FACULTATEA DE DREPT

DREPT CIVIL. PERSOANELE - martie 2022

Identificarea persoanei fizice: Starea civilă

Reglementare Codul civil - Secţiunea a 3-a. Actele de stare civilă

Art. 98. Starea civilă. Starea civilă este dreptul persoanei de a se individualiza, în familie
şi societate, prin calităţile strict personale care decurg din actele şi faptele de stare civilă.
Art. 99. Dovada stării civile. (1) Starea civilă se dovedeşte prin actele de naştere, căsăto-
rie şi deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum şi prin certificatele de
stare civilă eliberate pe baza acestora.

(2) Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice şi fac dovada, până la înscrierea în fals,
pentru ceea ce reprezintă constatările personale ale ofiţerului de stare civilă şi, până la proba
contrară, pentru celelalte menţiuni.

(3) Hotărârea judecătorească dată cu privire la starea civilă a unei persoane este opozabilă
oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul.

(4) Dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit o anumită stare civilă a unei persoane,
iar printr-o hotărâre judecătorească ulterioară este admisă o acţiune prin care s-a contestat starea
civilă astfel stabilită, prima hotărâre îşi pierde efectele la data rămânerii definitive a celei de a
doua hotărâri.

Art. 100. Anularea, completarea, modificarea sau rectificarea actelor de stare civilă.
(1) Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe aces-
tea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive.

(2) Rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora se

poate face, din oficiu sau la cerere, numai în temeiul dispoziţiei primarului de la primăria care are
în păstrare actul de stare civilă.

(3) Starea civilă poate fi modificată în baza unei hotărâri de anulare, completare sau
modificare a unui act de stare civilă numai dacă a fost formulată şi o acţiune de modificare a
stării civile, admisă printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

(4) Hotărârea judecătorească prin care se dispune anularea, completarea sau modificarea
unui act de stare civilă, precum şi înregistrarea făcută în temeiul unei asemenea hotărâri sunt
opozabile oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul. Actul
administrativ prin care s-a dispus rectificarea unui act de stare civilă, precum şi înregistrarea
făcută în baza lui sunt opozabile oricărei persoane până la proba contrară.

1
 Art. 101. Înscrierea menţiunilor pe actul de stare civilă. Anularea, completarea, modi-
ficarea şi rectificarea unui act de stare civilă sau a unei menţiuni înscrise pe acesta, dispuse prin
hotărâre judecătorească rămasă definitivă ori, după caz, prin dispoziţie a primarului, se înscriu
numai prin menţiune pe actul de stare civilă corespunzător. În acest scop, hotărârea judecătoreas-
că rămasă definitivă se comunică de îndată, din oficiu, de către instanţa care s-a pronunţat ultima
asupra fondului.
Art. 102. Actele întocmite de un ofiţer de stare civilă necompetent. Actele de stare ci-
vilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public atribuţiile de ofiţer de stare civilă, cu
respectarea tuturor prevederilor legale, sunt valabile, chiar dacă acea persoană nu avea această
calitate, afară de cazul în care beneficiarii acestor acte au cunoscut, în momentul întocmirii lor,
lipsa acestei calităţi.
Art. 103. Alte mijloace de dovadă a stării civile. Starea civilă se poate dovedi, înaintea
instanţei judecătoreşti, prin orice mijloace de probă, dacă:
a) nu au existat registre de stare civilă;
b) registrele de stare civilă s-au pierdut ori au fost distruse, în tot sau în parte;
c) nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de stare civilă sau a extrasului
de pe actul de stare civilă;
d) întocmirea actului de stare civilă a fost omisă sau, după caz, refuzată.

Noțiune
Starea civilă reprezintă mijlocul prin care persoana fizica se individualizeaza, în familie și în
societate, prin calitățile strict personale care decurg din faptele și actele de stare civilă.
Institutia starii civile este reglementata de Codul civil, de Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de
stare civilă si de Metodologia cu privire la aplicarea unitara a dispozitiilor in materie de stare civila,
aprobata prin HG nr. 64/2011.
Starea civila izvoraste din actele și faptele de stare civilă si din hotărârile judecătorești, prin care
se soluționează acțiuni de stare civilă.
Starea civila este atat un mijloc de individualizare, un drept subiectiv nepatrimonial, cat si o
suma a calitatilor ce apartin unei anumite persoane fizice.
Ca mijloc de individualizare, starea civila este un drept subiectiv care confera titularului
urmatoarele posibilitati: posibilitatea de a se individualiza prin starea civila; posibilitatea de a
pretinde sa fie individualizata de catre altii prin starea sa civila; posibilitatea de a cere restabilirea
acestui drept, atunci cand este incalcat, prin forta coercitiva a statului.
Ca suma a calitatilor ce apartin unei anumite persoane fizice, starea civila cuprinde:
– calități privind filiația persoanei fizice: copil din căsătorie/din afara căsătoriei; copil cu
filiația stabilită/nestabilită; copil adoptat;

2
 – calități privind starea conjugală a persoanei: persoană căsătorită; persoană necăsătorită;
recasatorita/ divortat/
– sexul; vârsta.
Starea civila este strans legata de faptele de stare civilă, respectiv nașterea și moartea si de actele
juridice, cum sunt adoptia, casatoria, hotararile judecatoresti.
Nașterea persoanei fizice
Întocmirea actului de naștere. Pe baza nașterii se întocmește actul de naștere de către personalul
cu atribuții de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor sau din
cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul ori, după caz, de
către șeful misiunii diplomatice sau al oficiului consular de carieră, conform art. 14 ind. 1 din Legea nr.
119/1996.
Întocmirea actului de naștere se facepe baza următoarelor documente:
 declarația verbală a persoanelor prevăzute la art. 16 din Legea nr. 119/1996, respectiv:
o părinți,
o sau dacă este cazul medicul, persoanele care au fost de față la naștere, asistentul
social sau, după caz, persoana cu atribuții de asistență socială din unitatea
sanitară în care a avut loc nașterea sau oricare persoană care a luat cunoștință
despre nașterea copilului;
 actul de identitate al mamei și al declarantului;
 certificatul medical constatator al nașterii;
 certificatul de căsătorie al părinților, dacă este cazul.
Declararea nașterii se realizează după cum urmează:
 în termen de 30 de zile pentru copilul născut viu, de la data nașterii;
 în termen de 3 zile, de la data nașterii, pentru copilul născut mort;
 în termen de 24 de ore de la data decesului, în situația în care copilul născut viu a decedat
înăuntrul termenului de 30 de zile. Pentru copilul născut mort se întocmește numai actul de
naștere.
Conform art. 14 ind. 2 din Legea nr. 119/1996, după împlinirea termenului de 30 de zile,
întocmirea actului de naștere se va realiza la cererea scrisă a declarantului, cu aprobarea primarului
unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a produs evenimentul, cu avizul conform al serviciului
public comunitar județean de evidență a persoanelor sau, după caz, al Direcției Generale de Evidență

3
a Persoanelor a Municipiului București. În această situație, înregistrarea nașterii se realizează în termen
de 90 de zile de la data solicitării.
Obigația de a declara nașterea aparține oricăruia dintre părinți, iar dacă, din diferite motive,
aceștia nu o pot face, obligația declarării revine medicului, persoanelor care au fost de față la naștere,
asistentului social sau, după caz, persoanei cu atribuții de asistență socială din unitatea sanitară în care
a avut loc nașterea sau oricărei persoane care a luat cunoștință despre nașterea copilului
Potrivit art. 19 alin. 2 din Legea nr. 119/1996, întocmirea actului de naştere al copilului găsit se
face în termen de 30 de zile de la data găsirii acestuia, de către serviciul public comunitar de evidenţă a
persoanelor în a cărui rază administrativ-teritorială a fost găsit copilul, pe baza unui proces-verbal
întocmit şi semnat de reprezentantul serviciului public de asistenţă socială, de reprezentantul unităţii de
poliţie competente şi de medic, proces verbal care se întocmeşte în termen de 3 zile de la data găsirii
copilului,și care va cuprinde detalii privind data, locul şi împrejurările în care a fost găsit copilul, sexul
şi data presupusă a naşterii acestuia, stabilită de medic.
Conform art. 20 alin. 1 și 2 din Legea nr. 119/1996, „întocmirea actului de naştere, în cazul
copilului părăsit de mamă în unităţi sanitare, se face imediat după împlinirea termenului de 30 de zile de
la întocmirea procesului-verbal de constatare a părăsirii copilului, semnat de reprezentantul direcţiei
generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, de reprezentantul poliţiei şi de cel al unităţii
sanitare. Dacă identitatea mamei nu a fost stabilită în termenul prevăzut la alin. (1), serviciul public de
asistenţă socială în a cărui rază administrativ-teritorială a fost găsit copilul, pe baza documentaţiei
transmise de direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, are obligaţia să solicite, în
termen de 48 de ore, primarului competent să întocmească actul de naştere dispoziţia privind stabilirea
numelui şi prenumelui copilului şi să facă declaraţia de înregistrare a naşterii la serviciul public
comunitar de evidenţă a persoanelor. Dispoziţia privind stabilirea numelui şi prenumelui copilului se
emite de către primar în termen de 5 zile de la data solicitării”.

Moartea persoanei fizice

Încetarea din viață a persoanei fizice, indiferent că este fizic constatată sau este declarată prin
hotărâre judecătorească, trebuie să fie însoțită de existența actului de deces.
Întocmirea actului de deces se face cu respectarea următoarelor condiții:
 competența de întocmire a actului de deces aparține serviciului public comunitar local de evidenţă a
persoanelor sau, după caz, ofiţerului de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-

4
 teritoriale în a cărei rază s-a produs decesul;
 întocmirea actului de deces se realizează conform art. 32 ali. 1 din Legea nr. 119/1996, pe baza
certificatului medical constatator al decesului şi a declaraţiei verbale făcute de membrii familiei
decedatului sau, în lipsa acestora, de una dintre următoarele persoane:
a) medicul sau alt cadru din unitatea sanitară unde s-a produs decesul;
b) orice persoană care are cunoştinţă despre deces.
Conform art. 33 din același act normativ, declararea decesului se realizează:
 termen general aplicabil - 3 zile de la data încetării din viaţă a persoanei, termen în care se includ
atât ziua în care s-a produs decesul, cât şi ziua în care se face declaraţia;
 termen special – 48 de ore, calculate din momentul decesului sau al găsirii cadavrului, în cazul înn
care suntem în prezența uneia dintre următoarele circumstanțe:
 sinucidere; accident; alte cauze violente; gasirea unui cadavru.
Conform art. 35 din Legea nr. 119/1996, certificatul medical constatator al decesului, în care se
consemnează cauza decesului, se întocmeşte, ca regulă generală de către medic sau, în lipsa acestuia, de
către un cadru mediu sanitar care a făcut constatarea. În cazul în care, decesul s-a produs pe o navă sau
pe o aeronavă şi nu există medic la bord, constatarea decesului se va face în primul port sau aeroport de
escală, de către un medic, dacă durata călătoriei este sub 24 de ore, iar dacă aceasta depășește 24 de ore
până la primul port de escală, constatarea decesului se face de către comandant, împreună cu consiliul
de bord, şi se consemnează în jurnalul de bord.
Caracterele juridice ale starii civile. Fiind un drept personal nepatrimonial, starea civila are
caracterele juridice specifice drepturilor personale nepatrimoniale, respectiv:
a) opozabilitatea erga omnes;
b) inalienabilitatea;
c) imprescriptibilitatea;
d) personalitatea;
e) universalitatea.
Pe langa aceste caractere juridice, starea civila prezinta si un caracter specific si anume
indivizibilitatea. Aceasta consta in faptul ca o persoana are una si aceeasi stare civila indiferent de
raporturile juridice in care intra si indiferent de subiectele cu care interactioneaza.
Inregistrarile de stare civila
Notiune si categorii. Inregistrarile de stare civila sunt operatiunile juridice de consemnare, in

5
registrele de stare civila, a actelor si faptelor de stare civila, precum si a altor elemente prevazute de
lege, efectuate de autoritatile si functionarii cu atributii de stare civila.
Inregistrarile de stare civila se impart in doua categorii:
– inregistrari sub forma intocmirii actelor de stare civila, care au loc in cazul nasterii, casatoriei si
decesului;
– inregistrari sub forma inscrierii de mentiuni marginale in registrele de stare civila, care se
efectueaza in cazul modificarilor intervenite in starea civila.
Reguli aplicabile inregistrarilor de stare civila. Codul civil, Legea nr. 119/1996 cu privire la
actele de stare civilă si Metodologia cu privire la aplicarea unitara a dispozitiilor in materie de stare
civila, aprobata prin HG nr. 64/2011 prevede regulile aplicabile inregistrarilor de stare civila, dintre
care amintim:
– inregistrarile de stare civila se fac pe baza unei declaratii personale, scrisa sau verbala, a
persoanei interesate;
– actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public atribuţiile de
ofiţer de stare civilă, cu respectarea tuturor prevederilor legale, sunt valabile, chiar dacă acea persoană
nu avea această calitate, afară de cazul în care beneficiarii acestor acte au cunoscut, în momentul
întocmirii lor, lipsa acestei calităţi;

– pe baza inregistrarilor din registrele de stare civila se elibereaza certificatele de nastere,

si casatorie titularilor si reprezentantilor legali si certificatele de deces membrilor familie si altor
persoane indreptatite;

– cu exceptia cazurilor prevazute de lege, este interzis sa se faca stersaturi, razuiri,

prescurtari si adaugiri in actele de stare civila;
– nimeni nu poate retine actele de stare civila ale unei persoane;
Acțiunile de stare civilă:
Noțiune. Acțiunile de stare civilă reprezintă acțiuni care au ca obiect elemente ale stării civile ale
persoanei fizice. Acestea au ca scop modificarea, fie prin schimbarea, fie prin contestarea starii
civile a persoanei fizice.
Clasificare. Actiunile de stare civila se clasifica, in functie de finalitatea lor, in:
a) actiuni in reclamatie de stat;
b) actiuni in contestatie de stat;

6
 c) actiuni in modificare de stat.
Acțiunile în reclamanție de stat sunt acelea prin care se urmărește obținerea unei alte stări civile
față de cea anterioară. Sunt astfel de actiuni: actiunea in stablilirea maternitatii, actiunea in stabilirea
paternitatii copilului din afara casatoriei.
Acțiunile în contestație de stat sunt acelea prin care se urmărește înlăturarea unei stări civile
pretins nereală și înlocuirea ei cu alta. Sunt astfel de actiuni actiunea in tagaduirea paternitatii copilului
din casatorie, actiunea in contestarea filiatiei fata de tatal din casatorie, actiunea in anularea casatoriei.
Acțiunile în modificare de stat sunt acelea prin care se urmărește schimbarea pentru viitor a
starii civile a unei persoane. Este astfel actiunea de divort.
Hotararile judecatoresti prin care se solutioneaza actiunile de stare civila au efecte erga omnes.
Actele de stare civilă.
Noțiune. Actele de stare civilă sunt inscrisuri autentice prin care se dovedeste nasterea,
casatoria sau decesul unei persoane.
Actele de jstare civilă sunt actele de nastere, casatorie, deces, completate in registrele de stare
civila, certificatele eliberate pe baza acestora si duplicatele acestor certificate, eliberate in conditiile
legii.
Regimul juridic al actelor de stare civila.

Reconstituirea si intocmirea ulterioara a actelor de stare civila. Legea nr. 119/1996

stabileste conditiile in care poate avea loc reconstituirea si intocmirea ulterioara a actelor de stare civila.
In toate sitiatiile, aceste operatiuni au loc la cerere.
In ceea ce priveste reconstituirea actelor de stare civila, aceasta poate avea loc in urmatoarele
situatii:
– registrele de stare civila au fost pierdute sau distruse total sau partial;
– actul de stare civila a fost intocmit in strainatate si nu poate fi procurat certificatul sau extrasul
de pe
acest act.
Intocmirea ulterioara a actelor de stare civila poate avea loc daca:
– intocmirea actului de nastere sau deces a fost omisa sau refuzata, desi au fost depuse
actele necesare intocmiri acestora
– intocmirea actului de casatorie a fost omisa sau refuzata, desi a fost luat consimtamantul

7
 sotilor de catre ofiterul de stare civila.

Anularea, modificarea, rectificarea și completarea acelor de stare civilă. Anularea, completarea

sau modificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în
temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive. Rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise
pe marginea acestora se poate face, din oficiu sau la cerere, numai în temeiul dispoziţiei primarului de
la primăria care are în păstrare actul de stare civilă.
Starea civilă poate fi modificată în baza unei hotărâri de anulare, completare sau modificare a unui
act de stare civilă numai dacă a fost formulată şi o acţiune de modificare a stării civile, admisă printr-o
hotărâre judecătorească rămasă definitivă.
Hotărârea judecătorească prin care se dispune anularea, completarea sau modificarea unui act de
stare civilă, precum şi înregistrarea făcută în temeiul unei asemenea hotărâri sunt opozabile oricărei alte
persoane cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul.
Actul administrativ prin care s-a dispus rectificarea unui act de stare civilă, precum şi înregistrarea
făcută în baza lui sunt opozabile oricărei persoane până la proba contrară.
Anularea, completarea, modificarea şi rectificarea unui act de stare civilă sau a unei menţiuni
înscrise pe acesta, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă ori, după caz, prin dispoziţie a
primarului, se înscriu numai prin menţiune pe actul de stare civilă corespunzător. În acest scop,
hotărârea judecătorească rămasă definitivă se comunică de îndată, din oficiu, de către instanţa care s-a
pronunţat ultima asupra fondului.
Anularea actului de stare civilă reprezintă sancțiunea de drept care intervine în cazul
nerespectării normelor juridice edictate pentru valabila încheiere a actului de stare civilă si intervine in
urmatoarele situatii:
– actul de stare civila a fost intocmit intr-un registru necorespunzator;
– actul nu trebuia intocmit cu incalzarea competentei generale, materiale sau teritoriale;
– faptul sau actul de stare civila nu exista;
– nu s-au respectat prevederile legale la intocmirea actului de stare civila;
– mentiunea a fost inscrisa pe un alt act de stare civila;
– mentiunea a fost inscrisa cu un text gresit.
Modificarea actului de stare civilă vizează înscrierea unei mențiuni privind statutul civil al
titularului actului de stare civilă. Sunt astfel de iscrieri:

8
 – inscrierea recunoasterii sau a stabilirii ulterioare a filiatiei;
– inscrierea adoptiei, a anularii sau desfacerii acesteia;
– inscrierea divortului, anularii sau desfacerii casatoriei;
– inscrierea schimbarii pe cale administrativa a numelui de familie sau a prenumelui.
Rectificarea actului de stare civila are ca scop indreptarea unei erori materiale comise cu ocazia
inregsitrarilor de stare civila si se face prin dispozitie a primarului unitatii administrativ-teritoriale care
are in pastrare actul de stare civila.
Completarea actului de stare civilă reprezintă operațiunea de intregire a actului de stare civila cu
mentiunile omise si se poate face numai in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive.
Actele de stare civila fac dovada, până la constatarea falsului pentru ceea ce reprezintă
constatările personale ale ofițerului de stare civila si pana la proba contrară pentru celelalte mentiuni.