OCROTIREA PERSOANEI FIZICE PRIN CURATELĂ

Curatela este un mijloc de ocrotire de drept civil care se aplică persoanelor fizice cu capacitate
de exercițiu deplină, aflate în situații speciale.
Există două feluri de curatelă, cu regim juridic distinct: curatela specială a incapabilului
(care reprezintă măsura de ocrotire luată în favoarea celui lipsit de capacitatea de exerciţiu sau cu
capacitatea de exerciţiu restrânsă) şi curatela capabilului sau curatela propriu-zisă (care este
măsura de ocrotire luată în favoarea persoanei fizice cu capacitate de exerciţiu deplină, dar aflată
în anumite situaţii speciale);
Curatelei incapabilului i se aplică regulile de la tutelă, iar curatelei capabilului i se aplică
regulile de la mandate. Prin excepție, în situația curatelei capabilului nu se aplică regulile de la
mandat în cazul în care, la cererea persoanei interesate ori din oficiu, instanţa de tutelă hotărăşte
că se impune învestirea curatorului cu drepturile şi obligaţiile unui administrator însărcinat cu
simpla administrare a bunurilor altuia (în temeiul dispoziţiilor cuprinse în Cartea a III-a, Titlul V
din Codul civil, referitoare la administrarea bunurilor altuia, art. 792 şi urm.).

I. Curatela incapabilului:
1. Noţiune. Curatela minorului este mijlocul juridic, temporar şi subsidiar, de ocrotire a
copilului. Spre deosebire de autoritatea părintească şi de tutelă, curatela copilului este un mijloc
juridic de ocrotire cu caracter temporar şi subsidiar.

2. Cazuri de instituire:
• contrarietate de interese între copil şi tutore;
• împiedicarea temporară a tutorelui minorului de a-l ocroti;
• numirea provizorie de către notarul public a unui curator special în cadrul procedurii
succesorale;
• decesul tutorelui sau îndepărtarea de la tutelă până la momentul numirii altui tutore.
II. Curatela persoanei capabile:
1. Cazuri de instituire:
Curatela reprezintă o măsură de ocrotire temporară și accesorie a persoanei fizice capabile,
care intervine în cazul apariției uneia dintre împrejurările expres prevăzute de lege în art. 178 C.
civ., respectiv:
„a) dacă, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, o persoană, deşi
capabilă, nu poate, personal, să îşi administreze bunurile sau să îşi apere interesele în condiţii
corespunzătoare şi, din motive temeinice, nu îşi poate numi un reprezentant sau un
administrator;
b) dacă, din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deşi capabilă, nu poate, nici
personal, nici prin reprezentant, să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă
amânare;
c) dacă o persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a
lăsat un mandatar sau un administrator general;
d) dacă o persoană a dispărut fără a exista informaţii despre ea şi nu a lăsat un mandatar
sau un administrator general”.
 Un alt caz de instituire a curatelei este reprezentat de curatela succesorală notarială,
reglementată de art. 150 alin. (3) şi art. 1117 alin. (3) C. civ. Potrivit art. 150 alin. (3) C. civ.,
pentru motive temeinice, în cadrul procedurilor succesorale, notarul public, la cererea oricărei
persoane interesate sau din oficiu, poate numi provizoriu un curator special, care va fi validat ori,
după caz, înlocuit de către instanţa de tutelă. Art. 1117 C. civ. prevede că în cazul în care
conservarea bunurilor moştenirii necesită anumite cheltuieli şi nu există un custode, ele vor fi
efectuate de un curator special, numit de notar pentru administrarea acestora
De asemenea, mai întâlnim și curatela instituită în baza art. 687 alin. (1) C. pr. civ., potrivit
căruia, dacă debitorul moare înainte de sesizarea executorului judecătoresc, nicio executare silită
nu poate fi pornită, iar dacă moare după ce aceasta a fost pornită, ea nu poate fi continuată cât timp
moştenirea nu a fost acceptată de către cei chemaţi la moştenire sau, în lipsă, cât timp nu a fost
numit, în condiţiile legii, un curator al succesiunii ori, după caz, un curator special pentru
executare, în condiţiile art. 58 C. pr. civ.
Curatela specială este reglementată şi de art. 58 C. pr. civ., potrivit căruia: “(1) În caz de
urgenţă, dacă persoana fizică lipsită de capacitatea de exerciţiu a drepturilor civile nu are
reprezentant legal, instanţa, la cererea părţii interesate, va numi un curator special, care să o
reprezinte până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii. De asemenea, instanţa va numi
un curator special în caz de conflict de interese între reprezentantul legal şi cel reprezentat sau
când o persoană juridică ori o entitate dintre cele prevăzute la art. 56 alin. (2), chemată să stea
în judecată, nu are reprezentant. (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi
persoanelor cu capacitate de exerciţiu restrânsă. (3) Numirea acestor curatori se va face de
instanţa care judecă procesul, dintre avocaţii anume desemnaţi în acest scop de barou pentru
fiecare instanţă judecătorească. Curatorul special are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de
lege pentru reprezentantul legal. (4) Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează
de instanţă, prin încheiere, stabilindu-se totodată şi modalitatea de plată. La cererea curatorului,
odată cu încetarea calităţii sale, ţinându-se seama de activitatea desfăşurată, remuneraţia va
putea fi majorată”.

2. Procedura instituirii curatelei:

Numirea curatorului se face – exceptând cazul curatorului unei succesiuni – de către
instanţa de tutelă. Potrivit art. 179 C. civ., instanţa de tutelă competentă este instanţa de la
domiciliul persoanei reprezentate, instanţa de la locul unde trebuie luate măsurile urgente ori
instanţa de la ultimul domiciliu din ţară al celui lipsă ori al celui dispărut;
Instituirea curatelei se face la cerere sau din oficiu, potrivit art. 111 C. civ. Instanţa de tutelă
numeşte curatorul la cererea celui care urmează a fi reprezentat, a soţului său, a rudelor sau a celor
prevăzuţi la art. 111 C.civ., respectiv:
a) persoanele apropiate, precum şi administratorii şi locatarii casei în care locuieşte
persoana în cauză. Rațiunea stabilirii acestei categorii de persoane care pot solicita instituirea
curatelei rezidă în relația apropiată pe care acestea o au cu persoana față de care trebuie instituită
măsura. Spre exemplu, în cazul persoanei care este obligată să lipsească vreme îndelungată de la
domiciliu și nu a lăsat un mandatar sau un administrator general, sau al persoanei în vârstă sau care
suferă de o boală ori de o infirmitate fizică, acest aspect poate fi cu ușurință cunoscut de persoanele
apropiate acesteia.
b) serviciul de stare civilă, cu prilejul înregistrării morţii unei persoane, precum şi notarul
public, cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale. În această situație, serviciul de stare
civilă sau notarul public poate solicita instituirea curatelei deoarece trebuie să aibă în vedere
ocrotirea intereselor persoanei aflată într-o imposibilitate temporară de a-și exercita drepturile.
c) instanţele judecătoreşti. De asemenea, instanțele judecătorești pot dispune, în cadrul
procedurilor judiciare în care este parte persoană față de care este necesară luarea acestei măsuri,
instituirea curatelei.
d) organele administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă
persoană. Aceste instituții trebuie să urmărească permanent ocrotirea intereselor persoanelor,
deoarece prestează un serviciu public ce trebuie să țină cont de interesul tuturor beneficiarilor
acestuia.
e) persoana în cauză.

Curatela se instituie așadar de instanţa de tutelă sau de notar (în cazul curatelei succesorale
notariale). Astfel, curatela se instituie de către instanţa de tutelă, fie de la domiciliul celui
reprezentat, fie de la locul unde trebuie luate măsurile urgente, fie de la ultimul domiciliu din ţară
al celui care lipseşte ori al celui dispărut, după caz (art. 179 C. civ.)
Curatela se poate institui de către instanța de judecată numai cu acordul persoanei în cauză.
Tocmai pentru că în cazul curatelei nu există premisa lipsei discernământului persoanei, va fi
necesar consimțământul persoanei în cauzăÎn cazul în care curatorul este numit fără
consimţământul celui reprezentat, deşi luarea acestui consimţământ este posibilă, actele săvârşite
de curatorul numit în aceste condiţii nu vor fi opozabile persoanei cu privire la care s-a dat decizia
de instituire a curatelei, căci ea nu a consimţit să fie ocrotită;
Numirea curatorului se face de instanţa de tutelă, cu acordul celui desemnat, printr-o
încheiere care se comunică în scris curatorului şi se afişează la sediul instanţei de tutelă, precum
şi la primăria de la domiciliul celui reprezentat
Poate fi numit curator orice persoană fizică având capacitate deplină de exerciţiu şi care
este în măsură să îndeplinească această sarcină. Când cel interesat a desemnat, prin act unilateral
sau prin contract de mandat, încheiate în formă autentică, o persoană care să fie numită curator,
aceasta va fi numită cu prioritate. Numirea curatorului poate fi înlăturată numai pentru motive
temeinice, aplicându-se prin asemănare Kdispoziţiile de la numirea tutorelui minorului (art. 114-
120 C. civ.)

3. Conținutul ocrotirii prin curatelă:

Prin instituirea curatelei persoanei capabile, capacitatea de exercițiu a persoanei ocrotite
nu este afectată, deoarece curatela nu are ca premisă lipsa discernământului persoanei, ci o
imposibilitate temporară de a-și exercita anumite drepturi subiective civile. Astfel cum se poate
observa din cazurile prezentate de art. 178 C.civ., toate au în vedere imposibilitatea exercitării unor
drepturi (în general de administrare a bunurilor) din cause care nu au legătură cu capacitatea civilă
a persoanei. Consecinţele acestui fapt sunt următoarele: cel reprezentat îl poate revoca oricând pe
curator; cel reprezentat poate încheia şi personal actul juridic; curatorul trebuie să lucreze conform
cu instrucţiunile pe care i le dă cel ocrotit şi să ţină seama de cauza instituirii curatelei;
 Curatela persoanei capabile este supusă aplicării regulilor de la mandat [art. 183 alin. (1)
C. civ.]. În acest caz, instanţa de tutelă poate stabili limitele mandatului şi poate da instrucţiuni
curatorului, în locul celui reprezentat, în toate cazurile când acesta din urmă nu este în măsură să
o facă. La cererea persoanei interesate ori din oficiu, instanţa de tutelă îl va învesti pe curator
numai cu drepturile şi obligaţiile unui administrator însărcinat cu simpla administrare a bunurilor
altuia. Instanţa de tutelă poate lua această măsură şi dacă apreciază că ea se impune [art. 183 alin.
(1) teza a II-a C. civ.].
Activitatea curatorului trebuie să se circumscrie scopului care a fost avut în vedere la
instituirea curatelei.

4. Încetarea curatelei:
La încetarea curatelei capabilului, trebuie să distingem între încetarea funcţiei curatorului
şi încetarea măsurii curatelei
Funcţia curatorului poate înceta fie prin consimţământul, exprimat în acest sens, al
persoanei reprezentate (revocarea curatorului), chiar dacă nu au dispărut cauzele care au condus la
instituirea curatelei, fie la cererea curatorului, după trecerea a 3 ani de la numire. Pentru motive
temeinice, curatorul poate cere înlocuirea sa şi înaintea împlinirii termenului de 3 ani
Curatela încetează prin ridicarea ei, dacă au dispărut împrejurările care au determinat
instituirea ei sau prin încetarea din viață a persoanei aflată sub curatelă. Așadar, în această situație
se consolidează caracterul temporar și exceptional al curatelei
Măsura curatelei va înceta prin ridicarea ei ca urmare a dispariţiei cauzelor care au
determinat-o. În acest sens, art. 185 C. civ. prevede: Dacă au încetat cauzele care au provocat
instituirea curatelei, aceasta va fi ridicată de instanţa de tutelă la cererea curatorului, a celui
reprezentat sau a celor prevăzuţi la art. 111 C.civ.