Sunteți pe pagina 1din 2

Comentariu art 943 Noul Cod De Procedura Civila BOROI Gabriel;colectiv, Codul de procedura civila comentat din 15-mar-2016,

Hamangiu
Comentariu la articolul 943 din Noul Cod De Procedura Civila
Comentariu
1.
Cadrul legal. Interdicţia judecătorească a fost definită în doctrină ca fiind acea măsură de ocrotire care poate fi dispusă
numai de către instanţa judecătorească atunci când persoana fizică este lipsită de discernământul necesar îngrijirii
intereselor sale din cauza alienaţiei sau debilităţii mintale şi care constă în lipsirea de capacitate de exerciţiu şi în instituirea
tutelei2794 .
2 7 9 G4 . B o r o i , D r e p t c i v i l . P a r t e a g e n e r a l ă . P e r s o a n e l e
P e r s o a n e l e , 2 0 1 0 ) , p . 4 2 5 .

Dispoziţiile referitoare la condiţiile punerii sub interdicţie se regăsesc în art. 164-177 NCC, iar procedura de soluţionare a
cererii de punere sub interdicţie este reglementată de art. 936-943 NCPC 2795 .
2 7 9 P5
e n t r u d e l i m i t a r e a i n t e r d i c ţ i e i j u d e c ă t o r e ş t i d e a n
s e v e d e a , p e l a r g , G . B o r o i , P e r s o a n e l e , 2 0 1 0 , p . 4 2 5

2.
Condiţii. Condiţiile punerii sub interdicţie sunt prevăzute de art. 164 NCC, respectiv:
a) persoana care urmează a fi pusă sub interdicţie să nu aibă discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele
sale.
Astfel cum s-a arătat în practica judiciară, punerea sub interdicţie se constituie într-o măsură de protecţie a persoanelor
cu privire la care s-a constatat instalarea unei boli psihice sau existenţa unei insuficiente dezvoltări psihice, afecţiuni care
abolesc discernământul (iar nu doar îl diminuează). Absenţa acestei componente a capacităţii psihice împiedică, la rândul
său, înţelegerea conţinutului şi a consecinţelor faptelor/actelor pe care le presupune îngrijirea propriilor interese2796 .
2 7 9J 6u d . B o t o ş a n i , s e n t . c i v . n r . 7 9 / 2 0 1 4 , p o r t a l . j u s t . r

Luarea măsurii este condiţionată de existenţa unei stări de tulburare mintală cu caracter general şi permanent, o slăbire
trecătoare a facultăţilor mintale nefiind de natură să determine luarea unei asemenea măsuri, fiind făcută în această manieră
diferenţierea faţă de situaţia în care o persoană, deşi capabilă, deci cu discernământ, nu poate să-şi administreze bunurile şi
să-şi apere interesele în condiţii mulţumitoare din cauza bătrâneţii, a unei infirmităţi fizice sau psihice, împrejurări ce pot
genera punerea sub curatelă a persoanei în cauză2797 ;
2 7 9J 7u d . B o t o ş a n i , s e n t . c i v . n r . 3 1 / 2 0 1 2 , p o r t a l . j u s t . r

b) cauza lipsei de discernământ să fie alienaţia ori debilitatea mintală.


Potrivit art. 211 din Legea nr. 71/2011, în sensul Codului civil, precum şi al legislaţiei civile în vigoare, prin expresiile
alienaţie mintală sau debilitate mintală se înţelege o boală psihică ori un handicap psihic ce determină incompetenţa psihică
a persoanei de a acţiona critic şi predictiv privind consecinţele social-juridice care pot decurge din exercitarea drepturilor şi
obligaţiilor civile.
3.
Persoanele care pot fi puse sub interdicţie. Având în vedere dispoziţiile art. 106 alin. (2) NCC, potrivit cărora
interdicţia judecătorească reprezintă o măsură de ocrotire a majorului, rezultă că sunt susceptibile de a fi subiectul pasiv al
acestei proceduri persoanele majore cu deplină capacitate de exerciţiu.
Însă, potrivit art. 164 alin. (2) NCC, pot fi puşi sub interdicţie judecătorească şi minorii cu capacitate de exerciţiu
restrânsă.
Astfel cum s-a arătat în doctrină, până la 14 ani punerea minorului alienat sau debil mintal sub interdicţie nu se justifică,
deoarece are acelaşi regim juridic cu interzisul judecătoresc, fiind incapabil. De la 14 ani, măsura de ocrotire a interdicţiei se
impune, având în vedere că, altfel, el dobândeşte capacitate de exerciţiu restrânsă2798 .
2 7 9C8 . T . U n g u r e a n u , D r e p t c i v i l . P a r t e a g e n e r a l ă . P e r s o

4.
Legitimare procesuală activă. Potrivit art. 165 NCC, interdicţia poate fi cerută de persoanele prevăzute la art. 111
NCC, care este aplicabil în mod corespunzător. Astfel, aplicând în mod corespunzător prevederile art. 111 lit. a)-d) NCC la
instituţia punerii sub interdicţie, apreciem că au legitimare procesuală activă pentru a cere punerea sub interdicţie:
a) persoanele apropiate persoanei a cărei punere sub interdicţie se urmăreşte, precum şi administratorii şi locatarii casei
în care locuieşte respectiva persoană;
b ) serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, cu prilejul înregistrării morţii unei persoane, precum şi
notarul public, cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale;
c) instanţele judecătoreşti, cu prilejul condamnării la pedeapsa penală a interzicerii exercitării drepturilor părinteşti;
d) organele administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă persoană.
Referitor la această ultimă categorie, evidenţiem faptul că legea foloseşte sintagma „orice altă persoană”, iar nu „ orice
altă persoană interesată”, cum o face în alte situaţii (spre exemplu, la declararea judecătorească a morţii), astfel că
persoana care formulează o cerere de punere sub interdicţie nu trebuie să justifice condiţia interesului. În doctrină2799 s-a
arătat că este vorba despre un interes general, public, pentru ocrotirea unei persoane care nu este capabilă să aibă grijă
singură de interesele sale.
2 7 9 V9 . L o z n e a n u , î n I . L e ş , T r a t a t , v o l . I I , 2 0 1 5 , p . 2
i n t e r e s u l – c o n d i ţ i e d e e x e r c i ţ i u a a c ţ i u n i i c i v i l e – ,
U n i v e r s u l J u r i d i c , B u c u r e ş t i , 2 0 1 3 ( c i t a t î n c o n t i n u a r

pag. 1 1/30/2017 : raluca.gheorghiu@ionescusava.ro


Comentariu art 943 Noul Cod De Procedura Civila BOROI Gabriel;colectiv, Codul de procedura civila comentat din 15-mar-2016, Hamangiu
Deoarece, potrivit art. 106 alin. (2) coroborat cu art. 104 NCC, punerea sub interdicţie judecătorească este o măsură de
ocrotire a persoanei fizice, care se stabileşte numai în interesul acesteia, apreciem că şi persoana în cauză poate să ceară,
ea însăşi, propria-i punere sub interdicţie2800 .
2 8 0 Î 0n a c e s t s e n s , a s e v e d e a I . D e l e a n u , V . M i t e a , S .
n o u ă c o n t r a d i c ţ i e a d r e p t u l u i . P r o b l e m a t i c a n u m i r i i t
n o u l u i C o d d e p r o c e d u r ă c i v i l ă , î n P . R . n r . 3 / 2 0 1 4 , p .

O astfel de acţiune poate fi pornită şi de către procuror, în condiţiile art. 92 alin. (1) NCPC coroborat cu art. 938 alin. (1)
teza finală NCPC.
5.
Caracterul procedurii. Având în vedere dispoziţiile art. 106 alin. (2) NCC, potrivit cărora punerea sub interdicţie
reprezintă o măsură de ocrotire, coroborat cu cele ale art. 527 NCPC, care stabilesc domeniul de aplicare al procedurii
necontencioase – şi anume „cererile pentru soluţionarea cărora este nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări
stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la (...) luarea unor măsuri legale de
supraveghere, ocrotire ori asigurare” –, apreciem că procedura de soluţionare a cererii de punere sub interdicţie este o
procedură necontencioasă2801 .
2 8 0 Î 1n s e n s c o n t r a r , r e s p e c t i v c ă e s t e v o r b a d e s p r e o p
D i n u , P r o c e d u r i s p e c i a l e , 2 0 1 3 , p . 7 3 ; V . L o z n e a n u , î

Apreciem că trimiterea de la art. 937 NCPC (referitor la conţinutul cererii) la art. 194 NCPC din procedura contencioasă,
iar nu la art. 530 din procedura necontencioasă, nu îndreptăţeşte calificarea acestei proceduri ca fiind una contencioasă,
aceasta reprezentând o simplă eroare legislativă. De asemenea, menţiunea din art. 940 NCPC la „citarea părţilor” iarăşi nu
constituie un argument în favoarea catalogării ca fiind o procedură contencioasă, atâta vreme cât şi în procedura
necontencioasă citarea poate fi obligatorie, dacă legea o prevede în mod expres, în acest sens fiind dispoziţiile art. 532 alin.
(1) NCPC.
6.
Cazuri. Legitimare procesuală. Potrivit art. 177 alin. (1) NCC, dacă au încetat cauzele care au provocat interdicţia,
instanţa judecătorească va pronunţa ridicarea ei.
În practica judiciară s-a arătat că menţinerea interdicţiei se justifică exclusiv în ipoteza existenţei în continuare a
discernământului abolit, datorată alienaţiei mintale ori debilităţii mintale, şi, corelativ, păstrării imposibilităţii persoanei
respective de a se îngriji de interesele sale. Drept urmare, încetând cauza care a provocat interdicţia, dispare fundamentul
legal al unei asemenea măsuri, gravă prin efectele sale, considerent pentru care se impune ridicarea interdicţiei2802 .
2 8 0 C2 . S . J . , s . c i v . , d e c . n r . 1 1 3 0 / 2 0 0 3 , î n E . R o ş u , D .
B u c u r e ş t i , 2 0 1 1 , p . 3 5 2 .

Cererea se poate introduce de cel pus sub interdicţie judecătorească, de tutore, precum şi de persoanele sau instituţiile
prevăzute la art. 111 NCC [art. 177 alin. (2) NCC].
Se poate observa că art. 177 alin. (2) NCC conţine o derogare de la dispoziţiile 32 NCPC, potrivit căruia una dintre
condiţiile de exercitare a acţiunii civile o reprezintă capacitatea procesuală, deoarece prevede faptul că inclusiv interzisul
judecătoresc poate promova o acţiune privind ridicarea interdicţiei, deşi acesta este lipsit de capacitate de exerciţiu, în urma
definitivării hotărârii de punere sub interdicţie.
7.
Judecarea cererii. Alineatul (1) al art. 943 NCPC prevede faptul că soluţionarea cererii de ridicare a interdicţiei se face cu
aceeaşi procedură ca şi în cazul punerii sub interdicţie, care se aplică în mod corespunzător.
Drept urmare, la primirea cererii, instanţa o va comunica procurorului, în cazul în care nu este el însuşi cel care
promovează acţiunea, acesta urmând a face demersurile prevăzute la art. 938 alin. (2) NCPC.
De asemenea, judecarea cererii de ridicare a interdicţiei se va face cu ascultarea interzisului, precum şi cu participarea
procurorului.
Apreciem că împotriva hotărârii de ridicare a interdicţiei se poate exercita aceeaşi cale de atac ca şi în cazul hotărârii de
punere sub interdicţie.
8.
Hotărârea de ridicare a interdicţiei. Potrivit art. 177 alin. (3) NCC, hotărârea prin care se pronunţă ridicarea interdicţiei
judecătoreşti îşi produce efectele de la data când a rămas definitivă.
Efectul ridicării interdicţiei constă în redobândirea capacităţii de exerciţiu a interzisului şi încetarea dreptului de
reprezentare al tutorelui.
Despre ridicarea interdicţiei judecătoreşti se face menţiune pe hotărârea prin care s-a pronunţat interdicţia
judecătorească – art. 943 alin. (2) NCPC. De asemenea, după ce hotărârea de ridicare a interdicţiei judecătoreşti a rămas
definitivă, instanţa care a pronunţat-o va comunica, de îndată, dispozitivul acesteia, în copie legalizată, instituţiilor prevăzute
la art. 941 alin. (1) NCPC.
Hotărârea de ridicare a interdicţiei nu este opozabilă terţilor decât de la data îndeplinirii formalităţilor de publicitate
prevăzute de lege, cu excepţia situaţiei în care terţii au luat cunoştinţă de ridicarea interdicţiei pe altă cale, potrivit art. 169
alin. (2) NCC.
BOROI Gabriel;colectiv, Codul de procedura civila comentat din 15-mar-2016, Hamangiu

pag. 2 1/30/2017 : raluca.gheorghiu@ionescusava.ro