Student: BERECHET DĂNUȚ-PETRONEL

Curs: DREPT CIVIL

Prof. Coordonator:Lector.Univ.Dr. PARASCHIV PEȚU

PROTECŢIA UNOR CATEGORII DE PERSOANE CAPABILE. CURATELA

Curatela este instituţia prin care se realizează ocrotirea temporară şi subsidiară a

persoanei fizice capabile, aflată în anumite situaţii expres prevăzute de lege, care o împiedică
să-şi exercite drepturile, să-şi îndeplinească obligaţiile şi să-şi apere interesele1.
Ocrotirea se face prin instituirea curatelei persoanei capabile. Curatela capabilului
este reglementată în art. 178-186 NCC, în mod asemănător cu reglementarea din vechiul Cod
al familiei.
Felurile curatelei. Există 2 feluri de curatelă, cu regim juridic distinct:
- curatela specială a incapabilului (minorului2 şi interzisului), căreia i se aplică
regulile de la tutelă;
- curatela capabilului, căreia i se aplică regulile de la mandat, cu excepţia cazului
prevăzut în art. 183 alin. (1) NCC, în care, la cererea persoanei interesate ori din oficiu,
instanţa de tutelă va hotărî că se impune învestirea curatorului cu drepturile şi obligaţiile unui
administrator însărcinat cu simpla administrare a bunurilor altuia (în temeiul dispoziţiilor
cuprinse în Cartea a III-a, Titlul V NCC, art. 792 şi urm.). În acest caz, curatorul este supus
aceloraşi reguli ca şi tutorele minorului, care este însărcinat cu administrarea simplă, aşa cum
rezultă din art. 142 alin. (1) NCC.

2. Cazurile de instituire a curatelei capabilului

Aceste cazuri sunt prevăzute de art. 178 NCC (vechiul art. 152 C. fam.) 3, dar
şi de alte acte normative. Această situaţie rezultă din acelaşi articol – 178 NCC – , care
dispune că „În afară de cazurile prevăzute de lege”, instanţa de tutelă poate institui curatela:
a) dacă, din cauza bătrâneţii, a bolii sau a unei infirmităţi fizice, o persoană, deşi capabilă,
nu poate, personal, să îşi administreze bunurile sau să îşi apere interesele în condiţii
corespunzătoare şi, din motive temeinice, nu îşi poate numi un reprezentant sau un
administrator;
b) dacă, din cauza bolii sau din alte motive, o persoană, deşi capabilă, nu poate nici
personal, nici prin reprezentant, să ia măsurile necesare în cazuri a căror rezolvare nu suferă
amânare;
c) dacă o persoană, fiind obligată să lipsească vreme îndelungată de la domiciliu, nu a
lăsat un mandatar sau un administrator general;
d) dacă o persoană a dispărut fără a exista informaţii despre ea şi nu a lasat un mandatar sau
un administrator general.
3. Persoanele care pot solicita instituirea curatelei

Instituirea curatelei se face la cerere sau din oficiu. În acest sens, art. 182 alin. (1)
NCC [vechiul art. 154 alin. (1) C. fam.] prevede: „Curatela se poate institui la cererea celui
care urmează a fi reprezentat, a soţului său, a rudelor sau a celor prevăzuţi la art. 111” (adică a
persoanelor apropiate, a administratorilor şi locatarilor casei în care locuieşte cel care urmează
să fie pus sub curatelă; serviciului de stare civilă, notarului public, cu prilejul deschiderii unei
proceduri succesorale; instanţelor judecătoreşti, reprezentanţilor Ministerului Public şi ai
poliţiei; organelor administraţiei publice locale, instituţiilor de ocrotire, precum şi a oricărei
alte persoane).

1
2

3
 4. Persoanele care pot fi curator

Poate fi numit curator orice persoană fizică având capacitate deplină de exerciţiu şi
care este în măsură să îndeplinească această sarcină.
Când cel interesat a desemnat, prin act unilateral sau prin contract de mandat, încheiate
în formă autentică, o persoană care să fie numită curator, aceasta va fi numită cu prioritate.
5. Instanţa competentă şi procedura de instituire a curatelei

Curatela se instituie de instanţa de tutelă de la domiciliul celui reprezentat sau de la

locul unde trebuie luate măsurile urgente, fie de la ultimul domiciliu din ţară al celui care
lipseşte sau al celui dispărut, după caz (art. 179 NCC).
Art. 182 alin. (2) [vechiul art. 154 alin. (2) C. fam.] stabileşte: „Curatela nu se poate
institui decât cu consimţământul celui reprezentat, în afară de cazurile în care consimţământul
nu poate fi dat”; numirea curatorului se face printr-o încheiere care se comunică în scris
curatorului şi se afişează la sediul instanţei de tutelă, precum şi la primăria de la domiciliul
celui reprezentat.

6. Conţinutul curatelei4

Conţinutul ocrotirii prin curatelă a persoanelor capabile se exprimă în următoarele

reguli esenţiale (principii):
- sunt aplicabile regulile de la mandat [art. 183 alin. (1) NCC – vechiul art. 155 alin.
(1) C. fam.]. În acest caz, instanţa de tutelă poate stabili limitele mandatului şi poate da
instrucţiuni curatorului, în locul celui reprezentat, în toate cazurile când acesta din urmă nu
este în măsura să o facă [art. 183 alin. (2) NCC];
- instituirea curatelei nu afectează cu nimic capacitatea celui reprezentat [art. 181
NCC – vechiul art. 153 C. fam.];
- activitatea curatorului trebuie să se circumscrie cauzei ori motivului (scopului)
instituirii curatelei5.
Prin instituirea curatelei, cel reprezentat îşi păstrează capacitatea de exerciţiu, după
caz, deplină sau restrânsă pe care o avea. Aceasta înseamnă că el poate oricând să-l revoce
(expres sau tacit) pe curator şi să încheie el actul pentru care a fost numit curatorul.

7. Încetarea curatelei propriu-zise6

Din acest punct de vedere, trebuie să distingem între încetarea funcţiei curatorului şi
încetarea măsurii curatelei. Astfel:
-  încetarea funcţiei curatorului are loc fie atunci când cel reprezentat îi revocă
împuternicirea, fie la cererea curatorului, după trecerea a trei ani de la numire
[art. 184 NCC alin. (1) – vechiul art. 156 C. fam.]. Trebuie precizat faptul că revocarea poate avea
loc chiar dacă nu au dispărut cauzele instituirii curatelei, precum şi înaintea împlinirii celor 3 ani;
BIBLIOGRAFIE
- Dr. PARASCHIV PEȚU, DREPT CIVIL, PERSOANELE, Ediția a II-a,
actualizată, Editura Moroşan, Bucureşti, 2018

4
5