Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Într-un sens larg filiația poate fi văzută ca un șir neîntrerupt de persoane între care
faptul nașterii a stabilit legătura de la părinte la copil.
Această noțiune se poate aplica și filiației care rezultă din adopție, cu deosebire , că în
acest caz nu mai este vorba de o legătură biologic de sânge, ci de o filiație civilă, prin care, se
imită relația de filiație firească, în condițiile legii.
firească;
civilă;
artificială.
Filiația firească( natural sau de sânge) rezultă din legătura de sânge dintre părinte și
copil, filiația civilă se naște ca efect al adopției, iar filiația artificială este rezultatul procreației
asistate medical, în cadrul căreia inseminarea se face în mod artificial, prin tehnici specifice
care presupun operații și manipulări ale gameților și embrionilor umani.
Filiația față de mamă se numește maternitate, iar față de tată paternitate. Această
distincție este fundamentată nu numai din punct de vedere biologic, ci și juridic.
Dincolo de celebrul adagiu mater semper certa est, pater simper incertus est,
reglementarea modului de stabilire a celor două tipuri de filiație este esențial diferită, tocmai
datorită realității biologice diferite care stă la baza fiecăruia dintre cele două tipuri de filiație. 2
din căsătorie;
din afara căsătoriei.
1
Ion P. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Editura All Beck, București, 2000, p.276.
2
M.M.Mihăila, Filiația și formele de protecție socială a familiei, în Revista de Asistență Socială nr. 4/2011, p. 10.
Spre deosebire de alte sisteme de drept, care utilizează o terminologie juridică
diversificată pentru a stabili felurile filiației, precum filiația legitimă și natural, filiația
adulterină și filiația incestuoasă, clasificarea general, reflectată și în reglementarea Codului
Civil este aceea în filiația din căsătorie și filiație din afara căsătoriei, după cum mama
copilului este sau nu căsătorită la data concepției sau la data nașterii copilului.
Se poate vorbi de două categorii de copii: din căsătorie și din afara căsătoriei.
b) copiii concepuți în timpul căsătoriei, chiar dacă sunt născuți după desfacerea,
încetarea sau desființarea căsătoriei.
Sunt copii din afara căsătoriei copiii concepuți și născuți în afara căsătoriei, precum:
În ceea ce privește importanța clasificării filiației, după cum copilul este din căsătorie
sau din afara căsătoriei, dreptul modern a consacrat principiul potrivit căruia copilul din afara
căsătoriei are același statut juridic cu al copilului din căsătorie.
3
Marieta Avram, Dreptul familiei, Editura Hamangiu, București, 2016, p. 379.
4
Lucia Irinescu, Curs de dreptul familiei, Editura Hamangiu, București, 2015, p. 139-140.
Secțiunea a II-a. Modurile de stabilire a filiației firești
Filiația față de mamă fiind întemeiată pe faptul cert al nașterii, aceasta se stabilește
unitar, indiferent că este vorba despre un copil din căsătorie sau din afara căsătoriei. Potrivit
art.408 alin. 1 Cod Civil, filiația față de mamă rezultă din faptul nașterii.( teza I).
Filiația față de mamă se poate stabili și prin recunoaștere sau prin hotărâre
judecătorească.( teza a II).
“Faptul nașterii” reprezintă modalitatea de drept comun pentru stabilirea filiației față
de mamă. În “faptul nașterii” este implicată femeia care a născut și copilul care a fost născut
de ea. Pentru a dovedi “faptul nașterii” și, pe cale de consecință, filiația față de mamă, este
necesar și suficient să se stabilească atât identitatea mamei, cât și identitatea copilului născut
de ea.5
Această distincție, sub aspect teoretic se traduce în imprejurarea că sunt puse în mod
inadmsibil în același plan juridic generalul, adică faptul nașterii, și particularul, adică
identitatea mamei.
Cele două modalități de stabilire a filiației față de mamă prin recunoaștere sau prin
hotărâre judecătorească se justifică tocmai prin incertitudinea ce există în legătură cu
identitatea femeii care a născut sau/ și cu identitatea copilului născut de ea.
Astfel, potrivit art. 408 noul Cod Civil, filiația față de tatăl din căsătorie se stabilește
prin efectul prezumției de paternitate alin. (2), în schimb, filiația față de tatăl din afara
căsătoriei se stabilește prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească, dupa caz alin. (2).6
JURISPRUDENȚĂ
5
Emese Florian, Dreptul familiei, Ediția a 4-a, Editura C. H. Beck, București, 2011, p.155.
6
Ion Albu, Dreptul familiei, Editura Didiactică și Pedagogică, București, 1976, p. 216.
Apel a reținut că dispozițiile art. 760 C.Civ.francez. care limitează drepturile succesorale ale
copilului adulterin.
Deci numai din motive excepționale o distincție fondată pe nașterea în afara căsătoriei
ar putea să fie considerată compatibilă cu Convenția.
Dovada se face prin actul de naștere și prin actul de căsătorie al părinților, trecute în
registrele de stare civilă, precum și prin certificatele de stare civilă corespunzătoare, în cazul
copilului din căsătorie potrivit alin. (2).
În cazul copilului abandonat de către mamă în spital, deși legea nu prevede pentru
identitate de rațiune, actul de naștere este întocmit de autoritatea administrației publice locale
în a cărei rază teritorială este situată unitatea sanitară în care a avut loc nașterea.
Dacă adoptatorul este cetățean străin sau cetățean roman cu domiciliul în stăinătate,
noul act de naștere se întocmește de autoritatea administrației publice locale în a cărei rază
administrative-teritorială are domiciliul cel adoptat sau unde îsi are sediul instituția de
ocrotire, în cazul copiilor aflați în îngrijirea acesteia, potrivit alin. (2) din Legea nr. 119/1996.
Când declarația privește un copil din afara căsătoriei, iar recunoașterea paternității are
loc în momentul declarării nașterii, datele privind pe tatăl copilului se înscriu în rubricile
corespunzătoare din cuprinsul actului de naștere ce se întocmește.
Există cazuri când părinții nu pot face declarația de naștere, din diverse motive, însă au
obligația de a declara nașterea copilului medicului, persoanele care au fost de față la naștere
sau personalul din unitatea sanitară în care a avut loc nașterea, rudele ori vecinii care au luat
cunoștiință despre nașterea unui copil.
7
Teodor Bodoașcă, Dreptul familiei, Editura Universul Juridic, București, 2015,p. 371-372.
Declararea nașterii se face în termen de 15 zile pentru copilul născut viu și în termen
de 3 zile pentru copilul născut mort, potrivit alin. (3) din Legea nr. 119/1996.
Termenele se socotesc de la data nașterii, dacă copilul născut viu a decedat înăuntrul
termenului de 15 zile, declararea nașterii se face în termen de 24 de ore de la data decesului.
Când declarația de naștere a fost făcută după expirarea termenelor, dar înăuntrul
termenului de un an, întocmirea actului de naștere se face cu aprobarea primarului, respectiv a
șefului misiunii diplomatice sau al ofițerului consular de carieră.8
În cazul copilului născut mort se întocmește numai actul de naștere în care se face
mențiunea “născut mort”.9
Când unul dintre părinți sau ambii sunt cetățeni stăini, sunt necesare documentele de
sus, precum și următoarele:
pașaportul părintelui cetățean străin/ părinților cetățeni străini.
8
Marieta Avram, Dreptul familiei, Editura Hamangiu, București, 2016, p.380.
9
Cristna Codruța Hageanu, Dreptul familiei și Acte de stare civilă, Editura Hamangiu, București, 2012, p. 42-48 .
10
Marieta Avram, Drept Civil Familia, Editura Hamangiu, București, 2016, p.381.
certificatul de căsătorie al părinților copilului și traducerea
legalizată a acestuia, dacă părinții sunt căsătoriți.
Când părinții poartă nume de familie diferite sau există neconcordanță între prenumele
copilului trecut în certificatul medical constatator al nașterii și cel declarat, înregistrarea
nașterii se face în baza decarației scrise, semnată de ambii părinți, din care să rezulte numele
de familie și prenumele copilului.
Dacă părinții poartă nume de familie diferite, iar unul dintre aceștia este în
imposibilitatea de a-si manifesta voința cu privire la stabilirea numelui de familie al copilului,
înregistrarea se face în baza declarației celuilalt părinte.
Actul de naștere se întocmește pentru copilul găsit sau părăsit de mamă în maternitate
sau unități sanitare se face, în termen de 30 zile de la data găsirii acestuia, adică la împlinirea
termenului de 30 zile de la data întocmirii procesului verbal de constatare a părăsirii copilului.
11
Cristian Mareș, Dreptul familiei, Editura C. H. Beck, Bucrești, 2012, p. 240.
Înregistrarea se face în registrele de stare civilă ale SPCLEP ( serviciul public
comunitar local pentru evidența persoanelor), sau, după caz, ale primăriei unității
administrativ-teritoriale în a cărei rază a fost găsit sau părăsit copilul. 12
sexul copilului;
Aceste reguli se aplică și în cazul în care persoana găsită, și a cărei naștere nu a fost
înregistrată, are vârsta mai mare de 18 ani.14
Actul de naștere privind copilul găsit și părăsit de mamă în maternitate sau unități
sanitare se completează numai la rubricile referitoare la copil, cu datele care rezultă din
certificatul constatator al nașterii ori cu cele stabilite de organele de poliție, rubricile
referitoare la părinți nu se completează.
La rubrica “mențiuni” se înscrie textul: “actul a fost întocmit în baza procesului verbal
nr…..........din............., din care rezultă că a fost găsit de/ părăsit la................, cu
domiciliul/sediul în ............., str............nr........, și încredințat.....................”.
Dacă ulterior înregistrării nașterii, au fost identificați părinții ori copilul este
recunoscut de mamă, SPCLEP sau, după caz, ofițerul de stare civilă din cadrul primăriei
unității administrativ-teritoriale unde a fost înregistrată nașterea copilului găsit sau părăsit de
mamă în maternitate solicită instanței judecătorești anularea actului de naștere.
După anularea actului, se face o nouă înregistrare la SPCLEP sau, după caz, la
primăria din cadrul unității administrativ-teritoriale unde s-a născut copilul, dacă mama
copilului declară că a fost înregistrată nașterea și dovedește acest fapt, nu se mai întocmește
un nou act de naștere.16
În cazul în care mama declară că este căsătorită, dar nu poate prezenta certificatul de
căsătorie, dă o declarație scrisă în acest sens, iar înregistrarea nașterii se face numai dupa ce
personalul cu atribuții de stare civilă din cadrul SPCLEP sau ofițerul de stare civilă din cadrul
primăriei competente a stabilit datele referitoare la soț, prin solicitarea unui extras de pe actul
de căsătorie și din verificările în RNEP.
Pentru a facilita stabilirea identității copilului, inclusiv a dreptului său de a-și cunoaște
părinții, instituie unele norme juridice speciale referitoare la următoarele aspecte:
15
Cristna Codruța Hageanu, Dreptul familiei și Acte de stare civilă, Editura Hamangiu, București, 2012, p. 49-50.
16
Teodor Bodoașcă, Dreptul familiei, Editura Universul Juridic, București, 2015, p.375.
întocmirea certificatului medical constatator al nașterii;
constatarea părăsirii copilului de mamă în maternitate;
înregistrarea nașterii copilului găsit, etc.
În noul act de naștere întocmit se trec ca fiind părinți firești ai copilului adoptat, iar
vechiul act de naștere se păstrează, menționându-se pe marginea acestuia întocmirea noului
act. Dovada nașterii și a filiației firești se face cu actul de naștere, iar filiația față de părinții
adoptivi, cu noul act de naștere.17
Înscrisul autentic este un înscris întocmit, sau, după caz, primit și autentificat de o
autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate
publică, în forma și condițiile stabilite de lege.
Înscrisul autentic face deplină dovadaă, față de orice persoană, până la declararea sa ca
fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în
condițiile legii.
Declarațiile părților cuprinse în înscrisul autentic fac dovadă, până la proba contrară,
între părți cât și față de oricare alte persoane.
date care sunt constatări personale ale ofițerului de stare civilă( exemplu: împrejurarea
că o anumită persoană s-a prezentat în fața unui anumit ofițer de stare civilă, la o
anumită dată, și a declarat nașterea unui anumit copil, precum și documentele pe care
aceasta le-a prezentat). Fac dovadă pentru aceste date, actul și certificatul de naștere
până la constatarea falsului prin hotărâre judecătorească definitivă.
date ce rezultă din declarația făcută de persoana în cauză și din documentele pe care
aceasta le-a prezentat.( exemplu: datele referitoare la identitatea copilului care a fost
născut de o anumită femeie la o anumită dată). Datele rezultate din aceste înscrisuri
pot fi combătute prin administrarea probei contrare.18
dacă declarația de naștere este făcută de tatăl copilului, datele privind identitatea
acestuia intră în prima categorie de înscrisuri. Datele privind identitatea copilului și a
mamei sunt incluse în a doua categorie. Declarația de naștere are și rolul de
recunoaștre de paternitate, cu condiția ca copilul să fie din afara căsătoriei, deoarece
numai acesta poate fi recunoscut de tatăl său.19
dacă declarația de naștere este făcută de către o altă persoană, datele privind identitatea
mamei, a tatălui și a copilului intră în cea de-a doua categorie de înscrisuri. 20
Declarația de naștere poate fi făcută chiar și de către copil după un an de la nașterea sa.
Pot fi combătute prin proba contrară datele din actul și certificatul de naștere
referitoare la identitatea copilului care rezultă din cele declarate de persoana care face
declarația de naștere.
Când există deplină concordanță între satrea civilă a copilului, rezultată din datele
înscrise în actul și certificatul de naștere, și starea civilă pe care acesta o folosește în fapt,
puterea doveditoare a actului și certificatului de naștere este absolută. În acest caz ia naștere o
prezumție irefragabilă de maternitate.
JURISPRUDENȚĂ
Orice persoană are dreptul de a cunoaște toate datele privitoare la propria naștere. S-a
considerat atingere adusă vieții private, refuzul autorității britanice de a furniza unui tânăr,
care își petrecuse copilăria în mai multe cămine de copii, dosarele cu privire la această
perioadă din viața sa, aflate la asistență publică, pe motiv că informațiile cu privire la tânăr
fuseseră furnizate de persoane care au solicitat păstrarea confidențialității.
19
Ion P. Filipescu,Andrei I.Filipescu,Tratat de dreptul familiei, Editura Universul Juridic, București, 2015,
p.320.
20
Ion P. Filipescu,Andrei I.Filipescu,Tratat de dreptul familiei, Editura Universul Juridic, București, 2015, op.
cit., p.321.
În acest caz, Curtea Europeană a pus în balanță interesul tânărului de a obține
informații privind propria sa viață( dreptul la protecția vieții private și cel al terților de a
păstra tăcerea caracterul confidențial al informațiilor.