Ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil. Protecția minorului.

Autoritatea
părintească. Tutela. Curatela.
Partea I

OCROTIREA PERSOANEI FIZICE PRIN MIJLOACE DE DREPT CIVIL

Ocrotirea persoanei fizice - ansamblul mijloacelor de drept civil prin intermediul cărora se
asigură
recunoaşterea şi protecţia drepturilor subiective civile şi intereselor îndreptăţite ale acesteia,
precum şi mijloacele de protecţie a persoanei fizice ca participantă la circuitul civil.

SEDIUL MATERIEI:
Codul civil, Cartea I. Despre persoane
Titlul III. Ocrotirea persoanei fizice
Articolele de la 104-186.

Beneficiază de ocrotire:
- copiii care sunt ocrotiţi prin părinţi, tutori şi curatori;
- debilii sau alienaţii mintali care sunt supuşi interdicţiei judecătoreşti şi sunt ocrotiţi de tutori;
- persoanele cu tulburări psihice care sunt ocrotite prin tratament medical;
- persoanele fizice capabile aflate în situaţii speciale care sunt ocrotite prin curatori

Alienaţia mintală este boala care se datorează unor anomalii care fac imposibilă dezvoltarea
facultăţilor psihice ori unor maladii ale sistemului nervos, fiind urmarea unor boli psihice și este
denumită popular și în vechile legiuiri românești nebunie, iar

Debilitatea mintală este forma de înapoiere mintală în care deficitul intelectual se manifestă în

capacitate redusă de generalizare și abstractizare. La prima vedere, datorită lipsei unor deficiențe
fizice evidente, debilul mintal nu se deosebește de un om normal. Din cauza criticismului redus al
gândirii, a caracterului pueril al afectivității, el are nevoie de îndrumarea adulților chiar și atunci
când reușește să-și câștige singur existența.

Se poate observa, astfel, diferența majoră dintre cele două: în timp ce alienația mintală se
instalează în cursul vieții unei persoane (este dobândită), debilitatea mintală este dată de afecțiuni
psihice exstente în momentul nașterii (este nativă).

Orice măsură de ocrotire a persoanei fizice se stabileşte numai în interesul acesteia.

La luarea unei măsuri de ocrotire trebuie să se ţină seama de posibilitatea persoanei fizice de a-şi
exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile cu privire la persoana şi bunurile sale.

Ocrotirea copilului – Principiul interesului superior al copilului – art 263 C civ.

 Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea
interesului superior al copilului.
Pentru rezolvarea cererilor care se referă la copii, autorităţile competente sunt datoare să
dea toate îndrumările necesare pentru ca părţile să recurgă la metodele de soluţionare a
conflictelor pe cale amiabilă.
Procedurile referitoare la relaţiile dintre părinţi şi copii trebuie să garanteze că dorinţele şi
interesele părinţilor referitoare la copii pot fi aduse la cunoştinţa autorităţilor şi că acestea ţin cont
de ele în hotărârile pe care le iau.
Procedurile privitoare la copii trebuie să se desfăşoare într-un timp rezonabil, astfel încât
interesul superior al copilului şi relaţiile de familie să nu fie afectate.
În sensul prevederilor legale privind protecţia copilului, prin copil se înţelege persoana
care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nici nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, potrivit
legii.

AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ:

DEFINITIE:

Autoritatea părintească - mijlocul natural şi firesc de ocrotire a minorilor şi constă în totalitatea

drepturilor şi îndatoririlor pe care le au părinţii faţă de copiii lor minori, indiferent că aceştia
provin din căsătorie sau din afara căsătoriei, sunt natural sau adoptaţi
Art 483 C.civ.

Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana,
cât şi bunurile copilului şi aparţin în mod egal ambilor părinţi.
Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu
respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând
cont de vârsta şi de gradul său de maturitate.
Ambii părinţi răspund pentru creşterea copiilor lor minori.

SEDIUL MATERIEI:
Codul civil, Cartea a II. Despre familie
Titlul IV
Articolele 483 -512.

PRINCIPIILE CARE GUVERNEAZA AUTORITATEA PARINTEASCA:

1. drepturile părinteşti trebuie exercitate, iar îndatoririle părinteşti trebuie îndeplinite numai în
interesul minorului

Art. 483 alin 2 C civ

Părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu
respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ţinând
cont de vârsta şi de gradul său de maturitate.

Art.36 alin 2 Legea 272/2004

Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti trebuie să aibă în vedere
interesul superior al copilului şi să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copilului, în special
prin îngrijirea acestuia, prin menţinerea relaţiilor personale cu el, prin asigurarea creşterii,
educării şi întreţinerii sale, precum şi prin reprezentarea sa legală şi administrarea patrimoniului
său.

2. autoritatea părintească se exercită sub îndrumarea şi controlul societăţii , în special al statului

(prin instanţa de tutelă și autorităţile administraţiei publice specializate).

Art.41 Legea 272/2004

Dacă există motive temeinice de a suspecta că viaţa şi securitatea copilului sunt
primejduite în familie, reprezentanţii serviciului public de asistenţă socială ori, după caz, ai
direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul sectoarelor municipiului
Bucureşti au dreptul să viziteze copiii la locuinţa lor şi să se informeze despre felul în care aceştia
sunt îngrijiţi, despre sănătatea şi dezvoltarea lor fizică, educarea, învăţătura şi pregătirea lor
profesională, acordând, la nevoie, îndrumările necesare.
Dacă, în urma vizitelor efectuate potrivit alin. (1), se constată că dezvoltarea fizică,
mentală, spirituală, morală sau socială a copilului este primejduită, serviciul public de asistenţă
socială este obligat să sesizeze în termen de 24 de ore direcţia generală de asistenţă socială şi
protecţia copilului în vederea luării măsurilor prevăzute de lege.
Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze
instanţa judecătorească în situaţia în care consideră că sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege
pentru decăderea, totală sau parţială, a părinţilor ori a unuia dintre ei din exerciţiul drepturilor
părinteşti.

3. principiul independenţei patrimoniale

Art. 500 C civ - Independenta patrimoniala.
Părintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului nici copilul asupra bunurilor părintelui, în

afară de dreptul la moştenire şi la întreţinere.

4. principiul egalităţii în drepturi a copiilor

Art. 260 C civ - Egalitatea in drepturi a copiilor.
Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie, precum şi cu cei adoptaţi.

5. principiul egalităţii părinţilor în exercitarea ocrotirii părinteşti.

Art. 503 C civ. Modul de exercitare a autoritatii parintesti.
(1) Părinţii exercită impreună și în mod egal autoritatea părintească.

Art.36 din Legea nr.272 /2004

(1) Ambii părinţi sunt responsabili pentru creşterea copiilor lor.

6. încetarea autorităţii părintești la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu

CONTINUTUL AUTORITATII PARINTESTI:

Are două laturi:

o latură privitoare la persoana minorului și una privitoare la bunurile acestuia

1. Persoana copilului:

Art. 487. - C civ.

Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvoltarea lui fizică,
psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profesională a acestuia, potrivit
propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului; ei sunt datori să dea copilului orientarea
şi sfaturile necesare exercitării corespunzătoare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia.
Îndatoririle specifice
Art. 488. - C civ.
(1) Părinţii au îndatorirea de a creşte copilul în condiţii care să asigure dezvoltarea sa fizică,
mentală, spirituală, morală şi socială în mod armonios.
(2) În acest scop, părinţii sunt obligaţi:
a) să coopereze cu copilul şi să îi respecte viaţa intimă, privată şi demnitatea;
b) să prezinte şi să permită informarea şi lămurirea copilului despre toate actele şi faptele care l-
ar putea afecta şi să ia în considerare opinia acestuia;
c) să ia toate măsurile necesare pentru protejarea şi realizarea drepturilor copilului;
d) să coopereze cu persoanele fizice şi persoanele juridice cu atribuţii în domeniul îngrijirii,
educării şi formării profesionale a copilului.

În vederea indeplinirii obligațiilor lor specifice:

- dreptul de a cere înapoierea copilului de la orice persoană care l-ar ţine fără drept (art. 495
C.civ.);
- dreptul de a locui cu copilul (art.496 C.civ.);
- dreptul de a păstra legături personale cu copilul în cazul în care acesta nu se află la părinţii lui;
- dreptul de a consimţi la adopţie;
- dreptul de a cere modificarea măsurilor luate cu privire la drepturile şi îndatoririle personale şi
patrimoniale.

2. Bunurile copilului:
Administrarea bunurilor copilului
Art. 501. - C civ.
(1) Părinţii au dreptul şi îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, precum şi de a-l
reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviinţa aceste acte, după caz.
(2) După împlinirea vârstei de 14 ani minorul îşi exercită drepturile şi îşi execută obligaţiile
singur, în condiţiile legii, însă numai cu încuviinţarea părinţilor şi, după caz, a instanţei de tutelă.

Art. 502. - C civ

(1) Drepturile şi îndatoririle părinţilor cu privire la bunurile copilului sunt aceleaşi cu cele ale
tutorelui, dispoziţiile care reglementează tutela fiind aplicabile în mod corespunzător.
(2) Cu toate acestea, nu se întocmeşte inventarul prevăzut la art. 140, în cazul în care copilul nu
are alte bunuri decât cele de uz personal.

RASPUNDEREA PENTRU EXERCITAREA NECORESPOZANTOARE A AUTORITATII

PARINTESTI:
Raspunderea civila: nepatrimoniala si patrimoniala
Raspundere penala

1. Nepatrimoniala:
- decăderea din drepturile părintești (art. 508-512 C.civ.)

2. Patrimoniala:
Apare in caz de indeplinire necorespunzătoare a indatoririlor cu privire la administrarea bunurilor

copilului și reprezentarea copilului de până la 14 ani.

- părintele răspunde faţă de copil in temeiul răspunderii pentru fapta proprie (art. 1357 C.civ.).

3. Penala:
- infracţiunea de rele tratamente aplicate minorului (art.197 C.pen)
- infractiunea de abandon de familie (art. 378 C.pen)
- infractiunea de gestiune frauduloasă (art. 242 C.pen).

TUTELA MINORULUI

DEFINITIE:
Tutela minorului - o sarcină gratuită în virtutea căreia o anumită persoană, denumită tutore, este
chemată a exercita drepturile şi îndatoririle părinteşti faţă de un copil minor, ai cărui părinţi sunt
decedaţi ori în imposibilitate permanentă de a-şi exercita atribuţiile.

SEDIUL MATERIEI:
Codul civil, Cartea I. Despre persoane
Titlul III. Ocrotirea persoanei fizice
Capitolul II. Tutela minorului – articolele 110- 163.

CARACTERE JURIDICE:
1 - legalitatea
2 - caracterul facultativ

Procedura de numire
Art. 119. - C civ
(1) Numirea tutorelui se face, cu acordul acestuia, de către instanţa de tutelă în camera de
consiliu, prin încheiere definitivă. Atunci când desemnarea tutorelui s-a făcut prin convenţie, cel
desemnat tutore nu poate refuza numirea decât pentru motivele prevăzute la art. 120 alin. (2).
(2) Ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie.
(3) În lipsa unui tutore desemnat, dacă instanţa de tutelă a constituit consiliul de familie, numirea
tutorelui se face, potrivit alin. (1), cu consultarea consiliului de familie.
(4) Încheierea de numire se comunică în scris tutorelui şi se afişează la sediul instanţei de tutelă şi
la primăria de la domiciliul minorului.
(5) Drepturile şi îndatoririle tutorelui încep de la data comunicării încheierii de numire.
(6) Între timp, instanţa de tutelă poate lua măsuri provizorii cerute de interesele minorului, putând
chiar să numească un curator special.

Refuzul continuării tutelei

Art. 120. - C civ
(1) Cel numit tutore este dator să continue îndeplinirea sarcinilor tutelei.
(2) Poate refuza continuarea tutelei:
a) cel care are vârsta de 60 de ani împliniţi;
b) femeia însărcinată sau mama unui copil mai mic de 8 ani;
c) cel care creşte şi educă 2 sau mai mulţi copii;
d) cel care, din cauza bolii, a infirmităţii, a felului activităţilor desfăşurate, a depărtării
domiciliului de locul unde se află bunurile minorului sau din alte motive întemeiate, nu ar mai
putea să îndeplinească această sarcină.

3 - personalitatea - sarcina tutelei trebuie exercitată personal de către cel care a fost desemnat în
funcţia de tutore neputând fi exercitată prin reprezentant (nici chiar temporar).

Art. 122. - C civ

(1) Tutela este o sarcină personală.
(2) Cu toate acestea, instanţa de tutelă, cu avizul consiliului de familie, poate, ţinând seama de
mărimea şi compunerea patrimoniului minorului, să decidă ca administrarea patrimoniului ori
doar a unei părţi a acestuia să fie încredinţată, potrivit legii, unei persoane fizice sau persoane
juridice specializate.

4 - gratuitatea

Art. 123. - C civ

(1) Tutela este o sarcină gratuită.
(2) Cu toate acestea, tutorele poate fi îndreptăţit, pe perioada exercitării sarcinilor tutelei, la o
remuneraţie al cărei cuantum va fi stabilit de instanţa de tutelă, cu avizul consiliului de familie,
ţinând seama de munca depusă în administrarea averii şi de starea materială a minorului şi a
tutorelui, dar nu mai mult de 10% din veniturile produse de bunurile minorului. Instanţa de tutelă,
cu avizul consiliului de familie, va putea modifica sau suprima această remuneraţie, potrivit
împrejurărilor.

PRINCIPIILE CARE GUVERNEAZA TUTELA MINORULUI:

1. principiul exercitării tutelei în interesul minorului, atât în ceea ce privește persoana cât și
bunurile
acestuia.
Art. 133. Exercitarea tutelei in interesul minorului.
Tutela se exercita numai in interesul minorului atat in ceea ce priveste persoana, cat si bunurile
acestuia.

2. principiul exercitării de către stat a unui control permanent al tutelei

Art. 151. Controlul instantei de tutela.
(1) Instanţa de tutelă va efectua un control efectiv şi continuu asupra modului în care tutorele şi
consiliul de familie îşi îndeplinesc atribuţiile cu privire la minor şi bunurile acestuia.
(2) În îndeplinirea activităţii de control, instanţa de tutelă va putea cere colaborarea autorităţilor
administraţiei publice, a instituţiilor şi serviciilor publice specializate pentru protecţia copilului
sau a
instituţiilor de ocrotire, după caz.

3. principiul independenţei patrimoniale dintre tutore şi minor;

4. principiul generalităţii tutelei se instituie ori de căte ori există un minor lipsit de ocrotire
părintească

CAPACITATEA DE A FI TUTORE:

Poate fi tutore o persoană fizică sau soţul şi soţia, împreună, dacă nu se află în vreunul
dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege.
În cazul în care în situaţia prevăzută la art. 110 se află mai mulţi minori care sunt fraţi sau
surori, se numeşte, de regulă, un singur tutore.

Art 110 C civ – DESCHIDEREA TUTELEI

Tutela minorului se instituie atunci când ambii părinţi sunt, după caz, decedaţi, necunoscuţi,
decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau li s-a aplicat o pedeapsă penală a interzicerii
drepturilor părinteşti, beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială, sunt dispăruţi ori
declaraţi judecătoreşte morţi, precum şi în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanţa hotărăşte
că este în interesul minorului instituirea unei tutele. Dispoziţiile art. 503 alin. (11) rămân
aplicabile.

Persoanele care nu pot fi numite tutore

Nu poate fi tutore:
a) minorul, persoana care beneficiază de tutelă specială ori consiliere judiciară, cel cu privire la
care a fost instituită măsura asistenţei pentru încheierea actelor juridice, persoana cu privire la
care a fost încuviinţat un mandat de ocrotire ori cel pus sub curatelă;
b) cel decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti sau declarat incapabil de a fi tutore;
c) cel căruia i s-a restrâns exerciţiul unor drepturi civile, fie în temeiul legii, fie prin hotărâre
judecătorească, precum şi cel cu rele purtări reţinute ca atare de către o instanţă judecătorească;
d) cel care, exercitând o tutelă, a fost îndepărtat din aceasta în condiţiile art. 158 C civ. (” În afară
de alte cazuri prevăzute de lege, tutorele este îndepărtat dacă săvârşeşte un abuz, o neglijenţă
gravă sau alte fapte care îl fac nedemn de a fi tutore, precum şi dacă nu îşi îndeplineşte în mod
corespunzător sarcina.”)
e) cel aflat în stare de insolvabilitate;
f) cel care, din cauza intereselor potrivnice cu cele ale minorului, nu ar putea îndeplini sarcina
tutelei;
g) cel înlăturat prin înscris autentic sau prin testament de către părintele care exercita singur, în
momentul morţii, autoritatea părintească.
(2) Dacă una dintre împrejurările prevăzute la anterior survine sau este descoperită în timpul
tutelei, tutorele va fi îndepărtat, respectându-se aceeaşi procedură ca şi la numirea lui.

PROCEDURA DE DESEMNARE A TUTORELUI:

Codul civil permite părintelui să desemneze tutorele copiilor săi.

Părintele poate desemna, prin act unilateral sau prin convenţie, încheiate în formă
autentică, ori, după caz, prin testament, persoana care urmează a fi numită tutore al copiilor săi.
Desemnarea făcută de părintele care în momentul morţii era decăzut din drepturile
părinteşti este lipsită de efecte.
Desemnarea făcută în condiţiile alin. (1) poate fi revocată oricând de către părinte, chiar şi
printr-un înscris sub semnătură privată.
Înscrisul prin care se revocă persoana desemnată pentru a fi numită tutore se va înscrie în
registrul prevăzut la art. 1.046 sau la art. 2.033 din C civ, după caz.
Notarul public sau instanţa de tutelă, după caz, are obligaţia să verifice la registrele
prevăzute la alin. (4) dacă persoana desemnată pentru a fi tutore nu a fost revocată.
Părintele cu capacitate de exerciţiu deplină, care exercită autoritatea părintească asupra
copilului său minor sau care este tutorele copilului său major cu privire la care a fost instituită
tutela specială, poate să încheie un contract de mandat de ocrotire cu privire la îngrijirea acestuia,
pentru situaţia în care mandantul decedează sau nu îşi mai poate îndeplini sarcina tutelei.
Dispoziţiile prezentului alineat se aplică şi rudelor de până la gradul al doilea inclusiv care sunt
tutori ai minorului sau ai majorului care beneficiază de tutelă specială.

În cazul în care au fost desemnate mai multe persoane ca tutore, fără vreo preferinţă, ori
există mai multe rude, afini sau prieteni ai familiei minorului în stare să îndeplinească sarcinile
tutelei şi care îşi exprimă dorinţa de a fi tutore, instanţa de tutelă va hotărî ţinând seama de
condiţiile lor materiale, precum şi de garanţiile morale necesare dezvoltării armonioase a
minorului.
EXCEPTIE - În cazul în care părintele NU a desemnat tutorele, acesta va fi desemnat de către
instanţa de tutelă.

Art 118 C civ

(1)În lipsa unui tutore desemnat, instanţa de tutelă numeşte cu prioritate ca tutore, dacă nu se
opun motive întemeiate, o rudă sau un afin ori un prieten al familiei minorului, în stare să
îndeplinească această sarcină, ţinând seama, după caz, de relaţiile personale, de apropierea
domiciliilor, de condiţiile materiale şi de garanţiile morale pe care le prezintă cel chemat la tutelă.

(2) În cazul în care niciuna dintre persoanele prevăzute la alin. (1) nu îşi poate asuma tutela,
instanţa de tutelă numeşte un reprezentant personal care a dobândit această calitate în condiţiile
legii speciale.

PROCEDURA DE NUMIRE A TUTORELUI:

Procedura se declanşează prin sesizarea instanţei de tutelă

Persoanele obligate să înştiinţeze instanţa de tutelă

Art. 111. - C civ
Au obligaţia ca, de îndată ce află de existenţa unui minor lipsit de îngrijire părintească în cazurile
prevăzute la art. 110, să înştiinţeze instanţa de tutelă:
a) persoanele apropiate minorului, precum şi administratorii şi locatarii casei în care locuieşte
minorul;
b) serviciul public comunitar local de evidenţă a persoanelor, cu prilejul înregistrării morţii unei
persoane, precum şi notarul public, cu prilejul deschiderii unei proceduri succesorale;
c) instanţele judecătoreşti, cu prilejul condamnării la pedeapsa penală a interzicerii drepturilor
părinteşti;
d) procurorul, autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile de ocrotire, precum şi orice altă
persoană.

Procedura de numire
Art. 119. - C civ
(1) Numirea tutorelui se face, cu acordul acestuia, de către instanţa de tutelă în camera de
consiliu, prin încheiere definitivă. Atunci când desemnarea tutorelui s-a făcut prin convenţie, cel
desemnat tutore nu poate refuza numirea decât pentru motivele prevăzute la art. 120 alin. (2).
(2) Ascultarea minorului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie.
(3) În lipsa unui tutore desemnat, dacă instanţa de tutelă a constituit consiliul de familie, numirea
tutorelui se face, potrivit alin. (1), cu consultarea consiliului de familie.
(4) Încheierea de numire se comunică în scris tutorelui şi se afişează la sediul instanţei de tutelă şi
la primăria de la domiciliul minorului.
(5) Drepturile şi îndatoririle tutorelui încep de la data comunicării încheierii de numire.
(6) Între timp, instanţa de tutelă poate lua măsuri provizorii cerute de interesele minorului, putând
chiar să numească un curator special.

FORMALITATI ULTERIOARE NUMIRII TUTORELUI:

Drepturile şi îndatoririle tutorelui încep de la data comunicării încheierii de numire.

Inventarul bunurilor minorului

După numirea tutorelui şi în prezenţa acestuia şi a membrilor consiliului de familie, un
delegat al instanţei de tutelă va verifica la faţa locului toate bunurile minorului, întocmind un
inventar, care va fi supus aprobării instanţei de tutelă. Inventarul bunurilor minorului va începe să
fie întocmit în maximum 10 zile de la numirea tutorelui de către instanţa de tutelă.
Cu prilejul inventarierii, tutorele şi membrii consiliului de familie sunt ţinuţi să declare în
scris, la întrebarea expresă a delegatului instanţei de tutelă, creanţele, datoriile sau alte pretenţii
pe care le au faţă de minor. Declaraţiile vor fi consemnate în procesul-verbal de inventariere.
Tutorele sau membrii consiliului de familie care, cunoscând creanţele sau pretenţiile
proprii faţă de minori, nu le-au declarat, deşi au fost somaţi să le declare, sunt prezumaţi că au
renunţat la ele. Dacă tutorele sau membrii consiliului de familie nu declară datoriile pe care le au
faţă de minor, deşi au fost somaţi să le declare, pot fi îndepărtaţi din funcţie.
Creanţele pe care le au asupra minorului tutorele sau vreunul dintre membrii consiliului
de familie, soţul, o rudă în linie dreaptă ori fraţii sau surorile acestora pot fi plătite voluntar numai
cu autorizarea instanţei de tutelă.

Înainte de efectuarea inventarului atribuţiile tutorelui sunt limitate de lege.

Înainte de întocmirea inventarului, tutorele nu poate face, în numele minorului, decât acte
de conservare şi acte de administrare ce nu suferă întârziere.

Consiliul de familie stabileşte suma anuală necesară pentru întreţinerea minorului şi

administrarea bunurilor sale şi poate modifica, potrivit împrejurărilor, această sumă. Decizia
consiliului de familie se aduce la cunoştinţă, de îndată, instanţei de tutelă.
Cheltuielile necesare pentru întreţinerea minorului şi administrarea bunurilor sale se
acoperă din veniturile acestuia. În cazul în care veniturile minorului nu sunt îndestulătoare,
instanţa de tutelă va dispune vânzarea bunurilor minorului, prin acordul părţilor sau prin licitaţie
publică.
Obiectele ce au valoare afectivă pentru familia minorului sau pentru minor nu vor fi
vândute decât în mod excepţional.
Dacă minorul este lipsit de bunuri şi nu are părinţi sau alte rude care sunt obligate prin
lege să îi acorde întreţinere ori aceasta nu este suficientă, minorul are dreptul la asistenţă socială,
în condiţiile legii.

Sumele de bani care depăşesc nevoile întreţinerii minorului.

Constituirea de depozite bancare

Sumele de bani care depăşesc nevoile întreţinerii minorului şi ale administrării bunurilor
sale, precum şi instrumentele financiare se depun, pe numele minorului, la o instituţie de credit
indicată de consiliul de familie, în termen de cel mult 5 zile de la data încasării lor.
Tutorele poate dispune de aceste sume şi instrumente financiare numai cu autorizarea
prealabilă a instanţei de tutelă, cu excepţia operaţiunilor prevăzute la alin. (3).
Cu toate acestea, el nu va putea folosi, în niciun caz, sumele de bani şi instrumentele
financiare prevăzute la alin. (1) pentru încheierea, pe numele minorului, a unor tranzacţii pe piaţa
de capital, chiar dacă ar fi obţinut autorizarea instanţei de tutelă.
Tutorele poate depune la o instituţie de credit şi sumele necesare întreţinerii, tot pe
numele minorului. Acestea se trec într-un cont separat şi pot fi ridicate de tutore, fără autorizarea
instanţei de tutelă.