TEMA 12.

Responsabilitatea moştenitorilor de pasivul succesoral

După cum am studiat în capitolele precente, patrimoniul succesoral cuprinde atît drepturile,
cît şi obligaţiile, cu excepţia drepturilor şi obligaţiilor personale (intuit personae), care se sting
odată cu decesul celui care lasă acest patrimoniu. Astfel, prin acceptarea moştenirii, moştenitorului
(moştenitorilor) i se transmit atît drepturile (activele, bunurile, creanţele) defunctului, cît şi
obligaţiile (datoriile) pe care acesta le-a acumulat în decursul vieţii sale pentru care moştenitorul
urmează să poarte răspundere.
Studierea răspunderii moştenitorilor pentru pasivul succesoral, are o imortanţă deosebită,
deoarece odată cu sporirea importanţei proprietăţii private în viaţa economică, în practică se ridică
diverse probleme privind lichidarea pasivului succesoral.
Răspunderea pentru pasivul succesoral o poartă cel care a acceptat moştenirea.
Conform art. 2418 Cod civil, moștenitorul răspunde pentru obligațiile masei, iar din
prevederile următoare se desprind categoriile de obligaţii care se includ în noţiunea de “obligaţie
a masei”:
1. obligaţiile defunctului;
1. obligațiile care rezultă din calitatea de moștenitor, în special obligațiile ce rezultă din
legate și din sarcini;
2. cheltuielile cauzate de îngrijire și tratament în timpul ultimei boli a celui care a lăsat
moștenirea;
3. cheltuielile necesare pentru înmormîntare, care trebuie să corespundă obiceiului locului
și mărimii masei succesorale;
4. obligația de asigure a întreţinerii membrilor familiei defunctului (care au fost întreținuți
de acesta și au locuit împreună cu acesta pînă la moartea lui) în primele 40 de zile după
deschiderea moștenirii, o întreținere în mărime echivalentă cu întreținerea acordată pînă
la moarte și să le permită acestora să folosească locuința și obiectele de uz casnic.
Ordinea de satisfacere a creanţelor. Pretențiile privind plata cheltuielilor prevăzute la p. 3
şi 4 se satisfac din contul moștenirii prioritar față de alte creanțe, inclusiv față de cele garantate
prin ipotecă sau gaj.
Procedura de înainatare a creanţelor din masa succesorală are loc în următoarele etape:
1. Moştenitorul (custodele, executorul judecătoresc) sau moştenitori
depun la notar o cerere de începere a procedurii de somare a creditorilor. La cererea dată
se anexează şi Lista creditorilor cunoscuţi.
2. Notarul care desfășoară procedura succesorală pregătește și asigură
publicarea o singură dată a somației în Monitorul Oficial al RM şi într-un alt ziar (la
dorinţă). După publicare, notarul expediază somația creditorilor cunoscuţi. În somaţie se va

1
 indica faptul deschiderii succesiunii, locul deschiderii succesiunii, termenul-limită de
înaintare a creanţelor (6 luni de la data publicării).
3. După somare, creditorii depun în termenul stabilit Notificarea
(cererea) de recunoaştere a creanţelor şi de includere a acestora în Tabelele de creanţă.
4. După expirarea termenului-limită al somației, notarul care desfășoară
procedura de somare întocmește tabelul creanțelor înaintate pe baza notificărilor depuse în
termen și îl aduce la cunoștința solicitantului procedurii și a moștenitorilor care au acceptat
moștenirea.
5. După întocmirea Tabelului de creanţă se va începe procedura de
executare acestora.
Noile reglementări în materie, preiau modelul Codului civil german şi a Legii germane
privind procedura în pricini familiale şi necontencioase din 2008. Astfel, creditorii masei
succesorale nu sunt ţinuţi să-şi declare creanţele decât dacă s-a iniţiat „procedura somării
creditorilor” de către notarul public, la cererea persoanelor prevăzute, prin publicarea o singură
dată a somaţiei în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi, ulterior, expedierea somaţiei
creditorilor cunoscuţi.
Din data publicării somaţiei începe să curgă termenul de declarare a creanţelor de 6 luni.
Termenul este aşadar unic pentru toţi creditorii.
Procedura ajută moştenitorii să determine dacă masa succesorală este îndatorată şi, deci, dacă
este oportun să ceară administrarea masei, pentru a o separa masa succesorală de restul
patrimoniului său şi a-şi limita răspunderea, sau să determine dacă masa succesorală se află în
incapacitate de plată şi deci, este oportun să ceară intentarea procesului de insolvabilitate al masei,
pentru a separa masa succesorală de restul patrimoniului său şi a-şi limita răspunderea.
Procedura de asemenea ajută creditorii cunoscuţi ai defunctului. Având în vedere mobilitatea
societăţii este posibil că defunctul avea creditori şi în afara ţării, care ar putea să nu cunoască că
debitorul lor a decedat. În raport cu creditorii care au omis să-şi declare creanţele în termen (numiţi
„creditori excluşi”), moştenitorii capătă două apărări:
1) moștenitorul poate refuza satisfacerea creanțelor creditorului masei succesorale a cărui
drept a fost exclus în cadrul procedurii somării publice a creditorilor, dacă masa succesorală se
epuizează prin satisfacerea creanțelor creditorilor neexcluși. Moștenitorul este totuși obligat să
satisfacă creanțele creditorului exclus cu prioritate față de obligaţiile ce rezultă din legate și din
sarcini, cu excepția cazului în care creditorul și-a înaintat creanțele după satisfacerea obligaţiilor ce
rezultă din legate și din sarcini;
2) creditorul masei succesorale, care în baza creanței sale ridică pretenții față de moștenitor
după expirarea termenului de 3 ani de la deschiderea moștenirii, se asimilează creditorului exclus,

2
cu excepția cazului, în care moștenitorul sau alte persoane care acţionează din numele masei
succesorale (custodele, administratorul masei succesorale, moştenitorul prealabil etc.) a cunoscut
despre creanță înainte de expirarea celor 3 ani. Evident că moştenitorul de asemenea poate invoca
faţă de creditor şi expirarea termenului de prescripţie aplicabil creanţelor în general.

Limitarea răspunderii moștenitorului

Moștenitorul va răspunde pentru obligațiile masei succesorale doar în limita activului masei
succesorale. Astfel răspunderea acestuia nu se va extinde asupra patrimoniului pe care îl are în
afara cotei succesorale ce îi revine.
În principiu, nu există limită de timp pentru dreptul moştenitorului de a cere administrarea
sau intentarea procesului de insolvabilităţii. Prin urmare, el poate declanşa aceste proceduri ori de
câte ori vrea să-şi separe restul patrimoniul de masa succesorală şi să evite răspunderea cu restul
patrimoniului său.
Cu titlu de excepţie, chiar şi în cazurile prevăzute mai sus, moştenitorul poartă răspundere
şi cu patrimoniul său în afara cotei succesorale:
a) pentru toate obligaţiile masei succesorale în cazul prevăzute de lege:
– dacă moştenitorul nu a depus inventarul la notarul public după expirarea termenului
de inventar care i-a fost stabilit de notarul public la cererea unui creditor al masei
succesorale,
– dacă moștenitorul omite intenționat să includă în inventar o parte esenţială a
bunurilor masei succesorale sau, în scopul prejudicierii creditorilor, admite
includerea unei obligații inexistente;
b) doar pentru obligaţia creditorului care a cerut moştenitorului întocmirea declaraţiei, în
cazul prevăzut de lege – dacă moștenitorul care refuză să dea, la cererea unui creditor al masei
succesorale, o declaraţie pe proprie răspundere în fața notarului public că datele despre bunurile
care intră în componenţa masei succesorale sunt, după cunoştinţa sa, complete.

Insolvabilitatea masei succesorale. În cazul în care pasivul masei succesorale este mai
mare decît activul, se va intenta procesul de insolvabilitate a masei succesorale.
Cererea de intentare a procesului de insolvabilitate se depune obligatoriu şi imediat de
către moștenitorul (acceptant al moştenirii) care a aflat despre starea de insolvabilitate a masei, sub
sancţiunea atragerii acestuia la răspundere pentru prejudiciul cauzat creditorilor prin pasivitatea sa.
Notarul poate dispune în prealabil administrarea masei succesorale la cererea
moștenitorului, chiar dacă acesta încă nu a acceptat moştenirea, sau la cererea creditorului masei
succesorale, dacă există motive să se creadă că, în rezultatul comportamentului unui moștenitor sau

3
al situației patrimoniale a unui moștenitor, se periclitează satisfacerea creanțelor tuturor
creditorilor masei succesorale din contul masei succesorale.
Termenul maxim de depunere a cererii cu privire la instituirea administrării speciale este de
2 ani de la data primei acceptări a moștenirii de către cel puțin un moștenitor.
Instituirea administrării masei succesorale duce la suspendarea acţiunilor executorului
testamentar sau a custodelui.
Responsabil de administrarea masei succesorale poate fi doar administratorul autorizat în
condițiile legii.
În exercitarea atribuţiilor sale, administratorul masei succesorale:
- va asigura notarea instituirii administrării masei succesorale în registrele de publicitate a
drepturilor care vizează bunurile masei succesorale;
- va executa silit și va aplica sechestre asupra bunurilor care intră în componența masei
succesorale;
- va administra masa succesorală în interesul creditorilor și al moștenitorului, avînd inclusiv
dreptul de a dispune de bunurile din masa succesorală, și să asigure, din contul masei
succesorale, executarea obligațiilor masei succesorale indiferent de rangul lor de prioritate.
- raportează notarului sau moştenitorilor despre administrarea / finisarea administrării masei
succesorale.
- Încetarea atribuţiilor administratorului autorizat va avea loc în următoarele situaţii:
- intentarea procesului de insolvabilitate a masei succesorale;
- creşterea cheltuielilor de administrare, astfel încît acestea majorează pasivul care depăşeşte
activul masei.
Odată cu intrarea în vigoare a noilor reglementări privind insolvabilitatea masei debitoare,
au fost modificate şi completate prevederile Legii insolvabilităţii pentru a face posibilă intentarea
procesului de insolvabilitate al masei succesorale prin extinderea domeniului de aplicare al legii
respective, precum şi prin introducerea unui capitol privind particularităţile unui asemenea proces
de insolvabilitate. Întrucât Legea germană a insolvabilităţii a stat la baza conceptuală a Legii
existente a insolvabilităţii a RM, la fel s-a preluat capitolul respectiv din legea germană.

Inventarul. Răspunderea nelimitată a moștenitorului

Spre deosebire de legislaţia unor state (cum ar fi Franţa, România etc.), întocmirea
inventarului în concepţia reglementărilor din Codul civil nu este un temei de limitare a
răspunderii moştenitorului. Totuşi, neîntocmirea lui în termen, atunci când s-a cerut de către un
creditor al masei succesorale, atrage răspunderea nelimitată a moştenitorului.

4
 De asemenea, întocmirea inventarului este folositoare pentru moştenitor întrucât face să
intervină prezumţia: dacă inventarul a fost depus în termen, în raporturile dintre moștenitor și
creditorii masei succesorale se presupune că la momentul deschiderii moștenirii nu au existat alte
bunuri ale masei succesorale decât cele indicate în inventar. Astfel, moştenitorul îşi asigură probe a
compunerii masei succesorale pentru a evita răspunderea cu restul patrimoniului pentru viitoarele
pretenţii ale creditorilor masei succesorale şi a invoca inventarul în cazurile prevăzute de lege.
Întocmirea inventarului este în primul rând în interesul creditorilor masei succesorale care,
în ipoteza în care moştenitorul invocă insuficienţa masei succesorale, va servi drept probă cert
pentru creditor privind componenţa iniţială a masei succesorale, pentru a putea verifica cum s-a
schimbat componenţa ei şi a facilitate urmărirea silită a bunurilor din masa succesorală.
De asemenea, analiza inventarului va permite tuturor persoanelor interesate să decidă dacă
este cazul de cerut instituirea administrării masei succesorale sau intentarea procesului de
insolvabilitate al masei succesorale.

Moştenitorii care au acceptat succesiunea satisfac pretenţiile creditorilor celui ce a lăsat

moştenirea proporţional cotei fiecăruia în activul succesoral.
Astfel, în cazul în care, prin testament au fost lăsată o moştenire formată din active în
mărime de 100.000 lei şi pasive de 60.000 lei către 2 moştenitori în proporţie 2/3 la 1/3, aceştia ca
regulă, vor împărţi şi activele şi pasivele în funcţie de cota deţinută de fiecare.

Reguli la transmiterea pasivului:

1. Moştenitorii sunt responsabili de pasivul succesoral, în limita activului patrimonial. Sarcina
probei care atestă că datoriile sunt mai mare decît pasivele stau în sarcina moştenitorilor, cu
excepţia cînd inventarul a fost efectuat de notar.
2. Pasivul se va împărţi între moştenitori, proporţional cotei fiecăruia în activul succesoral.
Excepţie: cînd testatorul dispune altfel.
3. Datoria solidară a defunctului este transmisă moştenitorilor proporţional cotei fiecăruia în

5
 activul succesoral, ei dobîndind calitatea de debitori solidari. Excepţie: cînd testatorul dispune
altfel.
4. Moştenitorii care au primit cotă din rezerva succesorală, de asemenea, sînt responsabili de
datoriile celui ce a lăsat moştenirea. Excepţie: cînd testatorul dispune altfel.
5. Moştenitorii care cunosc despre existenţa pasivului succesoral, sunt obligaţi să-i informeze de
îndată pe creditorii defunctului.
6. Creditorii îşi vor înainta pretenţiile (indiferent de scadenţa acestora) către moştenitorii care au
deschis succesiunea în termen de 6 luni din ziua cînd au aflat despre deschiderea succesiunii.
7. Moştenitorul este în drept să solicite amînarea executării creanţei nescadente pînă la scadenţa
acesteia.
8. Creditorii defunctului au prioritate faţă de creditorii moştenitorilor.
9. Statul este responsabil pentru achitarea datoriilor defunctului.
10. Dacă testatorul a lăsat averea sa creditorului – acest fapt nu se consideră o compensare a
creanţei sale.
11. Moştenitorii satisfac creanţele creditorilor printr-o plată unică, dacă acordul dintre moştenitori
şi creditori nu prevede altfel.
12. Creanţele privind compensarea cheltuielilor utile efectuate în legătură cu ultima boală a
defunctului, a cheltuielilor de înmormîntare, de obţinere a averii succesorale, de păstrare şi
gestionare a ei, de executare a testamentului, precum şi a cheltuielilor de plată a remuneraţiei
executorului testamentar sau custodelui averii succesorale - urmează a fi satisfăcute din contul
averii succesorale în mod prioritar faţă de toate celelalte creanţe, inclusiv faţă de cele garantate
prin gaj, pînă a fi repartizată între moştenitori.