Fişa nr.

35
AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ

I. NOŢIUNE. DURATA ŞI EXERCITAREA AUTORITĂŢII PĂRINTEŞTI

Noţiune - ansamblul de drepturi şi îndatoriri care privesc atât persoana, cât şi bunurile copi­
lului şi care aparţin în mod egal ambilor părinţi [art. 483 alin. (1) C.civ.].
Distincţii - noţiunea de autoritate părintească nu trebuie confundată cu drepturile şi îndato­
ririle ce intră în componenţa acesteia, fiecare dintre ele fiind independente şi având
un conţinut distinct;
- î n privinţa drepturilor şî îndatoririlor părinteşti nu se face distincţie după cum copilul
provine din căsătorie, din afara căsătoriei, din reproducerea umană asistată medical
cu terţ donator sau dîn adopţie;
- în sensul prevederilor legale privind protecţia copilului, prin copil se înţelege per­
soana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nici nu a dobândit capacitatea deplină de
exerciţiu, potrivit legii [art. 263 alin. (5) C.civ.].
Durata - autoritatea părintească nu este nelimitată în timp; se dobândeşte la momentul
autorităţii stabilirii filiaţiei faţă de respectivul copil şi se exercită până la data la care copilul
părinteşti dobândeşte capacitatea deplină de exerciţiu (art. 484 C.civ.), fie prin împlinirea vârstei
de 18 ani (art. 38 C.civ.), fie prin căsătorie încheiată anterior împlinirii vârstei de 18 ani
(art. 39 C.civ.), fie prin emancipare (art. 40 C.civ.).
Exercitarea - regula: pentru creşterea copiilor lor minori vor răspunde ambii părinţi [art. 483
autorităţii alin. (3) C.civ.];
părinteşti • excepţie: în cazul în care autoritatea părintească se exercită de către un singur
părinte, acesta va răspunde pentru creşterea copilului (copiilor) minor(i);
- părinţii exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu
respectul datorat persoanei acestuia, şi îl asociază pe copil la toate deciziile care îl
privesc, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate [art. 483 alin. (2) C.civ.]:
a) drepturile ce revin părinţilor în cadrul autorităţii părinteşti se exercită în interesul
copilului, nu în interesul părinţilor;
b) exercitarea autorităţii părinteşti implică realizarea de acte şi fapte juridice;
- în toate cazurile în care există neînţelegeri între părinţi cu privire la exercitarea
drepturilor părinteşti ori la îndeplinirea îndatoririlor părinteşti, competenţa de solu­
ţionare va reveni instanţei de tutelă, care va hotărî asupra acestora având în vedere
interesul superior al copilului, după ascultarea părinţilor, a copilului (în condiţiile
art. 264 C.civ.) şi luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială
(art. 486 C.civ.).
 AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ 965

II. DREPTURILE ŞI ÎNDATORIRILE PĂRINTEŞTI

Conţinutul - principalul drept şi, pe cale de consecinţă, principala îndatorire a părinţilor este de a
autorităţii creşte copilul;
părinteşti - părinţii au dreptul şi îndatorirea de a creşte copilul, îngrijind de sănătatea şi dezvol­
tarea lui fizică, psihică şi intelectuală, de educaţia, învăţătura şi pregătirea profe­
sională a acestuia, potrivit propriilor lor convingeri, însuşirilor şi nevoilor copilului; ei
sunt datori să dea copilului orientarea şi sfaturile necesare exercitării corespunză­
toare a drepturilor pe care legea le recunoaşte acestuia (art. 487 C.civ.);
- obligaţia de a creşte copilul implică atât drepturi şi obligaţii referitoare la persoana
copilului, cât şi cu privire la bunurile acestuia;
- strâns legată de creşterea copilului este şi supravegherea acestuia; părinţii au drep­
tul şi îndatorirea de a supraveghea copilul minor (art. 493 C.civ.), iar în cazul în care
copilul săvârşeşte o faptă ilicită, părinţii vor răspunde pentru aceasta;
- creşterea copilului implică deopotrivă asigurarea întreţinerii acestuia, dreptul de a
solicita înapoierea copilului de la orice persoană care îl deţine fără drept, dreptul de a
lua masuri disciplinare faţă de acesta etc;
- corelativ îndatoririlor părinteşti, copilul va datora respect părinţilor săi, indiferent de
vârsta pe care o are (art. 485 C.civ.).
îndatoririle 1. îndatorirea de a creşte copilul în condiţii care sâ asigure dezvoltarea sa fizică,
specifice mentală, spirituală, morală şi socială în mod armonios [art. 488 alin. (1) C.civ.];
părinţilor 2. cooperarea cu copilul, bazată pe respectarea vieţii intime, private şi a demnităţii
acestuia [art. 488 alin. (2) lit. a) C.civ.];
- măsurile disciplinare nu pot fi luate de părinţi decât cu respectarea demnităţii copi­
lului, fiind interzisă luarea acestor măsuri ori aplicarea unor pedepse fizice, de natură
a afecta dezvoltarea fizică, psihică sau starea emoţională a copilului (art. 489 C.civ.);
- părinţii sau reprezentanţii legali ai copilului pot să împiedice corespondenţa şi legă­
turile personale ale copilului în vârstă de până la 14 ani, numai în baza unor motive
temeinice, dat fiind faptul că aceştia sunt obligaţi să respecte viaţa intimă şi privată a
copilului (art. 494 C.civ.);
3. prezentarea, informarea şi lămurirea copilului despre toate actele şi faptele care l-ar
putea afecta şi luarea în considerare a opiniei acestuia [art. 488 alin. (2) lit. b) C.civ.];
- părinţii îndrumă copilul, potrivit propriilor convingeri, în alegerea unei religii, în con­
diţiile legii, ţinând seama de opinia, vârsta şi de gradul de maturitate ale acestuia, fără
a-l putea obliga să adere la o anumită religie sau la un anumit cult religios; copilul care
a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să îşi aleagă liber confesiunea religioasă
(art. 491 C.civ.);
4. luarea tuturor măsurilor necesare pentru protejarea şi realizarea drepturilor copi­
lului [art. 488 alin. (2) lit. c) C.civ.];
- regula: părintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului şi nici acesta din
urmă nu are vreun drept asupra bunurilor părintelui (art. 500 C.civ.);
• excepţie: copilul are dreptul de a-şî moşteni părinţii şi de a cere întreţinere de fa
aceştia; dreptul de moştenire şi obligaţia de întreţinere sunt reciproce;
966 AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ

• în cazul necesităţii de a repara un prejudiciu rezultat dintr-o faptă ilicită a mino­

rului, va fi urmărit cu precădere patrimoniul minorului, iar apoi acela al părinţilor;
5. cooperarea cu persoanele fizice şi persoanele juridice cu atribuţii în domeniul îngriji­
rii, educării şi formarii profesionale a copilului, având în vedere interesul superior al
copilului [art. 488 alin. (2) lit. d) C.civ.];
- dacă a împlinit vârsta de 14 ani, copilul poate cere părinţilor să îşi schimbe felul
învăţăturii sau al pregătirii sale profesionale ori locuinţa necesară desăvârşirii acestora
[art. 498 alin. (1) C.civ.];
- î n cazul în care părinţii nu vor fi de acord cu această schimbare, copilul se va putea
adresa instanţei de tutelă, care va hotărî după ascultarea părinţilor, a copilului şi
luând în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială [art. 498 alin. (2)
C.civ.].
Drepturile - regula: prevederile privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea îndatoririlor părin­
părintelui teşti legate de persoana copilului se aplică şi în cazul în care părintele este minor (şi a
minor împlinit vârsta de 14 ani) şi are deci capacitate de exerciţiu restrânsă (în situaţia în
care s-ar fi căsătorit, ar fi dobândit capacitate deplină de exerciţiu) [art. 490 alin. (1)
C.civ.];
• excepţia: în această situaţie exerciţiul autorităţii părinteşti va fi scindat, drepturile
şi îndatoririle cu privire la bunurile copilului revenind tutorelui sau, după caz, altei
persoane [art. 490 alin. (2) C.civ.].
Numele - părinţii vor alege prenumele copilului şi, atunci când este cazul, şi numele de familie
copilului al copilului, în condiţiile legii (art. 492 C.civ.);
- stabilirea numelui de familie al copilului din căsătorie (art. 449 C.civ.):
a) copilul din căsătorie ia numele de familie comun al părinţilor săi;
b) dacă părinţii nu au un nume de familie comun, copilul ia numele unuia dintre ei
sau numele lor reunite; în acest caz, numele de familie al copilului se stabileşte prin
acordul părinţilor şi se declară, odată cu naşterea copilului, la serviciul public comu­
nitar local de evidenţă a persoanelor;
c) în lipsa acordului părinţilor, instanţa de tutelă hotărăşte şi comunică de îndată
hotărârea rămasă definitivă la serviciul public comunitar local de evidenţă a persoa­
nelor unde a fost înregistrată naşterea;
- stabilirea numelui de familie al copilului din afara căsătoriei (art. 450 C.civ.):
a) copilul din afara căsătoriei ia numele de familie al aceluia dintre părinţi faţă de
care filiaţia a fost mai întâi stabilită;
bj în cazul în care filiaţia a fost stabilită ulterior şi faţă de celălalt părinte, copilul, prin
acordul părinţilor, poate lua numele de familie al părintelui faţă de care şi-a stabilit
filiaţia ulterior sau numele reunite ale acestora; noul nume de familie al copilului se
declară de către părinţi, împreună, la serviciul public comunitar local de evidenţă a
persoanelor la care a fost înregistrată naşterea; în lipsa acordului părinţilor, instanţa
de tutelă hotărăşte şi comunică de îndată hotărârea rămasă definitivă la serviciul
public comunitar local de evidenţă a persoanelor unde a fost înregistrată naşterea;
cj în cazul în care copilul şi-a stabilit filiaţia în acelaşi timp faţă de ambii părinţi, copi­
lul ia numele de familie al unuia dintre ei sau numele lor reunite, potrivit acordului
părinţilor; în lipsa acordului părinţilor, hotărăşte instanţa de tutelă.
 AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ 967

Locuinţa - regula: copilul minor locuieşte cu părinţii săi [art. 496 alin. (1) C.civ.];
copilului • excepţie: dacă părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor stabili, de comun acord,
locuinţa copilului [art. 496 alin. (2) C.civ.]; în caz de neînţelegere, competenţa de
stabilire a locuinţei copilului va reveni instanţei de tutelă, care, pronunţând hotă­
rârea:
a) va ţine cont de interesul superior al copilului;
b) îi va asculta atât pe părinţi, cât şi pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani, dispo­
ziţiile art. 264 C.civ. fiind aplicabile;
c) va lua în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială [art. 496
alin. (3) C.civ.];
• locuinţa copilului, stabilită potrivit art. 496 alin.(l)-(3) C.civ., nu poate fi schim­
bată fără acordul părinţilor decât în cazurile prevăzute expres de lege [art. 496
alin. (4) C.civ.];
- î n cazul în care instanţa dispune ca autoritatea părintească să se exercite de ambii
părinţi după desfacerea căsătoriei, aceasta va fi obligată să stabilească şi locuinţa
copilului, după cum urmează:
a) dacă, până la divorţ, copilul a locuit cu ambii părinţi, instanţa îi va stabili locuinţa
la unul dintre ei, ţinând seama de interesul său superior;
b) dacă copilul a locuit doar cu unul dintre părinţi, instanţa îi va stabili locuinţa la
părintele cu care locuieşte în mod statornic;
c) în mod excepţional şi numai dacă este în interesul superior al copilului, instanţa
poate stabili locuinţa acestuia la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimţă­
mântul acestora, ori la o instituţie de ocrotire; acestea exercită supravegherea copi­
lului şi îndeplinesc toate actele obişnuite privind sănătatea, educaţia şi învăţătura sa
(art. 400 C.civ.);
- părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are dreptul de a avea legături
personale cu minorul în condiţiile art. 496 alin. (5) C.civ.
Dreptul de a - î n toate cazurile, părintele la care copilul nu locuieşte în mod statornic are, potrivit
avea legături art. 496 alin. (5) C.civ., dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa
personale cu copilului;
minorul - exerciţiul acestui drept va putea fi limitat doar de instanţa de tutelă, având în
vedere interesul superior al copilului;
• instanţa va stabili programul de realizare a relaţiilor personale dintre copil şi
părintele la care acesta nu locuieşte ori de câte ori se solicită acest lucru;
• chiar dacă părinţii s-au înţeles cu privire la acest program, instanţa va verifica
dacă înţelegerea acestora corespunde principiului interesului superior al copilului.
Schimbarea - schimbarea locuinţei copilului, împreună cu părintele la care locuieşte, nu poate
locuinţei avea loc decât cu acordul prealabil al celuilalt părinte, dacă această schimbare este de
copilului natură a afecta exerciţiul autorităţii părinteşti sau al unor drepturi părinteşti [art. 497
alin. (1) Cciv.];
- situaţia este aceeaşi şi în cazul în care căsătoria părinţilor a fost desfăcută prin
divorţ, iar ambii părinţi exercită autoritatea părintească;
- î n cazul în care numai unul dintre părinţi exercită autoritatea părintească, nu este
necesar acordul celuilalt părinte pentru schimbarea locuinţei minorului;
968 AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ

- în toate situaţiile, în caz de neînţelegere între părinţi, competenţa de soluţionare a

cauzei va reveni instanţei de tutelă, care, pronunţând hotărârea:
a) va ţine cont de interesul superior al copilului;
b) îi va asculta atât pe părinţi, cât şi pe copil (art. 264 C.civ.);
c) va lua în considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială [art. 497
alin. (2) C.civ.];
• instanţa nu va putea interzice mutarea părintelui la care locuieşte copilul, însă va
reanaliza situaţia copilului, putând dispune modificarea măsurilor luate anterior cu
privire la acesta.
înapoierea - dacă minorul este reţinut fără drept de către o persoană, părinţii vor putea cere
copilului de la instanţei de tutelă oricând înapoierea copilului, acţiunea fiind imprescriptibilă
alte persoane extinctiv [art. 495 alin. (1) C.civ.];
- cererea părinţilor va putea fi respinsă de către instanţă numai dacă aceasta apre­
ciază că înapoierea minorului părinţilor săi este vădit contrară interesului superior al
copilului [art. 495 alin. (2) C.civ.];
- instanţa se va pronunţa după ascultarea obligatorie a minorului, care se va face
potrivit art. 264 C.civ. [art. 495 alin. (3) C.civ.].
Obligaţia de -face parte din conţinutul autorităţii părinteşti şi revine părinţilor, în solidar, având ca
întreţinere scop asigurarea celor necesare traiului minorului, dar şi educaţiei, învăţăturii şi pre­
gătirii profesionale ale acestuia [art. 499 alin. (1) C.civ.];
- regula: obligaţia de întreţinere a copilului de către părinţi este limitată în timp de
dobândirea capacităţii de exerciţiu depline a copilului;
• excepţii:
a) dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia
de a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea şi pregătirea sa profe­
sională [art. 499 alin. (2) C.civ.];
b) părinţii sunt obligaţi să îl întreţină pe copilul devenit major, dacă se află în conti­
nuarea studiilor, până la terminarea acestora, dar fără a depăşi vârsta de 26 de ani
[art. 499 alin. (3) C.civ.];
-întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile de executare ale acesteia şi
contribuţia fiecăruia dintre părinţi vor fi stabilite, în caz de neînţelegere, de către
instanţa de tutelă, pe baza raportului de anchetă psihosocială [art. 499 alin. (4) C.civ.];
în principiu, acestea se stabilesc prin acordul părţilor.
Drepturile şi Independenţa patrimonială
îndatoririle - părintele nu are niciun drept asupra bunurilor copilului şi nici copilul asupra bunu­
părinteşti cu rilor părintelui, în afară de dreptul la moştenire şi la întreţinere (art. 500 C.civ.).
privire la Administrarea bunurilor copilului
bunurile - părinţii au dreptul şi îndatorirea de a administra bunurile copilului lor minor, pre­
copilului cum şi de a-l reprezenta în actele juridice civile ori de a-i încuviinţa aceste acte, după
caz, înainte ca acesta să împlinească vârsta de 14 ani [art. 501 alin. (1) C.civ.];
• părinţii nu sunt însă obligaţi să încuviinţeze un act, în cazul în care consideră că
respectivul act nu ar fi în beneficiul copilului;
- minorul îşi va exercita singur drepturile şi îşi va executa singur obligaţiile după împli­
nirea vârstei de 14 ani, însă doar cu încuviinţarea părinţilor, iar, atunci când este
cazul, cu încuviinţarea instanţei de tutelă [art. 501 alin. (2) C.civ.];
 AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ 969

- actele de procedură îndeplinite de cel care nu are exerciţiul drepturilor sale sunt
anulabile; reprezentantul sau ocrotitorul legal al acestuia va putea însă confirma toate
sau numai o parte din aceste acte [art. 57 alin. (4) C.proc.civ.];
Alte dispoziţii aplicabile
- drepturile şi îndatoririle părinţilor cu privire la bunurile copilului sunt aceleaşi cu
cele ale tutorelui, dispoziţiile care reglementează tutela fiind aplicabile în mod
corespunzător [art. 502 alin. (1) C.civ.];
- nu se întocmeşte însă inventarul bunurilor minorului în cazul în care copilul nu are
alte bunuri decât cele de uz personal [art. 502 alin. (2) C.civ.].

III. MODUL DE EXERCITARE A AUTORITĂŢII PĂRINTEŞTI

1. Modul de exercitare a autorităţii părinteşti

Regula - regula: principiul egalităţii între părinţi - exercitarea autorităţii părinteşti aparţine
exercitării ambilor părinţi în mod egal [art. 503 alin. (1) C.civ.].
autorităţii Prezumţia de mandat tacit reciproc între părinţi faţă de terţii de bună-credinţă
părinteşti de - dacă unul dintre părinţi îndeplineşte singur un act curent pentru exercitarea drep­
ambii părinţi turilor şi îndeplinirea îndatoririlor decurgând din autoritatea părintească, este pre­
zumat a avea şi consimţământul celuilalt părinte [art. 503 alin. (2) C.civ.];
- prezumţia mandatului tacit reciproc este relativă, ea putând fi răsturnată dacă a
existat opunerea celuilalt părinte, care poate solicita anularea actului;
- prezumţia mandatului tacit reciproc se referă, deopotrivă, atât la persoana, cât şi la
bunurile copilului;
- nu constituie acte curente cele pentru care legea solicită acordul expres al celuilalt
părinte;
• dispoziţiile art. 503 alin. (2) C.civ. privind prezumţia de mandat tacit reciproc între
părinţi sunt aplicabile în cazul actelor curente încheiate de unul dintre părinţi, după
intrarea în vigoare a Codului civil din 2009 (art. 50 din Legea nr. 71/2011).
Excepţia -autoritatea părintească se va exercita de către un singur părinte doar în cazurile pre­
exercitării văzute de lege (art. 507 C.civ.), şi anume atunci când unul dintre părinţi:
autorităţii a) este decedat;
părinteşti de b) este declarat mort prin hotărâre judecătorească;
un singur c) este pus sub interdicţie judecătorească; în acest caz, el nu va putea încheia acte
părinte juridice în numele copilului, nu va putea încuviinţa aceste acte şi nici nu îl va putea
asista pe copil;
d) este decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti;
e) se află în neputinţă de a-şi exprima voinţa, indiferent de motivul căruia i se dato­
rează neputinţa.
970 AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ

2. Exercitarea autorităţii părinteşti în caz de divorţ sau în cazul copilului din afara
căsătoriei, a cărui filiaţie a fost stabilită faţă de părinţi

Situaţia - regula: după divorţ, autoritatea părintească va fi exercitată de ambii părinţi în

desfacerii comun (art. 397 C.civ.);
căsătoriei prin • excepţia: cazul în care instanţa decide altfel; în acest sens, dacă există motive
divorţ întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, autoritatea părintească
va putea fi exercitată de către:
a) un singur părinte - celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului
de creştere şi educare a copilului, precum şi dreptul de a consimţi la adopţia aces­
tuia (art. 398 C.civ.);
b) o rudă, o altă familie ori persoană sau o instituţie de ocrotire, care vor exercita
drepturile şi îndatoririle care revin părinţilor cu privire la persoana copilului [art. 399
alin. (1) Cciv.];
• în acest din urmă caz, potrivit art. 399 alin. (2) C.civ., instanţa stabileşte dacă
drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către părinţi în comun sau
de către unul dintre ei;
- când soţii au copii minori, născuţi înaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptaţi, in­
stanţa se va pronunţa asupra exercitării autorităţii părinteşti, precum şi asupra contri­
buţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, chiar dacă acest lucru
nu a fost solicitat prin cererea de divorţ [art. 919 alin. (2) C.proc.civ.];
- cu încuviinţarea instanţei de tutelă, părinţii se pot înţelege cu privire la exerciţiul
autorităţii părinteşti ori cu privire la luarea unei măsuri de protecţie a copilului; şi în
această situaţie va trebui respectat interesul superior al copilului, iar copilul va fi
ascultat potrivit art. 264 C.civ. (art. 506 Cciv.);
- instanţa nu va putea lua act de o eventuală înţelegere a părinţilor privind exerciţiul
autorităţii părinteşti de către un singur părinte decât în situaţia în care va constata că
acest fel de exercitare a autorităţii părinteşti este în interesul superior al copilului;
- în cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu
privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cere­
rea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei
de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procu­
rorului (art. 403 C.civ.).
Situaţia copi­ 1. dacă părinţii minorului convieţuiesc, ei vor exercita autoritatea părintească îm­
lului din afara preună şi în mod egal [art. 505 alin. (1) C.civ.];
căsătoriei, a 2. dacă părinţii minorului nu convieţuiesc, competenţa de stabilire a modului în care
cărui filiaţie a va fi exercitată autoritatea părintească revine instanţei de tutelă, fiind aplicabile prin
fost stabilită asemănare dispoziţiile din materia divorţului şi având în vedere interesul superior al
faţă de ambii copilului [art. 505 alin. (2) C.civ.];
părinţi • instanţa sesizată cu o cerere privind stabilirea filiaţiei este obligată să dispună
asupra modului de exercitare a autorităţii părinteşti, chiar dacă acest lucru nu a
fost cerut în mod expres, fiind aplicabile prin asemănare dispoziţiile cu privire la
divorţ [art. 505 alin. (3) Cciv.].
 AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ 971

IV. DECĂDEREA DIN EXERCIŢIUL DREPTURILOR PĂRINTEŞTI

Noţiune - sancţiune de drept civil constând în interzicerea exercitării drepturilor şi, în anumite
cazuri, a îndeplinirii îndatoririlor ce decurg din autoritatea părintească, în situaţia în
care părintele are un comportament necorespunzător faţă de minor.
Competenţă - asupra decăderii din exerciţiul drepturilor părinteşti se pronunţă instanţa de tutelă,
la cererea autorităţilor administraţiei publice cu atribuţii în domeniul protecţiei copi­
lului [art. 508 alin. (1) teza 1 C.civ.], anume direcţia generală de asistenţă socială şi
protecţia copilului;
- cererea prin care se solicită decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti poate fi
formulată şi de procuror, în temeiul art. 92 C.proc.civ.
Procedură - cererea se va judeca de urgenţă, cu citarea părinţilor, pe baza raportului de anchetă
psihosocială;
- participarea procurorului, prin punerea de concluzii, este obligatorie [art. 508
alin. (2) C.civ.], sub sancţiunea nulităţii hotărârii [art. 92 alin. (3) C.proc.civ.].
Cazuri - decăderea părintelui din exerciţiul drepturilor părinteşti va putea fi cerută atunci
când acesta pune în pericol viaţa, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin [art. 508
alin. (1) teza a ll-a C.civ.]:
a) relele tratamente aplicate minorului;
b) consumul de alcool şi/sau stupefiante;
c) purtarea abuzivă;
d) neglijenţa gravă în îndeplinirea obligaţiilor părinteşti;
e) atingerea gravă adusă interesului superior al copilului.
întindere - regula: decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti este totala şi aceasta se întinde
asupra tuturor copiilor născuţi până la data pronunţării hotărârii [art. 509 alin. (1)
C.civ.];
• părintele nu va fi decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti faţă de copiii ce se
vor naşte ulterior pronunţării acesteia;
• excepţie: instanţa poate dispune decăderea numai cu privire la anumite drepturi
părinteşti ori la anumiţi copii, dar numai în cazul în care, prin această măsură, nu vor
fi primejduite creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională ale copiilor
[art. 509 alin. (2) C.civ.];
" părintele decăzut din exerciţiul drepturilor părinteşti nu va fi scutit de obligaţia sa
de întreţinere faţă de copil (art. 510 C.civ.);
• în cazul în care copilul se va afla în situaţia de a fi lipsit de îngrijirea ambilor
părinţi, ca urmare a decăderii din exerciţiul drepturilor părinteşti (fie ambii părinţi
sunt decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti, fie doar unul este decăzut, iar
celălalt se află într-o altă situaţie care îl pune în imposibilitate de a-şi exercita
drepturile părinteşti), se va institui tutela, în condiţiile legii (art. 511 C.civ.);
• părintele sau părinţii decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti păstrează drep­
tul de a consimţi la adopţia copilului, caz în care consimţământul celui care exercită
autoritatea părintească este şi el obligatoriu [art. 464 alin. (2) C.civ.].
972 AUTORITATEA PĂRINTEASCĂ

Redarea - decăderea se va dispune pe o perioadă nedeterminată, însă instanţa va reda părin-

exerciţiului telui decăzut exerciţiul drepturilor părinteşti, dacă sunt îndeplinite cumulativ urmă-
drepturilor toarele condiţii [art. 512 alin. (1) C.civ.]:
părinteşti a) au încetat împrejurările care au dus la decăderea din exerciţiul drepturilor părin­
teşti;
b) părintele nu mai pune în pericol viaţa, sănătatea şi dezvoltarea copilului;
- până la soluţionarea cererii de redare a exerciţiului autorităţii părinteşti, având în
vedere dreptul copilului de a fi crescut de părinţii săi, instanţa poate îngădui părintelui
să aibă legături personale cu copilul, dacă aceste legături sunt în interesul superior al
copilului [art. 512 alin. (2) C.civ.];
- solicitarea de redare a exerciţiului drepturilor părinteşti poate fi formulată de orice
persoană care justifică un interes, deci inclusiv de părintele decăzut.