UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

FACULTATEA DE DREPT

Masterul de criminalistică, psihologie judiciară în investigația penală

Analiza percheziției domiciliare din punct de vedere

teoretic și practic

Prof.univ.dr Student masterand,

Carmen Silvia Paraschiv Radu Elena-Florentina

București
2022

2
 Cuprins

Capitolul 1. Aspecte generale privind percheziția domiciliară...................................................................4

Capitolul 2. Noțiunea de domiciliu................................................................................................................5
Capitolul 3. Organul judiciar competent......................................................................................................6
Capitolul 4. Condiții privind efectuarea percheziției domiciliare..............................................................6
Capitolul 5.Procedura emiterii mandatului de percheziție domiciliară.....................................................7
Capitolul 6. Procedura efectuării percheziției domiciliare.........................................................................9
Capitolul 7. Efectuarea propriu-zisă a percheziției...................................................................................11
Capitolul 8. Identificarea și păstrarea obiectelor.......................................................................................12
Capitolul 9. Procesul -verbal de percheziție...............................................................................................12
Capitolul 10.Masuri privind obiectele sau înscrisurile ridicate................................................................13
Capitolul 11.Percheziția efectuată la o autoritate publică, instituție publică sau alte persoane juridice
de drept public..............................................................................................................................................14
Capitolul 12. Partea practica a analizei perchezitiei domicliare...............................................................14
BIBLIOGTRAFIE.......................................................................................................................................15

3
 Capitolul 1. Aspecte generale privind percheziția domiciliară

„Nimeni nu va fi supus imixtiunilor arbitrare în viaţa sa particulară, în familia sa, la

domiciliul său ori în corespondenţă nici al unor atingeri ale onoarei sau reputaţiei sale. Orice
persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri”- aceasta
sintagma releva inviolabilitatea persoanei şi domiciliului acesteia este consacrata in articolul 12 din
Declaraţia universală a drepturilor omului – adoptată şi proclamată de Adunarea Generală a O.N.U.
prin rezoluţia 217 din 10 decembrie 1948.
Percheziţia este un act de urmărire penală şi de criminalistică tactică prin care se caută şi se ridică,
din anumite locuri sau asupra unor persoane, obiecte ce prezintă importanţă pentru descoperirea şi
administrarea probelor într-o cauza penală sau pentru demascarea infractorului( Volonciu
N.,2007:98).
Un specialist al dreptului , apreciază percheziţia ca fiind un act procedural destinat
căutării şi ridicării unor obiecte care conţin sau poartă urme ale unei infracţiuni, a corpurilor delicte,
a înscrisurilor, fie cunoscute fie necunoscute organului judiciar şi care pot servi la aflarea
adevărului.(Stancu E,.,2001:87)
Percheziţia este o activitate de urmărire penală şi de tactică criminalistică ce constă în
căutarea, asupra unei persoane, în locuinţa sau locul ei de muncă ori în locuri deschise publicului a
obiectelor, valorilor sau înscrisurilor a căror existenţa ori deţinere este tăgăduită
Percheziția este un procedeu probatoriu prin care organele judiciare competente caută
obiecte și înscrisuri în vederea ridicării acestora pentru a fi utilizate ca mijloace de proba în
procesul penal.
Astfel ca, în unele cazuri, organele judiciare nu dețin date privind locul săvârșirii infracțiunii sau
persoana la care se află obiecte sau înscrisuri care pot constitui mijloace de probă necesare
soluționarii cauzei, însă, din înformațiile obținute în urma probelor administrate, se presupune
existența acestora.
În funcție de locul sau natura obiectelor, dar și a înscrisurilor prezentate , percheziția
poate fi domiciliară, corporala, informatică sau asupra unui vehicul.
Percheziția domicliară presupune în desfășurarea ei parcurgerea mai multor etape,
respectiv:deplasarea, blocarea, patrunderea in domiciliul de percheziționat și efectuarea percheziției
propriu- zise.(Aionitoaie C., 1992: 209)
Atât dispunerea, cât și efectuarea percheziției se vor face cu respectarea condițiilor prevăzute de
lege și cu respectarea demnității umane, fără a constitui o ingerință disproporționată în viața privată,
asa cum reiese din articolul 156 alin (2) din Codul de Procedură Penală.

4
 Capitolul 2. Noțiunea de domiciliu

Cadrul legislativ actual acordă o atenție importantă protejării domiciliului,iar

inviolabilitatea acestuia este considerată un drept fundamental, derivat din respectul pe care trebuie
să-l aibă o persoană în contextul exercitării drepturilor sale fundamentale.
Conform articolului 27 din Constituția României, domiciliul și reședința sunt inviolabile.Astfel ca,
nimeni nu poate pătrunde în domiciliul sau reședința unei persoane fără acordul acesteia din
urma.Din punct de vedere teoretic și practic, inviolabilitatea domiciliului exprimă juridic interdicția
pătrunderii în domiciliul unei persoane.Legea fundamentală instituie totuşi şi excepţii ale normelor
constituţionale expuse mai sus, precizând expres în art. 23 alin. 2 că: „Percheziţionarea, reţinerea
sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzută de lege”, iar,
potrivit art. 27 alin. 3 „Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi formele
prevăzute de lege”.
Exercițiul acestui drept nu face parte din categoria celor absolute , întrucât în Constituție,
care reprezintă Legea fundamentală există cazuri în care se poate deroga de la prevederile
articolului 27 alin.(1), respectiv:executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri
judecătorești; înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
apărarea securității naționale sau a ordinii publice; prevenirea răspândirii unei epidemii.
Protecția domiciliului constituie obiectul reglementării art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului. Acest articol vizează viața privată și de familie, și în egală măsură domiciliul și
corespondența , fiind parte din reglementarea europeană care protejează drepturi ce semnifică
respectul social datorat individului.Această protecție este justificată de importanța spațiilor în care
se desfășoară viața privată , în condițiile în care nu sunt neglijate nici imperativele publice.Există,
de asemenea și unele drepturi care sunt considerate intangibile, deoarece acestea nu permit
derogari( dreptul la viață, dreptul de nu fi supus la tortură), în schimb altele pot avea anumite
limitări, fiind permisă ingerința unei autorități publice în exercițiul lor , în cazurile prevăzute de
lege.
Conform articolului 157 din Codul de Procedură Penală , percheziția domiciliară ori a
bunurilor aflate în domiciliu poate fi dispusă dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la
săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană , ori la deținerea unor obiecte sau înscrisuri ce au
legatură cu o infracțiune și pune în lumină faptul că, percheziția poate conduce la descoperirea și
strângerea probelor cu privire la această infracțiune , la conservarea urmelor săvârșirii infracțiunii
sau la prinderea suspectului sau incluptaului.
De obicei, prin percheziție se urmărește descoperirea unor obiecte sau înscrisuri care au
fost ascunse și care, fiind identificate , sunt de natură să constituie elemente de informare în vederea
aflării adevarului, în scopul unei corecte și juste soluționari a cauzei .În acest sens, legea prevede
expres ca percheziția poate fi autorizată și efectuată dacă va conduce la descoperirea și strangerea
probelor cu privire la infracțiune sau la conservarea urmelor săvârșirii infracțiunii.
Referitor la noțiunea de domiciliul, aceasta are înțelesuri diferite . Spre exemplu, în dreptul
civil,domiciliul unei persoane fizice se aseamănă cu locul unde își are locuința principală. În dreptul

5
contituțional, noțiunea este mai complexă, cuprinzând atât domiciliul în sens civil, cât și reședința
unei persoane fizice. .(Crișu A., 2018:398)

Confrom articolului 8 din Convenție, termenul domiciliu înseamnă o noțiune autonomă,

care vizează nu doar spațiul legal ocupat sau dobândit, dar și orice alt spațiu de locuit, dacă există
legături suficiente și continue. Dreptul de proprietate nu afectează în mod direct definirea spațiului
ca domiciliu, însă legăturile afective sau cele cu caracter socio-economic pot atrag protecția
asigurată de prevederile articolului 8. Interpretarea extensivă a noțiunii de către Curtea Europeană
a fost dovedită de existența unor legături foarte puternice față de un anumit bun, astfel se adaugă un
nou termen și anume reședința noțiunii mai largi de domiciliu. Totodată, instanța europeană nu a
omis să extindă protecția prevăzută de articolul 8 din Convenție la sapțiile profesionale, având ca
obiectiv protejarea eficientă a drepturilor fundamentale .
Potrivit articolului,157 alin.(2) CCP, prin noțiunea de domiciliu se înțelege o locuință sau orice
spațiu delimitat în orice mod ce aparține ori este folosit de o persoană fizică sau juridică. Astfel,
rezultă din definiție faptul că sensul noțiunii de domicilu este constituit mai mult de aspecte ce țin
de descrierea locuinței sau a spațiului( aparține sau este folosit), a cărui întindere trebuie
determinată prin delimitarea sa în orice mod.
Altfel spus, putem include în noțiunea de ,,domiciliu″, în sensul legii procesuale penale, atât în
spațiul destinat locuinței unei persoane fizice, cât și sediul principal sau secundar al unei persoane
juridice, sediul unui cabinet individual de avocatură. .(Crișu A., 2018:397)

Capitolul 3. Organul judiciar competent

Potrivit articolului 158 alin.(1) CPP, percheziția domiciliară poate fi dispusă în cursul
umăririi penale, la solicitarea procurorului, de judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța
căreia i-ar reveni competența să judece cauza în primă instanță sau de la instanța corespunzătoare în
grad acesteia în a cărei circumscripție se află sediul parchetului din care face parte procurorul care
efectuează sau supraveghează urmărirea penală. Pe parcursul judecății, percheziția se dispune, din
oficiu sa la cererea procurorului, de către instanța învestită cu judecarea cauzei.
Legea reglementează o situație deosebită în care percheziția unui domiciliu poate fi încuviințat și de
către procuror. Confrom articolului158 alin.(3) CPP, dacă pe parcursul efectuării percheziției se
constată că au fost transferate probe, date sau că persoanele căutate s-au ascuns în locuri învecinate,
mandatul de percheziție este valabil, în condițiile legii, și pentru aceste locuri. Din această ipoteză,
din interpretarea legii rezultă faptul că percheziția se efectuează în baza mandatului deja emis de
judecător, iar procurorul încuviințează doar continuarea ei.

Capitolul 4. Condiții privind efectuarea percheziției domiciliare

Potrivit articolului 157 CPP, percheziția domiciliară ori a bunurilor aflate în domeniu
poate fi dispusă dacă există o suspiciune rezonabilă cu privire la comiterea unei infracțiuni de către

6
o persoană ori cu privire la deținerea unor obiecte sau înscrisuri ce au legătură cu o infracțiune.
Fiecare ipoteză poate justifica dispunerea percheziției, dacă: există presupunerea că percheziția
poate conduce la descoperirea și strângerea probelor cu privire la infracțiune, la conservarea
urmelor infracțiunii sau la prinderea suspectului ori inculpatului și dacă este începută urmărirea
penală.
Legea nu condiționează dispunerea percheziției de existența unui suspect sau inculpat în cauză,
condiția este esențialmente îndeplinită dacă urmărirea penală este începută în rem.Dispoziția
elimină posibilitatea unor abuzuri prin obținerea consimtamântului sub diferite forme pentru
efectuarea percheziției înafara unui cadru procesual care să garanteze în mod efectiv dreptul la
aparare.
Doar după declanșarea procesului penal, când este deja cunoscută fapta infracționala pentru care se
efectueaă urmărirea penală, poate fi motivată efectuarea unui percheziții domiciliare.
Dispozițiile referitoare la percheziția domicilară privesc domiciliul, cât și bunurile aflate în
domiciliu, iar procedeul probatoriu nu are ca scop doar identificarea și ridicarea unor înscrisuri sau
mijloace materiale de probă, ci și prinderea suspectului sau incluptaului.În cazul în care se
urmărește în cursul urmăririi penale numai prinderea inculpatului sau a suspectului( pentru a fi adus
în fața organelor judiciare,daca prezența lui este necesară), scopul poate fi realizat și prin emiterea
unui mandat de aducere prin care se încuviințează pătrunderea fără consimtământ într-un domiciliu
sau sediu emis de judecătorul de drepturi și libertăți, așa cum reies din articolele 265-266 din Codul
de Procedură Penală. .(Crișu A., 2018:396)

Capitolul 5.Procedura emiterii mandatului de percheziție domiciliară

Pe parcursul urmăririi penale, percheziția se dispune de către judecătorul de drepturi și

libertății, la solicitarea procurorului. Această cerere a procurorului trebuie să cuprindă următoarele
aspecte:
 descrierea locului unde urmează a se efectua percheziția, iar dacă sunt suspiciuni rezonabile
privind existența sau posibilitatea transferării probelor, datelor sau persoanelor căutate în
locuri învecinate, urmate de descrierea acestor locuri;
 indicarea probelor ori a datelor din care rezulta suspiciunea rezonabila cu privire la
săvârșirea unei infracțiuni sau cu privire la deținerea obiectelor ori înscrisurilor ce au
legătură cu o infracțiune;
 indicarea infracțiunii, a probelor sau a datelor din care rezulta ca în locul în care se solicită
efectuarea percheziției se află suspectul ori incluptaul sau pot fi descoperite probe cu
privire la săvârșirea infracțiunii ori urme ale săvârșirii infracțiunii ;
 numele, prenumele și daca este necesar , descrierea suspectului sau inculpatului despre care
se bănuiește că se află la locul unde se efectuează percheziția , precum și indicarea urmelor
săvârșirii infracțiunii ori a altor obiecte despre care se presupune că există în locul unde
urmează a fi percheziționt.
Procurorul înaintează cererea împreună cu dosarul cauzei judecătorului de drepturi și libertăți.

7
Cererea prin care se solicită încuviințarea efectuării percheziției domiciliare se soluționează în
termen de 24 ore în camera de consiliu, fără citarea părților, cu participarea obligatorie a
procurorului.
Judecătorul dispune prin încheiere care nu este supusă căilor de atac, admiterea cererii, atunci când
este întemeiată și încuviințarea efectuării percheziției, emițând de îndată mandatul de percheziție
(încheiere care conține dispoziția judecătorului privind efectuarea percheziției).
Întocmirea minutei este obligatorie.Deși au natură diferită, încheierea instanței și mandatul de
percheziție au același cuprins și anume:
a) denumirea instanței
b) data și locul emiterii
c) numele, prenumele și calitatea persoanei care a emis mandatul de percheziție
d) perioada pentru care s-a emis mandatul, care nu poate depăși 15 zile,
e) scopul pentru care a fost emis
f) descrierea locului unde urmează a se efectua percheziția sau, daca este cazul și a locurilor
învecinate acestuia
g) numele sau denumirea persoanei la domiciliul, reședința ori sediul căreia se efectuează
percheziția, daca este cunoscută;
h) numele făptuitorului, suspectului sau inculpatului dacă este cunoscut;
i) descrierea făptuitorului, suspectului sau inculpatului despre care se bănuiește că se află în
locul unde se efectuează percheziția, indicarea urmelor săvârșirii infracțiunii sau a altor
obiecte despre care se presupune că există în locul unde urmează a fi percheziționat
j) mențiunea că mandatul de percheziție poate fi folosit o singură dată;
k) semnătura judecătorului și ștampila intanței.
Pe lângă aceste mențiuni, încheierea de admitere a cererii trebuie să cuprindă ăi motivarea
îndeplinirii condițiilor cerute de lege pentru efectuarea percheziției.Întrucât este un act de dispoziție
, trebuie indicate motivele care justifică această decizie.
Mandatul poate fi folosit o singură dată, iar perioada pentru care s-a emis nu poate depăși 15 zile.
Procurorul poate formula o noua cerere de efectuare a unei percheziții domiciliare în același loc
dacă au aparut, ori s-au descoperit fapte sau împrejurări noi, necunoscute la momentul soluționariii
cererii anterioare de către judecător. .(Crișu A., 2018:399)
Precizarea este necesară, întrucât judecatorul decide efectuarea percheziției la momentul la care
constată existența suspiciunii rezonabile pe baza probelor sau datelor prezentate de procuror.
Este posibil ca suspiciunea rezonabilă să nu mai existe după efectuarea percheziției, de
aceea se impune o nouă solicitare , cât și prezentarea unor fapte sau împrejurări noi, de natura celor
care justifică din nou percheziția. Aceeași logică impune solicitarea și emiterea unui nou mandat,
daca în cele 15 zile percheziția nu a fost efectuată din diferite motive, cât și faptul că cele 15 zile
curg de la data emiteriii mandatului de percheziție.
După trecerea acestei perioade nu mai există siguranța că suspiciunea rezonabilă
constatată la momentul dispunerii percheziției există și al momentul efectuării acesteia. Ca o
garanție a protejării dreptului la inviolabilitatea domiciliului, în cuprinsul actelor de autorizare a
perchezițiilor domiciliare vor fi precizate expres date cu privire la obiecte sau înscrisurile care
urmeză a fi identificate și ridicate, cât și cu privire la persoanele despre care se bănuiește că se afla

8
în locul unde se efectuează percheziția, conform articolului 158 alin (7) lit. I din Codul de
Procedură Penală.
Această reglementare corespunde jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în care se
precizează faptul că mandatul de percheziție nu poate oferi autorităților statului o discreție
nelimitată de a cauta orice doresc în domiciliul suspus unei astfel de măsuri. .(Crișu A.,2018:398)
Potrivit acestei practici, autorizarea perchezitiei nu trebie formulata în termeni generali,
judecătorul având obligația de a insera în actul de autorizare detalii cu privire la obiectele ce
urmează a fi căutate sau persoanele despre care se bănuiește că se afla în locul unde se efectuează
percheziția în scopul de a evita îngrădiri arbitrare ale dreptului la inviolabilitatea domiciliului.
În cursul judecății, instanța poate dispune din oficiu sau la cererea procurorului
efectuarea unei percheziții în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventivă a
inculpatului, precum și în cazul în care există suspiciuni rezonabile că în locul unde se solicită
efectuarea percheziției există mijloace materiale de probă care au legătura cu infracțiunea ce face
obiectul cauzei.Procedura de emitere a mandatului prevăzută în articolul 158 alin (2)-(8) din Codul
de Procedură Penală se va aplica în mod corespunzator [nu sunt aplicabile dispozițiile prevăzute în
alin (9) a articolului 158 ceea ce conduce la concluzia că încheierea instanței de încuviințarea
cererii poate fi atacată odata cu hotărârea pronunțată în cauză, conform art 408 din Codul de
Procedură Penală].

Capitolul 6. Procedura efectuării percheziției domiciliare

Mandatul de percheziție emis de către judecător se comunică procurorului, care ia

măsuri specifice pentru executarea acestuia. Această percheziție poate fi efectuată de procuror sau,
la decizia acestuia, de către organul de cercetare penală, însoțit, după caz, de lucrători operativi.
Conform articolului 27 alin(4) din Constituție, percheziția nu poate fi efectuată pe timpul nopții(nu
poate începe înainte de ora 6 sau după ora 20), cu excepția infracțiunilor flagrante sau când se
efectuează într-un local public deschis publicului la ora respectivă. Excepția în cazul infracțiunilor
fragrante este dovedită de necesitatea identificării a unor bunuri care sunt căutate în timpul
comiterii infracțiunii, astfel există pericolul dispariției acestora.
În cazul localului public, de fapt,percheziția nu vizează un domiciliu, ci o adresă care prin
destinație, este accesibilă nu numai între orele 600-2000. Cu toate ca legea nu mai cuprinde
prevederile exprese, pentru a obține efectul dorit, percheziția începută între orele 600-2000 poate
continua și în timpul nopții, astfel că există pericolul dispariției sau sustragerii de la control a
obiectelor căutate.Interdicția efectuării percheziției în timpul nopții este motivată de faptul că o
acțiune a autorității publice poate produce efecte nedorite, nu numai persoanei vizate, dar și
membrilor familiei sale,cât și celor care locuiesc în apropiere. Totodată, o percheziție efectuată în
timpul zilei oferă mai multe garanții în ceea ce privește corectitudinea, dar și posibilitatea de
depistare, găsire a bunurilor căutate. Înainte de începerea percheziției, procurorul sau organul de
cercetare penală desemnat se legitimează și înmânează o copie a mandatului emis de judecător
persoanei la care se va efectua percheziția, reprezentantului acestuia, sau a unui membru a familiei,
iar în lipsă, oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exercițiu care cunoaște persoana la care
9
se va efectua percheziția și dacă este cazul custodelui.În cazul percheziției efectuate la sediul unei
persoane juridice, mandatul de percheziție se înmânează reprezentantului acestuia, sau în lipsa
reprezentantului, oricărei alte persoane cu capacitate deplină de exercițiu care se află în sediu ori
este angajat al persoanei juridice respective. .(Crișu A.,2018:395)
Dupa legitimarea și aducerea la cunoștintță despre efectuarea percheziției, persoanei la care se va
efectua percheziția, reprezentantului acesteia , sau celorlate persoane prevăzute de lege li se solicită
predarea de buna voie a persoanelor sau obiectelor căutate.Percheziția nu se mai efectuează dacă
persoanele sau obiectele indicate în mandat sunt predate, conform articolului 159 alin (8) teza a
doua din Codul de Procedură Penală. Prevederea este firească întrucât, dacă obiectele sunt predate
dispare necesitatea efectuării percheziției,ca modalitate de căutare și identificare a obiectelor și
înscrisurilor în vederea ridicării și folosirii lor ca mijloace de probă.
Potrivit articolului 158 alin ( 3) din Codul de Procedură Penală în cazul în care în timpul efectuării
percheziției se constată că au fost transferate probe, date sau ca persoanele căutate s-au ascuns în
locuri învecinate, mandatul de percheziție este valabil în condițiile legii și pentru aceste locuri.
Daca astfel de ipoteze apar în timpul efectuării percheziției, procurorul (care efectuează percheziția
domiciliară) va încuviința continuarea efectuării percheziției, prin extindere la locurile învecinate.
Totodată, organul judiciar care efectuează percheziția în ipoteza extinderii acesteia și la
locuri învecinate, în condițiile articolului 158 alin ( 3) din Codul de Procedură Penală,va înștiința
persoanele din aceste spații cu privire la extinderea efectuării percheziției.
Din reglementare rezultă că percheziția va fi efectuată în baza mandatului deja emis în condițiile
legii (de catre judecător) potrivit articolului 27 alin (4) din Constituția României, percheziția
dispunându-se numai de către judecător .
Interpretarea este în sensul precizărilor cuprinse în articolul 158 alin (2) litera a) din Codul de
Procedură Penală (în care se află mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă cererea
procurorului de emitere a mandatului de percheziție ) și al dispozițiilor articolului 158 alin (7) lit f)
( încheierea și mandatul de percheziție trebuie să cuprindă printre altele, date cu privire la
descrierea locului unde urmează a se efectua percheziția, sau, daca este cazul și al locurilor
învecinate acestora.
În acest context, mandatul acoperă și cazurile în care percheziția ar putea fi extinsă,
referitor la locurile deja menționate în cuprinsul sau.Persoanei la care e va efectua percheziția, sau,
dupa caz, celui care este desemnat potrivit legii i se aduce la cunoștință faptul că are dreptul ca la
efectuarea percheziției să participe un avocat. Daca e solicitat prezența unui avocat, începerea
percheziției este amânată până la sosirea acestuia, dar nu mai mult de două ore de la momentul la
care acest drept este comunicat, luându-se măsuri de conservare a locului ce urmează a fi
percheziționat. În acest sens, o reglementare complementară o conțin dispozițiile art 92 alin ( 5) din
Codul de Procedură Penală potrivit cărora în cazul efectuării percheziției domiciliare,
încunoștiințare avocatului cu privire la dată și efectuarea actului de urmarire penală se poate face
după prezentarea organului de urmarire penală la domicilul persoanei ce va fi percheziționată.
În cazuri excepționale ce impune efectuarea percheziționării de urgență, sau dacă
avocatul nu poate fi contactat, percheziția poate începe și înainte de expirarea termenului de două
ore. Persoanei pecheziționate i se va permite să fie asistat, ori reprezentată de o persoană de
încredere.

10
Când persoana la care se face percheziția este reținuta sau arestată, va fi adusă la percheziție, dacă
nu poate fi adusă, ridicarea de obiecte sau înscrisuri, precum și percheziția domiciliară se fac în
prezența unui reprezentat sau martor asistent.(Crișu A.,2018:396)
În mod excepțional, percheziția poate începe fără ca organul judiciar care o va efectua să
îndeplinească obligațiile arătate( înmânarea copiei mandatului copiei de percheziție, solicitarea
prealabilă de predare a persoanei sau a obiectelor),precum și fără informarea prealabilă privind
posibilitatea solicitării prezenței unui avocat ori a unei persoane de încredere dacă:
- este evident că se fac pregătiri pentru acoperirea urmelor sau distrugerea probelor ori a
elementelor ce prezintă importață pentru cauză,
- există suspiciunea ca în spațiul în care urmeză a se efectua percheziția se află o persoană a
cărei viață sau integritate fizică este pusă în pericol,
- există suspiciunea ca persoana căutată s-ar putea sustrage procedurii.
Cu toate acestea, în cazul în care în spațiul unde urmează a fi efectuată percheziția, aceasta se
efectuează în prezent unui martor asistent.
În aceste ultime două ipoteze , copia mandatului de percheziție se înmânează deîndată ce este
posibil.Pentru a da posibilitatea celui la care se efectuează percheziția să fie prezentă și să observe
în mod nemijlocit activitățile efectuate, este interzisă efectuarea în același timp cu percheziția a
oricăror acte procedurale în aceeași cauză care prin natura lor împiedică persoana la care se face
percheziția să participe la efectuarea ei.Totuși, această persoană nu va fi prezentă dacă, din motive
de tactică adoptată de organele judiciare, în aceeași cauză se desfășoară simultan mai multe
percheziții.
Considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 244/2017 din materia supravegherii tehnice
trebuie reținute în mod corespunzător și în materia percheziției domiciliare, fiind necesar să existe
un control a posteori al încuviințări( sub aspectul tuturor condițiilor prevăzute de lege) și al punerii
în executare a percheziției domiciliare. (Udroiu M.,2019: 324)

Capitolul 7. Efectuarea propriu-zisă a percheziției

Odată cu efectuarea percheziției domiciliare, în cazul în care posesorul nu este prezent

sau nu dorește să le deschidă de bunăvoie, organul judiciar are dreptul să deschidă, prin aplicarea
forței,încăperile, spațiile, mobilierul și alte obiecte în care s-ar putea găsi obiectele, înscrisurile,
urmele infracțiunii sau persoanele căutate.
Potrivit articolului 159 alin(12) CPP, la deschiderea acestora, organele specializate ce efectuează
percheziția trebuie să evite daunele nejustificate.
Altfel spus, organele judiciare care efectuează percheziția pot folosi forța, în mod adecvat și
proporțional, pentru a pătrundre într-un domiciliu numai dacă : există motive temeinice pentru a
anticipa rezistență armată sau alte tipuri de violență sau dacă există un pericol major cu privire la
distrugerea probelor, sau în cazul unui refuz sau dacă nu a fost primit niciun raspuns la solicitările
organelor judiciare de a pătrunde în domiciliu.
Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea nu numai a obiectelor și
înscrisurilor care au legatură cu fapta săvârșita pentru care se efectuează urmărirea penală.
11
Totuși, dacă se găsesc obiecte ori înscrisuri a căror deținere ori circulație este interzisă sau în
privința căror există suspiciunea că poate avea o legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care
acțiunea penală se pune în mișcare în oficiu se procedează la ridicarea lor.
De asemenea, pentru a oferi o mai mare credibilitate constatărilor, este permis ca locul în care se
desfășoară percheziția, precum și persoanele și obiectele găsite pe parcursul percheziționării să fie
fotografiate sau înregistrate audio-video.
Înregistrarea audio-video sau fotografiile efectuate sunt anexate procesului-verbal de percheziție și
fac o parte integrantă din acesta.
Potrivit articolului 35 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, efectuarea percheziției cabinetului unui
avocat sau a locuinței acestuia nu poate fi făcută de organele de cercetare penală, ci doar de
procuror.
(Udroiu M.,2019: 324)
Organul judiciar are obligația de a lua măsuri ca faptele și împrejurările din viața personală a celui
la care se efectuează percheziția și care nu au legătură cu cauza să nu devină publice.

Capitolul 8. Identificarea și păstrarea obiectelor

Obiectele sau înscrisurile găsite care au legătură cu fapta săvârșită se prezintă persoanei
de la care sunt identificate și ridicate și celor care asistă, pentru a fi recunoscute și a fi însemnatede
către aceasta spre neschimbare, după care se etichetează și se sigilează. Acele obiecte care nu pot fi
însemnate ori pe care nu se pot aplica etichete și sigilii se împachetează sau se închid, pe cât posibil
laolaltă, după care se pune sigiliul.
În situația în care sunt obiecte care nu pot fi săltate, acestea se lasă în păstrarea celui la care se află
sau a unui custode. Persoanei căreia i se înmânează spre păstrare obiectele i se aduce in vedere
faptul că are obligația de a le păstra și conserva , precum și de a le pune oricând la dispoziția
organelor de urmărire penală, la cererea acestora, sub sancțiunea prevăzută la articolul 275 CP
privind infracțiunea de sustragere sau distrugere de probe sau de înscrisuri.
În cazul în care se ridică probe pentru analiză, acestea se iau în dublu exempar și se sigilează. Una
dintre probe se lasă celui de la care se ridică, iar dacă acesta nu este prezent, se înmânează
reprezentantului său sau a matrotului asistent. Luarea acestor măsuri sunt esențiale și necesare
pentru eventualele constelații privind natura sau calitatea bunurilor ridicate.

Capitolul 9. Procesul -verbal de percheziție

Organul judiciar care efectuează percheziția trebuie să încheie un proces-verbal în care

se menționează toate activitățile efectuate și, bineînțeles, menționarea unor precizări cu privire la
ridicarea obiectelor și înscrisurilor găsite. Întrucât este un act procedural cu consecințe majore, în
cuprinsul articolului 161 CPP se precizează anumite elemente care trebuie regăsite în acest proces-
verbal, și anume: numele, prenumele și calitatea celui care îl încheie, numărul și data mandatului de

12
percheziție, locul unde este încheiat, data și orala care a început și ora la care s-a terminat
efectuarea percheziției, cu menționarea oricărei întreruperi intervenite, numele, prenumele ,
ocupația și asresa persoanelor ce au fost prezente la efectuarea percheziției, cu menționarea calității
acestora.
Un alt aspect fundamental, este efectarea informării persoanei la care se va efectua percheziția cu
privire la dreptul de a contacta un avocat care să participe la percheziție, descrierea amănunțită a
locului și condiților în care înscrisurile,obiectele sau urmele infracțiunii au fost descoperite și
ridicate, enumerarea și descrierea lor amănunțită, pentru a putea fi identificate și recunoscute;
mențiuni cu privire la locul și condițiile în care suspectul sau inculpatul a fost prins. Alte aspecte
esențiale sunt: obiecțiile și explicașiile persoanelor care au participat la efectuarea percheziției,
precum și mențiunile referitoare la înregistrarea audiovideo sau fotografiile efectuate; mențiunile
despre obiectele care nu au fost ridicate, dar au fost lăsate în păstrare, și mențiunile prevăzute de
lege pentru cazurile speciale .
Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină și la sfârșit de cel care îl încheie, de persoana la care
s-a făcut percheziția, de avocatul acesteia, dacă a fost prezent, precum și de persoanele ce au fost
prezente la efectuarea percheziției.Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa
semenze, se face mentiune despre aceasta, precum si despre motivele imposibilitatii refuzului d
asemna.
Copia de pe procesul verbal se lasa persoanei la care s-a facut percheziția sau de la care s-au ridicat
obiectele și înscrisurile ori reprezentantului acesteia sau celorlalte persoane indicate în cuprinsul
articolului 159 alin (5)- (6) din Codul de Procedură Penală.

Capitolul 10.Masuri privind obiectele sau înscrisurile ridicate

Cu ocazia efectuării percheziției, se iau o serie de măsuri privind obiectele ori înscrisurile
ridicate, care se asigure conservarea lor, cât și posibilitatea examinării în cursul procesului
penal.Organul de urmarire penală dispune ca obiectele, ori înscrisurile ridicate care constituie
mijloace de probă să fie după caz, atașate la dosar sau păstrate în alt mod, iar urmele săvârșirii
infracțiunii să fie ridicate și conservate. Dacă nu pot fi atașate la dosar, obiectele și înscrisurile
ridicate pot fi fotografiate, în acest caz, fotografiile se vizează și se atașează la dosar.Până la
soluționarea definitivă a cauzei, mijloacele materiale de probă se păstrează de organul de urmărire
penală sau de instanța de judecată la care se găsește dosarul, măsura necesară pentru a elimina
suspiciunile cu privire la înlocuirea sau dispariția obiectelor ori înscrisurilor ridicate cu ocazia
efectuării percheziției.
Obiectele și înscrisurile predate sau ridicate în urma percheziției și care nu au legătură cu cauza se
restituie persoanei căreia îi aparțin, cu excepția celor supuse confiscării, daca legea o prevede.
Obiectele ce servesc ca mijloc de probă, dacă nu sunt supuse confiscării pot fi restituite
persoanei căreia îi aparțin chiar înainte de soluționarea definitivă a procesului, afară de cazul când
prin acestă restituire s-ar putea stânjeni aflarea adevarului.În aceste cazuri, organul de urmarire

13
penală sau instanța de judecată pune în vedere persoanei căreia i-au fost restituite obiectele că este
obligată să le păstreze până la soluționarea definitivă a cauzei.
Alte măsuri pot fi dispuse în funcție de natura obiectelor ridicate ce servesc ca mijloc de probă, cum
sunt bunurile perisabile, obiectele din metal sau pietre prețioase,mijloacele de plată străine,titlurile
de valoare internă, obiectele de artă și de muzeu, colecțiile de valoare, sume de bani care, daca nu
este cazul a fi restituite se conservă sau se valorifică în condițiile prevăzute de lege.

Capitolul 11.Percheziția efectuată la o autoritate publică, instituție publică sau

alte persoane juridice de drept public

Dispozițiile privind efectuarea percheziției se aplică și în cazul în care aceste actiivități se

efectuează la o autoritate publică, instituție publică sau la alte persoane juridice de drept public, cu
următoarele precizări: organul judiciar se legitimează și înmânează o copie a mandatului de
percheziție reprezentantului autorității, instituției sau persoanei juridice de drept public. Percheziția
se efectuează în prezența reprezentantului autorității, instituției sau persoanei juridice de drept
public ori altei persoane cu capacitate deplină de exercițiu, totodată se efectuează o copie de pe
procesul -verbal de percheziție care se lasă reprezentantului autorității, instituției sau persoanei
juridice de drept public .
În ceea ce privește posibilitatea efectuării percheziției la sediul unităților publice sau a altor
persoane juridice, contradicții au existat și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului privind
sfera noțiunii de domiciliu, protejat confrom dispozițiilor articolului 8 din Convenție. Sabilindu-se
că prin noțiunea de ,,domiciliu‶ se înțelege în mod direct locul unde o persoană locuiește, trăiește în
mod permanent. Astfel, s-a acceptat ideea că locul profesional, de exercitare a profesiei, de
asemenea întră în noțiunea de domiciliu porivit articolului 8 din Convenție.

Capitolul 12. Partea practica a analizei perchezitiei domicliare

S-a constata existența unor neconcordanțe între proba ce a avut ca obiect frunzele ridicate
de la inculpatul V.M.C, în ziua de 13 octombrie 2004 care au fot cântărite inițial în aceeași zi, la
farmacia A, cu un cântar având masa de 5,5 grame și sigilate cu sigiliul tip MI nr.31470 (potrivit
procesului-verbal de constatare și procesului verbal de percheziție), numărul sigiliului fiind diferit
și în rezoluția parchetului, respectiv 31740, proba trimisă și supusă analizelor Laboratorului de
analize fizico-chimice droguri din cadrul I.G.P.R ce a avut ca obiect fragmente vegetale ( frunze) de
culoare verde- oliv, cântărite cu o balanță KERN (600 grame), avand masa de 5,85 grame si masa
netă de 2,08 grame, consumate integral în analiză, abaterea standard a cântăririi conform
specificației balanței fiind de 0.01 grame( conform procesului de predare, cântărire, primire a
14
probei)proba sigilată cu sigiuliul MI nr. 30660, gasit instact.Din comparaea mențiunilor cuprinse în
mijloacele de probă mai sus arătate au rezultat în mod concret inadvertențele, cu privire la proba
ridicată și cea supusă expertizării, în scopul identificării fragmentelor vegetale, respectiv a
existenței sau a substanței psihotrope, a canabisului datorate în principal, modalității de securizare a
autenticității acestora, prin numerele diferite ale sigiliului tip MI.
În consecință,nu se poate afirma cu certitudine că a existat o identitate între proba ridicată de la
inculpat și a cea supusa verificării analizelor de laborator, respectiv o unică probă care a facut
obiectul expertizării, ceea ce a creat un dubiu asupra concluziilor constatării tehnic-științifice
efectuate care a stabilit ca fragmentele vegetale (frunzele) înaintate în cauză aparțin genului
cannabis, în urme evidențiindu-se tetrahidrocanabinolul( THC),substanță psihotropă biosinstetizată
din planta cannabis , în condițiile în care masa probei expertizate a fost de 2,08 grame, diferita de
cea inițiala și consumată în procesul de laborat

BIBLIOGTRAFIE

 Crișu A,. Drept Procesual penal, Editura Hamangiu, 2018

 Constantin A., Tratat de Tactică Criminalistică, editura Carpați
 Stancu E., 2001 Criminalistica. Elemente de tehnica si de tactica a investigatiei penale, 2001
http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/22751

15