Rudenia este legătura bazată pe descendenţa unei persoane dintr-o altă

persoană sau pe faptul că mai multe persoane au un părinte comun.

Rudenia este de 2 feluri:
a) rudenie  civilă, adică cea care rezultă din adopţie.
b) rudenie de sînge,adică între persoane care există legătură de sînge.
Atît în legislația RM cît și în cea a României este menționat că șirul de persoane
între care există rudenia se numeşte linia de rudenie. Comparativ cu
RM,România are un articol aparte care ne vorbește despre gradul de rudenie,și
anume art.406 al.(3) din Codul Civil al României. Ea se poate stabili sub două
forme:
    dreaptă (directă)
    colaterală
În linie dreapă este după numărul nașterilor,de exemplu: copiii şi părinţii
sunt rude de gradul întâi, nepoţii şi bunicii sunt rude de gradul al doilea;
Rudenia în linie dreaptă poate fi ascendentă sau descendentă.  Prima este aceea
care leagă o persoană cu cei din care coboară (de exemplu, plecînd de la copil
spre părinţi, bunici), iar cea de-a doua leagă o persoană cu acei care coboară din
aceasta (de exemplu, plecînd de la părinţi spre copil, nepot de fiu).
În linie colaterală este după numărul naşterilor, urcând de la una dintre rude până
la ascendentul comun şi coborând de la acesta până la cealaltă rudă; astfel, fraţii
sunt rude de gradul al doilea, unchiul sau mătuşa şi nepotul, de gradul al treilea,
verii primari, de gradul al patrulea.
Atît în legislația României cît și în cea a RM sub art. 45din Codul Familiei
prevede: rudenia și afiliația. Legislatorul moldovean în art.45 spune că:„Gradul
de rudenie se stabileşte prin numărul de naşteri”,iar cel roman menționează că:
,,Rudenia este legatura bazată pe descendenta unei persoane dintr-o alta persoană
sau pe faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun.,,
În cazul rudeniei prin adopţie gradul de rudenie se stabileşte ca şi la
rudenia firească. Între adoptator şi adoptat rudenia este de gradul întîi, ca între
părinte şi copil. În conformitate cu art.45 al. (3) din Codul Familiei al RM, rudele
unuia dintre soţi sunt afinii celuilalt soţ.
Afinitatea nu este definită de lege Republicii Moldova,însă în legislația
română este art.407 al Codului Civil care definește afinitatea ca fiind legătura
dintre un soţ şi rudele celuilalt soţ.Rudele soţului sunt, în aceeaşi linie şi acelaşi
grad, afinii celuilalt soţ.Afinitatea durează din momentul în care căsătoria
încetează sau se desface prin divorţ.
Filiaţia desemnează un şir neîntrerupt de naşteri care leagă o persoană de
un strămoş al ei. Ea, este raportul de descendenţă dintre un copil şi fiecare din
părinţii lui.
Filiaţia privită din partea copilului exprimă calitatea de copil al unor anumiţi
părinţi, iar cum părinţii pot fi căsătoriţi sau necăsătoriţi, înseamnă că şi filiaţia
poate să fie din căsătorie şi din afara căsătoriei.
Filiaţia privită din partea părinţilor exprimă calităţile corespunzătoare de mamă şi
de tată, adică filiaţia dintre copil şi mama sa se numeşte maternitate, iar filiaţia
dintre un copil şi tatăl său se numeşte paternitate.
Legislaţia naţională prevede că drepturile şi obligaţiile reciproce ale
părinţilor şi copiilor rezultă din provenienţa copiilor, atestată în modul stabilit de
lege. Modul de atestare a provenienţei copilului este prevăzut în art. 47din Codul
Familiei al RM în alin. (1). Provenienţa copilului de la mamă (maternitatea) se
stabileşte în baza documentelor care confirmă naşterea copilului de la mamă într-
o instituţie medicală, iar alin. 2 prevede că, în cazul cînd copilul nu este născut
într-o instituţie medicală, maternitatea se stabileşte pe baza documentelor
medicale, a depoziţiilor martorilor sau pe baza altor probe.
Stabilirea provenienţei copilului de la mamă cunoaşte aceiaşi
reglementare juridică, fie că este din căsătorie, fie că este din afara căsătoriei.
Elementele provenienţei copilului de la mamă sunt:
a.    faptul naşterii copilului
b.    identitatea copilului faţă de mamă.
Aceste două elemente sunt importante și ele trebuiesc demonstrate.
Provenienţa copilului de la tată se numeşte paternitate. Paternitatea sau
filiaţia faţă de tată desemnează legătura juridică dintre un copil şi tatăl său.
Paternitatea copilului născut în afara căsătoriei poate fi recunoscută de către tată,
printr-o declaraţie comună a acestuia şi a mamei copilului, depusă la organul de
stare civilă. În cazurile cînd mama este decedată, declarată decedată, incapabilă
sau dispărută, ori cînd nu i se cunoaşte locul aflării, precum şi în cazul decăderii
ei din drepturile părinteşti, paternitatea se stabileşte în baza declaraţiei tatălui şi a
acordului scris al autorităţii tutelare sau prin hotărîrea instanţei judecătoreşti,
dacă lipseşte un astfel de acord.
Declaraţia comună a mamei şi tatălui copilului privind paternitatea poate fi
depusă la oficiul de stare civilă şi pînă la naşterea copilului. În situaţia în care
copilul este născut din părinţi necăsătoriţi, iar declaraţia comună a părinţilor sau a
tatălui copilului lipseşte, paternitatea se stabileşte de către instanţa judecătorească
în baza declaraţiei unuia dintre părinţi, a tutorelui (curatorului) copilului, sau a
copilului însuşi la atingerea majoratului.