Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iasi

Unele aspecte in problema contractelor electronice

Iai 2012

Structur:

Noiunea de contract. Contractul electronic. ncheierea contractului condiii de validitate, momentul i locul. Momentul i locul din perspectiva contractelor electronice. Contractul electronic i semntura electronic. Concluzii - soluii i propuneri de reglementare.

Unele aspecte in problema contractelor electronice

Noiunea de contract. Contractul electronic.

Inainte de a trece la fondul problemei in discuie contractele electronice este necesar a incerca o definire a contractului din punct de vedere juridic. Astfel, o prim definiie o regsim in Codul Civil Roman, la art. 942, care definete contractul ca acordul de voin ntre dou sau mai multe persoane spre a constitui sau stinge ntre dnii un raport juridic. Dincolo de caracterul sintetic al definiiei, putem desprinde anumite trsturi specifice contractului ca instituie de drept de civil; astfel, articolul din Codul Civil face referire la acordul de voin cu caracter bisau multilateral cu rolul a crea raporturi juridice care pot fie da natere unor drepturi i obligaii, fie stinge drepturi i obligaii. In doctrin1 se consider c in legislaia romaneasc termenul de contract este echivalent cu acela de convenie. Aceast precizare este important mai ales pentru a evita ambiguitile ce pot aprea in continuarea analizei de fa, dar poate fi relevant i pentru inelegerea noiunii in sine de contract. De asemenea, merit amintit faptul c in literatura de specialitate se face uneori distincia intre noiunile de convenie i contract, considerandu-se c prima are o sfer de efecte mai extins decat cea din urm. Aceast opinie se intemeiaz pe interpretarea unui articol din Codul Civil francez care definete contractul ca o convenie prin care una sau mai multe persoane se oblig, fa de una sau mai multe alte persoane, a da, a face sau a nu face ceva1. Prin urmare, printr-o interpretare literal s-ar putea conchide c prin contract se inelege o form a conveniei. In continuare, din raiuni de oportunitate, vom defini contractul electronic, ca specie de sine-stttoare a contractului. Prin urmare, contractul electronic este o convenie, in sensul in care a fost menionat anterior, incheiat prin intermediul mijloacelor informatice. Aadar, prin folosirea reelei Internet, contractele se pot incheia online - prin folosirea serviciilor care permit ofertarea si acceptarea in timp real - sau offline, prin intermediul potei electronice. Din punctul de vedere al doctrinei civile, contractele incheiate online vor fi considerate contracte intre prezeni, iar cele incheiate offline contracte intre abseni, cu toate consecinele lgale care decurg din aceast situaie.
1

Constantin Sttescu, Corneliu Birsan, Drept civil. Teoria general a obligaiilor, ed. a III-a, ed. All Beck, Bucureti, 2000, pag. 19.

Contractul electronic este asimilat contractului clasic din punctul de vedere al validitii sale si al efectelor produse, fiind calificat juridic ca un contract la distan, ins apare o condiie suplimentar in ceea ce privete veridicitatea existenei acestui tip de contract. Aceast condiie se refer la semntura electronic, noiune care va fi analizat mai pe larg in cuprinsul referatului.

ncheierea contractului condiii de validitate, momentul i locul.

Inainte de a trece la aprofundarea problemei contractelor electronice i a particularitilor sale, este necesar a face cateva precizri de drept comun referitoare la condiiile impuse pentru incheierea valid a unui contract, cat i momentul i locul incheierii unui contract ca vectori fundamentali in dobandirea forei juridice a contractului. Prin incheierea unui contract se inelege formarea acordului de voin a prilor implicate cu privire la clauzele coninute de acesta. Acest acord se realizeaz in momentul in care oferta de a contracta se intalnete intr-o neechivoc concordan cu acceptarea acestei oferte2. Oferta i acceptarea reprezint, aadar, cele dou laturi ale voinei de a contracta, dou laturi iniial distincte, dar care prin intalnirea lor intru formarea unui contract se reunesc in ceea se numete acordul de voin, chintesena inelegerii contractuale3. Ins simpla voin pozitiv de a se angaja pentru a dobandi drepturi sau obligaii prin intermediul unui contract nu este suficient ea insi pentru a certifica i validitatea acestuia. In acest sens, legiuitorul a prevzut anumite condiii obligatorii pentru incheierea valid a oricrui contract, din raiuni evidente de ordine public. Astfel, art. 948 Cod Civil face o enumerare a condiiilor eseniale pentru validitatea conveniei: capacitatea, consimmntul, obiectul i cauza. Capacitatea reprezint aptitudinea general de a fi titular de drepturi i obligaii4. In cazul de fa se au in vedere ambele accepiuni ale acestui concept general:
2

A se vedea, in acest sens, Constantin Sttescu, Corneliu Birsan, op. cit., pag. 39 i urm. Maria Harbada, Drept civil, Editura UAIC, Iasi, 2005, pag 68.

capacitatea de folosin, ca fiind aptitudinea unei persoane de a fi titular de drepturi i obligaii i capacitatea de exerciiu ca fiind, generic, capacitatea de a incheia acte juridice civile. Aadar, din punct de vedere al validitii unui contract, intereseaz ca acordul de voin s fie exprimat de persoane fie fizice, fie juridice care au capacitatea legal de a incheia acte juridice civile. Consimmntul reprezint hotrarea unui subiect de drept de a se obliga din punct de vedere juridic i o manifestare exterioar a acestei hotrari. Astfel, este important de observat c nu este suficient ca un subiect de drept s ia decizia de a accepta angajarea sa obligaional in cadrul unui contract, ci este necesar ca aceast decizie interioar s fie manifestat exterior pentru a produce efecte juridice. De asemenea, manifestarea acestei voine de a contracta trebuie s fie concordant cu voina intern, acestea dou fiind indisolubil legate. Atunci cand acestea difer, pot aprea viciile de consimmant. Acestea reprezint situaiile in care dei consimmantul cu privire la condiiile unui contract a fost exprimat, nu este valid intrucat, avand in vedere fondul acestor condiii, contravine voinei interne a subiectului al crui consimmant a fost dat. Cauza sau scopul este acel element al actului juridic civil care const in obiectivul urmrit la incheierea unui asemenea act.5 Incheierea unui contract nu poate fi arbitrar, ea trebuie s reprezinte voina de a realiza un anume scop, asupra cruia prile au convenit in prealabil. Acest scop trebuie s indeplineasc condiiile legitimitii i moralitii. Obiectul reprezint conduita prilor stabilit prin contract; nucleul de aciuni sau inaciuni la care prile sunt indreptite sau la care sunt obligate. Asemenea cauzei, obiectul trebuie s indeplineasc o serie de condiii: s fie determinat (coninutul su s fie clar specificat, cuantificat), licit (s se incadreze in limitele legale) i moral (s nu incalce normele morale generale de convieuire social). Determinarea momentului i locului incheierii contractului este evident in cazul contractelor incheiate in prezena prilor, probleme ridicand numai contractele incheiate la distan, cand prile nu se intalnesc fa in fa. Determinarea momentului i locului in acest caz urmeaz a se face in funcie de dou ipoteze6:
4

Gheorghe Beleiu, Drept civil romn. Introducere n dreptul civil. Subiectele dreptului civil., ed. a X-a, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2005, pag. 73. 5 Gheorghe Beleiu, op. cit., pag. 173.

 Contractul se incheie prin telefon. Momentul incheierii este acelai cu cel din situaia de mai sus, iar locul cel in care se afl ofertantul. Contractul se incheie prin coresponden. Dei nu exist un punct de vedere unanim acceptat, majoritatea doctrinei i practicii judectoreti consider c incheierea contractului a avut loc in momentul in care rspunsul acceptantului a ajuns la ofertant, indiferent de faptul c ofertantul a luat sau nu la cunotin de cuprinsul acestui rspuns, considerandu-se astfel c simpla primire de ctre ofertant a corespondenei expediate de acceptant constituie o prezumie relativ c ofertantul a luat cunotin de acceptare. In ceea ce privete locul incheierii contractului in aceast ipotez, este acceptat ca fiind localitatea in care se afl ofertantul i unde i-a fost adresat corespondena. In legtur cu aceast ultim ipotez, in doctrina civil au fost propuse mai multe sisteme7 pentru a stabili momentul intalnirii ofertei cu acceptarea, deci momentul incheierii contractului. Aceste sisteme au fost denumite in funcie de abordarea fiecruia, astfel: sistemul emisiunii, sistemul expedierii acceptrii, sistemul primirii acceptrii, sistemul informrii. Cum specificitatea acestor teorii nu face obiectul demersului nostru, acestea nu vor fi detaliate. Este ins necesar a preciza adeziunea noastr la opinia exprimat in lucrarea de teorie a obligaiilor a profesorilor Constantin Sttescu i Corneliu Birsan, conform creia sistemul recepiei este cel mai in msur a fi preluat de viitoarea legislaie civil din ara noastr ca metod de determinare a momentului incheierii contractelor la distan. Acest sistem consider c incheierea contractului a avut loc in momentul in care rspunsul acceptantului a ajuns la ofertant, indiferent de faptul c ofertantul a luat sau nu cunotin de cuprinsul lui. ncheierea contractului. Menionm aici oportunitatea de care a dat dovad legiuitorul prin intenia de a specifica separat metoda incheierii contractelor. Articolul 1187 din acest Proiect de Cod Civil instituie din debut premise fundamental pe care este construit instituia contractului: libertatea formei. Astfel, acest articol precizeaz c Dac prin lege nu se prevede altfel, nicio formalitate nu este cerut pentru ncheierea valabil a contractului, amintind de principiu consensualismului, discutat anterior. Spre deosebire de

6 7

Constantin Sttescu, Corneliu Birsan, op. cit., pag. 50. Pentru o tratare detaliat a acestora a se vedea Constantin Sttescu, Corneliu Birsan, op. cit., pag. 50-51.

actualul Cod Civil, proiectul conscarc aadar in mod expres aceast libertate de form privind incheierea contractelor intre persoane, cu respectarea, desigur, a dispoziiilor legale, a normelor de conduit social i a bunelor moravuri, menionate in art. 1179 din acelai proiect. Cum era i firesc, Noul Cod Civil reia condiiile eseniale cerute pentru validitatea unui contract, menionate, dup cum am vzut, in art. 948 din actualul Cod, dar adugand o mai mare specificitate celor patru condiii. Astfel, Noul Cod vorbete despre consimmantul valabil al prilor spre deosebire de cealalta formulare care nu amintete decat de consimmantul prii ce se oblig. Intr-adevr, consimmantul intereseaz in mod special in cazul prii asupra creia se constituie una sau mai multe obligaii, dar, cu deosebire in cazul contractelor sinalagmatice, se nasc obligaii asupra ambelor pri contractante, exprimarea din actualul Cod avand astfel relevan pentru ambele pri. Cu toate acestea, formularea din noul Cod este binevenit in ideea de a aduga claritate preceptelor juridice exprimate de Codul Civil8. De asemenea supus unor modificri este i obiectul, despre care se precizeaz c trebuie s fie determinat, posibil i licit, dand astfel curs precizrilor fcute de-a lingul timpului de doctrina in materie asupra calitii posibile i licite a obiectului. Cauza dobandete obligativitatea de a fi valabil, Noul Cod Civil nereluand precizarea asupra caracterului licit al cauzei din actualul Cod. Presupunem c prin calitatea de valabil, legiuitorul subinelege i caracterul licit al cauzei. Despre formarea in sine a contractului, Noul Cod Civil conine o serie de reglementri bine-venite, absente in actualul Cod i care faciliteaz, in opinia noastr, inelegerea i explicarea modului de incheiere al contractelor. i de aceast dat observm influena pe care doctrina a surescitat-o pe bun dreptate asupra alctuirii noului Cod. Aceasta este evident in art. 1191 al. (1), care definete practic momentul incheierii contractului: Contractul se ncheie prin acceptarea unei oferte de a contracta. In continuare este menionat faptul c este suficient ca prile s se pun de acord in privina prilor eseniale ale contractului, elementele secundare urmand a fi determinate ulterior sau de ctre alte persoane. De asemenea, este posibil i concursul instanei in cazul in care prile nu ajung la un acord asupra elementelor secundare ori
8

Maria Harbada, Drept civil, Editura UAIC, Iasi, 2005

persoana creia i-a fost incredinat determinarea lor nu ia o decizie, instana dispunand completarea contractului inand cont de inteniile prilor, imprejurrile concrete i natura contractului9. Noul Cod Civil, prin specificul abordrii sale, reprezint un pas important fcut de ara noastr in direcia modernizrii i punerii in acord a sistemului nostru legislativ cu cerinele comunitare la care am subscris inc din primul moment al inceperii negocierilor de aderare la Uniunea European. Din punctul de vedere al materiei contractelor, noul cod este, in opinia noastr, acordat la nevoile prezente ale societii exprimate cu elocven in lucrrile de specialitate in materie.

Momentul i locul din perspectiva contractelor electronice.

In comparaie cu contractele tradiionale, tranzaciile electronice ridic probleme inedite referitoare la momentul si locul formrii contractului. In ceea ce priveste incheierea contractelor electronice, prin art. 9 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 privind comerul electronic se prevede c se consider a fi momentul incheierii contractului acela in care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunostina ofertantului. Regula instituit de aceast norm legal special reprezint o aplicare a teoriei clasice denumit teoria informaiunii, amintit anterior. In situaia in care dispoziiile contractuale impun o prestaie imediat, contractul se consider incheiat in momentul in care debitorul obligaiei a inceput executarea, cu excepia cazului in care ofertantul a cerut ca in prealabil s i se comunice acceptarea, in conformitate cu art. 9 alin. 2 din Legea nr. 365/2002. Potrivit art. 9 alin. 4 din Legea nr. 365/2002, oferta sau acceptarea, precum si confirmarea primirii acestora se consider primite atunci cand prile crora le sunt adresate pot s le acceseze. De asemenea relevant in cazul determinrii momentului incheierii unui contract electronic, pentru evidenierea timpului precis al primirii sau trimiterii acceptrii ofertei este procedeul tehnic denumit marc temporal. Marca temporal reprezint o confirmare din partea furnizorului de servicii de marcare temporal, inalterabil i semnat digital, ce include amprenta documentului sau
9

Alin. (2) i (3) ale art. 1191 din Noul Cod Civil.

a datelor tranzaciei i o marc temporal electronic, folosind o surs de incredere recunoscut in mod oficial ce ofer data i momentul exact de timp la care s-a fcut respectiva tranzacie. Aceasta este definit la lit. b) a art. 2 din Legea nr. 451/2004 privind marca temporal10 ca fiind: o colecie de date n form electronic, ataat n mod unic unui document electronic; ea certific faptul c anumite date n form electronic au fost prezentate la un moment de timp determinat furnizorului de servicii de marcare temporal. Aadar, orice persoan interesat in a dobandi un mijloc legal de dovedire a momentului redactrii unui document sau momentul expedierii acestuia pe cale electronic, ii poate ataa o marc temporal prin mijlocirea furnizorilor unui astfel de serviciu. Furnizorul mrcii temporale emite un certificat asociat mrcii temporale, reprezentand acea informaie cuprins in marca temporal prezentabil in form inteligibil i care conine cel puin furnizorul de servicii de marcare temporal, numrul de ordine din registrul furnizorului i informaia reprezentand momentul de timp.

Contractul electronic i semntura electronic.

Contractul electronic este, dup cum am precizat anterior, contractul la distan incheiat prin mijloace informatice. Din punct de vedere al efectelor sale, contractul electronic va produce aceleai efecte recunoscute contractelor clasice incheiate in mod valabil. Prin urmare, am putea concluziona c din punct de vedere al regimului juridic, contractul electronic nu prezint nicio noutate, dar diferena una fundamental in opinia noastr este relevat tocmai de ctre legislaia in vigoare. Astfel, aducem din nou in discuie sediul materiei privind contractele electronice, Legea nr. 365 din 7 iunie 2002 privind comerul electronic, publicat in Monitorul Oficial cu numrul 483 din data de 5 iulie 2002. Aceasta prevede, in alin. (3) al art. 7 c: Proba ncheierii contractelor prin mijloace electronice i a obligaiilor care rezult din aceste contracte este supus dispoziiilor dreptului comun n materie de prob i prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semntura electronic. Prin urmare, diferena apare tocmai in materia probaiunii, in cazul contractelor electronice existand obligativitatea probrii
10

Legea nr. 451 din 1 noiembrie 2004, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1021 din 05/11/2004.

validitii folosind i criteriul semnturii electronice, in sensul explicitat de Legea 455/2001, care reglementeaz regimul juridico-tehnic al acestui element de noutate introdus in materia dreptului contractual. Intr-adevr, proba contractelor incheiate prin intermediul mijloacelor electronice este ceva mai dificil de realizat din cauza absenei suporturilor durabile (hartie), ins, in cazul apariiei unor litigii, ele pot fi folosite ca prob in instan, cu respectarea regulilor generale in materie, dar inand seama i de prevederile legii speciale privind semntura electronic. Ce reprezint, in fond, semntura electronic ? Intr-o definiie tehnic, aceasta reprezint o succesiune de bii - adic un set de date in form electronic, care sunt ataate sau logic asociate cu alte date in form electronic i care servesc ca metod de identificare. Astfel, semnarea electronic se realizeaz prin ataarea codului unic la documentele de pe calculator (documente de tip word, excel, prezentri powerpoint sau chiar e-mail-uri) pe care utilizatorul dorete s le semneze. Din punct de vedere legal, semntura electronic este definit in legea care reprezint i sediul materiei pentru acest nou instrument juridic, Legea nr. 455/200116. In seciunea a 2-a, destinat definiiilor, la art. 4 alin. (3), semntura electronic este definit ca o serie de date n form electronic, care sunt ataate sau logic asociate cu alte date n form electronic i care servesc ca metod de identificare. Pentru a clarifica evidenta ambiguitate a legiuitorului, se cuvine a explica anumii termeni folosii in definiie. Astfel, datele n form electronic sunt, conform aceluiai act normativ, reprezentri ale informaiei intr-o form convenional adecvat crerii, prelucrrii, trimiterii, primirii sau stocrii acesteia prin mijloace electronice. Tot in acest sens, legiuitorul definete i nscrisul n form electronic, acesta fiind o colecie de date in form electronic intre care exist relaii logice i funcionale i care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificaie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. In alte cuvinte, acest inscris electronic este orice document coninand text sau imagini, sau imagini luate individual cu condiia ca acestea s releve o informaie inteligibil. Legea nr. 455/2001 instituie dou categorii de semnturi electronice: semntur electronic si semntur electronic extins. Contractul ce poart o semntur electronic

extins - bazat pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv si generat cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnturii electronice - este asimilat, in ceea ce priveste condiiile si efectele sale, cu inscrisul sub semntur privat, producand aceleasi consecine ca si acesta, aspect prevzut de art. 5 al legii. Semntura electronic simpl poate avea aceleai efecte juridice ca i semntura clasic pe hartie numai dac este recunoscut de ctre cel cruia i se opune (art. 6). Tot in aceeai lege sunt specificate anumite condiii pe care trebuie s le indeplineasc cumulativ o semntur electronic pentru a putea fi considerat extins. Astfel, ea trebuie s fie legat in mod unic de semnatar, s asigure identificarea semnatarului, s fie creat prin mijloace controlate exclusiv de semnatar i s fie legat de datele in form electronic, la care se raporteaz in aa fel incat orice modificare ulterioar a acestora este identificabil. Aadar legea semnturii electronice confer viabilitate juridic unui artificiu tehnic, care prin puterea acestei legi dobandete for probant i legitimitate contractual. De asmenea, in cazurile in care, potrivit legii, forma scris este cerut ca o condiie de prob sau chiar de validitate a unui act juridic, ataarea unei semnturi electronice extinse imputernicete un inscris in format electronic in acest sens. In caz de litigiu, partea care invoc in aprarea sa o semntur electronic extins este inut a face dovada c aceasta indeplinete toate condiiile legale, menionate anterior.

Concluzii - soluii i propuneri de reglementare.

Odat cu apariia contractelor electronice, doctrina de drept civil a cunoscut o turnur brusc i cu multiple implicaii. O asemenea turnur a mai cunoscut, probabil, odat cu primul contract incheiat prin telefon. Dar implicaiile sunt considerabil mai mari i mai complexe in cadrul contractelor electronice. Tocmai de aceea legiuitorul s-a vzut nevoit s caute metode noi de a reglementa aceast nou specie de contract. S-a confruntat i se confrunt i astzi cu numeroase dificulti de tehnic legislativ prvind condiiile de incheiere valid a contractelor electronice, relevana juridic, fora probant, securizarea acestora.

Am observat cum, la nivel european, dar i in sistemul de common-law (ca fiind dou sisteme de larg rspandire la nivel mondial) s-au gsit soluii de control i ordonare pe cale legislativ a contractelor electronice. Regulile privind semntura electronic, marca temporal, activitatea electronic notarial, regimul juridic al inscrisurilor electronice, au cristalizat, chiar dac nu intr-o form ideal, un sistem de reglementare care, pe moment, face fa fenomenului modern denumit comer electronic. Dar cu toate acestea, exemple practice din jurispruden care relev stri de confuzie i lacune legislative in rezolvarea litigiilor, cat i naivitatea utilizatorilor de internet i expunerea lor la numeroase cazuri de fraude prin intermediul reelei world wide web (www), ridic din nou problema regimului juridic al contractelor electronice. Trebuie aadar gsite mijloace noi, mai eficiente i mai coerente de protejare in primul rand a utilizatorului de rand de internet, a comerciantului care folosete internetul pentru a incheia contracte sau a persoanei private care folosete acelai mijloc de contractare. Pe lang nevoia de a adopta legi noi mai eficiente in acest domeniu, considerm fundamental i nevoia de a popularizare a prevederilor legislative menite s clarifice regimul juridic al contractelor electronice. Astfel, prevederile Legii 365/2002 privind comerul electronic, sau, mai concret a Legii 455/2001 privind semntura electronic i a Ordonanei 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distan, ar trebui fcute cunoscute utilizatorilor de internet persoane private sau juridice prin mijloace mai eficiente decat simpla lor publicare in Monitorul Oficial. In ceea ce privete normele cuprinse in Noul Cod, considerm necesar a fi completate cu anumite prevederi preluate din legislaia unor state al cror demers legislativ in materia contractelor electronice a inceput semnificativ mai devreme decat al nostru. In acest sens, precizm cu rol exemplificativ o prevedere din Codul Civil al Provinciei canadiene Quebec, care instituie o prezumie de validitate a inscrierii pe un suport informatic in favoarea terilor: Pentru ca un document privind o lege, un act autentic, act semi-autentic sau un act sub semntur privat redactate folosind tehnologiile informatice s aib aceeai for probant ca i un document de aceeai natur pe suport de hrtie, este necesar ca, independent de alte exigene ale legii, integritatea sa s fie asigurat 11.
11

Acest articol este o reproducere a art.2838 din Codul Civil al provinciei canadiene Quebec: Outre les

Acesta este completat de art. 2837 din acelai Cod Civil, conform cruia un inscris, indiferent de mediul de redactare, are for probant, inafara cazurilor in care un anumit mediu de redactare sau tehnologie sunt cerute de lege. O astfel de claritate credem firesc a se cere i propriei noastre reglementri.

autres exigences de la loi, il est necessaire, pour que la copie d'une loi, l'acte authentique, l'acte semiauthentique ou l'acte sous seing prive etabli sur un support faisant appel aux technologies de l'information fasse preuve au meme titre qu'un document de meme nature etabli sur support papier, que son integrite soit assuree

Bibliografie:

Constantin Sttescu, Corneliu Birsan, Drept civil. Teoria general a

obligaiilor, ed. a III-a, ed. All Beck, Bucureti, 2000. Liviu Pop, Tratat de drept civil. Obligatiile. Regimul juridic general, vol. I, ed. Ch Beck, Bucureti, 2006. Gheorghe Beleiu, Drept civil romn. Introducere n dreptul civil. Subiectele dreptului civil., ed. a X-a, Ed. Universul Juridic, Bucureti, 2005 Maria Harbada, Drept civil, Editura UAIC, Iasi, 2005 Noul Cod Civil