Organizatia Internationala a Muncii (O.I.M.

)
Istoric, domenii de activitate.

Organizatia Internationala a Muncii, cea mai veche si mai vasta institutie

specializata din sistemul Organizatiei Natiunilor Unite, a luat fiinta in anul 1919 prin
Tratatul de la Versailles(partea XIII), concretizand ideea fundamentala inscrisa in
Constitutia sa conform careia o pace universala si durabila nu se poate stabili decat pe
baza justitiei sociale.1

In acceptiunea O.I.M., justitia sociala implica respectul drepturilor omului, un

nivel de viata decent, conditii de munca umane, perspective pozitive pentru ocuparea
fortei de munca si securitatea economica.

Art. 1. (1) Prezentul cod reglementeaz domeniul raporturilor de munc, modul n care
se efectueaz controlul aplicrii reglementrilor din domeniul raporturilor de munc,
precum i jurisdicia muncii.

(2) Prezentul cod se aplic i raporturilor de munc reglementate prin legi

speciale, numai n msura n care acestea nu conin dispoziii specifice derogatorii.

Textul se refer la domeniul de aplicare rationae materiae .2

Alin. (1) al acestui articol a fost modificat prin Legea nr. 40/2011, sintagma
totalitatea raporturilor individuale i colective de munc fiind nlocuit cu domeniul
raporturilor de munc.

Raiunea acestei modificri const n aceea c Legea nr. 53/2003 Codul muncii
nu reglementeaz totalitatea raporturilor individuale de munc, iar cele colective fac
obiectul unui alt act normativ Legea dialogului social nr. 62/2011.3

1
Codul Muncii,Editura Hamangiu,Bucuresti 2015,p.7
2
1 Alexandru Athanasiu, Luminia Dima, Regimul juridic al raporturilor de munc n reglementarea noului
Cod al muncii - Partea I -, n Pandectele Romne nr. 2/2003, p. 241
3
Republicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, modificat ulterior,
inclusiv prin Legea nr. 248/2013 (publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 456 din 24 iulie
2013).
 n plus, Codul muncii care poate fi considerat o lege a contractului individual de
munc, reglementeaz, dar numai la nivelul unor principii generale:

modul n care se efectueaz controlul aplicrii reglementrilor din domeniul

raporturilor de munc (inspecia muncii, prevzut n Titlul X, art. 237-240);

jurisdicia muncii, (Titlul XII, art. 266-275);

formarea profesional (Titlul VI, art. 192 210);

Desigur, indicat era ca normele cuprinse n Legea nr. 62/2011 s fie ncorporate n
Codul muncii. S-ar fi eliminat astfel paralelismele nejustificate i contrarietatea dintre
unele norme ale celor dou reglementri.

n temeiul art. 1 alin. (2), dispoziiile Codului muncii sunt aplicabile i altor
categorii de raporturi n msura n care legile speciale aplicabile nu conin norme
specifice derogatorii. Este cazul, de exemplu, al raporturilor juridice privind personalul
didactic, personalul diplomatic i consular, chiar i ca excepie, al raporturilor de serviciu
ale funcionarii publici, cei parlamentari etc.

Aadar, Codul muncii este un drept comun pentru aceste raporturi.4

In 1944, prin Declaratia de la Philadelphia, au fost dezvoltate scopurile si

principiile sale fundamentale, afirmandu-se principial ca:

- munca nu este o marfa.

- libertatea de expresie si de asociere este o conditie indispensabila a unui progres

sustinut.

- saracia, oriunde ea exista, constituie un pericol pentru prosperitatea tuturor.

4
Alexandru Ticlea,Codul Muncii Comentat si Legea Dialogului Social nr.62/2011,republicata,Editura
Universul Republic.Bucuresti 2014
 - toate fiintele umane, fara deosebire de rasa, credinta sau sex, au dreptul de a-si
urmari progresul lor material si dezvoltarea lor spirituala in libertate si demnitate, in
securitate economica si cu sanse egale.

Organizatia Internationala a Muncii este singura institutie internationala ce

functioneaza pe principiul tripatitismului, politica si programele sale fiind formulate de
reprezentantii patronatelor si ai sindicatelor pe picior de egalitate cu cei guvernamentali.
O.I.M. incurajeaza, de asemenea, instaurarea tripartitismului in cadrul statelor membre,
indemnandu-le sa stabileasca un dialog social eficient prin asocierea organizatiilor
sindicale si patronale la elaborarea si, daca este cazul, la punerea in aplicare a politicilor
nationale in domeniul social si economic, ca si in multe alte sectoare.

Considerandu-se ca "neadoptarea de catre o natiune anume a unui regim de

munca cu adevarat uman constituie un obstacol in calea eforturilor altor natiuni doritoare
sa imbunatateasca soarta muncitorilor in propriile lor tari"5 , O.I.M. a constituit si
constituie cadrul institutional cel mai adecvat care, la scara internationala, permite
abordarea problemelor si preconizarea solutiilor pentru ca peste tot in lume conditiile de
munca si securitate sociala sa fie cat mai bune.

In concretizarea principiilor constitutionale, Organizatia Internationala a Muncii

si-a structurat activitatile in urmatoarele directii:

- elaborarea de politici si de programe internationale ce vizeaza promovarea

drepturilor fundamentale ale omului, ameliorarea conditiilor de viata si de munca si
dezvoltarea posibilitatilor de angajare in munca.

- stabilirea normelor internationale de munca in paralel cu structurarea unui

sistem de control al aplicarii normelor, destinat sa orienteze actiunea nationala in sensul
aplicarii acestor principii.

5
Codul Muncii,Editura Hamangiu,p.87
 - organizarea unui vast program de cooperare tehnica pe plan international, definit
si pus in aplicare in cadrul unui parteneriat activ cu mandantii, menit sa ajute tarile sa
aplice in mod concret aceste principii.

- derularea de programe de formare, de invatamant, de cercetare si publicatii ce

vin in sprijinul celorlalte forme de activitate.

Structura O.I.M.

Organizatia Internationala a Muncii este compusa dintr-o adunare generala

anuala, Conferinta Internationala a Muncii, un consiliu executiv- Consiliul de
Administratie, si un secretariat permanent- Biroul International al Muncii (B.I.M.).
Organizatia isi desfasoara activitatea si prin organisme subsidiare, cum ar fi conferintele
regionale, comisiile industriale si reuniunile de experti.

Conferinta Internationala a Muncii alege Consilul de administratie, adopta

bugetul O.I.M., finantat prin contributia statelor membre, stabileste norme internationale
in domeniul muncii, oferind, totodata, un cadru global pentru discutarea problemelor
sociale si de munca. Delegatia nationala a fiecarei tari cuprinde doi reprezentanti ai
guvernului, un reprezentant al patronatului si unul din partea organizatiilor sindicale
insotiti de consilieri tehnici dupa necesitati. Delegatii patronatelor si ai sindicatelor se
bucura de libertate de expresie. Ei pot fi in dezacord cu guvernele lor, ca si intre ei, ceea
ce se si intampla adesea.

Consiliul de Administratie are, de regula, trei sesiuni pe an la Geneva, in vederea

adoptarii unor decizii privind chestiuni politice, precum si a programelor de actiune. Ca si
Conferinta, Consiliul de Administratie este de natura tripartita. El este alcatuit din 28 de
membri din partea guvernelor, 14 din partea organizatiilor patronale si 14 din partea
sindicatelor. Guvernele unui numar de 10 state puternic industrializate sunt reprezentate
permanent, restul membrilor fiind alesi la fiecare 3 ani de Conferinta.

Consiliul de Administratie are un rol important in ceea ce priveste controlul

aplicarii normelor internationale ale muncii. El a instituit, in acest scop, trei organisme,
asupra carora vom mai reveni, si anume: Comisia de experti pentru aplicarea conventiilor
si recomandarilor, Comisia de investigare si de conciliere in materia libertatii sindicale si
Comitetul libertatii sindicale.

Biroul International al Muncii este, asa cum am amintit, secretariatul permanent

al O.I.M.. El elaboreaza documentele si rapoartele care constituie documentatia
indispensabila pentru conferintele si reuniunile organizatiei. De asemenea, B.I.M.
recruteaza expertii pentru activitatile de cooperare tehnica ce se deruleaza in lumea
intreaga. B.I.M. organizeaza activitati diverse de publicare si publicare a unor documente
privind o sfera larga de probleme sociale si de munca.

Normele internationale in domeniul muncii.

Una dintre sarcinile principale ale Organizatiei Internationale a Muncii a fost, inca
de la crearea sa, imbunatatirea conditiilor de munca si viata prin construirea unui
cuprinzator cod de legi si practici. Se poate spune, astfel, ca O.I.M. a creat dreptul
international al muncii prin cele 188 conventii si 199 recomandari adoptate pana in anul
2007.6

Conventiile O.I.M. sunt instrumente juridice ce reglementeaza unul sau altul

dintre aspectele administrarii fortei de munca, ale bunastarii sociale sau ale drepturilor
omului. Ratificarea unei conventii implica o dubla obligatie din partea unui stat membru:
ea este un angajament de a aplica prevederile conventiei respective si, in acelasi timp,
indica disponibilitatea statului ratificant de a accepta masurile de supraveghere
internationala specifice organizatiei.

Recomandarile adoptate de catre O.I.M. sunt instrumente juridice similare

conventiilor, nefiind insa supuse ratificarii si cuprinzand orientari mai detaliate. Ele nu
au, asadar, forta juridica, ci ofera un model si un stimul pentru legislatia si
practica tarilor membre. De regula, o data cu o conventie se adopta o recomandare
corespondenta.

6
Ibidem,p87
 Conventiile si recomandarile sunt adoptate dupa ce obtin doua treimi din voturile
Conferintei Internationale a Muncii. Ele sunt definitivate la capatul unui proces ce incepe
cu studiul comparativ al legislatiei si practicii in statele membre si continua cu analiza
proiectelor instrumentelor normative internationale de catre B.I.M., guverne, sindicate,
patronate, precum si de catre o comisie speciala tripartita instituita in timpul Conferintei
Internationale a Muncii.

Dat fiind ca normele O.I.M. se adreseaza unor tari cu structuri sociale foarte
diversificate, mai mult sau mai putin dezvoltate din punct de vedere economic, au fost
concepute o serie de formule menite sa permita unui numar cat mai mare de state sa
asigure in mod progresiv nivelul de de protectie dorit. Astfel, se ofera posibilitatea
acceptarii doar a anumitor parti ale unei conventii , a excluderii anumitor sectoare de
activitate, categorii de muncitori sau anumitor regiuni ale tarii din campul de aplicare a
conventiei. Mai trebuiesc amintite, in acest sens, " clauzele de aplicare graduala" care
permit de a ridica in mod progresiv nivelul de aplicare sau de largire a campului de
protectie. De asemenea, in unele situatii sunt adoptate conventii care se limiteaza la
enuntarea principiilor fundamentale, norme mai precise si mai detaliate figurand in
recomandari complementare. Mai amintim posibilitatea oferita de unele conventii de a
alege solutii diferite pentru a rezolva o problema, ca si supletea prevazuta in metodele de
aplicare.

Totusi, trebuie subliniat ca asemenea clauze de aplicare graduala nu pot fi incluse

in conventiile privind drepturile si libertatile fundamentale ale omului.

In sistemul O.I.M. sunt cunoscute si asa-numitele conventii "promotionale" prin

care statele se angajeaza, in momentul ratificarii, sa atinga obiectivele enuntate, dar
prin metode care, in mare parte, sunt lasate la discretia lor, ca si, de altfel, calendarul
masurilor ce urmeaza a fi aplicate.

Protectia libertatii sindicale si a drepturilor sindicale.

In conceptia O.I.M., libertatea sindicala este conditia prealabila a oricarui progres

catre justitia sociala, ea permitand lucratorilor sa-si exprime aspiratiile lor, sa le
intareasca pozitia lor in negocierile colective reechilibrand contributia partilor. De
asemenea, libertatea sindicala constituie o utila contrapondere puterii statului, permitand
lucratorilor sa participe la elaborarea si aplicarea politicii economice si sociale5 .

Importanta deosebita a protectiei libertatii sindicale a determinat instituirea unor

proceduri speciale pentru examinarea plangerilor referitoare la violarea drepturilor
sindicale, proceduri stabilite pe baza unui acord din anul 1950 intre O.I.M. si Consiliul
Economic si Social al Natiunilor Unite.

Trebuie retinut ca procedurile speciale referitoare la libertatea sindicala nu

inlocuiesc ci completeaza controlul regulat al aplicarii conventiilor ca si mecanismele
speciale bazate pe sistemul reclamatiilor si plangerilor. Totodata, aceste proceduri pot fi
angajate impotriva guvernelor chiar daca ele nu au ratificat conventiile O.I.M. referitoare
la libertatea sindicala, in baza ideii conform careia libertatea siindicala este unul din
obiectivele afirmate de Constitutia O.I.M., trebuind deci sa fie respectata de statele
membre in virtutea apartenentei lor la organizatie.

Prin acordul dintre O.I.M. si ECOSOC au fost instituite doua organe: Comisia de
investigare si conciliere in materia libertatii sindicale si Comitetul libertatii sindicale al
Consiliului de Administratie.

Comisia de investigare si conciliere in materia libertatii sindicale este chemata sa

se pronunte in cazuri de importanta deosebita. Compusa, de obicei din 3 membri numiti
de Consiliul de Administratie din randul personalitatilor independente de inalta calificare,
ea nu-si poate desfasura activitatea decat avand consimtamantul statului in cauza, fapt ce
de-a lungul timpului a ingreunat aplicarea intregii proceduri( folosita numai in 6 situatii).

Mult mai operational s-a dovedit a fi Comitetul libertatii sindicale al Consiliului

de Administratie, instituit in anul 1951 ca un organism tripartit compus din 9 membri (3
pentru fiecare grup) si prezidat de o personalitate independenta. Functiile sale au un
caracter cvasijudiciar, procedura pe care el o urmeaza fiind conforma principiilor
fundamentale care guverneaza procedurile judiciare.
 Reunindu-se de 3 ori pe an, la Geneva, Comitetul libertatii sindicale examineaza
plangerile ce-i sunt inaintate referitoare la violari ale conventiilor privind libertatea
sindicala, indiferent daca statul in cauza a ratificat aceste conventii sau nu. In plus,
consimtamantul guvernelor vizate nu este necesar pentru analiza acestor
plangeri. Comitetul examineaza documentele scrise ce-i sunt inaintate, precum si
comentariile statului in cauza. In cazurile de o gravitate deosebita, Directorul General al
B.I.M. poate cere guvernului sa autorizeze un reprezentant al Directorului General
pentru a efectua o ancheta in tara respectiva pentru definitivarea unui raport ce va fi
utilizat de comitet in redactarea concluziilor si recomandarilor.

Daca se stabileste ca a avut loc o incalcare a drepturilor sindicale, guvernul

interesat poate fi invitat de catre Consiliul de Administratie sa ia masurile necesare pentru
redresarea situatiei si sa faca, totodata, un raport despre acesta intr-un termen determinat.
In plus, daca este necesar a se inlatura o situatie care aduce atingere libertatii sindicale si
daca statul respectiv a ratificat conventiile pertinente, chestiunea este trimisa Comisiei de
experti pentru aplicarea conventiilor si recomandarilor pentru a putea fi urmarita conform
procedurilor controlului regulat.

De la crearea sa Comitetul libertatii sindicale a examinat mai mult de 1800 de

cazuri, unele destul de serioase, referitoare la probleme cum sunt: constituirea
organizatiilor si dreptul de a se afilia la acestea, alegerea si destituirea liderilor, ingerinte
ale administratiei in activitatea sindicatelor, dizolvarea sau suspendarea organizatiilor,
dreptul la greva, actele de discriminare antisindicala in angajare, arestarea sindicalistilor
si interzicerea reuniunilor si manifestatiilor sindicale.
 Bibliografie

1. "Codul Muncii",Editura Hamangiu,Buc.2015

2. Alexandru Ticlea,Codul Muncii Comentat si Legea dialogului social

nr.62/2011,republicata,Editura Universul Juridic ,Bucuresti 2014.
3. Alexandru Athanasiu, Luminia Dima, Regimul juridic al raporturilor
de munc n reglementarea noului Cod al muncii - Partea I -, n
Pandectele Romne nr. 2/2003.