Starea civilă a persoanei fizice

Starea civilă reprezintă mijlocul/atributul de identificare al PF, în familie și în societate, prin calitățile strict
personale care au această semnificație și care decurg din faptele și actele de stare civilă.

Cadrul general de reglementare îl reprezintă dispozițiile cuprinse în Codul civil și în Legea nr. 119/1996 cu
privire la actele de stare civilă
Conținutul stării civile

Ca sumă a caracteristicilor personale ale PF, starea civilă cuprinde:

calități privind filiația PF, în funcție da care distingem între:
copil din căsătorie/din afara căsătoriei
copil cu filiația stabilită/cu filiația nestabilită
copil adoptat/neadoptat.
situația matrimonială/conjugală a PF poate fi:
persoană căsătorită/necăsătorită
divorțată
recăsătorită
văduvă
sexul PF
cetățenia PF
vârsta
 Posesia de stat este starea juridică de fapt care arată legăturile de rudenie și filiație dintre copil și
familia din care se pretinde că face parte (conf. art. 410 C. civ). Exemple: o PF se comportă față de
un copil ca și când ar fi al său, iar copilul se comportă ca și când ar fi părintele său; copilul este
recunoscut de către familie, societate și autoritățile publice ca fiind al unei PF despre care se pretinde
că este părintele său.

Posesia de stat nu se confundă cu starea civilă, prima reprezintă folosința celei de a doua. Într-
o altă concepție, starea civilă are în vedere statica, pe când posesia de stat reprezintă dinamica
atributului de identificare în discuție.

Efectul principal al posesiei de stat se produce la nivel probatoriu. Posesia de stat crează
aparența (prezumția) că acea stare civilă corespunde realității, prezumție ce poate fi
întărită/confirmată de existența unui act de stare civilă, sau combătută. De exemplu, când există
concordanță între posesia de stat, care ar consta în aparența create de folosința unui prenume (Maria)
și actul de naștere (în care este consemnat prenumele), atunci prezumția de existență a acelei stări
civile devine o prezumție legală absolută și irefragabilă.
Filiația

Reprezintă raportul de descendență a unei persoane cu fiecare dintre părinții săi. Filiația este așadar de
două feluri : filiația față de mamă (maternitate) și față de tată (paternitate). Aceasta este filiația firească, pe care
trebuie să o deosebim de filiația dobândită prin adopție, numită de aceea filiație civilă.
Un tip nou de filiație este cea care rezultă din reproducerea umană asistată medical cu un terț donator sau cu
mamă surogat.

Relația dintre filiație și rudenie reprezintă legătura dintre parte și întreg. Conf. art. 405 C. civ. alin (1)
rudenia firească este legătura bazată pe descendența unei persoane dintr-o altă persoană sau pe faptul că mai
multe persoane au un ascendent comun.
Distingem între rudenie firească, care are la bază legătura de sânge între persoane, și cea civilă, născută
din adopție.
Rudenia firească poate fi:

- în linie dreaptă, caz în care legătura de rudenie există între persoane care coboară/sunt născute
unele din altele, fie direct (persoana respectivă este copilul celeilalte), fie indirect (între persoane
există un șir neîntrerupt de nașteri, cum ar fi legătura dintre bunic și nepot) și care, conf. art. 406 alin
(1) poate fi ascendentă sau descendentă;

-în linie colaterală, adică legătura de rudenie care există între două persoane care, fără a descinde
una din alta, au un autor comun (de ex. frații între ei).

Efectele juridice ale filiației, atât patrimoniale, cât și cele nepatrimoniale, care contribuie la
individualizarea PF în familie și societate, prezintă anumite diferențieri, după cum distingem între următoarele
situații:
PF cu filiație stabilită: față de mamă sau față de tată
PF nu are filiație stabilită, în cazul în care provine din afara căsătoriei, este adoptată sau dacă
provine din reproducerea umană asistată medical.
Starea matrimonială/conjugală

Este starea civilă a PF în raport cu căsătoria; distingem între persoană căsătorită și persoană
necăsătorită.
Persoana este căsătorită când s-a redactat un act juridic al căsătoriei în fața ofițerului de stare civilă. Doar
căsătoria religioasă nu produce efecte juridice (de altfel, conf. art. 259 alin. 3, ea nu se poate celebra decât dacă
se depune la preot certificatul de căsătorie, eliberat de ofițerul de stare civilă).

Starea conjugală de persoană necăsătorită rezultă fie:

- din faptul că persoana nu a fost niciodată căsătorită;
- din faptul că a fost căsătorită, dar căsătoria a fost nulă/anulată, a fost desfăcută prin divorț, sau a
încetat prin moartea unuia dintre soți.
Sexul
Este un element de identificare a PF, care se consemnează în actele de stare civilă, pe baza certificatului
medical constatator al nașterii

Dacă schimbarea de sex este constatată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, se face mențiune despre
acestă modificare pe marginea actelor de stare civilă a persoanei în cauză .
Cetățenia

Reprezintă legătura juridică a unei PF cu un anumit stat, costituind un mod/atribut de individualizare a

acesteia în raport cu alte PF, din alte state.
Cu toate că acest atribut de identificare constituie un domeniu de studiu pentru dreptul public, prezintă
relevanță și în sfera dreptului privat, nașterea fiind înregistrată în actele de stare civilă odată cu nașterea PF, sau,
ulterior în ipoteza acordării sau pierderii cetățeniei române.

Vârsta

Reprezintă intervalul de timp care a trecut de la nașterea unei PF, până la un anumit moment din viața
acesteia. Data nașterii este consemantă într-o rubrică specială a actului de naștere.
Este importantă pentru a încadra o PF într-o anumită categorie. De exemplu: incapabili, PF cu CE restrânsă,
sau deplină.
Sursele/cauzele/izvoarele stării civile

Diversele elemente ale stării civile pot avea drept izvor (sursă):
- fie un fapt stricto sensu, cum ar fi nașterea sau moartea;
- fie actele de stare civilă, cum ar fi: stabilirea filiației față de tată a copilului din căsătorie, care se
întemeiază pe prezumția legală de paternitate (care are ca izvor legea);
- fie un act de natură jurisdicțională, prin care se soluționează acțiuni de stare civilă, care dau naștere,
modifică sau sting starea civilă a PF.
Faptele de stare civilă

Faptele juridice stricto sensu care dau naștere sau sting starea civilă sunt: nașterea și moartea PF.
A) Nașterea constituie fapta juridică ce are consecințe privind filiația, numele, cetățenia, conținând totodată
informații privind data și locul nașterii.
B) Moartea PF reprezintă faptul juridic ce conduce la deschiderea succesiunii celui decedat, la încetarea
căsătoriei defunctului și la însăși încetarea stării civile a acestuia.

* Ofițerul de stare civilă, după întocmirea actului de deces, eliberează declarantului o adeverință de înhumare
sau de incinerare a cadavrului
Actele juridice de stare civilă

Noțiunea de acte de stare civilă are un dublu înțeles: primul, în sens de operațiune juridică (pentru acesta
se utilizează și formula negotium iuris, sau mai scurt, negotium), care au ca efect nașterea, modificarea sau
stingerea unor elemente de stare civilă. Astfel de operațiuni sunt actul de căsătorie, actul juridic de
recunoaștere a filiației, față de mamă sau față de tată, actul juridic de adopție.

Cel de al doilea înțeles al noțiunii de act de stare civilă este acela de înscris constatator al manifestării de
voință, cu alte cuvinte, de suport material care consemnează sau redă operațiunea juridică (pentru acest sens se
folosește expresia de instrumentum probationis, sau doar instrumentum.
A)actul juridic de căsătorie este operațiunea prin care se consemnează uniunea/unirea liber consimțită dintre
bărbat și femeie, în scopul întemeierii unei familii, încheiat în concordanță cu dispozițiile legale imperative, în
fața ofițerului de stare civilă

B)actul juridic de recunoaștere a filiației este este operațiunea prin care se consemnează actul unilateral,
solemn, personal și irevocabil prin care mama sau tatăl recunoaște un copil ca fiind al său.

C)actul juridic de adopție este operațiunea ce consemnează consimțământul persoanelor între care ia naștere
raportul de filiație dintre adoptat și adoptator, în condițiile și forma prevăzute de lege.

*Potrivit art. 473 alin 5 din C. civ. coroborat cu art. 23 din Legea nr.119/1996, pe baza hotărârii definitive de
încuviințare a adopției, serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor sau, după caz, de ofițerul
de stare civilă din cadrul primăriei unității administrativ-teritoriale în raza căreia se află domiciliul adoptatului
ori sediul instituției de ocrotire în îngrijirea căreia se găsește adoptatul întocmește, în condițiile legii, un nou
act de naștere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuți ca fiind părinții săi firești. Vechiul act de naștere se
păstrează, menționându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.
Hotărârile judecătorești (acțiunile de stare civilă/de stat)
Acțunile de stare civilă sunt acele acțiuni în justiție care au ca obiect stabilirea, modificarea sau contestarea unor elemente
de stare civilă.

După obiectul lor aceste acțiuni pot fi:

- acțiuni în reclamație de stare civilă/de stat, denumire ce se explică prin aceea că PF, la data intentării acțiunii
se află într-o satre civilă ce nu corespunde realității, fiind doar aparentă. Cum ar fi cazul acțiunii în stabilirea filiației
față de mamă sau față de tată, sau acțiunea în stabilirea maternității sau paternității copilului din afara căsătoriei;
- acțiuni în contestație de stare civilă, acțiuni prin care se urmărește înlăturarea unei stări civile (sau a unui
element de stare civilă), pretinsă a fi nereală, și înlocuirea ei cu una considerate reală. Cum ar fi: acțiunea în
tăgada paternității, acțiunea în anularea căsătoriei, sau acțiunea în nulitatea adopției;
- acțiuni în modificarea stării civile, adică acțiuni prin care se urmărește schimbarea stării civile în viitor, cea
anterioară nefiind obiectul vreunei contestații. Cum ar fi: acțiunea de divorț, acțiunea prin care se solicită
schimbarea sexului, etc.
În timp ce admiterea primelor două forme de acțiuni are efect declarativ, în sensul că declară o stare civilă anterioară,
admiterea lor producând efect retroactiv, ultima formă de acțiuni, în modificare, are efect constitutiv, admiterea lor producând
efecte pentru viitor.
Hotărârile prin care sunt soluționate acțiunile de stare civilă (indiferent care ar fi obiectul lor), sunt opozabile erga omnes
cât timp printr-o nouă hotărâre nu s-a stabilit contrariul.
Actele de stare civilă (ca înscrisuri)

Conf. art. 99 alin.1 din C. civ, starea civilă se dovedește prin actele de naștere, căsătorie și deces întocmite,
potrivit legii, în registrele de stare civilă, precum și prin certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora.
Rezultă că actele de stare civilă sunt: actul de naștere, actul de căsătorie și actul de deces.

Pentru că PF titulară a stării civile nu poate face dovada stării sale civile cu actele de stare civilă, acestea
reprezentând înregistrări operate într-un registru de stare civilă, păstrate la organele de stare civilă, PF obține
certificate de stare civilă.
 Certificatele constituie copii simplificate ale actelor de stare civilă, operate/consemnate într-un formular
tipizat ce nu conțin toate mențiunile din actele de stare civilă.

Totodată, conf. art. 99 C. civ. alin.2, actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice și fac dovada, până la
înscrierea în fals, pentru ceea ce reprezintă constatările personale ale ofițerului de stare civilă (cu alte cuvinte,
fac dovada nașterii, căsătoriei, respectiv a decesului, conf. art.1 din Legea nr. 119/1996) și, până la proba
contrară, pentru celelalte mențiuni (cum ar fi: stabilirea filiației față de mamă/față de tată, divorțul, desfacerea
adopției, schimbarea pe cale administrativă a numelui).

Legea nr.119/1996 reglementează materia privind înregistrarea actelor de stare civilă, dar conține și reguli
referitoare la anularea, modificarea și completarea actelor de stare civilă, precum și a mențiunilor de pe acestea.
Reconstituirea actelor de stare civilă se poate face, la cerere, dacă:
a) registrele de stare civilă au fost pierdute sau distruse, în totalitate ori în parte;
b) actul de stare civilă a fost întocmit în străinătate şi nu poate fi procurat
certificatul ori extrasul de pe acest act.

Întocmirea ulterioară a actelor de stare civilă se poate cere dacă:

a) întocmirea actului de naştere sau de deces a fost omisă ori refuzată, deşi au
fost depuse actele necesare întocmirii acestuia;
b) întocmirea actului de căsătorie a fost omisă sau refuzată, deşi a fost luat
consimţământul soţilor de către ofiţerul de stare civilă.

*Cererea de reconstituire sau de întocmire ulterioară a unui act de stare civilă,

însoţită de documentele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar
local de evidenţă a persoanelor sau la primăria unităţii administrativ-teritoriale
competente să întocmească actul.
Anularea, modificarea, rectificarea sau completarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor

Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea se
poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive.

În cazul anulării, completării şi modificării actelor de stare civilă, sesizarea instanţei judecătoreşti
se face de către persoana interesată, de primăria unităţii administrativ-teritoriale, de serviciile publice
comunitare locale sau judeţene de evidenţă a persoanelor ori de către parchet.
Cererea se soluţionează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul
acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor
şi/sau de primăria unităţii administrativ-teritoriale ori de alte instituţii abilitate, precum şi a
concluziilor procurorului.
Soluţionarea cererilor de anulare, completare şi modificare a actelor de stare civilă formulate de
cetăţenii români cu domiciliul în străinătate şi de străini este de competenţa Judecătoriei Sectorului 1
al Municipiului Bucureşti.
Rectificarea actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe marginea acestora se face în temeiul
dispoziţiei primarului unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă, din
oficiu sau la cererea persoanei interesate, cu avizul conform al şefului serviciului public comunitar
judeţean de evidenţă a persoanelor/serviciului public comunitar de evidenţă a persoanelor al
sectorului municipiului Bucureşti.

Cererile înregistrate la serviciile de stare civilă ale sectoarelor municipiului Bucureşti se avizează în
prealabil de către şeful serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor.

Cererea de rectificare a actelor de stare civilă şi a menţiunilor înscrise pe acestea, însoţită de actele
doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau la primăria
unităţii administrativ-teritoriale care are în păstrare actul de stare civilă ori, după caz, la serviciul
public comunitar local de evidenţă a persoanelor sau la primăria de la locul de domiciliu. Cererea se
soluţionează în termen de 30 de zile, si se comunică solicitantului în termen de 10 zile de la data
emiterii.
Înregistrări de stare civilă

Potrivit Legii nr.119/1996, cu privire la actele de stare civilă, distingem două feluri de înregistrări de stare
civilă : întocmirea actelor de stare civilă și înscrierea mențiunilor.

Putem așadar distinge între:

- consemnarea, în registrele de stare civilă, a actelor și faptelor ce privesc starea civilă
și
-certificatele de stare civilă eliberate pe baza acestora. Astfel de certificate pot ar fi : certificatele de naștere, de
căsătorie și de deces ;
- în fine, distingem și alte operațiuni juridice de consemnare a actelor și faptelor ce privesc starea civilă, sub
forma unor înregistrări prin mențiuni marginale. Astfel de mențiuni, arătam în secțiunea de mai înainte, pot
fi : stabilirea filiației față de mamă/față de tată, divorțul, desfacerea adopției, schimbarea pe cale administrativă
a numelui.
Organe competente să efectueze înregistrările

Regula este că organele competente să efectueze înregistrările de stare civilă sunt : consiliile județene,
respectiv Consiliul General al Municipiului București, serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor
din unitățile administrativ-teritoriale la care sunt constituite și ofițerii de stare civilă din cadrul primăriilor
unităților administra-
tiv-teritoriale în care nu funcționează servicii publice comunitare locale de evidență a persoanelor.
Atribuţiile de stare civilă se îndeplinesc în cadrul:

a) serviciilor publice comunitare judeţene de evidenţă a persoanelor, Direcţiei Generale de Evidenţă

a Persoanelor a Municipiului Bucureşti, denumită în continuare D.G.E.P.M.B., şi D.E.P.A.B.D.;
b) serviciilor publice comunitare locale de evidenţă a persoanelor;
c) primăriilor unităţilor administrativ-teritoriale unde nu sunt constituite servicii publice comunitare
locale de evidenţă a persoanelor;
d) misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare de carieră ale României.

Sunt ofiţeri de stare civilă:

a) la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale din cadrul judeţelor: primarii municipiilor, oraşelor şi
comunelor, precum şi personalul care are atribuţii de stare civilă;
b) la nivelul municipiului Bucureşti: primarul general al municipiului Bucureşti, primarii sectoarelor
şi personalul care are atribuţii de stare civilă din cadrul sectoarelor municipiului Bucureşti;
c) la nivelul misiunilor diplomatice şi al oficiilor consulare de carieră ale României: şefii acestora.
Dacă naşterea sau decesul are loc în tren, pe o navă sau aeronavă ori într-un alt mijloc de transport în timpul călătoriei pe
teritoriul României, întocmirea actului de stare civilă se face la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor al
locului de coborâre sau de debarcare ori, după caz, la primăria unităţii administrativ-teritoriale pe a cărei rază are loc
coborârea sau debarcarea.

-În cazul în care naşterea, căsătoria sau decesul are loc pe o navă, în timpul unei călătorii în afara apelor teritoriale române,
evenimentul se înregistrează în jurnalul de bord de către comandantul navei.
-Comandantul navei poate încheia căsătorii numai între persoane de cetăţenie română.
-Dacă naşterea sau decesul are loc pe o aeronavă, în timpul unei călătorii în afara teritoriului României, evenimentul se înregistrează de
comandantul aeronavei în carnetul de drum.
-Înregistrările făcute în jurnalul de bord sau în carnetul de drum vor cuprinde toate datele necesare întocmirii actului de stare civilă,
precum şi semnăturile cerute de lege, ele făcând dovada evenimentului până la întocmirea actului în condiţiile legale.
-Comandantul navei sau al aeronavei eliberează persoanelor îndreptăţite o dovadă cu privire la înregistrarea făcută, iar la sosirea în ţară
înaintează prin căpitănia portului, respectiv prin comandantul aeroportului, un extras de pe jurnalul de bord sau de pe carnetul de drum,
la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor al sectorului 1 al municipiului Bucureşti, care va întocmi actul de stare
civilă.
-În caz de mobilizare, război, participare a forţelor armate la misiuni în afara teritoriului statului român, Ministerul Apărării Naţionale
sau, după caz, Ministerul Afacerilor Interne, pentru efectivele proprii, desemnează ofiţerii de stare civilă care înregistrează actele şi
faptele de stare civilă ale militarilor, ale personalului civil, precum şi ale altor categorii de participanţi şi le comunică serviciului public
comunitar local de evidenţă a persoanelor sau, după caz, primăriei unităţii administrativ-teritoriale competente.
Reguli de înregistrare conținute de Legea nr.119/1996:

-înregistrarea actelor și faptelor de stare civilă și înscrierea mențiunilor se fac la cerere, pe baza
declarației persoanei obligate la aceasta, sau din oficiu,

- întocmirea actelor de stare civilă, precum și înscrierea mențiunilor se fac în limba română, folosindu-
se alfabetul latin;

-în cazul în care ofițerul de stare civilă refuză să întocmească un act sau să înscrie o mențiune ce
intră în atribuțiile sale, persoana nemulțumită poate sesiza judecătoria în raza căreia domiciliază;

-certificatele de stare civilă se pot elibera și altor persoane împuternicite prin procură specială, precum și
avocaților împuterniciți de către titulari sau de către reprezentanții legali ai acestora, în baza împuternicirii
avocațiale emise cu respectarea prevederilor legii.
Proba stării civile

Starea civilă se dovedeşte cu actele întocmite în registrele de stare civilă, precum şi cu certificatele de stare civilă/extrasele multilingve
eliberate pe baza acestora.

Actele de stare civilă sunt înscrisuri autentice și fac dovada, până la înscrierea în fals, pentru ceea ce reprezintă constatările personale
ale ofițerului de stare civilă și, până la proba contrară, pentru celelalte mențiuni.

Hotărârea judecătorească dată cu privire la starea civilă a unei persoane este opozabilă oricărei alte persoane cât timp printr-o nouă
hotărâre nu s-a stabilit contrariul; urmând ca  dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit o anumită stare civilă a unei persoane,
iar printr-o hotărâre judecătorească ulterioară este admisă o acțiune prin care s-a contestat starea civilă astfel stabilită, prima hotărâre
își pierde efectele la data rămânerii definitive a celei de a doua hotărâri.

Starea civilă se poate dovedi, înaintea instanței judecătorești, prin orice mijloace de probă, dacă:
-nu au existat registre de stare civilă;
- registrele de stare civilă s-au pierdut ori au fost distruse, în tot sau în parte;
 -nu este posibilă procurarea din străinătate a certificatului de stare civilă sau a extrasului de pe actul de stare civilă;
-întocmirea actului de stare civilă a fost omisă sau, după caz, refuzată
Filiația se dovedește prin actul de naștere întocmit în registrul de stare civilă, precum și cu certificatul de
naștere eliberat pe baza acestuia, iar în cazul copilului din căsătorie, dovada filiației se face prin actul de naștere
și prin actul de căsătorie al părinților, trecute în registrele de stare civilă, precum și prin certificatele de stare
civilă corespunzătoare.

Conform art.410 din C. civ. posesia de stat este starea de fapt care indică legăturile de filiaţie şi rudenie dintre
copil şi familia din care se pretinde că face parte. Ea constă, în principal, în oricare dintre următoarele
împrejurări:

- tractus (tratament): (cazul în care o persoană se comportă faţă de un copil ca fiind al său, îngrijindu-se de
creşterea şi educarea sa, iar copilul se comportă faţă de această persoană ca fiind părintele său);
- fama (reputație): (copilul este recunoscut de către familie, în societate şi, când este cazul, de către autorităţile
publice, ca fiind al persoanei despre care se pretinde că este părintele său);
- nomen (nume): (copilul poartă numele persoanei despre care se pretinde că este părintele său).  Posesia de stat
trebuie să fie continuă, paşnică, publică şi neechivocă.
 Conform art. 411 C. civ., nicio persoană nu poate reclama o altă filiație față de mamă decât aceea ce
rezultă din actul său de naștere și posesia de stat conformă cu acesta. Nimeni nu poate contesta
filiația față de mamă a persoanei care are o posesie de stat conformă cu actul său de naștere. Cu toate
acestea, dacă printr-o hotărâre judecătorească s-a stabilit că a avut loc o substituire de copil ori că a
fost înregistrată ca mamă a unui copil o altă femeie decât aceea care l-a născut, se poate face dovada
adevăratei filiații cu orice mijloc de probă.