contacta în cazul în care îi va găsi „clienţi” în vederea practicării
prostituţiei. Urmare acestei abordări B.L. i-a transmis inculpatului atât
numărul său de telefon cât şi pe cel al numitei C.T.. care o găzduia pe
cea dintâi. Ulterior, inculpatul Ş.G.A. a racolat clienţi pentru prostituatele
aparţinând reţelei coordonate de C.T.. – martoră în prezenta cauză (ce a
suferit o condamnare definitivă, prin sentinţa penală nr.966/2005 a
Tribunalului Bucureşti, pentru comiterea faptei de proxenetism), înlesnind
astfel practicarea prostituţiei de către numitele B.L., C.O.., U.N., activitate
din care a tras foloase materiale.
Tot astfel, instanţa de fond, reţinând legătura dintre inculpatul Ş.şi
prostituate, a dat şi în drept o justă încadrare juridică faptei a cărei
comitere a fost dovedită, fără putinţă de tăgadă, prin declaraţiile martorei
C.T.. (care la data de 14.06.2006 a recunoscut participaţia sa la
săvârşirea faptei de proxenetism şi care a arătat că „… una dintre
persoanele care le-a înlesnit practicarea prostituţiei tinerelor care locuiau
cu mine a fost Ş.A.……. Din banii obţinuţi de tinerele amintite mai sus
din practicarea prostituţiei cu clienţii racolaţi de Ş., acesta îşi oprea un
comisI.de 50%......”) şi care s-au coroborat cu cele ale martorelor B.L.,
C.O.., U.N. (persoane care au desfăşurat activităţi de prostituţie) dar şi
de cele ale martorilor U.G.(portar la acelaşi hotel) şi M.C. (recepţiO.r la
acelaşi hotel), dar şi cu menţiunile cuprinse în adresa emisă de
administraţia Hotelului L. prin care s-a comunicat organelor judiciare că
intrările in hotel ale „fetelor” (martore în cauză) coincid cu declaraţiile
acestora, inclusiv cu interceptarea convorbirii telefonice dintre Ş.A. şi
martora C.T.. purtată in noaptea de 27/28.02.2004 (când inculpatul i-a
solicitat acesteia din urmă două prostituate pentru doi clienţi cazaţi în
hotel).
De asemenea, sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate
inculpatului Ş.G., tribunalul a făcut o corectă individualizare, stabilind o
pedeapsă în cuantum O.at către spre minimul special prevăzut de lege,
aptă să satisfacă exigenţele art.52 respectiv art. 72 din Codul penal.
În conformitate cu dispoziţiile art.72 Cod penal, la stabilirea
pedepsei se ţine seama de gR.l de pericol social al faptei săvârşite, de
persO. inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează
răspunderea penală.
Curtea găseşte neîntemeiată critica Parchetului vizând greşita
individualizare a pedepsei ce i-au fost aplicată inculpatului Ş.G.,
apreciind că prima instanţă a dat semnificaţia cuvenită tuturor criteriilor
generale prev.de art.72 Cod penal, în procesul C. de individualizare
trebuind a fi avute in vedere atât datele care circumstanţiază persO.
inculpatului (vârsta, antecedentele penale) cât şi gR.l de pericol social
concret al faptei, pus în evidenţă de împrejurările şi modalitatea în care a
acţI.at.
Astfel, instanţa de prim control judiciar ţine seama, în acord cu
tribunalul, de conduita inculpatului avută anterior cât şi ulterior comiterii
faptei – acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale fiind la primul
conflict cu legea penală, neavând alte legături cu gruparea infracţI.ală,
are un loc de muncă de unde îşi câştigă cele necesare traiului zilnic şi
este bine caracterizat în societate. Nu în ultimul rând, instanţa de apel
are în vedere şi perioada mare de timp scursă de la data comiterii faptei.
Având în vedere dispoziţiile art.52 Cod penal, Curtea constată că
pedeapsa – ca măsură de constrângere – are pe lângă scopul său
represiv şi o finalitate de exemplaritate, concretizând dezaprobarea
legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte faptele penale săvârşite cât şi
în ce priveşte comportarea făptuitorului. Pe de altă parte, atât pedeapsa
cât şi modalitatea de executare trebuie individualizate în aşa fel încât
inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi
evitarea în viitor a săvârşirii unor fapte penale similare, ceea ce a şi făcut
prima instanţă prin aplicarea, ca şi în cazul inculpatului A., a unei
pedepse cu închisoarea în cuantum O.at uşor spre minimul special
prevăzut de lege, fără executare în regim de detenţie.
Curtea constată că atât prin cuantum cât şi prin modalitatea de
executare, pedeapsa aplicată inculpatului Ş.G.A. este aptă să atingă atât
prevenţia generală cât şi prevenţia specială.
În raport de toate aceste considerente, instanţa de prim control
judiciar conchide că nu poate fi primită nici solicitarea inculpatului de
achitare a sa în temeiul art. 10 lit. c Cod pr.penală, convingerea
instanţelor că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunii de
proxenetism în formă continuată având la bază probe certe de vinovăţie,
probatoriul administrat fiind unul concludent; în scopul aflării adevărului
instanţele apreciind fiecare probă in urma examinării tuturor probelor
administrate.
Aşa fiind, Curtea, în temeiul art. 379 pct.1 lit.a Cod pr.penală va
respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă
Tribunalul Bucureşti şi de inculpatul Ş.G.A..
IV. 28.
Inculpatul C.Ş. a apelat hotărârea primei instanţe, fără însă a
indica în concret care sunt motivele de nelegalitate şi/sau netemeinicie,
solicitând, cu ocazia dezbaterilor în faţa Curţii, admiterea căii de atac şi
în fond, în principal, achitarea în temeiul art.10 lit.d Cod pr.penală iar, in
subsidiar, aplicarea unei pedepse mult diminuate faţă de cea aplicată de
instanţa de fond.
Instanţa de prim control judiciar constată că tribunalul a reţinut în
mod corect ca fiind probată în sarcina inculpatului C.Ş. fapta dedusă
judecăţii in prezenta cauză - constând în aceea că a aderat la gruparea
infracţI.ală condusă de inculpatul D.S. zis „F.”, acţI.ând coordonat în
scopul comiterii de infracţiuni dintre cele prev.de art.2 lit.b pct.1-2 din
Legea nr.39/2003, pentru obţinerea de diverse foloase materiale - căreia
i-a dat şi in drept o justă încadrare juridică.
Astfel, Curtea reţine, în esenţă, că inculpatul a fost condamnat
definitiv prin decizia penală nr.966/2005 a Tribunalului Bucureşti – Secţia
I penală, astfel cum a fost modificată prin decizia penală
nr.53/A/07.02.2007 a Curţii de Apel Bucureşti Sectia a II-a Penală, la o
pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea în concurs
real a infracţiunilor prev.de art.194 alin.1 şi art. 189 alin.1 şi 2 Cod
penal, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că în data de
03.03.2004 împreună cu alte persoane a lipsit de libertate şi a constrâns
pe partea vătămată D.I.A. să scrie o chitanţă prin care acesta a
recunoscut o datorie inexistentă de 5.500 dolari (USD) datorată numitului
A.V.R..
Pentru a reţine că inculpatul C.Ş. se face vinovat de comiterea
faptei prev. de art.7 alin.1-3 din Legea nr.39/2003, tribunalul a avut în
vedere materialul probator administrat pe parcursul procesului ce a avut
ca obiect infracţiunile scop pentru care a fost creată gruparea infracţI.ală
organizată şi coordonată de D.S., inculpatul Călin fiind unul dintre
membrii ei.
Constatând întrunite condiţiile răspunderii penale pentru fapta
dedusă judecăţii în prezenta cauză, Curtea apreciază că prin raportare la
criteriile prev.de art.72 Cod penal instanţa de fond a făcut o justă
individualizare a pedepsei atât sub aspectul cuantumului cât şi al
modalităţii de executare, aceasta fiind de natură a satisface exigenţele
art.52 Cod penal, fiind în concordanţă cu nevoia de reeducare a
inculpatului.
Astfel, privitor la individualizare, instanţa de prim control judiciar
constată că atât din circumstanţele reale în care au fost comise
infracţiunile scop (respectiv lipsire de libertate şi şantaj împotriva părţii
vătămate Dumitraşcu A.) dar şi din cele personale ale inculpatului, nu
rezultă elemente ca să justifice reducerea pedepsei aplicate pentru
infracţiuN.cadru.
Curtea are în vedere atât gR.l ridicat de pericol social al infracţiunii
cadru, dedus din circumstanţele în care infracţiunile scop au fost comise,
de contribuţia concretă a inculpatului la săvârşirea lor, de conduita sa
procesuală – constant nesinceră, criterii în raport de care apreciază că
pedeapsa aplicată este aptă să asigure atât prevenţia generală cât şi pe
cea specială aşa încât nu se impune reducerea ei.
În raport de aceste considerente, solicitarea inculpatului de a se
dispune achitarea sa întrucât infracţiunii îi lipseşte unul din elementele
constitutive apare ca fiind neîntemeiată.
Constatând că criticile aduse hotărârii primei instanţe sunt
neîntemeiate, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de
inculpatul C.Ş., menţinând în ceea ce îl priveşte pe acesta dispoziţiile
sentinţei atacate.
IV. 31.
Apelul Parchetului de pe lângă I.C.C.J. Directia de Investigare
a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism a vizat:
- greşita achitare a inculpatei M.A. V.pentru săvârşirea infracţiunii
prev.de art.7 alin.1-3 din Legea nr.39/2003 şi
- greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor A.I. şi
Ş.G.A..
Cu privire la inculpaţii A.I. şi Ş.G.A. Curtea s-a pronunţat prin pct.
IV 26-27, astfel că argumentele expuse deja nu vor mai fi R.ate.
În privinţa inculpatei M.A. V.se arată că instanţa de fond a
interpretat greşit materialul probator al cauzei despre care consideră că
nu susţine concluzia că activitatea inculpatei ar reaL.elementul material
al infracţiunii în vreuna din modalităţile alternative şi nici elementul
subiectiv cerut de lege, lipsind intenţia. Mai arată apelantul Ministerul
Public că din sintagma „grup infracţI.al organizat", definită de legiuitor ca
fiind „grupul structural, format din trei sau mai multe persoane care
există pentru o perioadă şi acţiO.ază în mod coordonat în scopul
comiterii uneia sau mai multor infracţiuni", se desprind următoarele
trăsături: grupurile sunt constituite din mai mulţi infractori (trei sau mai
multe persoane), au o structură bine definită, reguli de comportare şi
acţiune; grupurile respective îşi propun să săvârşească infracţiuni;
activitatea grupului urmează a se desfăşura pe o perioadă mai
îndelungată şi în mod coordonat, ceea ce presupune asigurarea de
informaţii, de mijloace de executare şi de valorificare a produselor
rezultate din infracţiuni; scopul grupărilor criminale este obţinerea de
profituri maxime într-un timp cât mai scurt posibil; grupările criminale îşi
concentrează activitatea spre acele tipuri de activităţi care aduc profituri
mari şi rapide.
Potrivit art. 2 lit. b pct.4 din Legea 39/2003, infracţiuN.de şantaj
face parte din infracţiunile grave, care pot constitui scop al grupului
infracţI.al organizat, pentru această infracţiune fiind prevăzute mai multe
modalităţi normative, respectiv iniţierea sau constituirea unui grup
infracţI.al organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui
astfel de grup.
Arată apelantul că din definiţia legală a acestei infracţiuni rezultă că
legiuitorul pe lângă incriminarea activităţii desfăşurată de iniţiatorul unui
grup infracţI.al, a înţeles să includă în conţiN.l acesteia şi activităţile
desfăşurate de persoane care, deşi nu au avut nicio contribuţie la
punerea bazelor activităţii unui astfel de grup, ulterior, prin faptele lor, fie
au sprijinit în orice mod activitatea grupului, fie au aderat la această
activitate în vederea realizării scopului infracţI.al, A.că obţinerea directă
sau indirectă a unor beneficii financiare sau a altor beneficii materiale.
Definiţiile legale ale infracţiunii de crimă organizată sunt completate
pentru aspectele ce o caracterizează şi de doctrina juridică, în sensul că
preocuparea grupurilor constă şi în: folosirea oricăror mijloace pentru
atingerea scopurilor grupului şi pentru asigurarea disciplinei interne şi a
secretului acţiunilor (O.ţiunilor) infracţI.ale; ascunderea surselor de venit
şi reciclarea banilor proveniţi din O.ţiuni criminale, prin înfiinţarea de
societăţi comerciale cu aparenţă de legalitate sau prin alte modalităţi:
investiţii în O.ţii comerciale, bancare, de asigurări.
Ministerul Public susţine că activitatea infracţI.ală a inculpatei M.V.
se circumscrie atât modalităţii de aderare la grupul infracţI.al organizat,
cât şi modalităţii de sprijinire a activităţii acestui grup în vederea obţinerii
directe de beneficii financiare. Astfel, participarea inculpatei la săvârşirea
infracţiunii de şantaj sub forma instigării şi vinovăţia acesteia au fost
stabilite cu autoritate de lucru judecat, printr-o hotărâre judecătoreşti
definitivă de condamnare iar probatoriul administrat în prezentul dosar o
prezintă pe inculpată în calitate de „abonată" la serviciile prestate de B.I.
şi grupul infracţI.al coordonat şi condus de acesta, etapele acestei
activităţi fiind distincte.
În primă etapă M.V. a apelat la B.I. pentru a-şi regla neînţelegerile
pe care le avea cu părţile vătămate M.M. şi M.G., prin utilizarea unor
O.ţiuni în forţă, situate în afara legii, în schimbul unui comisI.de 30% din
suma totală recuperată. In ceea de a doua etapă inculpata i-a coordonat
şi condus pe inculpaţii C.L., L.I. şi G.C. în perioada decembrie 2003
-ianuarie 2004, şi prin ameninţare şi violenţă a încercat să le determine
pe cele două părţi vătămate să-i restituie o sumă de bani. S-a stabilit că
fiecare deplasare la fabrica de zahăr a avut loc la iniţiativa inculpatei,
discuţiile purtate cu părţile vătămate fiind conduse de aceasta, iar
atitudiN.agresivă şi violentă a celorlalţi inculpaţi a fost determinată în
mod direct de către inculpată.
Aşa fiind, apelantul apreciază că motivarea instanţei de fond în
sensul că inculpata nu ar aparţine grupului infracţI.al organizat condus
de inculpatul B.I. este neconformă realităţii, în condiţiile în care M.V. a
acţI.at în cadrul grupului aproximativ o lună, iar în această perioadă a
acţI.at ca un înlocuitor la comandă a inculpatului B.I., coordonând
personal întreaga activitate infracţI.ală desfăşurată de inculpaţii C.L., L.I.
şi G.C. la R.. Se mai susţine faptul că deşi ulterior inculpata nu a mai
acţI.at în cadrul grupului condus de inculpatul B.I., acest lucru nu înlătură
în nici un mod activitatea sa distinctă de aderare şi sprijinire a activităţilor
infracţI.ale desfăşurate în numele şi în folosul său material, injust, direct
şi imediat.
În acord cu tribunalul, şi Curtea apreciază, în baza probelor
administrate în cauză, că inculpata M.A. V.nu a comis infracţiuN.prev. de
art. 7 din Legea nr. 39/2003, iar soluţia de achitare este corectă.
Fără a R.a argumentele instanţei de fond, corecte în privinţa
inculpatei, instanţa de apel subliniază că un „grup infracţI.al organizat” nu
este o asociere spontană, temporară a unor persoane, ci presupune o
structură determinată, cu ierarhie şi roluri clar stabilite între membrii
grupului, o continuitate a acţiunilor membrilor săi potrivit unui plan.
„Organizarea” presupune o coordonare şi o repartizare a sarcinilor.
În speţă, în cea ce o priveşte pe inculpată, nu se regăseşte niciunul
dintre aceste elemente, ceea ce face ca instanţa de apel să aprecieze
corectă soluţia de achitarea sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de
art. 7 alin 1-3 din Legea nr.39/2003, acesteia neputându-i-se reţine, pe
bază de probe certe, că ar fi comis acte specifice de crimă organizată,
nici de sprijin, nici de aderare şi cu atât mai puţin de constituire.
Participarea inculpatei la comiterea faptelor de la „Fabrica de zahăr
R.” a fost circumscrisă doar mobilului urmărit prin faptele comise (de
recuperare a unor sume de bani) şi pentru care a fost condamnată
anterior prin hotărâre definitivă pentru instigare la şantaj, în baza art.25
C.pen. rap. la art.194 alin.1 C.pen. la pedeapsa închisorii 6 luni cu
suspendare condiţI.ată a executării pedepsei, aşadar o „participaţie
ocazI.ală” fără nicio legătură cu activităţile de ansamblu ale inculpatului
B.I..
Pentru aceste considerente şi pentru cele expuse la pct. pct. IV 26-
27, apelul declarat de Parchetul de pe lângă I.C.C.J. Directia de
Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism va fi
respins ca nefondat.
DISPOZITIV:
Admite apelurile declarate de inculpaţii B.I., B.V., L.I., G.C., R.L.,
C.L., U. C., B.I., S.S., I.D., M.., P.A., S.M., B.L., S.C., D.A., G.S., G.E.,
B.G.I. T., B.R.C., C.A.C.., V.A., D.S., S.S. şi S.A..
Desfiinţează în parte sentinţa penală nr.114 din 03.02.2009
pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a II– a Penală în dosarul
nr.13805/3/2007 şi în tot încheierea de şedinţă din data de 19.06.2009 şi
rejudecând:
1. În privinţa inculpatului B.I. (……
Înlătură prevederile art.37 litera a cod penal.
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin
1-3 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal de la 13 ani
închisoare la pedeapsa de 6 ani închisoare iar ca efect al contopirii
stabileşte ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani
închisoare.
În baza art. 88 Cod penal deduce durata executată, respectiv de la
12.07.2004 la 9.06.2010.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale în privinţa
inculpatului.
2. În privinţa inculpatului B.V. ……
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art 7 alin 1-
3 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art. 37 lit. a si b Cod penal de la 15 ani
închisoare la pedeapsa de 13 ani închisoare iar ca efect al contopirii
stabileşte ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani
închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale în privinţa
inculpatului.
3. În privinţa inculpatului L.I. ……….
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin
1-3 din Legea nr.39/2003 de la 7 ani închisoare la pedeapsa de 3 ani
închisoare reţinând dispoziţiile art. 74 alin. 2 cod penal şi art. 76 cod
penal, iar ca efect al contopirii stabileşte ca inculpatul să execute
pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de la 4
ani la 2 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
4. În privinţa inculpatului G.C. ……..
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin
1-3 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art. 9 alin 2 din Legea 39/2003 de la 8
ani închisoare la pedeapsa de 7 ani închisoare iar ca efect al contopirii
stabileşte ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani
închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale în privinţa
inculpatului.
5. În privinţa inculpatului R.L……..
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin
1-3 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art. 9 alin.2 din Legea 39/2003 de la 4
ani închisoare la pedeapsa de 3 ani închisoare reţinând dispoziţiile art.
74 alin. 2 cod penal şi art.76 cod penal iar ca efect al contopirii stabileşte
ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de la 3
ani la 2 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
6. În privinţa inculpatului C.L.(………
În temeiul art. 33-34 cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea
mai grea de 7 ani si 6 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
7. În privinţa inculpatului U.C…..
Înlătură sporul de 1 an închisoare aplicat, urmând inculpatul să
execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
8. În privinţa inculpatului B.I. …..
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin
1-3 din Legea nr.39/2003 de la 7 ani închisoare la pedeapsa de 4 ani
închisoare reţinând dispoziţiile art.74 alin. 2 cod penal şi art. 76 cod
penal, iar ca efect al contopirii stabileşte ca inculpatul să execute
pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de la 5
ani la 2 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
9. În privinţa inculpatei S.S. ………
Înlătură dispoziţia de anulare a mandatului de executare a
pedepsei precum şi dispoziţia de emitere unui nou mandat de executare
pentru pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentinţă.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
10. În privinţa inculpatului I.D……….
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin
1-3 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art. 9 alin.2 din Legea 39/2003 de la 4
ani şi 6 luni închisoare la pedeapsa de 3 şi 6 luni închisoare.
Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de la 3
ani la 2 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
11. În privinţa inculpatului M.. ……..
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin
1-3 din Legea nr.39/2003 de la 5 ani şi 6 luni închisoare la pedeapsa de
3 ani şi 6 luni închisoare, reţinând dispoziţiile art.74 alin.2 cod penal şi
art.76 cod penal iar pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de
la 3 ani la 2 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
12. În privinţa inculpatului P.A. (……….
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin
1-3 din Legea nr.39/2003 de la 7 ani închisoare la pedeapsa de 5 ani
închisoare iar ca efect al contopirii stabileşte ca inculpatul să execute
pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de la 5
ani la 3 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale în privinţa
inculpatului.
13. În privinţa inculpatului S.M. ……..
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin
1-3 din Legea nr.39/2003 de la 7 ani închisoare la pedeapsa de 6 ani
închisoare.
Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de la 5
ani la 3 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
14. În privinţa inculpatului B.L….
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin
1-3 din Legea nr.39/2003 de la 5 ani închisoare la pedeapsa de 4 ani
închisoare reţinând dispoziţiile art.74 alin. 1 litera a cod penal şi art. 76
cod penal, pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 194 alin. 1
cod penal de la 2 ani închisoare la pedeapsa de 1 an şi 6 luni
închisoare reţinând dispoziţiile art. 74 alin. 1 litera a cod penal şi art. 76
cod penal, pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 189 alin. 1
si 2 cod penal de la 7 ani închisoare la pedeapsa de 5 închisoare
reţinând dispoziţiile art. 74 alin. 1 litera a cod penal şi art. 76 cod penal
iar ca efect al contopirii stabileşte ca inculpatul să execute pedepsa cea
mai grea de 5 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
15. În privinţa inculpatului S.C. (…………… . .
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin
1-3 din Legea nr.39/2003 de la 7 ani închisoare la pedeapsa de 5 ani şi
6 luni închisoare, pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 12
alin. 1 şi 2 litera a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod
penal de la 6 ani închisoare la pedeapsa de 5 ani închisoare, iar ca
efect al contopirii stabileşte ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai
grea de 5 ani şi 6 luni închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
16. În privinţa inculpatului D.A. ……..
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin
1-3 din Legea nr.39/2003, reţinând dispoziţiile art. 74 alin. 2 cod penal şi
art. 76 cod penal, de la 5 ani închisoare la pedeapsa de 4 ani
închisoare, iar ca efect al contopirii stabileşte ca inculpatul să execute
pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 litera a rap. la art. 10 litera d cod proc. pen.
achită pe inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 12 alin 1
din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
17. În privinţa inculpatului G.Ş.(……….
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin
1-3 din Legea nr.39/2003 de la 5 ani închisoare la pedeapsa de 4 ani
închisoare, reţinând dispoziţiile art. 74 alin. 2 cod penal şi art. 76 cod
penal.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
18. În privinţa inculpatului G.E. (………..
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin
1-3 din Legea nr.39/2003 de la 5 ani închisoare la pedeapsa de 4 ani
închisoare, reţinând dispoziţiile art. 74 alin. 1 litera a şi alin. 2 cod penal
şi art. 76 cod penal.
În baza art.861 cod penal suspenda executarea pedepsei aplicate
sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 863 cod penal stabileşte ca pe durata termenului de
încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de protecţie a victimelor şi
reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau
locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de
existenţă.
În baza art. 359 cod penal atrage inculpatului atenţia asupra
dispoziţiilor art. 864 cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 cod penal suspendă executarea pedepsei.
Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de la 3
ani la 2 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
19. În privinţa inculpatului B.G.I.T.(………..
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiuN.prev. de art.211 alin 1,
2 lit. b şi alin 2/1 lit. a si c Cod penal de la 7 ani închisoare la pedeapsa
de 6 ani închisoare, reţinând dispoziţiile art. 74 alin. 1 litera a cod penal
şi art. 76 cod penal, pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de
art.189 alin 1, 2, 5 cod penal de la 7 ani închisoare la pedeapsa de 6 ani
închisoare, reţinând dispoziţiile art.74 alin. 1 litera a cod penal şi art. 76
cod penal, iar ca efect al contopirii stabileşte ca inculpatul să execute
pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
20. În privinţa inculpatului B.R.C. ………..
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin
1-3 din Legea nr.39/2003 de la 5 ani închisoare la pedeapsa de 3 ani
închisoare, reţinând dispoziţiile art. 74 alin. 1 litera a cod penal şi art. 76
cod penal.
În baza art. 861 cod penal suspenda executarea pedepsei aplicate
sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani.
În baza art. 863 cod penal stabileşte ca pe durata termenului de
încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de protecţie a
victimelor şi reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul
Bucureşti;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă
sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi
întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele
lui de existenţă.
În baza art.359 cod penal atrage inculpatului atenţia asupra
dispoziţiilor art. 864 cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 cod penal suspendă executarea pedepsei
Reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de la 3
ani la 2 ani.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
21. În privinţa inculpatului C.A.C.. ………
În baza art. 11 pct. 2 litera a rap. la art. 10 litera c Cod proc. pen.
achită pe inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 7 alin 1-
3 din Legea nr.39/2003.
Înlătură dispoziţia de obligare a acestuia la cheltuieli judiciare către
stat.
22. În privinţa inculpatei V.A. ……….
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin
1-3 din Legea nr.39/2003 de la 5 ani închisoare la pedeapsa de 4 ani
închisoare, reţinând dispoziţiile art. 74 alin. 1 litera a cod penal şi art. 76
cod penal.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
23. În privinţa inculpatului D.S………..
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin
1-3 din Legea nr.39/2003 cu aplic. art. 9 alin.2 din Legea 39/2003 de la
7ani închisoare la pedeapsa de 6 ani închisoare, iar ca efect al
contopirii stabileşte ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 12 ani
închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
24. În privinţa inculpatului S.S. …………
Reduce pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 7 alin
1-3 din Legea nr.39/2003 de la 7ani închisoare la pedeapsa de 5 ani
închisoare, iar ca efect al contopirii stabileşte ca inculpatul să execute în
final pedeapsa de 5 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
În baza art. 88 Cod penal deduce prevenţia de la data de
23.07.2004 la 20.05.2009.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.
Înlătură dispoziţia de confiscare dispusă în baza art.13 din Legea
39/2003 rap. la art. 118 lit. e Cod penal, ridică măsura sechestrului
dispusă conform Ordonanţei nr.147/P/2004 a Parchetului de pe lângă
ÎCCJ DIICOT: - cu privire la inculpatul B.I. pentru imobilul situat in ……..
si respectiv imobilul situat în …….., dobândit în baza contractului de
vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1521/23.04.2003.
- cu privire inculpatul B.V. pentru bunul imobil situat in ……, dobândit
prin contractul de vânzare–cumpărare autentificat sub
nr.1255/6.11.2003, precum si pentru suma de 7.990.000 ROL.
- cu privire inculpata S.S., autoturismul marca …………, cu număr de
identificare ……….., carte de identitate ………, an de fabricaţie ….
- cu privire inculpata S.A. imobilul situat in Bucureşti, ……….
- cu privire inculpatul U.C.imobilul situat in …..
- cu privire inculpatul D.S., imobilul situat in ……., dobândit in baza
contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1153/28.08.2003,
precum si pentru suma de 40 euro.
- cu privire inculpatul S.S. înlătură măsura confiscării şi dispune
restituirea a 320 mO.de din metal galben, inscrisţionate pe fata cu „50
PESOS, 37,5 gr. ORO PURO, 1821-1947„ iar pe verso sunt
inscrisţionate „ESTADOS UNIDOS MEXICANOS” – grup nr 257, lot
„R..V.”.
Dispune restituirea bunurilor mobile indisponibilizate:
- către inculpatul B.V. a sumei de 7.990.000 ROL;
- inculpata S.S., autoturismul marca ……….. cu număr de identificare
………, carte de identitate …., an de fabricaţie ….
- către inculpatul D.S.pentru suma de 40 euro;
- către inculpatul S.S. a 320 mO.de din metal galben, inscrisţionate pe
fata cu „50 PESOS, 37,5 gr. ORO PURO, 1821-1947„ iar pe verso sunt
inscrisţionate „ESTADOS UNIDOS MEXICANOS” – grup nr. 257, lot
„R..V.”.
Respinge ca nefondate apelurile formulate de Parchetul de pe
lângă I.C.C.J. DIICOT, inculpaţii A.I., S.G.A., C.S., R.B., P.C.S. şi de
către partea vătămată P.S..
Respinge ca rămase fără obiect cererile de ridicare a sechestrului
asigurător formulate de M.C.Ş.N., SC C.lo SRL şi S.L..
Obligă pe apelanţii A.I., S.G.A., C.S., R.B., P.C.S., G.F. şi P.S. la
plata a câte 500 lai cheltuieli judiciare către stat.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului în cazul inculpaţilor
B.I., B.V., L.I., G.C., R.L., C.L., U. C., B.I., S.S., I.D., M.., P.A., S.M., B.L.,
S.C., D.A., G.S., G.E., B.G.I. T., B.R.C., C.A.C.., V.A., D.S., S.S., M.V. şi
S.A..
Acordă onorariul parţial pentru avocaţii din oficiu ai inculpaţilor:
B.G.I.T., B.R.C., C.Ş., D.A., G.C., G.E., I.D., M.., P.A., S.S., S.C., U.C.,
M.V. A., câte 200 lei pentru fiecare care se suportă din fondurile
Ministerului Justiţiei.
Onorariu integral pentru avocaţii din oficiu ai inculpaţilor: L.I., G.Ş.,
R.B., V.A., C.Ş., P.C., C.L., D.I., G.F., I.A. de câte 400 lei se suportă din
fondurile Ministerului Justiţiei.
Cu drept de recurs în 10 zile.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 11 aprilie 2011.
.