CURSUL 7

STAREA CIVILĂ

1. Reglementare legală. Noţiune.

Reglementarea legală a stării civile o găsim în:
- Codul civil, art. 98-103 (Secțiunea 3 “Actele de stare civilă”);
- Legea nr.119/1996 cu privire la actele de stare civilă;
- Metodologie din 2011 cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de
stare civilă.
Noțiune. Art. 98 C.civ. definește starea civilă ca dreptul persoanei de a se
individualiza, în familie şi societate, prin calităţile strict personale care decurg din actele
şi faptele de stare civilă. Doctrina anterioară Codului civil preciza că starea civilă
cuprinde ansamblul atributelor strict personale care contribuie la individualizarea
persoanei fizice ca subiect de drept în contextul raporturilor sale faţă de familie sau
societate.
Starea civilă se înfăţişează astfel ca un drept subiectiv şi ca un ansamblu de
calităţi strict personale, ce contribuie la o mai bună individualizare a subiectului de
drept.
Ca drept subiectiv, starea civilă cuprinde următoarele prerogative:
- posibilitatea omului de a se individualiza prin starea sa civilă;
- posibilitatea de a pretinde să fie individualizat prin starea sa civilă;
- posibilitatea de a recurge, în caz de nevoie la forţa de constângere a statului.
Ca sumă de calităţi personale, starea civilă cuprinde următoarele elemente:
bărbat, femeie, născut din căsătorie, născut din afara căsătoriei, născut din părinţi
necunoscuţi, adoptat, necăsătorit, căsătorit, divorţat, văduv, rudă, vârsta, etc. Din punct
de vedere al dreptul civil, interesează numai acele calităţi personale care au
semnificaţie pentru determinarea calităţii de subiect de drept civil a persoanei fizice.
Starea civilă este determinată prin lege. Persoana fizică nu poate să îşi modifice
direct starea civilă, însă are posibilitatea de a înfăptui acte şi fapte juridice care vor
atage schimbări în starea sa civilă.

1
 Izvoarele stării civile sunt împrejurările care pot atrage dobândirea sau
modificarea stării civile. Așa cum rezultă din art. 98 C.civ, izvoarele stării civile sunt
actele și faptele de stare civilă. Sunt fapte de stare civilă naşterea şi moartea. Vom
include în categoria actele de stare civilă: căsătoria, adopţia, recunoaşterea de filiaţie,
precum și actele de natură jurisdicțională (hotărârile instanţelor judecătoreşti pronunţate
în acţiunile de stare civilă).

2.Caracterele juridice ale stării civile

Starea civilă prezintă caracterele juridice specifice ale drepturilor
nepatrimoniale: opozabilitate erga omnes, legalitatea, indisponibilitatea (persoana fizică
nu poate să își înstrăineze starea civilă sau să renunțe la aceasta), imprescriptibilitate,
personalitate şi universalitate.
La aceste caractere juridice comune se adaugă şi un caracter specific stării
civile, şi anume, indivizibilitatea. Indivizibilitate exprimă ideea că persoana fizică are,
la un moment dat, una şi aceeaşi stare civilă faţă de toate celelalte subiecte de drept,
starea civilă neputând fi scindată; elementele care compun starea civilă alcătuiesc un
tot unitar, unic şi indivizibil.

3.Starea civilă şi posesia de stat (folosinţa stării civile)

Starea civilă nu trebuie confundată cu posesia de stat (folosinţa stării civile). O
persoană fizică are aceeaşi stare civilă la un moment dat, astfel, noţiunea de „stare
civilă” reflectă atributul de identificare in mod static. Posesia de stat are în vedere
dinamica atributului de identificare a persoanei, care este tocmai starea sa civilă.
În doctrina anterioară actualului Cod civil, posesia de stat era definită ca starea
juridică ce rezultă din întrunirea cumulativă a trei elemente: nomen, tractatus şi fama.
nomen înseamnă purtarea de către o persoană a numelui care corespunde stării civile
pretinse; tractatus înseamnă tratarea, considerarea de către cei apropiaţi ca fiind
persoana căreia îi aparţine starea civilă folosită; fama înseamnă recunoaşterea în
familie şi societate ca fiind persoana căreia îi aparţine starea civilă de care se
prevalează.

2
 Actual Cod civil reglementează posesia de stat în art. 410. Art. 410 alin.1
C.civ. definește posesia de stat ca fiind starea de fapt care indică legăturile de filiaţie
şi rudenie dintre copil şi familia din care se pretinde că face parte. Ea constă, în
principal, în oricare dintre următoarele împrejurări:
a) o persoană se comportă faţă de un copil ca fiind al său, îngrijindu-se de
creşterea şi educarea sa, iar copilul se comportă faţă de această persoană ca fiind
părintele său (tractatus);
b) copilul este recunoscut de către familie, în societate şi, când este cazul, de
către autorităţile publice, ca fiind al persoanei despre care se pretinde că este părintele
său (fama);
c) copilul poartă numele persoanei despre care se pretinde că este părintele
său (nomen).
Potrivit art. 410 alin.2 C.civ., posesia de stat trebuie să fie continuă, paşnică,
publică şi neechivocă.
Efectele posesiei de stat pot fi desprinse din dispozițiile art. 411 C.civ.:
(1) Nicio persoană nu poate reclama o altă filiaţie faţă de mamă decât aceea ce
rezultă din actul său de naştere şi posesia de stat conformă cu acesta.
(2) Nimeni nu poate contesta filiaţia faţă de mamă a persoanei care are o
posesie de stat conformă cu actul său de naştere.
(3) Cu toate acestea, dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit că a
avut loc o substituire de copil ori că a fost înregistrată ca mamă a unui copil o altă
femeie decât aceea care l-a născut, se poate face dovada adevăratei filiaţii cu orice
mijloc de probă.
Din art. 410 și 411 C.civ. rezultă că folosinţa stării civile produce importante
efecte juridice în ceea ce privește filiația față de mamă:
- generează prezumţia simplă că starea civilă folosită de persoană
corespunde realităţii; această prezumţie relativă poate fi combătută prin alte probe;
- posesia de stat unită cu actul de naştere concordant, creează prezumţia
absolută, irefragabilă, de existenţă a acelei stări civile; astfel, nicio persoană nu
poate reclama o altă filiaţie faţă de mamă decât aceea ce rezultă din actul său de

3
naştere şi posesia de stat conformă cu acesta și nimeni nu poate contesta filiaţia faţă
de mamă a persoanei care are o posesie de stat conformă cu actul său de naştere.
După cum observăm, art. 411 alin.3 C.civ. consacră o excepție, în cazul
substituirii de copil sau dacă fost înregistrată ca mamă a unui copil o altă femeie decât
aceea care l-a născut. În acest caz, se poate face dovada adevăratei filiaţii cu orice
mijloc de probă.

4.Acţiunile de stare civilă

Acţiunile de stare civilă sunt acțiuni în justiție care au ca obiect elemente ale
stării civile. Acţiunile de stare civilă se mai numesc şi acţiuni de stat. Acţiunile de stare
civilă se clasifică după mai multe criterii:

1.după obiectul sau finalitatea lor,distingem

-acţiuni în reclamaţie de stat prin care se urmăreşte recunoaşterea unei alte
stări civile decât cea de la data introducerii acţiunii (acţiunea în stabilirea maternităţii-
art.422-423 C.civ., acţiunea în stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei –
art.424-428 C.civ.;
- acţiuni în contestaţie de stat sunt acţiuni prin care se urmăreşte înlăturarea
unei stări civile, pretins nereale, şi înlocuirea ei cu alta pretins reală, adevărată
(acţiunea în tăgada paternităţii copilului din căsătorie – art. 429 - 433 C.civ.., acţiunea în
contestarea recunoaşterii de maternitate1 sau acţiunea în contestarea recunoaşterii de
paternitate (art. 420 C.civ.) acţiunea în nulitatea căsătoriei (art. 293 și urm. C.civ.),
acţiunea în nulitatea adopției (art. 479-480 C.civ.).; atât acțiunea în contestație de stat
cât și acțiunea în reclamație de stat produc efecte retroactive.
-acţiuni în modificare de stat sunt acţiuni prin care se urmăreşte modificarea
pentru viitor a stării civile, starea civilă anterioară nefiind contestată (acţiunea de divorţ
– art. 373 și urm. C.civ.., acţiunea în desfacerea adopţiei 476 C.civ.).

2. în raport de persoanele care pot să le exercite, deosebim:

1
Recunoașterea de maternitate este prevăzută de art.415 C.civ.

4
 - acţiuni ce pot fi intentate numai de titularii stării civile cu excluderea altor
persoane (acţiunea de divorţ, acţiunea în anularea căsătoriei );
- acţiuni ce pot fi intentate numai de titular, reprezentantul legal al
acestuia şi de procuror (acţiunea în stabilirea maternităţii, acţiunea în stabilirea
paternităţii, acţiunea în desfacerea adopţiei);
- acţiuni ce pot fi intentate de orice persoană interesată (acţiunea in
contestarea recunoaşterii de maternitate sau de paternitate, acţiunea în nulitatea
absolută a adopţiei sau a căsătoriei).

3.După corelaţia lor cu prescripţia extinctivă distingem:

-acţiuni imprescriptibile, categorie din care fac parte majoritatea acţiunilor de
stare civilă;
-acţiuni prescriptibile, care constituie excepţia (acţiunea în anularea căsătoriei,
adopţiei sau recunoaşterii de filiaţie, acţiunea în tăgada paternităţii, acţiunea în
stabilirea paternităţii copilului din afara căsătoriei );

5.Înregistrările de starea civilă

Înregistrările de stare civilă reprezintă operaţiunile juridice de consemnare, în
registrele de stare civilă, a actelor şi faptelor de stare civilă, precum şi a altor elemente
prevăzute de lege, operaţii efectuate în condiţiile legii de către organele cu atribuţii de
stare civilă.
Din dispoziţiile Legii nr.119/1996 rezultă că există două categorii de înregistrări
de stare civilă:
- înregistrări sub forma întocmirii actelor de stare civilă (se efectuează în cazul
înregistrării naşterii, căsătoriei şi decesului în actul de naştere, căsătorie şi deces);
- înregistrări sub forma înscrierii de menţiuni marginale pe registrele de stare
civilă (în cazul stabilirii filiaţiei prin recunoaştere sau acţiune în justiţie, în cazul
schimbării numelui pe cale administrativă, în cazul divorţului, adopţiei); menţiunile se fac
pe marginea actului de stare civilă, într-o rubrică marginală lăsată în acest scop (a se
vedea art. 43 și urm. din Legea nr. 119/1996).

5
 Potrivit art. 43 din Legea nr. 119/1996 (modif. prin Legea 119/1996), în actele de
naştere şi, atunci când este cazul, în cele de căsătorie sau de deces se înscriu menţiuni
cu privire la modificările intervenite în starea civilă a persoanei, în următoarele cazuri:
a)stabilirea filiaţiei prin recunoaştere sau hotărâre judecătorească definitivă şi
încuviinţarea purtării numelui;
b)contestarea recunoaşterii sau tăgăduirea paternităţii;
c)căsătorie, desfacerea, încetarea sau anularea căsătoriei;
d)adopţie, desfacerea, încetarea sau anularea adopţiei;
e)pierderea sau dobândirea cetăţeniei române;
f)schimbarea numelui;
g)deces;
h)rectificare, modificare, completare sau anulare a actelor de stare civilă ori a
menţiunilor înscrise pe ele;
i)schimbarea sexului, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti;
i1)instituirea, prelungirea, înlocuirea sau încetarea consilierii judiciare ori a tutelei
speciale;
j)punerea sub interdicţie judecătorească;
j1)ridicarea interdicţiei judecătoreşti;
k)ortografierea sau traducerea numelui.
Potrivit art. 85 din Metodologia din 2011, pe marginea actelor de naştere, de
căsătorie şi de deces se înscriu, după caz, menţiunile prevăzute în anexa nr. 38; în
situaţia în care, pentru operarea unei menţiuni, nu există text corespondent în anexa nr.
38, aceasta se înscrie cu avizul D.E.P.A.B.D.
Dintre actele și faptele de stare civilă care atrag inscrierea de mențiuni (potrivit
anexei 38 din Metodologie) amintim: inregistrarea actelor de naștere in situații speciale
(act reconstituit, act transcris sau act inregistrat tardiv) inregistrarea actelor de căsătorie
în cazuri speciale (act reconstituit, act transcris), inregistrarea decesului în situații
speciale (act reconstituit sau transcris), mențiunea de căsătorie, mențiunea de deces,
mențiuni privind recunoașterea paternității/maternității, tăgada paternității, stabilirea
filiației, schimbarea sexului, mențiuni privind adopția, mențiuni de divorț, mențiuni de
încetare a căsătoriei, mențiuni privind schimbarea numelui etc.

6
 Potrivit art. 8 din Legea nr. 119/1996, orice modificare intervenită în statutul civil
al unei persoane, fie ca urmare a întocmirii unui act de stare civilă, fie dispusă printr-o
hotărâre judecătorească definitivă, printr-un act administrativ ori notarial, se comunică
din oficiu, în termen de 10 zile lucrătoare de la data întocmirii actului de stare civilă sau
de la data comunicării hotărârii judecătoreşti ori a actului administrativ/notarial,
serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, primăriei
unităţii administrativ-teritoriale care a întocmit actul de naştere, de căsătorie sau de
deces al persoanei la care această modificare se referă, în vederea înscrierii
menţiunilor corespunzătoare ( art. 8 alin.1).
În cazul actelor de stare civilă transcrise în registrele de stare civilă ale
misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare de carieră ale României, modificările
prevăzute la alin. (1) intervenite în România se comunică din oficiu Direcţiei de Stare
Civilă a Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, în vederea înscrierii menţiunilor (art. 8
alin.2 din Legea nr. 119/1996).
Înscrierea în actele de stare civilă, pe baza documentelor prevăzute la alin.1, a
menţiunilor referitoare la modificarea intervenită în statutul civil se poate face atât la
cererea persoanei interesate cât și din oficiu (art. 8 alin.3 din Legea nr. 119/1996).
Centralizatorul înregistrărilor de stare civilă este actul de naştere. Potrivit art. 86
alin.1 din Metodologie, ofiţerul de stare civilă care înregistrează acte de stare civilă care
atrag după sine efectuarea de menţiuni pe alte acte de stare civilă trimite comunicări de
menţiuni, pentru a fi operate pe marginea actelor de naştere.
În cazul în care exemplarul I al actelor de naştere, de căsătorie sau de deces ale
unei persoane a fost întocmit şi se află în păstrarea aceluiaşi S.P.C.L.E.P sau a
aceleiaşi primării, ofiţerul de stare civilă operează menţiunea corespunzătoare pe
marginea acestuia, după care întocmeşte şi trimite comunicarea de menţiune la
structura de stare civilă din cadrul S.P.C.J.E.P. sau, după caz, D.G.E.P.M.B.., care are
în păstrare registrele de stare civilă - exemplarul II (art. 86 alin.2 din Metodologie).

7
 Organizarea înregistrărilor de stare civilă

Legea 119/1996 reglementează atribuțiile de stare civilă și categoriile de

persoane care indeplinesc atribuțiile de stare civilă în art. 3. Evocăm mai jos prevederile
art. 3:

Atribuţiile de stare civilă se îndeplinesc în cadrul (art.3 alin.1 din Lege):

a) serviciilor publice comunitare judeţene de evidenţă a persoanelor, Direcţiei
Generale de Evidenţă a Persoanelor a Municipiului Bucureşti, denumită în continuare
D.G.E.P.M.B., şi D.E.P.A.B.D2.;
b)serviciilor publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor;
c)primăriilor unităţilor administrativ-teritoriale unde nu sunt constituite servicii
publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor;
d)misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare de carieră ale României.

Sunt ofiţeri de stare civilă (art. 3 alin.2):

a)la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale din cadrul judeţelor: primarii
municipiilor, oraşelor şi comunelor, precum şi personalul care are atribuţii de stare
civilă;
b)la nivelul municipiului Bucureşti: primarul general al municipiului Bucureşti,
primarii sectoarelor şi personalul care are atribuţii de stare civilă din cadrul sectoarelor
municipiului Bucureşti;
c)la nivelul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare de carieră ale României:
şefii acestora.

Sunt ofiţeri de stare civilă cu atribuţii restrânse (art.3 alin.3):

a)personalul cu atribuţii de stare civilă din cadrul D.E.P.A.B.D.;

2
D.E.P.A.B.D - Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului
Afacerilor Interne utilizează şi valorifică datele din registrele informatice, gestionează şi administrează, potrivit
legii, Sistemul Informatic Integrat pentru Emiterea Actelor de Stare Civilă, denumit în continuare SIIEASC.
SIIEASC reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate cu mijloace informatice pentru dovedirea identităţii
persoanei, producerea, emiterea şi evidenţa actelor de stare civilă, a modificărilor intervenite în statutul persoanei,
necesare individualizării în familie, societate şi relaţia cu statul (art. 2 alin.7 și 8 din Legea nr. 119/1996).

8
 b)la nivelul judeţelor/municipiului Bucureşti: personalul cu atribuţii de stare civilă
din cadrul serviciilor publice comunitare judeţene de evidenţă a persoanelor, respectiv
al D.G.E.P.M.B (Direcţiei Generale de Evidenţă a Persoanelor a Municipiului
Bucureşti);
c)comandanţii de nave şi aeronave;
d)ofiţerii de stare civilă desemnaţi prin ordin al ministrului apărării naţionale sau,
după caz, al ministrului afacerilor interne, potrivit prevederilor art. 7 alin. (7).

Activităţile de stare civilă se realizează de către (art. 3 alin.4):

a)funcţionarii cu atribuţii de stare civilă din cadrul instituţiilor prevăzute la alin. (1)
lit. a);
b)ofiţerii de stare civilă din cadrul instituţiilor prevăzute la alin. (1) lit. b)- d).
(5)Primarii şi şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor consulare de carieră ale
României pot delega sau retrage, după caz, exercitarea atribuţiilor de ofiţer de stare
civilă viceprimarului sau secretarului unităţii administrativ-teritoriale ori altor funcţionari
publici din aparatul propriu, respectiv diplomatului care îndeplineşte funcţii consulare ori
unuia dintre funcţionarii consulari.
(6)Prin excepţie de la prevederile alin. (5), şefii misiunilor diplomatice şi ai oficiilor
consulare de carieră ale României pot delega sau retrage, după caz, exercitarea
atribuţiilor de ofiţer de stare civilă personalului angajat al Ministerului Afacerilor Externe
trimis în misiune permanentă sau temporară pe funcţii tehnico-administrative, care
prestează activitate consulară, în situaţiile în care diplomatul care îndeplineşte funcţii
consulare sau funcţionarul consular se află în imposibilitatea legală de a întocmi actul
de stare civilă.
(7)Ofiţerul de stare civilă nu poate întocmi acte de stare civilă când este parte
sau declarant.
(8) Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. 4 (24 septembrie 2023), ofiţerii de
stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare judeţene de evidenţă a
persoanelor/D.G.E.P.M.B. înscriu menţiuni în registrele de stare civilă ale serviciilor
publice comunitare de evidenţă a persoanelor/primăriilor din cadrul fiecărui
judeţ/municipiului Bucureşti, cu respectarea competenţei teritoriale, precum şi a

9
celorlalte dispoziţii prevăzute în prezenta lege, pentru soluţionarea unor situaţii
deosebite, cu aprobarea şefului serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a
persoanelor/directorului D.G.E.P.M.B.

Registrele de stare civilă. Art. 2 alin.1 din Legea nr. 119/1996 prevede că
actele de naştere, de căsătorie şi de deces se întocmesc în registre de stare civilă, în
două exemplare, ambele originale, şi se completează manual, cu cerneală specială de
culoare neagră. Exemplarul I al actelor de stare civilă întocmite la misiunile diplomatice
şi oficiile consulare de carieră ale României pot fi completate şi în sistem informatic.
(art. 2 alin.2 din Lege).
Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (1), exemplarul II al actelor de stare civilă se
întocmeşte în format electronic, dacă autorităţile publice locale au emis electronic
exemplarul II al actelor de stare civilă (alin.3 din Legea 119/1996).
Începând cu data de 24 septembrie 2023, exemplarul I al actelor de stare civilă
se completează informatic şi se păstrează în exemplarul I al registrelor de stare civilă
pe suport hârtie, iar exemplarul II se întocmeşte numai în format electronic, atât de
către ofiţerii de stare civilă din ţară, cât şi de către cei de la misiunile diplomatice şi
oficiile consulare de carieră ale României (art. 2 alin.4).
În caz de forţă majoră care face imposibilă completarea în sistem informatic,
actele de stare civilă exemplarul I se completează olograf, urmând ca după încetarea
forţei majore acestea să fie completate informatic (art. 2 alin.5).
Menţiunile ulterioare se înscriu în exemplarul II în format electronic de către
ofiţerul de stare civilă emitent şi se transmit informatic la primăria care are în păstrare
registrele de stare civilă exemplarul I, pentru a fi operate pe actele de stare civilă (art. 2
alin. 6).
Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul
Ministerului Afacerilor Interne, denumită în continuare D.E.P.A.B.D., utilizează şi
valorifică datele din registrele informatice, gestionează şi administrează, potrivit legii,
Sistemul Informatic Integrat pentru Emiterea Actelor de Stare Civilă, denumit în
continuare SIIEASC. SIIEASC reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate cu mijloace
informatice pentru dovedirea identităţii persoanei, producerea, emiterea şi evidenţa

10
actelor de stare civilă, a modificărilor intervenite în statutul persoanei, necesare
individualizării în familie, societate şi relaţia cu statul (alin.7 și 8 din Legea 119/1996).
(9)Datele cu caracter personal ale persoanelor fizice sunt protejate de legislaţia
specială şi nu pot fi prelucrate decât în condiţiile prevăzute de aceasta.

Potrivit art. 61 din Legea nr. 119/1996, numerotarea actelor se va face pe an

calendaristic. Registrele de stare civilă, precum şi fiecare an calendaristic se vizează,
pentru deschidere şi închidere, de către primar. Primul exemplar al registrelor de stare
civilă se păstrează la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau la
primăria unităţii administrativ-teritoriale unde s-a întocmit, iar al doilea exemplar se
înaintează serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a
persoanelor/D.G.E.P.M.B. Al doilea exemplar se înaintează în termen de 5 zile
lucrătoare de la încheierea controlului anual asupra activităţii ofiţerilor de stare civilă
efectuat de către structurile de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar
judeţean de evidenţă a persoanelor/D.G.E.P.M.B., dacă toate filele din registru au fost
completate ( art. 61 alin.21 din Legea nr. 119/1996).
Misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carieră ale României trimit, prin
Ministerul Afacerilor Externe, exemplarul I al actelor din registrele de stare civilă, pe
măsura completării lor, la Direcţia Publică de Evidenţă a Persoanelor şi Stare Civilă a
Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, împreună cu documentele primare pe baza
cărora s-a întocmit actul. Registrul cuprinzând exemplarul II al actelor de stare civilă se
trimite, în termen de 30 de zile de la data când toate actele din registru au fost
completate, la D.G.E.P.M.B (art. 61 alin. 22).
Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. 4 (24 septembrie 2023), exemplarul I al
registrelor de stare civilă se păstrează la serviciul public comunitar local de evidenţă a
persoanelor sau la primăria unităţii administrativ-teritoriale unde s-a întocmit, iar în cazul
misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare de carieră ale României acestea se transmit,
prin Ministerul Afacerilor Externe, la Direcţia Publică de Evidenţă a Persoanelor şi Stare
Civilă a Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti. Registrul de stare civilă exemplarul II se
păstrează electronic, iar o copie a acestuia se predă Serviciului Municipiului

11
Bucureşti/serviciilor judeţene al/ale Arhivelor Naţionale, după 100 de ani de la
întocmirea actelor de stare civilă (art. 61 alin. 2 3).
Ambele exemplare ale registrelor de stare civilă se trimit Arhivelor Naţionale,
după trecerea a 100 de ani de la data completării lor (art. 61 alin. 3).

Certificatele de stare civilă

Potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 119/1996 (modif. prin Legea nr.105/2022), pe
baza actelor de stare civilă se eliberează certificate/extrase multilingve de naştere şi de
căsătorie titularilor sau reprezentanţilor legali ai acestora, iar certificatele/extrasele
multilingve de deces membrilor familiei, persoanelor îndreptăţite ori, cu aprobarea
primarului unităţii administrativ-teritoriale care a înregistrat decesul, altor persoane care
justifică un interes legitim.
Certificatele de stare civilă/Extrasele multilingve se pot elibera şi altor persoane
împuternicite prin procură specială, precum şi avocaţilor împuterniciţi de către titulari
sau de către reprezentanţii legali ai acestora, în baza împuternicirii avocaţiale. În
certificatele/extrasele multilingve de stare civilă nu vor fi preluate titlurile de nobleţe,
chiar dacă au fost înscrise în unele acte de stare civilă.
În cazul în care certificatul de stare civilă nu a fost eliberat la data întocmirii
actului, eliberarea acestuia se face la cererea scrisă a persoanelor prevăzute la alin.
(1). Cererea se depune la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor
sau, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare registrul
de stare civilă sau de la domiciliul ori reşedinţa persoanei interesate potrivit alin. (1). În
cazul în care registrul de stare civilă nu se află în păstrarea autorităţii la care s-a depus
cererea, aceasta solicită eliberarea certificatului/extrasului multilingv serviciului public
comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, primăriei competente, în
termen de 3 zile (art. 10 alin.2 -4).
Se interzice modificarea sau completarea fără drept ori plastifierea certificatelor
de stare civilă. Certificatele de stare civilă plastifiate ori modificate sau completate fără
drept sunt nule. Nulitatea se constată de către ofiţerii de stare civilă, funcţionarii din
cadrul D.E.P.A.B.D. sau din cadrul serviciilor publice comunitare de evidenţă a

12
persoanelor ori ofiţerii de stare civilă din cadrul misiunilor diplomatice şi oficiilor
consulare de carieră ale României (art. 10 alin.9).
Certificatele de stare civilă eliberate de serviciul public comunitar local de
evidenţă a persoanelor sau, după caz, de primăria unităţii administrativ-teritoriale care a
înregistrat actele şi faptele de stare civilă sunt valabile şi în străinătate. Extrasele
multilingve sunt valabile numai în statele părţi ale Convenţiei nr. 16 a Comisiei
internaţionale de stare civilă (art. 10 alin. 12).
Certificatele de stare civilă/Extrasele multilingve se completează în sistem
informatic sau, după caz, cu cerneală specială de culoare neagră, în condiţiile legii (art.
10 alin.13).
De la data prevăzută la art. 2 alin. 4 (24 septembrie 2023), certificatele/extrasele
multilingve ale actelor de stare civilă se pot emite, transmite şi semna electronic (art. 10
alin.15).
În cazul în care autorităţile învestite cu atribuţii de stare civilă şi evidenţă a
persoanelor constată că unele date din cuprinsul unui certificat de stare civilă nu
corespund cu cele din actul pe baza căruia a fost eliberat, certificatul se reţine şi se
trimite serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz,
primăriei unităţii administrativ-teritoriale care a înregistrat actul, în vederea anulării şi
eliberării unui nou certificat (art. 11 alin.2 din Lege).

Extrasele. La cererea scrisă a D.E.P.A.B.D., a serviciilor publice comunitare

judeţene/locale de evidenţă a persoanelor, a Direcţiei Generale de Paşapoarte, a
serviciilor publice comunitare pentru eliberarea şi evidenţa paşapoartelor simple, a
oficiilor de stare civilă din cadrul primăriilor unităţilor administrativ-teritoriale unde nu
funcţionează serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, a instanţelor
judecătoreşti, a parchetelor sau a poliţiei, instituţiile deţinătoare transmit extrase pentru
uz oficial, însoţite, după caz, de copii ale înscrisurilor care au stat la baza întocmirii
actelor de stare civilă (art. 69 alin.1 din Legea nr. 119/1996).
Instituţiile cu atribuţii în protecţia copilului şi Autoritatea Naţională pentru
Cetăţenie pot solicita instituţiilor deţinătoare, în situaţii justificate, extrase pentru uz
oficial de pe actele de stare civilă (art. 119 alin.2 din Legea nr. 119/1996).

13
 În cazuri punctuale, temeinic justificate, extrase pentru uz oficial de pe actele de
stare civilă se eliberează la cererea notarilor publici, camerei notarilor publici, Uniunii
Naţionale a Notarilor Publici din România şi executorilor judecătoreşti (art. 69 alin.3).
Dispoziţiile alin. (1)-(4) sunt aplicabile şi în cazul solicitărilor adresate serviciilor
judeţene ale Arhivelor Naţionale/serviciului municipiului Bucureşti al Arhivelor Naţionale
pentru actele aflate în păstrarea acestora (art. 69 alin. 5).
La cererea scrisă a Ministerului Afacerilor Externe, adresată prin intermediul
D.E.P.A.B.D., Direcţia de Stare Civilă a Sectorului 1 al municipiului Bucureşti transmite
copii ale tuturor înscrisurilor care au stat la baza întocmirii actelor de stare civilă de
către misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carieră ale României (art. 69 alin. 6).

Conform art. 73 din Legea nr. 119/1996, D.E.P.A.B.D.(Direcţia pentru Evidenţa

Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date) îndrumă şi controlează, în condiţiile legii,
activitatea din domeniul stării civile la serviciile publice comunitare judeţene/locale de
evidenţă a persoanelor şi a structurilor de stare civilă din cadrul primăriilor unităţilor
administrativ-teritoriale unde nu funcţionează servicii publice comunitare locale de
evidenţă a persoanelor.
Serviciile publice comunitare judeţene de evidenţă a persoanelor/D.G.E.P.M.B.
organizează îndrumarea şi controlul metodologic al activităţii de stare civilă desfăşurate
de serviciile publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor şi primăriile din cadrul
unităţilor administrativ-teritoriale unde nu funcţionează servicii publice comunitare locale
de evidenţă a persoanelor de pe raza judeţului, respectiv a municipiului Bucureşti şi
dispun măsuri privind conservarea şi securitatea documentelor de stare civilă.
Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4), confecţionarea actelor de stare
civilă, a certificatelor de stare civilă şi a extraselor multilingve ale actelor de stare civilă,
precum şi a certificatelor de divorţ eliberate de ofiţerul de stare civilă se realizează,
centralizat, de către Imprimeria Naţională, la solicitarea D.E.P.A.B.D.

14
 Reguli privind înregistrările de stare civilă

Regulile înregistrărilor de stare civilă sunt prevăzute de Legea nr.119/1996 şi de

Metodologia din 2011 cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare
civilă. Ele pot fi clasificate în reguli generale şi reguli speciale vizând anumite
înregistrări în registrele de stare civilă. Legea nr.119/1996 şi Metodologia din 2011
cuprind reguli speciale privind înregistrarea naşterii, căsătoriei, divorţului, decesului,
adopţiei, recunoaşterii de filiaţie, schimbării numelui pe cale administrativă, etc. În cele
ce urmează ne vom referi pe larg doar la regulile generale de efectuare a înregistrărilor
de stare civilă.

Reguli generale privind înregistrările de stare civilă

- Înregistrarea actelor şi faptelor de stare civilă şi înscrierea menţiunilor se fac la

cerere, pe baza declaraţiei solicitantului, sau din oficiu, în condiţiile prevăzute de
prezenta lege3 (art.5 alin.1 din Legea nr.119/1996);
- Întocmirea actelor de stare civilă, precum şi înscrierea menţiunilor se fac în
limba română, folosindu-se alfabetul latin extins (art.5 alin.3 din Lege);
- Ofiţerul de stare civilă este obligat să verifice realitatea celor declarate şi
concordanţa acestora cu actele de identitate, certificatele de stare civilă şi cu celelalte
înscrisuri prezentate de declarant (art. 6 alin.1 din Lege);
- Actul de stare civilă, întocmit în baza declaraţiei, se semnează de către ofiţerul
de stare civilă şi, după caz, de către declarant sau de către soţi şi martori; de la data
prevăzută la art. 2 alin. (4), exemplarul I al actelor de stare civilă se semnează de către
ofiţerul de stare civilă şi, după caz, de către declarant sau de către soţi şi martori, iar
exemplarul II se semnează electronic; În cazul în care declarantul/soţii nu poate/pot
semna, ofiţerul de stare civilă menţionează aceasta pe actul de stare civilă, pe care îl
semnează; (art. 6 alin.2-4)

3
Înregistrările se fac din oficiu, pe baza comunicării organelor administrative sau judecătoreşti, în caz de schimbare
a numelui pe cale administrativă, de declarare judecătorească a morţii şi de adopţie.

15
 - Este interzis să se facă ştersături, răzuiri, prescurtări şi adăugări în actele de
stare civilă (art. 6 alin.5 din Lege);
- actele de stare civilă întocmite de o persoană care a exercitat în mod public
atribuţiile de ofiţer de stare civilă, cu respectarea tuturor prevederilor legale, sunt
valabile, chiar dacă acea persoană nu avea această calitate, afară de cazul în care
beneficiarii acestor acte au cunoscut, în momentul întocmirii lor, lipsa acestei calităţi
(art. 102 C.civ.);
- În cazul în care ofiţerul de stare civilă sau funcţionarul cu atribuţii de stare civilă
refuză să întocmească un act sau să înscrie o menţiune ce intră în atribuţiile sale,
persoana nemulţumită poate sesiza instanţa competentă, potrivit legii (art.9 din Lege);
- anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor
înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive
(art.57 alin.1 din Legea 119/1996); în același sens, dispune și art. 100 alin.1 C.civ.;
- pe baza actelor de stare civilă se eliberează certificate/extrase multilingve de
naștere, căsătorie sau deces; în certificatele de stare civilă nu vor fi preluate titluri de
nobleţe, chiar dacă au fost înscrise în unele acte de stare civilă (art. 10 alin.1); este
interzisă reţinerea certificatelor de stare civilă de către orice persoană, cu excepţia
cazurilor prevăzute de lege; În cazul în care autorităţile învestite cu atribuţii de stare
civilă şi evidenţă a persoanelor constată că unele date din cuprinsul unui certificat de
stare civilă nu corespund cu cele din actul pe baza căruia a fost eliberat, certificatul se
reţine şi se trimite serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după
caz, primăriei unităţii administrativ-teritoriale care a înregistrat actul, în vederea anulării
şi eliberării unui nou certificat (art. 11 din Lege).

6.Actele de stare civilă

Actele de stare civilă sunt înscrisuri constatatoare ce fac parte din registrul de
stare civilă şi care cuprind consemnarea de către organele de stat, cu respectarea legii,
a elementelor de stare civilă. Art. 1 din Legea nr.119/1996 prevede că „actele de stare
civilă sunt înscrisuri autentice prin care se dovedeşte naşterea, căsătoria sau decesul
persoanei. Acestea se întocmesc în interesul statului şi al persoanei şi servesc la

16
cunoaşterea numărului şi structurii populaţiei, a situaţiei demografice, la apărarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor”.
În sens restrâns, actele de stare civilă sunt actul de naştere, actul de căsătorie şi
actul de deces. În sens la larg, urmează a fi incluse în categoria actelor de stare civilă
atât cele trei acte cât şi certificatele eliberate pe baza lor.
În ceea ce priveşte natura juridică a actelor de stare civilă, în literatura juridică 4s-
a considerat că acestea au o natură juridică complexă sau mixtă, în sensul că această
natură trebuie determinată atât din punct de vedere al dreptului civil cât şi din punct de
vedere al dreptului administrativ. Pentru dreptul civil, actele de stare civilă reprezintă o
specie de acte autentice cu toate consecinţele juridice ce decurg din această calificare.
Pentru dreptul administrativ, actul de stare civilă este înscrisul doveditor- instrumentum-
al actului administrativ individual- negotium- care este tocmai înregistrarea de stare
civilă. Totodată actul de stare civil este şi un mijloc de evidenţă a populaţiei.

Reconstituirea şi întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă

Reconstituirea şi întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă sunt reglementate

de Legea nr.119/1996 în art.52-54.

Reconstituirea presupune un act de stare civilă cu existenţă anterioară, însă

datorită unor împrejurări prevăzute de lege, este neputinţă să se facă dovada acestuia
în prezent. Art.52 din Lege, reglementează 2 cazuri de reconstituire:
a. registrele de stare civilă au fost pierdute sau distruse în totalitate sau în parte;
acest caz se referă la situaţia în care ambele registre au fost pierdute sau distruse. În
cazul în care unul din exemplarele registrului de stare civilă este pierdut sau distrus, în
totalitate ori în parte, acesta se înlocuieşte printr-o copie întocmită de pe registrul
existent, care se certifică pentru conformitate de către ofiţerul de stare civilă (art.56).
b. actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate şi nu poate fi procurat
certificatul ori extrasul de pe acest act.

4
A se vedea G.Beleiu, Drept civil român.Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Editura Universul
Juridic, Bucureşti, 2007, p. 429.

17
 Întocmirea ulterioară a actului de stare civilă priveşte situaţii în care actul de
stare civilă nu a fost niciodată întocmit. Art.53 din Lege, prevede 2 cazuri în care se
poate cere întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă:
a. întocmirea actului de naştere sau deces a fost omisă ori refuzată, deşi au fost
depuse actele necesare întocmirii acestuia;
b. întocmirea actului de căsătorie a fost omisă sau refuzată deşi a fost luat
consimţământul soţilor de către ofiţerul de stare civilă.

Procedura de reconstituire sau întocmire ulterioară a actului de stare civilă este

comună fiind reglementată de art.54 din Lege.
Cererea de reconstituire sau de întocmire ulterioară a unui act de stare civilă,
însoţită de documentele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local de
evidenţă a persoanelor sau la primăria unităţii administrativ-teritoriale competente să
întocmească actul. În situaţiile prevăzute la art. 52 lit. b), cererea prevăzută la alin. (1)
se depune la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau primăria
unităţii administrativ-teritoriale pe a cărei rază se află domiciliul persoanei interesate
(art. 54 alin.1 și 11).
Cererea prevăzută la alin. (1) se soluţionează în termen de 30 de zile, cu avizul
conform al serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a
persoanelor/D.G.E.P.M.B., prin dispoziţie a primarului, care se comunică solicitantului în
termen de 10 zile de la emitere( art. 54 alin. 12 din Lege).
Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. 4 (24 septembrie 2023), cererea
prevăzută la alin. (1) se soluţionează de serviciul public comunitar local de evidenţă a
persoanelor sau de ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei unităţii administrativ-
teritoriale competente să întocmească actul. În situaţiile prevăzute la art. 52 lit. b (când
actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate şi nu poate fi procurat certificatul ori
extrasul de pe acest act) , cererea se soluţionează de serviciul public comunitar local de
evidenţă a persoanelor sau de ofiţerul de stare civilă din cadrul primăriei unităţii
administrativ-teritoriale pe a cărei rază se află domiciliul persoanei interesate. Cererile
se depun la oricare serviciu public comunitar local de evidenţă a persoanelor/primărie a

18
unităţii administrativ-teritoriale, personal sau prin împuternicit cu procură specială (art.
54 alin.13 din Lege).
Dispoziţia prevăzută la alin. (1) poate fi contestată la instanţa judecătorească în a
cărei rază teritorială îşi are sediul autoritatea emitentă (art. 54 alin.2 din Lege).

Anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă

şi a menţiunilor
Sediul materiei îl constituie art. 100 C.civ., art. 57-59 din Legea nr. 119/1996 cu
privire la actele de stare civilă și art. 125-130 din Metodologia din 2011 cu privire la
aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă. Se distinge între procedura
anulării, completării sau modificării actelor de stare civilă, care este o procedură
judiciară și procedura rectificării actelor de stare civilă, care este administrativă.

A. Astfel, anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă şi a

menţiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri
judecătoreşti definitive (art. 100 alin.1 C.civ., art. 57 alin.1 din Legea nr. 119/1996).
Potrivit art. 127 alin.1 din Metodologia din 2011, anularea se poate cere în cazul când:
a) actul de stare civilă a fost întocmit într-un registru necorespunzător;
b) actul nu trebuia întocmit la S.P.C.L.E.P. sau, după caz, la primăria din cadrul
unităţii administrativ-teritoriale respective;
c) faptul sau actul de stare civilă nu există;
d) nu s-au respectat prevederile legale la întocmirea actului de stare civilă;
e) menţiunea a fost înscrisă pe alt act de stare civilă;
f) menţiunea a fost înscrisă cu un text greşit.
Anularea actului de stare civilă ori a unei menţiuni se face prin bararea acestora
cu două linii, în diagonală, respectiv "X", trasate cu cerneală roşie, şi înscrierea, în
rubrica "Menţiuni", a numărului şi a datei hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile,
precum şi a denumirii instanţei care a pronunţat-o.
Prin modificarea actelor de stare civilă se înţelege înscrierea unor menţiuni
privitoare la statutul civil al titularului (art. 127 alin.3 din Metodologie). Înregistrarea de

19
stare civilă se modifică în cazul înscrierii adopţiei, a divorţului, a schimbării numelui pe
cale administrativă, în cazul schimbării de sex, etc.
Completările se înscriu, în întregime, cu cerneală roşie (art. 127 alin. 4 din
Metodologie). Completarea are în vedere întregirea actelor de stare civilă cu menţiunile
omise, când, din diferite motive, unele rubrici au rămas libere. De exemplu, în actul de
naştere la rubrica „numele tatălui” nu a fost trecut nici un nume, deşi copilul avea
stabilită filiaţia faţă de tată.

În cazul anulării, completării şi modificării actelor de stare civilă, sesizarea

instanţei judecătoreşti se face de către persoana interesată, de primăria unităţii
administrativ-teritoriale, de serviciile publice comunitare locale sau judeţene de evidenţă
a persoanelor ori de către parchet. Cererea se soluţionează de judecătoria în a cărei
rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de
serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor şi/sau de primăria unităţii
administrativ-teritoriale ori de alte instituţii abilitate, precum şi a concluziilor procurorului.
Soluţionarea cererilor de anulare, completare şi modificare a actelor de stare civilă
formulate de cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi de străini este de
competenţa Judecătoriei Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti (art. 57 alin. 2-4 din
Legea 119/1996).
Hotărârea judecătorească prevăzută la alin. (1), precum şi înregistrarea făcută în
temeiul acesteia sunt opozabile oricărei alte persoane, atâta timp cât printr-o nouă
hotărâre nu s-a stabilit contrariul (art. 57 alin.. 4 din Legea 119/1996).
Starea civilă poate fi modificată în baza unei hotărâri de anulare, completare sau
modificare a unui act de stare civilă numai dacă a fost formulată şi o acţiune de
modificare a stării civile, admisă printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă (art.
100 alin.3 din Codul civil).
Hotărârea judecătorească prin care se dispune anularea, completarea sau
modificarea unui act de stare civilă, precum şi înregistrarea făcută în temeiul unei
asemenea hotărâri sunt opozabile oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă hotărâre
nu s-a stabilit contrariul (art. 100 alin.4 C.civ., a se vedea in același sens si art. 57 alin.4
din Legea 119/1996). Putem concluziona, deci, că aceste hotărâri se impun terţilor cu

20
titlu de prezumţie relativă de adevăr, terţii interesaţi putând să facă dovada contrară
celor prevăzute în hotărâre.

B. Rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea

acestora se poate face, din oficiu sau la cerere, numai în temeiul dispoziţiei primarului
de la primăria care are în păstrare actul de stare civilă (art. 100 alin.2 C.civ.).
Rectificarea unor rubrici din actul de stare civilă presupune îndreptarea unor erori
materiale comise cu ocazia înregistrărilor de stare civilă şi se face prin bararea textului
greşit cu o linie orizontală şi înscrierea, cu cerneală roşie, deasupra, a noului text (art.
130 alin.1 din Metodologie).
Regulile privind rectificarea actelor de stare civilă sunt explicitate prin art. 58 din
Legea nr. 119/1996:
(1)Rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea
acestora se face în temeiul dispoziţiei primarului unităţii administrativ-teritoriale care are
în păstrare actul de stare civilă, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, cu avizul
conform al şefului serviciului public comunitar judeţean de evidenţă a
persoanelor/serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor al sectorului
municipiului Bucureşti.
(11)Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor de stare civilă aflate în păstrarea
serviciilor judeţene ale Arhivelor Naţionale/serviciului municipiului Bucureşti al Arhivelor
Naţionale.
(2)Cererile înregistrate la serviciile de stare civilă ale sectoarelor municipiului
Bucureşti se avizează în prealabil de către şeful serviciului public comunitar local de
evidenţă a persoanelor.
(3)Cererea de rectificare a actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe
acestea, însoţită de actele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local de
evidenţă a persoanelor sau la primăria unităţii administrativ-teritoriale care are în
păstrare actul de stare civilă ori, după caz, la serviciul public comunitar local de
evidenţă a persoanelor sau la primăria de la locul de domiciliu. Cererea se soluţionează
în termen de 30 de zile prin emiterea dispoziţiei prevăzute la alin. (1), care se comunică
solicitantului în termen de 10 zile de la data emiterii.

21
 (4)Dispoziţia prevăzută la alin. (1), precum şi înregistrarea făcută în baza
acesteia sunt opozabile oricărei persoane până la proba contrară.
(5)Dispoziţia prevăzută la alin. (1) poate fi contestată la instanţa judecătorească
în a cărei rază teritorială îşi are sediul autoritatea emitentă, în condiţiile legii.

Anularea, completarea şi modificarea unui act de stare civilă sau ale unei menţiuni
înscrise pe acesta, dispuse prin hotărâre judecătorească definitivă, precum şi
rectificarea unui act de stare civilă ori a menţiunilor înscrise pe acesta, aprobate prin
dispoziţie a primarului, se înscriu numai prin menţiune pe actul de stare civilă
corespunzător (art. 59 din Lege).

7.Dovada stării civile

Art. 99 C.civ. alin.1 C.civ. prevede că starea civilă se dovedeşte prin actele
de naştere, căsătorie şi deces întocmite, potrivit legii, în registrele de stare civilă,
precum şi prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora.
În acelaşi sens, art.12 din Legea nr.119/1996 prevede că starea civilă se
dovedeşte cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum şi cu certificatele de
stare civilă eliberate pe baza acestora. Pentru tot ceea ce reprezintă constatări
personale ale ofiţerului de stare civilă, actele de stare civilă fac dovada până la
constatarea falsului.

Prin excepţie dovada stării civile se poate face şi prin alte mijloace de probă. În
acest sens art. 13 alin.1 din Legea nr. 119/1996 dispune: în cazul prevăzut la art. 9,
starea civilă se poate dovedi prin orice mijloace de probă în faţa instanţei judecătoreşti,
în situaţiile prevăzute la art. 103 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată,
cu modificările ulterioare.
Art. 9 din Legea nr. 119/1996 se referă la situația în care ofiţerul de stare civilă sau
funcţionarul cu atribuţii de stare civilă refuză să întocmească un act sau să înscrie o
menţiune ce intră în atribuţiile sale; în acest caz, persoana nemulţumită poate sesiza

22
instanţa competentă potrivit legii și își va putea dovedi starea civilă cu orice mijloc de
probă;
Potrivit art. 103 C.civ., starea civilă se poate dovedi, înaintea instanţei
judecătoreşti, prin orice mijloace de probă, dacă:
a) nu au existat registre de stare civilă;
b) registrele de stare civilă s-au pierdut ori au fost distruse, în tot sau în parte;
c) nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de stare civilă sau
a extrasului de pe actul de stare civilă;
d) întocmirea actului de stare civilă a fost omisă sau, după caz, refuzată.

Prevederile art. 103, mai sus citate, sunt aplicabile şi în cazul în care se solicită
serviciilor publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor sau primăriei unităţii
administrativ-teritoriale competente reconstituirea sau întocmirea ulterioară a actelor de
stare civilă. (art.13 alin.2 din Lege).

Codul numeric personal

Codul numeric personal constituie un mijloc de individualizare a persoanei fizice

alături de nume, domiciliu şi stare civilă. Chiar dacă noul Cod civil nu se referă la
acesta, în ultimele decenii importanța lui a crescut devenind elementul care permite
identificarea cea mai riguroasă a persoanei și eliminarea eventualelor confuzii care ar fi
generate de persoane cu același nume.
Codul numeric personal a fost introdus prin Legea nr. 105/1996. În prezent el
este reglementat prin:
- O.U.G. nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate
ale cetăţenilor români, Legea 119/1996 privind actele de stare civilă, Metodologia din
2011 cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă și Normele
Metodologice din 2021 de aplicare unitară a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale
cetăţenilor români.

23
 Recent, dispozițiile din OUG 97/2005 referitoare la C.N.P au fost modificate prin
OG nr. 12/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind
dispoziţii privind evidenţa persoanelor şi cartea electronică de identitate 5. Unele reguli
se regăsc și în Legea 119/1996. Concret, prevederile referitoare la CNP sunt cuprinse
în art. 6 din OUG nr. 97/2005 și în art. 22 din Legea 119/1996.
În vederea realizării evidenţei cetăţenilor români, fiecărei persoane fizice i se
atribuie, începând de la naştere, un cod numeric personal, denumit în continuare
C.N.P., care se înscrie în actele şi certificatele de stare civilă şi se preia în celelalte acte
cu caracter oficial, emise pe numele persoanei respective, precum şi în Registrul
naţional de evidenţă a persoanelor, denumit în continuare R.N.E.P. Începând cu data
prevăzută la art. 2 alin. (4) din Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, C.N.P. se generează automat prin
intermediul Sistemului informatic integrat pentru emiterea actelor de stare civilă,
denumit în continuare S.I.I.E.A.S.C (art.1 și 11 din OUG nr. 97/2005)..
C.N.P. reprezintă un număr semnificativ ce individualizează în mod unic o
persoană fizică şi constituie un instrument de verificare a datelor de stare civilă ale
acesteia şi de identificare în anumite sisteme informatice de către persoanele autorizate
(art. 6 alin.2 din OUG nr. 97/2005). Regulile privind semnificația cifrelor din CNP sunt
cuprinse în Normele Metodologice din 2021 de aplicare unitară a dispoziţiilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi
actele de identitate ale cetăţenilor români6.

5
OG nr. 12/2023 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii privind evidenţa
persoanelor şi cartea electronică de identitate a fost publicată în M.Of. nr. 84 din data de 31.01. 2023.
6
Art. 18 din Normele metodologice din 2021:
(1) C.N.P. este alcătuit din 13 cifre, structurate în trei părţi: semnificativă, secvenţială şi o cifră de control.
(2) Partea semnificativă este alcătuită din 7 cifre, care exprimă sexul, secolul şi data naşterii, sub forma SAALLZZ.
(3) S reprezintă sexul şi secolul în care s-a născut persoana şi poate fi:
a) 1 pentru persoanele de sex masculin născute între anii 1900-1999;
b) 2 pentru persoanele de sex feminin născute între anii 1900-1999;
c) 3 pentru persoanele de sex masculin născute între anii 1800-1899;
d) 4 pentru persoanele de sex feminin născute între anii 1800-1899;
e) 5 pentru persoanele de sex masculin născute între anii 2000-2099;
f) 6 pentru persoanele de sex feminin născute între anii 2000-2099.
(4) AALLZZ reprezintă data naşterii şi cuprinde ultimele două cifre ale anului naşterii (AA), luna naşterii, cu valori
între 01 şi 12 (LL), şi ziua naşterii, cu valori între 01 şi 28, 29, 30 sau 31, după caz (ZZ).
(5) Partea secvenţială este formată din 5 cifre sub forma JJNNN, cu următoarea semnificaţie:
a) JJ reprezintă secvenţa atribuită judeţului sau sectorului în care s-a născut persoana ori în care avea domiciliul sau
reşedinţa în momentul acordării C.N.P.;

24
 La înregistrarea naşterii, ofiţerul de stare civilă atribuie cetăţeanului român codul
numeric personal, pe care îl înscrie în actul şi certificatul de naştere, precum şi în toate
celelalte acte care privesc persoana în cauză (art.22 alin.1 din Legea nr. 119/1996).
C.N.P. este generat de către D.G.E.P., potrivit art. 22 alin. 2 din Legea nr.
119/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în calitate de unic
administrator, prin mijloace informatice. Pentru situaţiile în care C.N.P. nu au fost
generate potrivit alin. (3) sau acestea au fost epuizate, la solicitarea serviciilor publice
comunitare judeţene de evidenţă a persoanelor, Serviciului Public Comunitar de
Evidenţă a Persoanelor al Municipiului Bucureşti sau a Departamentului consular din
cadrul Ministerului Afacerilor Externe sau a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare
ale României, D.G.E.P. generează C.N.P. suplimentare (art. 6 alin.3 și 4 din Lege).
D.E.P.A.B.D. repartizează serviciilor publice comunitare judeţene/D.G.E.P.M.B.,
precum şi misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare de carieră ale României coduri
numerice precalculate, în vederea înscrierii lor în actele de naştere întocmite şi în
certificatele eliberate în baza acestora. Începând cu data prevăzută la art. 2 alin. (4),
codurile numerice personale se generează automat şi centralizat în cadrul sistemului
informatic şi se atribuie atât de către ofiţerii de stare civilă din ţară, cât şi de către cei de
la misiunile diplomatice şi oficiile consulare de carieră ale României(art.22 alin.2 și 3 din
Legea nr. 119/1996).
Un nou C.N.P. se atribuie aceleiaşi persoane în una dintre următoarele situaţii (art.
20 din Normele metodologice din 2021):
a)actul de naştere a fost rectificat, fiind modificate datele care intră în structura
C.N.P.;
b)rubrica din actul de naştere în care se înscrie C.N.P. a fost completată eronat;
c)C.N.P. a fost atribuit greşit;
d)solicitantul şi-a schimbat sexul;
Reguli privind atribuirea și modificarea CNP sunt cuprinse și în art. 131 -137 din
Metodologia din 2011 cu privire la aplicarea unitară a dispozițiilor în materie de stare

b) NNN reprezintă un număr de secvenţă (între 001 şi 999), repartizat pe puncte de atribuire, prin care se
diferenţiază persoanele de acelaşi sex, născute în acelaşi loc şi cu aceeaşi dată de naştere (an, lună, zi).
(6) Cifra de control (C) este atribuită de calculator şi permite depistarea eventualelor erori de înlocuire sau inversare
a cifrelor din componenţa C.N.P.

25
civilă. Potrivit art. 132 alin.1, modificarea C.N.P. atribuit sau înscris greşit în actele de
stare civilă se face, la cererea persoanei în cauză sau a reprezentantului legal al
acesteia ori din oficiu, numai cu avizul S.P.C.L.E.P. care arondează localitatea de
domiciliu şi cu aprobarea primarului. Menționăm că acest act normativ încă nu a fost
corelat cu modificările aduse Legii nr. 119/1996 și OUG nr. 97/2005 deși Legea nr.
105/2022 dispunea acest lucru7.

7
Art. VI din Legea nr. 105/2022: În termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul va
modifica şi/sau completa conform prevederilor prezentei legi Hotărârea Guvernului nr. 64/2011 pentru aprobarea
Metodologiei cu privire la aplicarea unitară a dispoziţiilor în materie de stare civilă, cu modificările şi completările
ulterioare.

26