Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PARLAMENTUL
Publicat : 17.08.2001 în MONITORUL OFICIAL Nr. 97-99 art. 765 Data intrării în vigoare
MODIFICAT
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Secţiunea 1
DE ÎNREGISTRARE A ACESTORA
Legislaţia privind actele de stare civilă se constituie din prezenta lege, care se
bazează pe principiile Codului civil şi ale Codului familiei, precum şi din alte acte normative
adoptate în conformitate cu aceasta.
(1) Actele de stare civilă sînt înscrisuri autentice de stat, prin care se confirmă
faptele şi evenimentele ce influenţează apariţia, modificarea sau încetarea drepturilor şi
obligaţiilor persoanelor şi se caracterizează statutul de drept al acestora.
(2) Sînt recunoscute valabile numai actele de stare civilă înregistrate la organele de
stare civilă.
(1) Înregistrarea de stat a actelor de stare civilă este stabilită în scopul protecţiei
drepturilor patrimoniale şi personale nepatrimoniale ale persoanelor, precum şi în interesul
statului.
(3) Organele de stare civilă asigură înregistrarea următoarelor acte de stare civilă:
de naştere, de căsătorie, de desfacere a căsătoriei (de divorţ), de schimbare a numelui şi/sau
a prenumelui, de deces.
(6) În actul de stare civilă pot fi înscrise şi alte date prevăzute de legislaţie,
condiţionate de anumite particularităţi ale înregistrării acestuia.
(3) Actul de stare civilă se întocmeşte în două exemplare identice, ambele originale,
cu acelaşi număr de ordine.
(5) Numele de familie şi prenumele se scriu aşa cum rezultă din actele de identitate,
din certificatele sau actele de stare civilă, din alte înscrisuri prezentate de declarant ori
primite de la autorităţile prevăzute de lege.
(7) În cazul în care declarantul nu poate semna, funcţionarul menţionează acest fapt
pe actul respectiv de stare civilă.
(8) La întocmirea actului de stare civilă este interzis să se facă ştersături, răzuiri,
prescurtări şi adăugiri.
(1) Primul exemplar al actelor de stare civilă se sistematizează, pentru fiecare tip
aparte, în ordine cronologică, organizîndu-se registrele respective de stare civilă. În mod
analogic se organizează în registre şi exemplarul al doilea al actelor de stare civilă.
(2) Toate registrele de stare civilă organizate conform regulilor stabilite pentru
acumularea, sistematizarea, păstrarea şi evidenţa documentelor de arhivă sînt parte
componentă a fondului de arhivă al registrelor de stare civilă al Republicii Moldova,
denumit în continuare fondul de arhivă al registrelor. Fondul de arhivă al registrelor face
parte din Fondul Arhivistic al Republicii Moldova.
(3) Primul exemplar al registrelor de stare civilă se include de către organele stare
civilă în inventarul dosarelor de păstrare permanentă, întocmit în conformitate cu regulile
arhivistice stabilite de Serviciul de Stat de Arhivă al Republicii Moldova şi aprobat de
instituţia arhivistică de stat respectivă a Republicii Moldova.
[Art.7 al.(1) modificat prin LP246 din 15.11.18, MO30-37/01.02.19 art.89; în vigoare
01.03.19]
(3) Certificatele de stare civilă eliberate de organele de stare civilă ale Republicii
Moldova sînt recunoscute pe teritoriul altor state după respectarea procedurii de
supralegalizare a actelor oficiale, dacă tratatele internaţionale la care Republica Moldova
este parte nu prevăd altfel.
(1) În caz de deteriorare sau pierdere a certificatului de stare civilă, organul stare
civilă sau Arhiva registrelor, identificînd actul de stare civilă respectiv, eliberează un nou
certificat cu inscripţia ²Duplicat².
(1) Cetăţenii străini care locuiesc sau se află temporar în Republica Moldova pot
cere înregistrarea actelor de stare civilă în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii Republicii
Moldova.
Articolul 11. Refuzul înregistrării actului de stare civilă sau înscrierii unei
menţiuni pe acesta
(1) Se refuză înregistrarea actului de stare civilă sau înscrierea unei menţiuni pe
acesta dacă:
[Art.11 al.(1), lit.a) modificată prin LP246 din 15.11.18, MO30-37/01.02.19 art.89; în
vigoare 01.03.19]
(3) În cazul în care organul de stare civilă respinge o cerere privind problemele ce
ţin de competenţa sa, persoana în cauză poate sesiza instanţa judecătorească.
(1) Starea civilă se dovedeşte cu certificatele de stare civilă eliberate pe baza actelor
de stare civilă întocmite în modul prevăzut de prezenta lege, precum şi cu actele de stare
civilă propriu-zise, cu copiile sau extrasele de pe acestea.
(1) Actele de stare civilă eliberate cetăţenilor străini şi apatrizilor de către organele
competente ale ţărilor străine, în conformitate cu legile ţărilor respective, sînt recunoscute
valabile în Republica Moldova după supralegalizarea lor dacă tratatele internaţionale nu
prevăd altfel.
(2) Actele de stare civilă ale cetăţenilor Republicii Moldova întocmite de către
organele competente ale ţărilor străine au putere doveditoare în Republica Moldova numai
dacă sînt transcrise în registrele de stare civilă ale Republicii Moldova. Transcrierea actelor
de stare civilă şi înscrierea menţiunilor primite din străinătate se efectuează de către
organul de stare civilă. Cetăţeanul Republicii Moldova este obligat să declare transcrierea,
în termen de 6 luni de la întoarcerea în ţară sau de la primirea din străinătate a
certificatului de stare civilă ori a copiei sau extrasului de pe actul de stare civilă.
Secţiunea a 2-a
(1) Sistemul organelor de stare civilă este constituit din Agenţia Servicii Publice şi
structurile teritoriale ale acesteia.
(2) Agenţia Servicii Publice este o instituție publică fondată de Guvern, care își
desfășoară activitatea în modul stabilit de Guvern.
(2) Organele de stare civilă care au înregistrat căsătoria sau decesul cetăţenilor
străini vor transmite, în termen de 3 zile, Agenţiei Servicii Publice extrasul de pe actul de
stare civilă întocmit pentru a informa misiunea diplomatică sau oficiul consular al ţării
respective, acreditate în Republica Moldova, potrivit obligaţiilor ce reies din acordurile
internaţionale la care Republica Moldova este parte sau pe bază de reciprocitate.
Capitolul II
Secţiunea 1
(1) Înregistrarea naşterii se face la organul de stare civilă în a cărui rază teritorială
s-a produs naşterea sau îşi au domiciliul părinţii copilului.
(1) Obligaţia de a declara naşterea copilului o au părinţii sau unul dintre ei.
(4) La declararea naşterii copilului născut în urma implantării embrionului unei alte
femei, soţii vor depune, împreună cu actul medical constatator al naşterii, şi actul eliberat
de unitatea sanitară din care să rezulte acordul lăuzei pentru înscrierea lor în calitate de
părinţi.
(5) Declaraţia de naştere se face în termen de cel mult 3 luni din ziua naşterii
copilului.
(1) Tatăl şi mama copilului, care sînt căsătoriţi între ei, se înscriu în calitate de
părinţi la cererea oricăruia dintre aceştia.
(2) Datele privind mama copilului se înscriu în actul de naştere în baza actelor
prevăzute la art.20 alin.(1) lit.a) şi b), iar datele privind tatăl – în baza certificatului de
căsătorie al părinţilor copilului.
(3) Dacă părinţii copilului au divorţat, căsătoria lor este declarată nulă sau soţul
mamei a decedat, precum şi dacă părinţii copilului nu sînt căsătoriţi între ei, datele privind
părinţii se vor înscrie în actul de naştere potrivit art.47 şi 48 din Codul familiei.
(4) În cazul naşterii copilului din părinţi necăsătoriţi între ei, dacă lipseşte cererea
comună a părinţilor sau hotărîrea instanţei judecătoreşti privind stabilirea paternităţii,
numele de familie al tatălui se înscrie după numele de familie al mamei, iar prenumele
tatălui – la indicaţia mamei sau a persoanei care face declaraţia de naştere.
(6) La dorinţa mamei, rubrica privind datele despre tatăl copilului din actul de
naştere poate rămîne necompletată, fapt ce se consemnează la rubrica ²Menţiuni².
(2) Organul de stare civilă poate refuza înscrierea unor prenume care sînt formate
din cuvinte indecente ori ridicole.
(3) Dacă părinţii nu au un nume de familie comun sau există o neconcordanţă între
numele mamei înscris în certificatul medical constatator al naşterii şi cel din declaraţia
verbală a declarantului, întocmirea actului de naştere se face pe baza declaraţiei scrise şi
semnate de ambii părinţi, din care să rezulte numele de familie şi prenumele copilului. În
caz de neînţelegere între părinţi, decizia o va lua organul de stare civilă, ţinînd cont de
avizul scris al autorităţii tutelare.
b) sexul şi data presupusă a naşterii copilului, care, concomitent sau ulterior, vor fi
confirmate sau precizate printr-un act aparte al unităţii sanitare.
(4) În situaţia în care copilul este abandonat de către mamă în spital (maternitate),
conducătorul unităţii sanitare are obligaţia să sesizeze poliţia în termen de 24 de ore de la
constatarea faptului. Întocmirea actului de naştere în acest caz se va face pe baza
certificatului medical constatator al naşterii şi a procesului-verbal întocmit de colaboratorul
poliţiei, de conducătorul unităţii sanitare şi de reprezentantul autorităţii tutelare căruia îi
revine şi obligaţia de a face declaraţia scrisă de înregistrare a naşterii.
(5) În cazurile prevăzute la alin.(1) şi (4), dacă nu se cunosc numele de familie şi
prenumele copilului, acestea se stabilesc de către organul stare civilă care înregistrează
naşterea. La întocmirea actului de naştere, la rubrica privind datele despre părinţi se va
înscrie ²necunoscuţi².
(1) Dacă declaraţia de naştere a fost făcută după expirarea termenului prevăzut la
art.22 alin.(5) din prezenta lege, dar înăuntrul termenului de un an de la naştere, întocmirea
actului de naştere se face de către organul de stare civilă.
(2) Dacă declaraţia de naştere a fost făcută după expirarea unui an de la data
naşterii, întocmirea actului corespunzător se face la organul stare civilă pe baza avizului
privind înregistrarea tardivă a naşterii copilului, fiind cercetate cauzele încălcării
termenelor stabilite şi exceptată o eventuală dublare a înregistrării naşterii respective.
(1) Înregistrarea naşterii copilului născut mort sau decedat în prima săptămînă după
naştere are loc pe baza certificatului constatator de deces perinatal, eliberat de unitatea
sanitară.
(5) Conducătorul unităţii sanitare în care s-a produs naşterea sau decesul copilului
ori medicul care a constatat faptul naşterii copilului mort sau faptul decesului nou-
născutului în prima săptămînă după naştere este obligat, în termen de 3 zile de la data
constatării faptelor respective, să declare naşterea sau naşterea şi decesul. Declaraţia se
depune la organul de stare civilă în a cărui rază teritorială se află unitatea sanitară.
f) datele de identificare ale actului pe baza căruia au fost înscrise datele despre tatăl
copilului;
(2) Dacă copilul s-a născut mort, indicarea prenumelui acestuia nu este obligatorie.
(3) Naţionalitatea sau apartenenţa etnică a părinţilor se înscrie la cerere, în baza declaraţiei
pe propria răspundere a acestora .
Secţiunea a 2-a
(1) Căsătoria se încheie de către organul de stare civilă în a cărui rază teritorială
domiciliază unul dintre viitorii soţi sau părinţii acestora.
(2) Căsătoria se poate încheia în afara sediului organului de stare civilă (acasă, la
spital etc.) dacă, din motive temeinice, unul dintre viitorii soţi se află în imposibilitatea de a
se prezenta personal la organul de stare civilă. Locul unde s-a încheiat căsătoria (cu adresa
concretă), precum şi motivele se vor indica în actul de căsătorie la rubrica ²Menţiuni².
(1) Declaraţia de căsătorie, în formă scrisă, se depune personal de către viitorii soţi
la organul de stare civilă.
(3) Persoana responsabilă din cadrul organului de stare civilă va decide în privinţa
reducerii termenului de încheiere a căsătoriei, făcînd menţiunea respectivă pe cererea
depusă.
(6) La încheierea căsătoriei între cetăţeni străini sau între aceştia şi cetăţeni ai
Republicii Moldova, dacă cel puţin unul dintre ei nu cunoaşte limba în care are loc oficierea
căsătoriei, precum şi în cazul în care una sau ambele persoane care se căsătoresc sînt
surdomute, se va recurge la serviciile interpretului.
(7) Căsătoria cu un cetăţean străin sau între cetăţeni străini se încheie numai dacă,
pe lîngă actele prevăzute la art. 34 din prezenta lege, persoanele care se căsătoresc vor
prezenta dovezi, eliberate de autorităţile competente ale statelor ai căror cetăţeni sînt, din
care să rezulte că sînt îndeplinite condiţiile de fond, cerute de legislaţia Republicii Moldova,
pentru încheierea căsătoriei.
(8) Organul de stare civilă va refuza încheierea căsătoriei dacă constată că nu sînt
îndeplinite cerinţele legislaţiei. Identificarea impedimentelor la căsătorie (art.15 din Codul
familiei) urmează a fi confirmată prin acte doveditoare.
(2) În actul de căsătorie pot fi incluse, după caz, şi alte informaţii privind declaranţii.
Secţiunea a 3-a
(1) Persoanele care s-au aflat în relaţii de căsătorie consensuale în perioada de pînă
la 8 iulie 1944 le pot legaliza prin încheierea căsătoriei în modul stabilit. În acest caz,
căsătoria se va considera valabilă de la data menţionată de persoanele în cauză în declaraţia
de căsătorie.
(2) Data întemeierii căsătoriei consensuale se înscrie la rubrica ²Menţiuni² din actul
de căsătorie şi pe cîmpul de jos al certificatului de căsătorie.
(3) În cazul în care una dintre persoanele care s-au aflat în relaţii de căsătorie
consensuale pînă la 8 iulie 1944 a decedat sau a fost dată dispărută în timpul războiului,
căsătoria poate fi înregistrată numai pe baza unei hotărîri judecătoreşti privind constatarea
existenţei unor asemenea relaţii între persoanele respective, cu indicarea datei în care au
început. La rubrica ²Menţiuni² din actul de căsătorie se înscriu şi datele cu privire la
hotărîrea judecătorească.
Secţiunea a 4-a
- declarat dispărut;
(1) În cazul acordului comun al soţilor care nu au copii minori comuni, căsătoria
poate fi desfăcută de către organul stare civilă.
(2) În declaraţia comună de divorţ, soţii vor confirma că nu au copii minori comuni.
În declaraţie se înscriu:
(4) Divorţul se înregistrează în prezenţa ambilor sau a unuia dintre soţi, la expirarea
termenului de o lună de la data depunerii declaraţiei.
(5) Primind declaraţia de divorţ, funcţionarul organului stare civilă este obligat să
prevină soţii că absenţa nemotivată a unuia dintre ei la înregistrarea divorţului nu împiedică
desfacerea căsătoriei.
(1) În cazurile prevăzute la art.41 lit.b), declaraţia se depune de către soţul care
solicită desfacerea căsătoriei.
(2) În cazul în care foştii soţi încă nu s-au adresat la organul stare civilă , actul de
divorţ se întocmeşte pe baza hotărîrii judecătoreşti, în termen de 3 zile de la data primirii
copiei de pe aceasta, în absenţa foştilor soţi. În acest caz, rubricile actului de divorţ se
completează, în măsura posibilităţilor, conform hotărîrii judecătoreşti şi certificatului de
căsătorie remis de către instanţa judecătorească.
(5) La rubrica ²Data desfacerii căsătoriei² din actul de divorţ, conform art.39 din
Codul familiei, se înscrie data de la care hotărîrea judecătorească corespunzătoare a rămas
definitivă.
Soţul care şi-a schimbat numele de familie la încheierea căsătoriei, luînd numele de
familie al celuilalt soţ sau un nume de familie dublu prin conexare, are dreptul să-şi menţină
acest nume şi după desfacerea căsătoriei sau să revină la numele de familie de pînă la
căsătorie, indiferent de temeiurile desfacerii acesteia. Decizia sa el o va comunica în ziua
întocmirii sau completării actului de divorţ.
d) datele de identificare ale actului pe baza căruia are loc desfacerea căsătoriei;
(2) În actul de divorţ pot fi înscrise, după caz, şi alte date, prevăzute de Agenţia
Servicii Publice.
Secţiunea a 5-a
ÎNTOCMIREA ACTULUI
DE SCHIMBARE
A NUMELUI DE FAMILIE
ŞI/SAU A PRENUMELUI
(1) Persoana care a împlinit vîrsta de 16 ani are dreptul să-şi schimbe numele de
familie şi/sau prenumele.
(2) În cazul unui copil care nu a atins vîrsta de 16 ani, schimbarea numelui de
familie şi/sau a prenumelui de către unul dintre părinţi atrage după sine rectificarea datelor
respective despre părinţi în actul de naştere al copilului, iar schimbarea numelui de familie
al ambilor părinţi atrage după sine şi rectificarea numelui de familie al copilului.
(3) Dacă a fost schimbat numele de familie al unuia dintre părinţi, numele de familie
al copilului minor poate fi schimbat la cererea ambilor părinţi. În caz de neînţelegere între
aceştia, se va ţine cont de avizul autorităţii tutelare.
(4) În actul de naştere al copilului care a atins vîrsta majoratului, datele despre
părinţi se pot rectifica, la cererea acestuia, în modul prevăzut pentru rectificarea actelor de
stare civilă.
Secţiunea a 6-a
(5) Cînd decesul se datorează unei sinucideri, unui accident sau altor acţiuni
violente, precum şi în cazul găsirii unui cadavru, pentru întocmirea actului de deces, de rînd
cu certificatul medical constatator al decesului, este necesară şi dovada respectivă,
eliberată de poliţie sau procuratură, din care să rezulte că una din aceste autorităţi a fost
sesizată despre deces.
(6) În cazul în care se declară decesul unui copil a cărui naştere nu a fost declarată
în termenele prevăzute de prezenta lege, organul de stare civilă va întocmi mai întîi actul de
naştere, iar apoi cel de deces.
Capitolul III
(2) Întocmirea actului de stare civilă reconstituit are loc pe baza avizului organului
de stare civilă.
(2) Întocmirea ulterioară a actului de stare civilă se face pe baza avizului organul
stare civilă, aprobat de Agenţia Servicii Publice.
(1) Anularea şi recunoaşterea nulităţii actelor de stare civilă are loc dacă:
a) întocmirea actului de stare civilă a fost neîntemeiată sau a fost făcută pe bază de
acte false;
c) sînt identificate două acte de stare civilă (acte repetate), care au fost întocmite ca
urmare a înregistrării aceluiaşi fapt (naştere, deces, divorţ).
(2) Actul de stare civilă întocmit neîntemeiat sau pe bază de acte false urmează a fi
anulat sau recunoscut nul prin hotărîre judecătorească, iar cel reconstituit sau repetat se
anulează prin decizia organului stare civilă de la domiciliul solicitantului.
(3) Pot cere anularea sau recunoaşterea nulităţii actelor de stare civilă persoanele
interesate, organele stare civilă sau Agenţia Servicii Publice care au identificat necesitatea
de anulare sau de recunoaştere a nulităţii actului respectiv.
Articolul 63. Decizia organului stare civilă privind anularea actului de stare
civilă reconstituit sau întocmit repetat
(1) Organul stare civilă, organizînd dosarul respectiv, emite decizia privind anularea
actului de stare civilă reconstituit sau întocmit repetat, care va fi aprobată de Agenţia
Servicii Publice.
(2) În cazul respingerii cererii privind anularea actului de stare civilă reconstituit
sau întocmit repetat, organul stare civilă eliberează în scris, la cererea solicitantului, un
răspuns argumentat care poate fi contestat în instanţa judecătorească.
Anularea actului de stare civilă reconstituit sau întocmit repetat se înscrie, prin
menţiune, numai pe actul respectiv de stare civilă.
(1) Cetăţenii Republicii Moldova ale căror acte de stare civilă au fost înregistrate de
către organele competente ale ţărilor străine, inclusiv ale fostei U.R.S.S., pot solicita
transcrierea lor la organul stare civilă de la domiciliul acestor cetăţeni sau, după caz, la
misiunea diplomatică sau la oficiul consular al Republicii Moldova.
Capitolul IV
(1) Cererea privind modificarea, rectificarea sau completarea actului de stare civilă
se depune de către titular sau persoana îndreptăţită la organul stare civilă de la domiciliul
solicitantului.
(2) Organul stare civilă soluţionează cererea privind modificarea, rectificarea sau
completarea actului de stare civilă, dacă nu există litigii între persoanele interesate, în
cazurile cînd:
a) în actul de stare civilă se atestă inexactităţi, rubrici necompletate, abrevieri sau
greşeli ortografice, lipsa unor date;
(3) În caz de litigiu între persoanele interesate, problema modificării, rectificării sau
completării actului de stare civilă urmează a fi soluţionată de instanţa judecătorească.
(1) Organul stare civilă, la cererea solicitantului privind modificarea, rectificarea sau
completarea actului de stare civilă, organizează dosarul respectiv şi, în urma examinării
acestuia, emite decizia privind problema în cauză.
Capitolul V
(1) În actele de naştere şi, după caz, în cele de căsătorie, de divorţ sau de deces se
înscriu menţiuni cu privire la modificările intervenite în starea civilă a persoanei, precum şi
alte menţiuni similare.
h) actului de deces;
(2) În cazul în care registrele de stare civilă care includ primul exemplar al actelor
de stare civilă sînt distruse sau pierdute, comunicarea se remite, în vederea înscrierii
menţiunii, Arhivei registrelor la care se află exemplarul al doilea al actelor de stare civilă. În
comunicare se indică cauza neînscrierii menţiunii pe primul exemplar. Atunci cînd lipseşte
şi registrul care include al doilea exemplar al actelor de stare civilă, comunicarea se
păstrează în dosarul menţiunilor neînscrise.
(3) Dacă menţiunea comunicată nu corespunde cu datele din actul de stare civilă pe
care urmează să fie înscrisă, comunicarea se restituie organului emitent pentru precizarea
şi definitivarea datelor incluse în ea.
(4) Încetarea căsătoriei prin decesul sau prin declararea judecătorească a decesului
unuia dintre soţi, prin anularea căsătoriei sau prin declararea nulităţii ei, precum şi prin
divorţ, se înscrie, prin menţiune, pe actul de căsătorie şi pe cele de naştere ale foştilor soţi.
(7) Orice menţiune înscrisă pe actul de stare civilă va conţine datele de identificare
ale actului în temeiul căruia a fost înscrisă, va fi semnată de către funcţionarul responsabil,
aplicîndu-se sigiliul.
Capitolul VI
(1) Actele şi certificatele de stare civilă sînt documente oficiale care se întocmesc pe
formulare tipizate, ca rezultat al înregistrării actelor de stare civilă.
(1) Organul de stare civilă, primind formularele certificatelor de stare civilă, verifică
minuţios coincidenţa cantităţii acestora cu informaţia înscrisă în actul de livrare, cercetînd
fiecare exemplar în parte.
(2) Dacă se identifică formulare deteriorate (litere sau cuvinte omise în textul
imprimat, lipsa numerotării sau dublarea ei etc.), acestea se restituie Agenţiei Servicii
Publice, fiind însoţite de un act corespunzător.
(1) Primăriile oraşelor, comunelor şi satelor vor prezenta organului stare civilă din
raza teritorială respectivă raportul privind utilizarea formularelor certificatelor de stare
civilă nu mai tîrziu de ziua a doua a fiecărei luni.
(2) Organele stare civilă vor prezenta Agenţiei Servicii Publice raportul privind
utilizarea formularelor certificatelor de stare civilă de două ori pe an: către data de 10
ianuarie şi 10 iulie.
(4) În caz de furt sau de pierdere a formularelor certificatelor de stare civilă, faptul,
cu descrierea amănunţită a circumstanţelor, se comunică în aceeaşi zi poliţiei şi Agenţiei
Servicii Publice.
a) uzate şi deteriorate;
b) anulate;
d) găsite.
(3) Distrugerea certificatelor se va face prin ardere, în prezenţa unuia sau a mai
mulţi funcţionari ai Agenţiei Servicii Publice, întocmindu-se procesul-verbal respectiv.
Capitolul VII
MODUL ŞI TERMENELE DE
PĂSTRARE A REGISTRELOR
DE STARE CIVILĂ
(1) Primul exemplar al registrelor de stare civilă se păstrează la organul stare civilă
care a înregistrat actele respective pînă la transmiterea lui Arhivei registrelor
(3) Registrele de stare civilă întocmite pînă la instituirea organelor de stare civilă se
păstrează la Arhiva registrelor timp de 100 de ani, pînă la transmiterea lor arhivei de stat
pentru păstrare permanentă.
(4) Ambele exemplare ale registrelor de stare civilă, întocmite de către misiunile
diplomatice şi oficiile consulare ale Republicii Moldova, se transmit, anual, spre păstrare:
(1) Registrele de stare civilă se păstrează la organele stare civilă timp de 75 de ani.
După expirarea acestui termen, ele se transmit Arhivei registrelor. Peste 25 de ani, primul
exemplar al registrelor se transmite arhivei de stat pentru păstrare permanentă.
(1) Dosarele şi documentele pe baza cărora actele de stare civilă au fost modificate,
rectificate, completate, reconstituite sau anulate se păstrează la organele stare civilă care
deţin registrele respective timp de 10 ani.
(8) Registrele de stare civilă şi alte documente de arhivă deteriorate sînt imediat
izolate şi supuse dezinfectării.
Capitolul VIII
CONTRAVENŢII
Articolul 82. Contravenţiile la regimul actelor de stare civilă
Capitolul IX
Capitolul X
Articolul 85. Efectele juridice ale actelor de stare civilă, ale hotărîrilor
judecătoreşti şi ale altor decizii întocmite şi emise pînă la intrarea în vigoare a
prezentei legi