Despre Principiul Nediscriminarii

THEMIS Revist a Institutului National al Magistraturii
1
I. STUDII

PRINCIPIUL NEDISCRIMINRII N DREPTUL COMUNITAR: IMPACTUL ASUPRA
ORDINII 1URIDICE NATIONALE

Tudorel Stefan
procuror ef serviciu
Parchetul de pe lang Inalta Curte de Casatie i Justitie

. Introducere

nc de la Etica Nicomahic a lui Aristotel, n care notiunea de egalitate este strns legat de
ideea de justitie, principiul egalittii a rmas deschis unei multitudini de interpretri. A Iost trasat o
distinctie ntre egalitatea Iormal si cea substantial. n timp ce prima se reIer la aplicarea legii si
tratamentul egal al cettenilor ce se aIl n aceeasi situatie, a doua se reIer la continutul legilor ce trebuie
create n asa Iel nct s nu discrimineze cettenii pe motive arbitrare, iar n aceast situatie tratamentul
trebuie s Iie de o asemenea natur nct cettenii s aib oportunitti egale pentru a atinge pozitii egale.
Aceast distinctie are nu numai important IilosoIic, ci si practic, pentru c nu ntotdeauna cnd este
respectat criteriul egalittii Iormale este respectat si cel al egalittii substantiale (ca n cazul distinctiei
ntre legalitatea Iormal si cea substantial n dreptul penal sau dreptul la distributia egal a unor
oportunitti sau resurse ce nu este sinonim cu dreptul de a Ii tratat cu acelasi respect ca oricine altcineva).
Teoria politic modern
1
, ce a inIluentat conceptele de egalitate din diIerite sisteme de drept si
recunoasterea dreptului la egalitate n Iata legii si la protectie mpotriva discriminrii pentru toate
persoanele ca un drept universal n instrumente juridice internationale (Conventia Organizatiei Natiunilor
Unite privind Eliminarea tuturor Iormelor de Discriminare mpotriva Femeilor, Conventia European
pentru Protectia Drepturilor Omului si a Liberttilor Fundamentale etc.), au condus la abordarea
problematicii egalittii n diIerite moduri: egalitatea ca rationalitate (egalii trebuie s Iie tratati ca egali,
dac nu exist o justiIicare rezonabil pentru o diIerent de tratament); egalitatea ca un complement al
protectiei drepturilor Iundamentale ale omului (art. 14 al Conventiei Europene privind Drepturile
Fundamentale a Omului); egalitatea ca protectie mpotriva tratamentului inegal sau discriminrii bazate
pe cunoasterea Iaptului c anumite grupuri sunt tratate mai putin Iavorabil sau sunt excluse pentru c au
alte caracteristici dect grupul dominant; egalitatea ca transIormare (principiul egalittii trebuie s Iie un
vehicul pentru schimbri structurale de natur s elimine discriminarea).
Dreptul comunitar protejeaz ambele Iorme ale egalittii, cea Iormal si substantial. Ceea ce nu
nseamn c tratatele comunitare si legislatia secundar sau jurisprudenta Curtii Europene de Justitie (CEJ
sau Curtea), prin declararea sa ca principiu Iundamental al dreptului, ar sustine o anume teorie a
egalittii
2
. Mai degrab, izvoarele de drept comunitar urmeaz caracterul non-linear al integrrii
europene, uneori urmrind contextul Iactual si al intereselor rezultate din sIera economic, alteori cutnd
s depseasc modul n care este acceptat principiul de sistemele juridice ale statelor membre si s
Iormeze un consens la nivel supranational.
Scopul acestui studiu nu este de a examina n detaliu dreptul comunitar n materia
nediscriminrii, ci numai de a Iurniza un cadru pentru dezvoltarea legislatiei si jurisprudentei nationale
prin reIerire, n special, la deciziile importante ale CEJ. n conditiile n care exist peste 2900 de cauze si

1
R. Dworkin, Sovereign Virtue,Da The Theory and Practice of Equality, Cambridge: Harvard University Press
2000); J. Rawls, A., Theory of Justice, Cambridge: Harvard University Press, rev.ed. 1999; R.A. Posner,
Overcoming Law (Harvard Univesity Press, 1995); John Rawls, Justice as Fairness, Political not Metaphysical in.
Prospects for a Common Morality, Princeton University Press, 1993.
2
T.Tridimas, The general Principles of EC law, OxIord EC Law Library, 2000, p. 41.
2
opinii ale avocatilor generali ce se reIer la discriminare, ar Ii si diIicil de urmrit evolutia ntregii
jurisprudente. De asemenea, ne vom concentra asupra echilibrului dintre asigurarea egalittii si
respectarea diversittii, sarcina probei n litigiile privind discriminarea si asupra interpretrii actiunii
pozitive, ca msur de realizare a egalittii de rezultate.

. Legisla(ie primar

Principiul nediscriminrii, ca principiu general al dreptului comunitar, este obligatoriu nu numai
pentru statele membre si, n anumite circumstante, persoanele Iizice sau juridice, ci si pentru institutiile
comunitare, care nu pot adopta n politicile sau legislatia lor, criterii ce ar nclca acest principiu
3
. AstIel,
CEJ a declarat ca Iiind nelegal art. 73(2) al Regulamentului 1408/71 deoarece, n scopul determinrii
valorii beneIiciilor pentru lucrtorii migranti ale cror Iamilii triau n alte state membre, Icea distinctie
ntre lucrtorii care erau subiecti ai legislatiei Iranceze si lucrtorii care erau subiecti ai legislatiei altor
state membre. n consecint, aceast prevedere nu era de natur s asigure egalitatea de tratament cerut
de art. 39 al Tratatului instituind Comunitatea European (TCE) (la acea dat art. 48 din Tratatul
instituind Comunitatea Economic European).
n cadrul competentei comunittii, principiul nediscriminrii a Iost aplicat, n mod general, de
ctre CEJ si acolo unde a existat un tratament arbitrar si nejustiIicat ntre dou persoane, n cadrul politicii
de personal a institutiilor comunitare
4
.
Principiul nediscriminrii este mentionat n mod expres n Tratatul Comunittii Europene (TCE)
n diIeritele contexte:
a) principiul nediscriminrii pe baz de cettenie sau, dup caz, nationalitate exprimat n art. 12
si, n cadrul liberttilor Iundamentale, n art. 39, 43 si 49-50 ale TCE;
Pentru a determina scopul aplicrii principiului prevzut de art. 12 TCE, CEJ a oIerit o
interpretare extins drepturilor de care se bucur o persoan n cadrul Comunittii. AstIel, numai n ceea
ce priveste libera circulatie a serviciilor, Curtea a statuat n Cowan: cand dreptul comunitar garantea:
unei persoane fi:ice libertatea de a se deplasa pe teritoriul altui stat membru, protectia in fata
prefudiciului ce il poate suferi in acel stat membru [.] este un corolar al liberttii de circulatie. In
consecint, inter:icerea discriminrii este aplicabil celor ce primesc servicii, in intelesul Tratatului, in
ceea ce privete protefarea impotriva riscurilor unei talhrii i dreptul de a obtine compensatii financiare
prev:ute de legea national, atunci cand riscul se materiali:ea:.
b) nediscriminarea ntre productori si consumatori n domeniul agriculturii conIorm art. 34 alin.
2 TCE, prevederi speciale precum art. 90 prin care se interzice taxarea discriminatorie, nediscriminarea
prin interzicerea comportamentului anti-concurential;
Functiile pe care le ndeplineste n domeniul economic principiul egalittii au Iost exprimate
sintetic de Avocatul General Tesauro
5
: principiul egalittii de tratament este fundamental nu numai
pentru c st la temelia sistemelor furidice contemporane, ci i pentru ratiuni speciale. legislatia
Comunittii privete, in mod principal, activitti i situatii economice similare. Dac in acest domeniu
sunt elaborate reguli diferite pentru situatii similare, re:ultatul este repre:entat nu numai de inegalitatea
in fata legii, ci i, in mod inevitabil, de distorsiunea concurentei, ceea ce incalc filo:ofia fundamental a
Pietei comune.
c) nediscriminarea ca scop al Comunittii si baz pentru actiunile Comunittii.
Politica social a Comunittii este prevzut de art. 136-148 TCE (Iostele art. 117-125), mpreun
cu prevederile privind coeziunea social si economic, educatie, cultur si sntate public. Articolul din
tratat ce ne intereseaz este art. 141, deoarece aceast zon a dreptului comunitar Iurnizeaz un bun
exemplu al interactiunii si dialogului, nu ntotdeauna armonios, ntre CEJ si celelalte institutii comunitare.

3
Cauza C-20/71, Sabbatini v. Parlamentul European, Cauza C-25/02 Rinke (n continuare hotrrile CEJ asa cum
pot Ii gsite la www.europa.eu.int/celex ).
4
Cauza C-75, 117/82 Ra::ak i Beydoun c. Comisiei, Cauza C-246/83 De Angelis c. Comisiei.
5
Cauza C-63/89 Assurances de Credit v. Council and Commission 1991).
3
Art.141 TCE (Iostul art. 119) reprezint sursa legislatiei comunitare privind egalitatea ntre
brbati si Iemei n domeniul muncii. Oricum, considerentele economice, mai mult dect cele sociale, au
stat la baza introducerii art. 141 n TCE
6
.
Principiul consacrat de art. 141 a Iost menit s egalizeze costurile muncii n cadrul Comunittii,
pentru a evita distorsionarea preturilor datorit diIerentelor n costurile de productie
7
.
Art. 141 prevede necesitatea aplicrii principiului egalittii remuneratiilor dintre Iorta de munc
masculin si cea Ieminin pentru aceeasi munc. Conceptul de remuneratie este Ioarte larg, si se reIer la
orice avantaj, n bani sau sub orice alt Iorm, pe care angajatul l primeste pentru munca prestat, chiar si
dup data ncetrii contractului de munc. Art. 141 are eIect direct, vertical ct si orizontal, n sensul c d
nastere la drepturi si obligatii att ntre state si persoanele Iizice, ct si ntre persoane Iizice.

Tratatul de la Amsterdam a transIormat egalitatea de tratament ntre brbati si Iemei ntr-un
obiectiv al Comunittii (art. 2) prin prevederea nevoii de a se elimina inechitatea si a se promova
egalitatea ntre brbati si Iemei (art. 3 par. 2 TCE).
nainte de adoptarea Tratatului de la Amsterdam, competenta Comunittii de a actiona direct
mpotriva discriminrii a Iost contestat
8
si, de aceea, art. 13 TCE, introdus prin acest tratat, a reprezentat
o important dezvoltare n domeniul nediscriminrii: ,n limita competentelor prevzute, Consiliul, n
unanimitate, actionnd la propunerea Comisiei si dup consultarea cu Parlamentul European, poate lua
deciziile necesare pentru combaterea discriminrii bazate pe sex, origine rasial sau etnic, religie sau
credint, dizabilitate, vrst sau orientare sexual.
Art. 13 nu constituie o interzicere direct a discriminrii, ci mai degrab o dispozitie ce permite
Comunittii s adopte o serie de msuri mpotriva discriminrii.
Tratatul de la Nisa a adugat al doilea paragraI la art. 13, prin care sunt conIerite competente
pentru adoptarea ,msurilor de armonizare prin co-decizie. De aceea, Iormularea din primul paragraI
conIorm cruia msurile pot Ii luate ,n limita competentelor prevzute ar putea avea un eIect mai putin
constrngtor dect se crezuse initial.
Carta drepturilor Iundamentale prevede n art. 21(1): ,Orice discriminare ba:at pe sex, culoare,
origine etnic sau social, trstur genetic, limb, credint sau religie, opinii politice sau de alt
natur, calitatea de membru al unei minoritti nationale, proprietate, natere, di:abilitti, varst sau
orientare sexual va fi inter:is`.
Aceast interdictie, care n temeiul art. 51 al Cartei este, teoretic, obligatorie pentru institutiile
comunitare sau statele membre atunci cnd implementeaz dreptul comunitar, stabileste n mod clar un
principiu general cu o list deschis de temeiuri pentru interzicerea discriminrii. Desi statutul juridic al
Cartei este nc nedeIinit, Carta este considerat ca impunndu-se institutiilor Uniunii.
n proiectul Tratatului Constitutional, principiul egalittii era prezentat ca Iiind una din ,valorile
Uniunii, iar printre obiectivele UE se regsesc lupta mpotriva discriminrii si promovarea egalittii ntre
brbati si Iemei (art. I-2 si I-3 (3)). O nou Iorm de exprimare a principiului egalittii poate Ii identiIicat
si n obligatia ce revine Uniunii de a respecta egalitatea statelor membre in fata Constitutiei art. I-5 (1).

. Legisla(ie secundar

Comunitatea a nceput s aplice principiul nediscriminrii n materia discriminrii bazate pe sex
la locul de munc. Asta deoarece egalitatea lucrtorilor Iormal si substantial s-a aIlat pe agenda
european de la nceputul proiectului integrrii.

6
C. Docksey, Sex Discrimination, n European Union Law Anthology, 360, 361, Karen V. Kole and Anthony
D`Amato eds., 1998.
7
C. Basnard, The Economic Obfectives of Article 119, n Sex Equality Law in the European Union, 321, Tamara K.
Hervey and David I`KeeIe eds., 1996.
8
M. Bell, Anti-Discrimination Law and the EU, OxIord University Press, 2002.
4
Dup adoptarea Tratatului de la Roma, Franta era singura tar din CEE n care, prin lege,
muncitorii erau ndrepttiti la plata egal. Pentru c Franta se temea c mediul su de aIaceri va deveni
mai scump Iat de cel din alte state membre, ce nu continea acest tip de drepturi, a sustinut implementarea
egalittii pltilor ntre brbati si Iemei n toate statele membre, prevzut de art. 119, pn la termenul de
1 ianuarie 1962. Termenul a Iost extins pn la sIrsitul anului 1964, deoarece nu toate statele au reusit s
adopte legislatia necesar.
Ca rezultat al aplicrii inegale a art. 119, Consiliul a adoptat Directiva Consiliului 75/117/CEE
din 10 Iebruarie 1975 privind armonizarea legislatiei statelor membre n domeniul aplicrii principiului
egalittii de remunerare ntre Iemei si brbati. Directiva a deIinit egalitatea de remunerare ca aplicndu-se
pentru aceeai munc sau pentru munci crora le este atribuit aceeai valoare si a armonizat legislatia
comunitar cu Conventia nr. 100 a Organizatiei Internationale a Muncii.
Oricum, n Iebruarie 1976 (data limit pentru implementarea directivei) doar Belgia, Germania si
Italia adoptaser legislatia national care s implementeze integral directiva.
n urma experientei dobndite, ce a demonstrat c prevederile privind plata egal erau insuIiciente
pentru a crea egalitatea la locul de munc, a Iost adoptat si Directiva Consiliului 76/207/ CEE a
Consiliului privind aplicarea principiului egalittii de tratament egal ntre brbati si Iemei n ceea ce
priveste accesul la ncadrare n munc, Iormare si promovare proIesional si conditiile de munc, din 9
Iebruarie 1976.
Principiul egalittii de tratament, potrivit prevederilor directivei, implic absenta discriminrii
directe sau indirecte bazat pe sex, n domeniile la care aceasta se reIer. Accesul la un loc de munc
include si criteriile de selectie pentru angajare, precum si conditiile de promovare la orice nivel ierarhic.
De asemenea, toate tipurile de pregtire proIesional, cursurile de pregtire initial si continu pentru o
meserie sau proIesie sunt supuse principiului egalittii de tratament.
Cu toate acestea, pot exista situatii generate de natura activittii, n care unele locuri de munc
sunt rezervate persoanelor de un anumit sex: posturi cu caracteristici bine determinate n cadrul politiei, al
armatei sau al penitenciarelor (art. 2 din directiv). Aceste exceptii vor Ii ns limitate la strictul necesar.
Principiul egalittii de tratament ntre brbati si Iemei a Iost extins ulterior si cu privire la
msurile de securitate social: Directiva 79/7/CEE din 19 decembrie 1978 si Directiva 86/378/CEE din 24
iulie 1986 privind concediul post natal; Directiva 96/34/CE din 3 iunie 1996 privind liber-proIesionistii,
Directiva 86/613 din 11 decembrie 1986.
Curtea si instantele nationale au trebuit s tin seama de Iaptul c principiul nediscriminrii
bazate pe sex se aplic n trei domenii: egalitatea pltii, egalitatea de tratament si securitatea social. n
timp ce principiul este acelasi pentru toate domeniile, Iiecare dintre acestea este guvernat de prevederi
legale distincte. Plata este reglementat de art. 141 si Directiva 75/117, tratamentul egal de art. 141 si
Directivele 76/207, 86/613 (pentru liber-proIesionisti), Directiva 96/34 (sarcin); iar securitatea social de
Directivele 79/7, 86/378 si 96/97. Oricum, distinctia dintre cele 3 domenii este destul de diIicil de
realizat
9
si este intersectat de jurisprudenta Curtii privind plata si securitatea social. De asemenea, exist
legislatie precum Directivele 97/80 si 97/81 privind sarcina probei n cazurile de discriminare bazate pe
sex si lucru cu Iractiune de norm care aIecteaz plata si egalitatea de tratament.
Principiul egalittii de tratament nu trebuie s constituie un obstacol n implementarea
prevederilor ce reglementeaz protectia Iemeilor nsrcinate si a celor n concediu de maternitate. Dar
aceast derogare trebuie nteleas n sens strict, Ir a putea justiIica, de exemplu, reIuzul de a acorda
Iemeilor dreptul de a munci noaptea (Directiva 92/85 din 19 octombrie 1992 privind siguranta si sntatea
Iemeilor nsrcinate, celor aIlate imediat dup nastere si a celor care alpteaz).
O serie de clauze nediscriminatorii au Iost incluse si n alte domenii reglementate de legislatia
comunitar, precum Directiva privind diIuzarea programelor de televiziune 89/552 si Regulamentul
1035/1997 al Consiliului prin care a Iost nIiintat Centrul European de Monitorizare a Rasismului si
XenoIobiei.

9
Craig and de Burca, EU law Text, cases and materials, OxIord University Press, 1998, p. 802.
5
Dup adoptarea art. 13 din Tratatul de la Amsterdam, o trstur important a legislatiei
secundare antidiscriminare o constituie cresterea listei domeniilor n care discriminarea este interzis.
AstIel, tabloul a Iost completat cu o directiv ce interzice discriminarea ntemeiat pe ras si origine
etnic n mai multe domenii si o directiv cadru care acoper un scop mai limitat (munc si pregtire
proIesional), dar o list mai lung de motive de discriminare (religie sau credint, vrst, dizabilitti,
orientare sexual)
10
.

. Curtea European de 1usti(ie

Sarcina probei
CEJ a admis c modul n care autorittile nationale interpreteaz notiunile din directive si modul
n care administreaz probele instantele nationale pun n pericol dreptul la actiune al victimelor. n mod
progresiv, a propus solutii inspirate de practica statelor care deja aveau experient n interzicerea
discriminrii: Marea Britanie sau SUA. Acestea au modalitti asemntoare de desIsurare a proceselor
civile si similitudini n ceea ce priveste atributiile judectorilor.
Prima etap a Iost reprezentant de noua abordare privind sarcina probei. ncepnd cu Jenkins
11
n
1980, CEJ a statuat c actiunea reclamantului va satisIace cerintele sarcinii probei dac eIectul
discriminatoriu al msurii constatate este stabilit. Curtea nu cere reclamantului s dovedeasc intentia
discriminatorie a prtului sau baza discriminatorie a msurii, ci impactul discriminatoriu al deciziei ce
aIecteaz victima.
n 1993, n cazul Enderby
12
, Curtea a adoptat un criteriu mai larg, cel al discriminrii indirecte si
aparente. Reclamantul a sutinut c persoanele care alctuiau majoritatea proIesiei de logoped, respectiv
Iemeile, erau pltite mai putin dect persoanele din proIesii comparabile, cu o valoare egal, precum
psihologii si Iarmacistii, n cadrul crora erau angajati mai multi brbati dect Iemei. Curtea a recunoscut
c nu ne aIlm n prezenta unei discriminri de facto si c sistemul de remunerare nu era impus de
angajator, ci de contractele colective de munc.
Totusi, discriminarea nu mai trebuie s Iie legat de eIectele unei decizii speciIice, chiar dac
angajatorul nu este direct responsabil pentru o parte din Iactorii ce intervin n rezultatul discriminatoriu,
pentru c nu implicarea angajatorului este pus n discutie, ci o situatie de Iapt pe care numai prtul o
poate corecta. n aceste cazuri rationamentul este ntemeiat pe o comparatie ntre situatii n termeni de
egalitate de remunerare sau de egalitate de tratament.
Reclamantul trebuie s probeze elementele de Iapt, care, combinate, conduc la concluzia c exist
un aparent tratament inegal. Probele se vor baza pe o comparatie ntre situatia grupului reclamantului si
aceea a altui grup, n Iapt sau n teorie. Dar, de cele mai multe ori, elementele comparatiei sunt n posesia
prtului si acesta trebuie s Iac dovada c nu discrimineaz.
n Enderby, Curtea si-a bazat decizia pe deprecierea remunerrii proIesiilor Iemeilor si pe
valoarea comparativ a muncii logopezilor si cele ale psihologilor si Iarmacistilor. A luat n considerare
declaratiile expertilor asupra pertinentei statisticilor prezentate, Iundalul istoric al proIesiilor si
comparabilitatea aptitudinilor necesare pentru aceste proIesii.
ntr-un alt caz, Danfoss
13
, n cadrul aceleasi categorii proIesionale, n plus Iat de remuneratia de
baz egal pentru Iemei si brbati, erau acordate si remuneratii suplimentare n Iunctie de pregtirea
continu si vechimea n munc, n marea lor majoritate pentru brbati. Angajatii, n special Iemeile, nu
cunosteau care sunt criteriile pentru acordarea remuneratiilor suplimentare si se aIlau n imposibilitatea de

10
Directiva Consiliului 2000/43/CE din 29 iunie 200 privind implementarea principiului egalittii de tratament ntre
persoane indiIerent de originea etnic sau rasial; Directiva 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 privind stabilirea
unui cadru general pentru egalitatea de tratament n munc si ocupatii.
11
Cauza C-96/80, J. Jenkins c. Kingsgate Ltd.
12
Cauza C-127/92, Pamela Mary Enderby c. Frenchay Health Authority and Secretary of State for Health.
13
Cauza C-109/88,Handels-og Kontorfunctionaerernes Forbund I Danmark c.Dansk Arbefdsgiverforening, acting
on behalf of Danfoss.
6
a le compara n cadrul aceluiasi grup proIesional. Analiza CEJ este ntemeiat pe o prezentare statistic a
remunerrii Iortei de munc a prtului, stabilind o diIerent n remuneratie ntre brbati si Iemei. Aceasta
este suplimentat de evidenta lipsei de criterii obiective n practicile de management al resurselor umane
ale prtului. Combinatia acestor Iactori a condus CEJ la concluzia existentei unei discriminri indirecte.
Dac sistemul probatoriu obisnuit s-ar Ii aplicat n acest caz, ar Ii Iost imposibil pentru un angajat s
demonstreze existenta discriminrii.
n cazul im:
14
, n care brbatii ce lucrau cu norm ntreag aveau o vechime mai mare n munc
si remuneratie corespunztoare Iat de Iemeile, ce lucrau cu Iractiune de norm si doar jumtate din
vechimea n munc era luat n considerare pentru valoarea remuneratiei, Curtea a cerut prtului s si
justiIice grila de salarizare. A concluzionat c, n lipsa dovedirii de ctre prt a Iaptului c experienta are
un impact direct asupra muncii eIectuate, vechimea n munc nu este un criteriu relevant pentru o
remunerare diIerentiat, obiectivitatea acestuia depinznd de toate circumstantele unui caz. De asemenea,
prtul trebuie s Iac dovada proportionalittii si legitimittii unei astIel de msuri.

Orientarea sexual
nainte de elaborarea art. 13, conceptul egalittii de tratament a cunoscut o dezvoltare interesant,
pe cale judiciar. AstIel, n P c. S, Curtea a Iost sesizat cu o actiune, ntemeiat pe Directiva 76/207,
introdus n Iata unei instante nationale de o persoan ce a Iost concediat datorit transsexualittii, dup
ce a suIerit o operatie chirurgical de schimbare a sexului. n Grant, angajatorul Iurniza beneIicii la plata
angajatilor sub Iorma unor reduceri si gratuitti pentru sotii sau partenerii angajatilor, dar nu pentru
partenerii de acelasi sex.
Cele dou cazuri au indicat existenta unor probleme de interpretare chiar n cadrul justitiei
comunitare. Avocatii Generali, n P c. S si Grant
15
au argumentat c principiile generale ale dreptului
comunitar oblig institutiile comunitare si statele membre s nu discrimineze n mod arbitrar n domeniile
acoperite de normele dreptului comunitar pe temeiuri arbitrare, considernd c principiul nediscriminrii
pe baz de gen include si orientarea sexual sau modiIicarea sexului.
Curtea a Iost mult mai conservatoare, si desi n P c. S. a declarat c Directiva 76/207 privind
egalitatea de tratament ntre Iemei si brbati este expresia in domeniul relevant, a principiului egalittii,
unul din principiile fundamentale ale Comunittii, ulterior, n Grant si D c. Consiliului
16
, Curtea a decis
c nediscriminarea pe baz de sex n dreptul comunitar nu include discriminarea pe baza orientrii
sexuale.

Acjiunea afirmativ
n momentul n care actiunea aIirmativ a nceput s Iie examinat de Curte, nu mai era nevoie de
sustintori pentru ideea c Iemeile sunt o categorie ce necesit o atentie special la locul de munc din
cauza unei ndelungate practici discriminatorii n acest sens. Un argument n plus Iace cazul Iemeilor unul
usor: acestea nu reprezint o minoritate numeric, nici nu sunt un grup care s poat Ii identiIicat,
caracterizat etnic, religios sau ideologic.
n 1995, pentru prima dat, Tribunalul Federal al Muncii din Germania a ridicat chestiunea
legitimittii, la nivelul standardelor europene, a unei dispozitii a unui land ce asigur accesul preIerential
al Iemeilor la un loc de munc. CEJ, ntr-o decizie ndelung criticat, Kalanke
17
, a reaIirmat idealul
drepturilor individuale ca Iiind conceptual n opozitie cu drepturile unui grup si a concluzionat c
prevederea este incompatibil cu Tratatul. Curtea a explicat c planul Bremen
18
era construit s garanteze

14
Cauza C-184/99, Helga imi: c. Freie und Hansestadt Hamburg.
15
A.G. Tesauro n Cauza C-13/1994, P.c. S. i Consiliul local Corwall, A.G. Elmer n Cauza C-249/1996, Grant c.
South West Trains Ltd.
16
Cauza C-125/1999, D c. Consiliului.
17
Cauza C-450/93, Kalanke v. Freie Hansestadt Bremen, 1995.
18
Atunci cnd candidatii la promovare, de diIerite sexe, sunt egal caliIicati, prioritate trebuie acordat Iemeilor, n
sectoarele n care sunt sub-reprezentate (unde alctuiesc mai putin de jumtate din personal).
7
rezultatul angajrii, acordnd o prioritate absolut si neconditionat cererilor Iemeilor. Aceasta exceda
scopului Directivei din 1976, ce prevedea egalitatea sanselor, prin Iaptul c nclca dreptul individual la
tratament nediscriminatoriu.
Doi ani mai trziu, Curtea a adoptat o atitudine mai Iavorabil actiunii aIirmative pentru Iemei,
desi nu chiar sustinerea deplin. Sub incidenta analizei Curtii au intrat din nou prevederi ale legislatiei
germane, potrivit crora ntre doi candidati de egal valoare, dar de sexe diIerite, angajatorul trebuie s
aleag Iemeia.
19

De aceast dat, legislatia continea o 'clauz de salvare: candidatul brbat putea s indice criterii
alternative de preIerint, pentru a putea rsturna prezumtia n Iavoarea Iemeii. De exemplu, el poate s
indice vechimea n munc, responsabilittile Iamiliale etc. Aceste 'criterii secundare de selectie l pot
convinge pe angajator s l angajeze. Dac nu se tine cont de caracterul destul de vag si de diIicultatea
aplicrii acestei prevederi, clauza de salvare elimin automatismul preIerintei candidatilor Iemei,
nlocuindu-l cu o evaluare a calittilor candidatilor. Curtea a conIirmat Iaptul c o regul ce garanteaz o
prioritate absolut si neconditionat pentru Iemei este inacceptabil si c un sistem de cote ce tine cont de
circumstantele speciIice ale Iiecrui caz n parte este acceptat de directiva egalittii de tratament.
Kalanke si Marschall au generat o multime de comentarii. Unii au ludat Curtea pentru abordarea
solomonic a tratamentului preIerential pentru Iemei, n timp ce altii s-au concentrat pe critica
ambiguittii hotrrilor.
Tratatul de la Amsterdam a modiIicat dispozitiile originale privind egalitatea sexelor, prin
adugarea sustinerii actiunilor pozitive. Noul articol 141 (Iostul 119) era n vigoare cnd CEJ a trebuit s
se pronunte asupra altei Iorme a actiunii aIirmative.
n Badeck
20
, CEJ a aprobat legislatia prin care landul german Hesse a stabilit un sistem al ,cotelor
cu rezultate Ilexibile
21
. Argumentul sustinut de prti, conIorm cruia principiul egalittii de tratament
conIer drepturi persoanelor si, n consecint, interzice acordarea de tratamente privilegiate unui grup
speciIic a Iost respins datorit caracterului Ioarte nuantat al sistemului de cote analizat. Mai mult,
schema hessan cerea dovedirea egalittii caliIicrilor si pregtirii nainte de declansarea preIerintelor de
sex si era plin de exceptii, ndeplinind cerintele mecanismelor de sigurant prevzute de hotrrea
Marschall.
Proiectul integrrii europene n versiunea sa cea mai nou extinde competenta CEJ dincolo de
cmpul economic initial. Statele membre sunt n stadiul n care ar Ii trebuit s implementeze cele dou
directive care interzic discriminarea bazat pe diIerente rasiale, etnice sau religioase. Ambele directive
las spatii de manevr statelor membre pentru a pune n aplicare actiuni pozitive n Iavoarea grupurilor, n
termeni ce amintesc de legislatia anterioar privind egalitatea sexelor.
Este probabil c n cadrul CEJ se va maniIesta o atitudine rezervat n examinarea supranational
a cazurilor inplicnd actiuni pozitive.CEJ va acorda statelor membre o larg autonomie n experimentarea
de noi Iormule pentru integrarea grupurilor marginalizate.

. Dilema conflictului ntre principiile fundamentale ale dreptului comunitar

La nceputul anilor 70, CEJ a nceput s-si scrie propriul capitol privind drepturile Iundamentale.
Miscarea era radical, ntruct i lipsea baza textual n Tratatul de la Roma si marca ndeprtarea de
abordarea pur economic a anilor 50-60. La nceput Ioarte prudent, Curtea a abordat domeniul
drepturilor Iundamentale n cadrul Comunittii, prin recunoasterea unei anumite autoritti a statelor
membre n acest domeniu (care nu este absolut si neconditionat):

19
Cauza C-409/95, Hellmut Marschall c. Land ordrhein-Westfalen.
20
Cauza C-158/97, Badeck et al.c. Hessische Ministerprasident, 2000.
21
Pentru o serie de posturi pentru Iunctionari publici erau prevzute cote atribuite Iemeilor n cadrul pregtirii
continue sau erau prevzute reguli privind intervievarea Iemeilor.
8
In protefarea drepturilor fundamentale, Curtea este obligat s se inspire din traditiile
constitutionale comune ale statelor membre`
22
.
Pentru asigurarea ,uniIormittii si eIicientei dreptului comunitar, Curtea a precizat c protectia
drepturilor Iundamentale n cadrul Comunittilor deci n aplicarea dreptului comunitar de ctre institutii
si de statele membre nu poate Ii lsat la latitudinea ordinii constitutionale a statelor membre, ci vor Ii
protejate n cadrul Comunittii si al propriilor structuri si obiective
23
.
Pn n prezent, Curtea si-a dezvoltat jurisprudenta n speranta c vederile sale nu vor intra n
conIlict cu cele ale statelor membre.
Problema egalittii nu Iace exceptie. n terminologia Curtii, egalitatea nu este numai un principiu
al dreptului comunitar, dar si un drept Iundamental al omului
24
.
AstIel, n cazul Schroder
25
, Curtea s-a conIruntat cu un conIlict ntre obiectivele sociale
(asigurarea egalittii ntre Iemei si brbati) si cele economice ale art. 141 (asigurarea de conditii egale
pentru angajatorii aIlati n concurent):
In lumina furisprudentei anterioare), trebuie conclu:ionat c obiectivul economic urmrit de
art. 119 in pre:ent 141) al tratatului, respectiv eliminarea distorsionrilor concurentei intre
intreprinderi din diferite state membre, este secundar obiectivului social urmrit de aceeai prevedere,
care constituie o exprimare a unui drept fundamental al omului`.
n cadrul Comunittii, accentul originar pe aprarea drepturilor Iiecrui individ a Iost ntrit de
cteva hotrri clasice ale CEJ. Aceasta deoarece centrarea pe persoane a Iost un instrument inteligent
pentru spargerea monopolului statelor si pentru a spori caracterul supranational al noii ordini juridice.
De aceea exist o legtur puternic ntre liberttile Iundamentale individuale si ,constitutia
economic a UE.
Carta drepturilor Iundamentale a UE, este, de asemenea, ancorat pe o conceptie individualist a
drepturilor. Permite derogri de la egalitatea de tratament ntre brbati si Iemei, reIlectnd versiunea
curent a art. 141(4) TCE. Articole separate prevd promovarea diversittii lingvistice, religioase sau
culturale. Carta ncorporeaz drepturi sociale, dar termenul de ,social este suIicient de neutru, viznd
doar persoanele care se aIl sub un anumit standard al calittii vietii, datorit veniturilor.
Trebuie mentionat c UE nc se lupt s gseasc un echilibru ntre protectia traditiilor etnice
sau lingvistice si integrarea n Piata Unic. Jurisprudenta CEJ n cazul protectiei limbilor minorittilor,
desi recunoaste ntr-o anumit msur drepturile grupurilor, le neag dac acestea sunt de natur s
ntreasc vizibilitatea Irontierelor nationale.
AstIel, n cauza Groener
26
, Curtea a artat o neobisnuit sensibilitate Iat de necesitatea de a
mentine limba gaelic vie n rndul tinerilor irlandezi si a aprobat cerinta unui test de gaelic pentru
instructorii de pregtire proIesional. Totusi, la sIrsit, hotrrea Groener a obligat comunitatea local s
accepte un cettean olandez, atta timp ct ndeplinea anumite cerinte lingvistice redeIinite.
n decizia Bickel-Fran:
27
, Curtea si-a maniIestat opinia diIerit Iat de politica Italiei privind
serviciul bilingv n procedurile administrative si judiciare pentru minoritatea german din regiunea
nordic a Tirolului de Sud, sustinnd c ,protectia unei minoritti constituie un scop legitim. n acelasi
timp, a solicitat ca acest tip de politic s Iie oIerit si nerezidentilor vorbitori de limb german care
cltoresc n aceast regiune. Guvernul italian a sustinut c aceste reguli erau destinate s recunoasc
identitatea cultural si etnic a unei minoritti si nu erau destinate altor persoane. Curtea a insistat ca de
privilegiile lingvistice s se bucure si alte persoane, de regul cetteni germani si austrieci.

22
Cauza C-4/73, J. old, Kohlen- und Baustoffgrohandlung c. Comisia.
23
Cauza C-11/70, Internationale Hansdelsgesellschaft mbH c. Einfuhr und Jorratsstelle fur Getriede und
Futtermittel.
24
Cauza C-13/94, P c. S i Consiliul Cornwall.
25
Cauza C-50/96, Deutsche Telekom c. Schroder.
26
Cauza C-379/87, Anita Groener c. Minister for Education and the City of Dublin Jocational Educational
Committee.
27
Cauza C-274/96, Criminal proceedings against Horst Otto Bickel and Ulrich Fran:.
9

Cu toate c nu exist o cauz n care principiul nediscriminrii se aIl n conIlict cu un alt drept
Iundamental, acest tip de situatie este redat cel mai bine de Schmidberger c. Austria
28
.
n cele mai multe cazuri, respectarea drepturilor omului si liberttilor Iundamentale garantate de
TCE opereaz n mod complementar. De aceea, conIorm jurisprudentei, o msur national ce restrnge
libera circulatie a bunurilor sau serviciilor nu poate Iolosi n avantajul su o derogare expres mentionat
de tratat dac nu respect drepturile Iundamentale. Dar n alte cazuri drepturile Iundamentale si liberttile
Iundamentale se pot aIla n contradictie.
n Schmidberger v. Austria, autorittile austriece au permis unui grup ecologist s organizeze o
demonstratie pe autostrada Brenner, al crei eIect a Iost nchiderea autostrzii pentru aproape 30 ore.
Autostrada este principala rut de tranzit ntre Germania si Italia. Reclamantul era o societate de transport
cu sediul n Germania si al crei principal obiect de activitate l constituie transportul bunurilor n Italia. A
introdus o actiune solicitnd daune din partea autorittilor austriece, considernd c incapacitatea acestora
de a preveni nchiderea autostrzii constituie o restrngere a liberei circulatii a bunurilor.
Curtea si-a nceput argumentatia artnd c art. 28 TCE se aplic si actiunilor si omisiunilor.
ReIerindu-se la hotrrea din cauza Comisia v. Franta
29
, Curtea a sustinut c art. 28 nu numai c interzice
msurile adoptate de ctre state care creeaz restrictii n comertul intracomunitar, dar se aplic si statelor
care se abtin s adopte msurile cerute de necesitatea ndeprtrii obstacolelor n calea liberei circulatii, ce
sunt create de prti private. De aceea, Iaptul c autorittile austriece nu au interzis demonstratia cu
rezultatul nchiderii autostrzii, reprezint o msur avnd eIect echivalent unor restrictii cantitative.
Curtea a procedat la examinarea justiIicrii restrictiei.
Dup ce a reiterat c drepturile Iundamentale ale omului sunt parte integrant a principiilor
dreptului comunitar si s-a reIerit la art. 6 (2) TUE, Curtea a statuat c protectia drepturilor Iundamentale
este un interes legitim, care, in principiu, fustific o restrictionare a obligatiilor impuse de dreptul
comunitar, chiar i in ca:ul unei libertti fundamentale precum libera circulatie a bunurilor`.
Examinnd conIlictul dintre cele dou principii si modul n care poate Ii solutionat, Curtea a
artat c libera circulatie a bunurilor si libertatea de asociere si de exprimare au o valoare
,constitutional egal. Dar nici una din valori nu este absolut. ConIorm TCE, libera circulatie a
bunurilor poate Ii restrictionat pentru motivele prevzute de art. 30 sau pentru cerinte n strns legtur
cu interesul public. n mod similar, n timp ce libertatea de asociere constituie unul din Iundamentele unei
societti democratice, rezult din art. 10 si 11 ale CEDO, c acestea pot Ii subiectul unor limitri
justiIicate de interesul public.
Au Iost examinate interesele implicate pentru a determina modul n care poate Ii realizat un
echilibru ntre acestea. Curtea a ajuns la concluzia c autorittile austriece, n mod rezonabil, au
considerat c scopul legitim al demonstratiei nu poate Ii atins prin msuri mai putin restrictive.
Comparativ cu situatia din cauza Comisia v. Franta, demonstratia din Austria a avut loc dup ce a
Iost respectat procedura de autorizare pe un singur drum, timp de 30 ore, n timp ce demonstratiile din
Franta au avut loc ntr-o arie geograIic mult mai mare si au provocat daune mult mai mari.
Curtea a subliniat c, n contrast cu cazul Irancez, obiectivul demonstrantilor austrieci nu a Iost de
a restrnge libertatea de circulatie a bunurilor, ci de a-si maniIesta n public opinia.
n Schmidberger, Curtea a indicat n mod clar c doreste s se maniIeste nu numai ca o instant a
unei uniuni economice, ci ca o instant suprem a unei ordini constitutionale. Spre deosebire de
jurisprudenta anterioar
30
, Curtea a acordat o mai mare important liberttii de asociere si de exprimare n
comparatie cu libera circulatie a bunurilor, atribuind o important deosebit CEDO. Chiar dac exist si
alte explicatii pentru aceast decizie (respectul acordat ordinii constitutionale a statelor membre,
oportunitatea pentru atenuarea atitudinii unor instante supreme sau constitutionale si de a Iace un gest de

28
Cauza C-112/00, Schmidberger, Internationale Transporte und Plan:ge, 2003.
29
Cauza C-265/95, Comisia v. Franta.
30
Cauza C-52/95, Comisia c. Franta; Cauza C-231/83, Cullet c. Leclerc; Cauza C-62/90, Comisia c. Germania.
10
reconciliere), aceasta este de natur s ne indice si traseul de urmat pentru autorittile si sistemul judiciar
din Romnia.

. Care este situa(ia n Romnia?

La Iel ca si statele ce au devenit membre ale UE n 2004, Romnia trebuie s Iie pregtit n acest
domeniu, la data aderrii, din punct de vedere legislativ, administrativ si al puterii judectoresti.
Interesant, pentru cele 15 state membre nainte de 2004, desi termenul de transpunere al Directivei cadru
este 2 decembrie 2003, acestea l pot prelungi n materia discriminrii ntemeiate pe dizabilitti si vrst
pn la 2 decembrie 2006.
Are la ndemn magistratul romn toate elementele necesare pentru a aplica principiul
nediscriminrii, n conditiile n care multitudinea de nuante ale dreptului comunitar nu este de natur s i
oIere, n acest moment, instrumente precise ca ajutor?
La o prim vedere, cadrul legislativ este armonizat cu dreptul comunitar, desi ar Ii necesar o mai
mare atentie acordat traducerilor
31
acquis-ului comunitar n domeniu.
Legislatia national cuprinde reglementri paralele n domeniul combaterii discriminrii pe
criteriul de sex, de exemplu, care proclam n egal msur c ,aliniaz legislatia national cu cea
comunitar. Acesta este cazul Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse ntre Iemei si brbati,
modiIicat si completat prin O.G. nr. 84/2004 si Legea nr. 501/2004 si al Ordonantei Guvernului nr.
137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor Iormelor de discriminare, modiIicat si completat
prin O.G. nr. 77/2003, aprobat prin Legea nr. 27/2004. Aceste acte normative contin concepte si
prevederi preluate din legislatia comunitar care sunt identice, dar sunt si notiuni asemntoare sau
diIerite
32
. n acelasi act normativ (Legea nr. 202/2002) regsim concepte care sunt tratate ca avnd acelasi
nteles (egalitatea de sanse, egalitatea de tratament, tratament identic), n timp ce n dreptul comunitar
33
si
n literatura de specialitate acestea
34
sunt notiuni diIerite.
ntr-o viitoare reglementare, alturi de reducerea numrului de deIinitii, ar trebui acordat atentie
si beneIiciilor existentei unui singur organism pentru combaterea tuturor Iormelor de discriminare, prin
combinarea competentelor si aplicarea cunostintelor dintr-un anumit domeniu al discriminrii n altul, mai
ales c situatia unui singur caz care cuprinde mai multe motive de discriminare este subliniat de Directiva
2000/43
35
.
Pe de alt parte, desi Legea nr. 202/2002 are ca scop promovarea egalittii de sanse ntre Iemei si
brbati, n cuprinsul acesteia nu sunt dezvoltate ideile privind nlturarea discriminrii structurale pentru

31
Citarea directivelor se Iace dup Iormule ca ,pornind de la Directiva nr. 43/2000/CE, n www.cncd.org.ro -
website al Consiliului National pentru Combaterea Discriminrii, la data de 17.10.2005; 'Prezenta lege transpune
Directiva Consiliului nr. 76/207/EEC n Legea nr. 202 din 19 aprilie 2002 privind egalitatea de sanse ntre Iemei si
brbati, publicat n M.OI. nr. 301 din 8 mai 2002, modiIicat prin O.G. nr. 84/2004; n ambele cazuri, codul
directivei este citat gresit, ntuct acesta ncepe cu anul, Iiind urmat apoi de numrul acesteia.
32
DeIinitiile notiunilor de discriminare direct, discriminare indirect si actiune aIirmativ prev. de art. 2 al O.G. nr.
137/2000 si art. 4 al Legii nr. 202/2002.
33
Cauza C-400/95, Handels-og Kontorfunktionaernes Forbund i Danmark, acting for Helle Elisabeth Larsson c.
Dansk Handel and Service, acting for Fotex Supermarked A/S; Cauza C-394/96, Brown c. Rentokil; opinia
Avocatului General Saggio n Cauza C-207/98, Silke-Karin Mahlburg c. Land Mecklenburg-Jorpommern.
34
S. Fredman, European Community Discrimination Law. A Critique, 21 Industrial Law Journal, 1992, 119; More,
Equal Treatment of the Sexes in European Community Law. What does equal mean?, 1 Feminist Legal Studies,
1993, 45-74.
35
In implementarea principiului tratamentului egal indiferent de originea rasial sau etnic, Comunitatea,
conform articolului 3(2) al Tratatului Comunittii Europene, vi:ea: eliminarea inegalittilor i promovarea
egalittii intre barbati i femei, tinand cont in special de faptul c femeile sunt adeseori victime ale multiplelor
forme de discriminare.`
11
grupul dezavantajat, ce constituie substanta jurisprudentei post Kalanke a CEJ, ci mai degrab cele ale
Avocatului General Tesauro din aceast hotrre.
36

Alteori, atunci cnd conceptele Iolosite de directive sunt ct mai largi, din ratiuni lesne de nteles,
legislatia national nu deIineste clar criteriile de discriminare pe care doreste s le sanctioneze. n cazul
dizabilittilor nu este clar ce Iel de deIinitie preIer legiuitorul, cea medical sau cea social, dac doreste
s Iac diIerenta ntre dizabilitatea perceput sau cea nregistrat. Atunci cnd se mentioneaz n legislatie
boal cronic necontagioas` rezult c este preIerat dizabilitatea nregistrat medical, dar n acelasi
text
37
este sanctionat comportamentul de respingere i marginali:are generat de cau:e specifice ...`,
rezultnd c se acord atentie dizabilittii percepute si care se maniIest social. Distinctia nu este numai
teoretic, avnd implicatii asupra solutionrii unui caz de discriminare, asupra modului n care urmeaz s
Iie dovedit discriminarea indirect (evidente medicale, date statistice sau perceptia comun) si modului
n care urmeaz s justiIice prtul existenta unui interes legitim si obiectiv si dac mijloacele de atingere
a acelui scop sunt proportionale si necesare.
Aceleasi probleme le regsim si pentru criteriul vrst ori religie sau credint: nu sunt deIinitii, ce
solutii se aleg indicarea numeric a vrstei sau indicatorii biologico-medicali, spre deosebire de celelalte
temeiuri ale discriminrii, vrsta este un Ienomen Ilexibil, se schimb n mod constant; iar conceptul de
religie sau credint, conIorm art. 9 CEDO si jurisprudentei Curtii de la Strasbourg (Buscarini and others
c. San Marino), trebuie interpretat n sens ct mai larg, inclusiv dreptul de a nu avea o religie.

Nu sunt transpuse n legislatia national conceptele din directive reIeritoare la adaptrile
corespunztoare n ceea ce priveste ncadrarea n munc si justiIicarea unui tratament diIerentiat ntemeiat
pe Iunctiile esentiale ale unei meserii sau proIesii (pentru criteriul dizabilitate al discriminrii),
justiIicarea unui tratament diIerentiat pe motive de vrst. Importanta acestora este demonstrat de o
situatie ipotetic, evident exagerat: ntr-un grup de candidati pentru angajare, cele mai mari sanse (dac
angajatorul nu doreste s Iie acuzat de discriminare) le are o doamn n vrst, cu un handicap locomotor,
apartinnd unei minoritti si unei credinte necrestine.

n ceea ce priveste sanctiunile pentru discriminare, conIorm directivelor, acestea trebuie s Iie
eIective, proportionale si descurajante. Sanctiunile prevzute n dreptul national: amenzi, acordarea de
despgubiri si restabilirea situatiei anterioare discriminrii sau anularea situatiei create prin discriminare,
dispunerea de ctre instant a retragerii, de ctre autorittile emitente, a autorizatiei de Iunctionare a
persoanelor juridice care, printr-o actiune discriminatorie, cauzeaz un prejudiciu semniIicativ sau care,
desi cauzeaz un prejudiciu redus, ncalc n mod repetat prevederile legislatiei, ar trebui completate si cu
alte sanctiuni prevzute n legislatia statelor membre UE, respectiv excluderea de la procedurile
achizitiilor publice si de la acordarea ajutorului de stat si dispunerea de ctre instant a schimbrii
procedurilor de angajare, promovare, pregtire.
De asemenea, ar trebui completate sanctiunile si pentru discriminarea nainte de angajare. n
cauza Draehmpael
38
ce privea reIuzul discriminatoriu al angajrii, CEJ a considerat c acordarea unei
sume compensatorii echivalent cu salariul pe 3 luni poate Ii considerat adecvat, atunci cnd candidatul
care a Iost declarat neeligibil pe baz de sex era mai putin caliIicat dect candidatul acceptat, conIorm
aIirmatiei angajatorului.

Paria est non esse et non probari
Desi directivele ncurajeaz Iolosirea datelor statistice ca mijloace de prob, se vor ridica o serie
de probleme n ceea ce priveste Iolosirea unor date ,sensibile, precum cele privind originea rasial,
sntatea, orientarea sexual, a cror procesare are un regim distinct, conIorm art. 7- 9 din Legea nr. 677

36
Simplul fapt c doi candidati de diferite sexe au calificri echivalente implic prin definitie faptul c au avut i
au oportunitti egale. de aceea, se afl pe picior de egalitate la linia de start`.
37
O.G. nr. 137/2000, modiIicat si completat prin O.G. nr. 77/2003, aprobat prin Legea nr. 27/2004.
38
Cauza C-180/95, Draehmpael c. Urania Immobilienservice.
12
din 21 noiembrie 2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal
si libera circulatie a acestor date.
39
Magistratul romn va Ii conIruntat cu un paradox: Iolosirea acestui tip
de date este reglementat de un regim juridic plin de restrictii, ceea ce i poate determina pe unii operatori
s renunte la procesarea automat a datelor de acest gen, dar, n acelasi timp, va avea nevoie de aceste
date pentru a se pronunta cu privire la existenta sau nu a discriminrii. n acest moment legislatia
national nu contine prevederi care s solutioneze acest conIlict.
O a doua problem rezult din prevederile directivelor din 2000, conIorm crora partajarea
sarcinii probei n materia discriminrii este exclus din sistemul justitiei penale. Ratiunile pentru aceast
excludere si au originea n prezumtia de nevinovtie, care ar Ii nclcat dac magistratul nu ar avea
obligatia de a dovedi comiterea unei inIractiuni
40
. De aceea, modul n care sunt reglementate anumite
Iorme de discriminare n legislatia penal n vigoare, precum n cazul inIractiunii de hrtuire sexual, Ir
precizarea c nu se aplic partajarea sarcinii probei, va determina discutii legate de nclcarea dreptului
comunitar de ctre statul romn, dup data aderrii.
O spet a CNCD
41
aduce n discutie valoarea unui mijloc de prob speciIic n cazurile de
discriminare. AstIel, un agent constatator in CCD a intreprins in data de 10.05.2003 o actiune de
testare a patronilor vranceni in ceea ce privete acceptarea cettenilor romani de etnie rom in
discoteci`.
Folosirea testelor situationale implic expunerea comportamentului discriminator prin
conIruntarea celor despre care se crede c sunt vinovati de un asemenea comportament n situatii care
reIlect preIerintele lor pentru anumite persoane pe baza unor caracteristici ,suspecte Iat de alte
persoane care, altIel, se aIl ntr-o situatie identic. Testele situationale implic dou grupuri, un grup
,test, caracterizat de o trstur de natur s conduc la discriminare si un grup ,de control, care este
identic n termenii caracteristicilor relevante (caliIicare proIesional, vrst, mbrcminte etc.).
Compararea celor dou grupuri trebuie s Iie dincolo de orice repros, pentru ca trstura ,suspect s Iie
singurul element care s permit construirea unui caz de discriminare prima facie.
Un asemenea test trebuie s respecte principiul corectitudinii metodelor Iolosite pentru a dovedi
svrsirea unei inIractiuni, s nu constituie o provocare, n conIormitate cu jurisprudenta CEDO
42
.
Practica judiciar a unor state membre
43
, n cazuri de discriminare rasial, a subliniat necesitatea ca
obtinerea de probe, prin intermediul unui test situational, s Iie supus criteriilor transparentei,
corectitudinii si loialittii, n prezenta unei persoane care s garanteze asupra conditiilor n care testul se
desIsoar, iar acea persoan s se bucure de credibilitate si independent n mod rezonabil.
Concizia hotrrii CNCD nu ne permite s ne pronuntm cu privire la ndeplinirea acestui tip de
conditii n cauza solutionat, dar considerm c un cadru legal n care s Iie bine deIinite conditiile
aplicabile acestui tip de test ar trebui avut n vedere pentru viitoarea legislatie antidiscriminare.

n ipoteza n care legiuitorul nu va implementa corect si la timp directivele, iat un posibil model
de solutionare a cazurilor de discriminare direct prevzute de Directivele 2000/43/CE si 2000/78/CE.
Dac exist o plngere ce priveste rasa, originea etnic, orientarea sexual, religia sau credinta,
dizabilittile sau vrsta, cum sunt deIiniti acesti termeni n dreptul comunitar? Se ncadreaz aceast
situatie n una din aceste deIinitii?
Se ncadreaz litigiul n scopul material al legislatiei comunitare, prevzut de art. 3 al
Directivelor? CEJ nc nu a decis asupra a ceea ce nseamn scop pentru noile directive. Totusi, n
cauzele bazate pe discriminare de gen sau de nationalitate, Curtea interpreteaz scopul Ioarte larg (a se

39
Situatia poate Ii si mai complicat, dac judectorului i se va solicita s analizeze si conIormitatea prevederilor
nationale privind protectia datelor personale cu art. 8 al Directivei 95/46/CE privind protectia persoanelor n ceea ce
priveste tratamentul datelor personale si libera circulatie a acestor date.
40
CEDO, Telfner c. Austria, 2001.
41
CCD c. S.C. Jox Club SRL, www.cncd.org.ro/jurisprudenta.pdI, la data de 19.10.2005.
42
Teixeira de Castro c. Portugalia, 1998, G. Calabro c. Italia i Germania, 2002.
43
Cour de cassation, Chambre Criminelle, cassation partielle, arret du 11 juin 2002, la data de 20.10.2005,
www.courdecassation.Ir/arrets/visu.cIm?num2073,
13
vedea Seymour Smith, C-167/97 privind plata, Marschall, C-152/84 privind concedierea si P. c. S. i
Corwall, C-13/94 privind schimbarea de sex).
Exist exceptii de la scopul material aplicabil? AstIel, n Directivele 2000/43 si 2000/78, acestea
sunt reprezentate de legislatia nationalittii (art. 3 par. 2), iar n Directiva 2000/78 sunt excluse
prevederile privind securitatea social si Iortele armate n cazul discriminrii pe baz de dezabilitti (art. 3
par. 3 si 4).
A Iost implementat la timp si corect Directiva, iar dac nu, exist prevederi care ar putea avea
eIect direct (vertical sau orizontal)? Dac nu exist eIect direct, ar putea aceste prevederi avea un impact
asupra procedurilor instantei (ex. interpretarea legislatiei nationale n conIormitate cu dreptul comunitar)?
Presupunnd c rspunsurile la problemele mentionate anterior sunt pozitive, urmeaz ncadrarea
ntr-un caz de: discriminare direct, discriminare indirect, instigare, hrtuire.
n cazul dizabilittilor exist o obligatie de a Iurniza o adaptare rezonabil, iar dac acesta este
cazul, este necesar s se analizeze dac respectiva prevedere este nclcat (art. 5 al Directivei
2000/78/CE).
n cazul n care magistratul suspecteaz c este un caz de discriminare direct, trebuie veriIicat
dac situatia de Iapt se ncadreaz n deIinitia prev. de art. 2 par. 2 (a) al Directivei 2000/78. DeIinitia
discriminrii directe presupune: a) un tratament mai putin Iavorabil si b) o situatie comparabil. Trebuie
s existe o legtur direct si strns ntre tratamentul mai putin Iavorabil si temeiurile de nediscriminare.
Dac sunt ntrunite aceste criterii, trebuie analizat posibila existent a unei justiIicri pentru
discriminarea direct. Cu exceptia discriminrii pe criteriul de vrst, exist un sistem restrns de
justiIicri prevzut de directive si numai acesta poate Ii invocat n aprare. ConIorm Directivei 2000/43
acestea sunt: cerinte ocupationale determinante (art. 4) si actiunea pozitiv (art. 5). Potrivit Directivei
2000/78 acestea sunt: msuri prevzute de legislatia national care sunt necesare pentru siguranta public,
mentinerea ordinii publice si prevenirea inIractiunilor, protectia snttii si protectia drepturilor si
liberttilor altora (art. 2 par. 5) si cerintele ocupationale care au legtur cu motivele prev. de art. 1 al
Directivei (art. 4 par. 1).

n concluzie, chiar dac pn la data aderrii, statul romn nu ia toate msurile de reglementare si
administrative pentru abrogarea dispozitiilor legale care contravin principiului egalittii de tratament (art.
15 din Directiva 43 si art. 16 din Directiva 78), rmne n sarcina magistratilor s asigure respectarea
principiului nediscriminrii. Iat o provocare creia sistemul judiciar national trebuie s i rspund.
14
REPARAREA PAGUBEI MATERIALE SAU A DAUNEI MORALE N CAZUL
CONDAMNRII PE NEDREPT SAU AL PRIVRII ORI RESTRANGERII
LIBERTTII N MOD ILEGAL

Alexandru ]uculeanu

Scopul procesului penal este de a pedepsi numai pe cei vinovati. Cu toate acestea, ntruct exist
si riscul producerii unor erori judiciare, n legislatie a Iost reglementat rspunderea pentru o astIel de
situatie.
Potrivit art. 48 alin. 3 din Constitutia Romniei, statul rspunde patrimonial pentru prejudiciile
cauzate prin erorile judiciare. Rspunderea statului este stabilit n conditiile legii.
Conditiile acestei rspunderi n procesul penal sunt stabilite de art. 504-507 C. proc. pen.
Art. 504 C. proc. pen. prevede n alin. 1 c persoana care a Iost deIinitiv condamnat are dreptul
la repararea de ctre stat a pagubei suIerite dac n urma rejudecrii s-a pronuntat o hotrre deIinitiv de
achitare
2
.
Art. 504 alin. 2 teza I extinde dreptul la reparatii si n cazul privrii de libertate a persoanei n
cursul procesului penal n mod nelegal.
n opinia noastr, textul are n vedere att msurile privative de libertate retinerea si arestarea
preventiv ct si, n contextul art. 5 C. proc. pen. care se reIer la 'orice alt mod de privare de libertate,
la msura de sigurant a internrii medicale si la msurile educative care se pot lua Iat de inIractorul
minor: internarea ntr-un centru de reeducare si internarea ntr-un institut medical-educativ.
Reglementarea a Iost inspirat de art. 5 par. 5 din Conventia European a Drepturilor Omului,
potrivit cruia orice persoan care este victima unei detineri sau arestri nelegale are dreptul la
despgubiri`
3
.
Potrivit legii (art. 504 alin. 2 teza a II-a), are dreptul la repararea pagubei si persoana creia n
cursul procesului penal i s-a restrns libertatea n mod nelegal; n contextul art. 5 C.proc. pen. care se
reIer la 'orice Iorm de restrngere a liberttii, suntem de prere c norma n discutie are n vedere att
msurile preventive, restrictive de libertate (obligarea de a nu prsi localitatea, obligarea de a nu prsi
tara), msurile de sigurant (obligarea la tratament medical), ct si alte msuri procesuale privind
restrngerea liberttii de miscare luate n conIormitate cu art. 160
2
sau art. 160
4
C. proc. pen.
Potrivit art. 504 alin. 3, privarea sau restrngerea de libertate n mod nelegal se stabileste prin:
a) ordonanta procurorului de revocare a msurii privative sau restrictive de libertate;
b) ordonanta procurorului de scoatere de sub urmrire penal sau de ncetare a urmririi penale
pentru cauza prevzut de art. 10 lit. j.;
Scoaterea de sub urmrire penal priveste cazurile prevzute de art. 10 lit. a-e C. proc. pen.
c) hotrrea instantei de revocare a msurii privative sau restrictive de libertate;
d) hotrrea instantei de achitare sau de ncetare a procesului penal pentru cauza prevzut de
art. 10 lit. j.

1
n urma modiIicrii art. 5 C. proc. pen. prin Legea nr. 281/2005 privitor la regula de baz a procesului penal a
garantrii liberttii persoanei, n mod corespunztor a Iost modiIicat si reglementarea cuprins n cap. IV din titlul
IV al prtii speciale a Codului de procedur penal intitulat initial 'Repararea pagubei n cazul condamnrii sau al
lurii unei msuri preventive pe nedrept.
2
Textul are n vedere toate ipotezele de la art. 10 lit. a-e C. proc. pen.; anterior modiIicrii, textul viza doar ipotezele
de la art. 10 lit. a si c C. proc. pen.
3
Potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, aplicarea art. 5 par. 5 permite celui n cauz o
reparatie ca urmare a unei privri de libertate n conditii contrare dispozitiilor (par. 1-4), iar obligatia de reparatie
presupune n mod obligatoriu existenta unui prejudiciu material sau moral care trebuie reparat. Pe larg n aceast
privint, C. Brsan, Conventia European a Drepturilor Omului - Comentariu pe articole, vol. 1, Ed. All Beck,
Buc., 2005, p. 277-386.
15
De asemenea, are dreptul la repararea pagubei si persoana care a Iost privat de libertate dup ce
a intervenit prescriptia, amnistia sau dezincriminarea Iaptei.
Repararea pagubei se cuvine persoanei care a Iost victima erorii judiciare ce nu i se poate imputa.
Legea nr. 303/2004 prevede c pierde dreptul de a cere despgubiri persoana care n cursul procesului a
contribuit n orice mod la svrsirea erorii judiciare
4
.
Art. 505 C. proc. pen. stabileste Ielul si ntinderea reparatiei.
n privinta ntinderii reparatiei, n lege se precizeaz c trebuie s se tin seama: a) att de durata
privrii sau a restrngerii de libertate suportate; b) ct si de consecintele produse asupra persoanei sau
Iamiliei celui privat de libertate sau a crui libertate a Iost restrns.
n legtur cu Ielul reparatiei, rezult c acoperirea pagubei se Iace n primul rnd a) prin plata
unei sume de bani.
n raport de conditiile celui ndrepttit la repararea pagubei si de natura daunei produse, legea
prevede alte dou modalitti de acoperire a pagubei: b) constituirea unei rente viagere; c) obligatia ca, pe
cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a crui libertate a Iost restrns s Iie ncredintat unui institut
de asistent social si medical.
Persoanelor private de libertate, ncadrate n munc anterior privrii de libertate, li se calculeaz
la vechimea n munc si timpul ct au Iost private de libertate n mod nelegal. Reparatia este suportat de
stat prin Ministerul Finantelor Publice.
Actiunea pentru repararea pagubei materiale sau a daunei morale este o actiune civil de
competenta instantei civile
5
.
Potrivit art. 506 C. proc. pen., actiunea poate Ii pornit de victima erorii judiciare, iar, dup
moartea acesteia, actiunea poate Ii continuat sau pornit de persoanele care se aIlau n ntretinerea sa.
Persoana ndrepttit se adreseaz tribunalului n a crui circumscriptie domiciliaz, chemnd n judecat
statul care este citat prin Ministerul Finantelor Publice.
Actiunea este scutit de taxa de timbru.
Termenul n care se poate declansa actiunea este de 18 luni de la rmnerea deIinitiv, dup caz,
a hotrrilor instantei de judecat sau a ordonantelor procurorului prevzute n art. 504.
Dac repararea pagubei a Iost acoperit de stat, acesta are actiune n regres mpotriva celor care
cu rea-credint sau din grav neglijent au provocat situatia generatoare de pagube materiale sau daune
morale (condamnare pe nedrept, privare ori restrngere a liberttii n mod nelegal).
Actiunea n regres se poate ndrepta mpotriva lucrtorilor din Ministerul Administratiei si
Internelor care Iunctioneaz n cadrul politiei judiciare (organele de cercetare penal), precum si
mpotriva magistratilor (judectori si procurori)
6
.

4
Vechiul text (art. 504 alin. 3) prevedea c nu are dreptul la repararea pagubei persoana care n cursul urmririi
penale sau judectii cu intentie sau din culp a stnjenit sau a ncercat s stnjeneasc aIlarea adevrului.
5
T. S., sectia civil, dec. nr. 177/1970, n 'Repertoriul de practic judiciar I, p. 154.
6
A se vedea si Al. Tuculeanu, Repararea prefudiciului in ca:ul erorilor fudiciare, n 'Pro-Lege nr. 3/2004.
16
ANALIZA LEGII NR. PRIN PRISMA PREVEDERILOR ARTICOLULUI DIN
PRIMUL PROTOCOL ADITIONAL AL CONVENTIEI EUROPENE A DREPTURILOR
OMULUI

Elena-Raluca Samoil
auditor de fustitie

Primul Protocol aditional la Conventia pentru aprarea drepturilor omului si liberttilor
Iundamentale, ratiIicat de Romnia prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994
1
a Iost adoptat n 1950, ca urmare
a unor negocieri diIicile ntre statele prti la Conventie si contine, n primul su articol, sediul materiei
dreptului de proprietate. AstIel, articolul 1 din primul Protocol aditional la CEDO prevede c orice
persoan fi:ic sau furidic are dreptul la respectarea bunurilor sale. imeni nu poate fi lipsit de
proprietatea sa decat pentru cau: de utilitate public i in conditiile prev:ute de lege i de principiile
generale ale dreptului international`.
Practica de aplicare a dispozitiilor Conventiei a Iost conIruntat, mai ales dup primirea n
Consiliul Europei a trilor din Europa Central si Oriental, cu problema de a se sti dac prevederile art. 1
din primul Protocol aditional se aplic n privinta restituirii unor bunuri care trecuser pe diIerite ci, de
Iapt sau de drept, n stpnirea Iostelor state totalitare
2
.
Spre deosebire de Iostele tri socialiste care s-au strduit si au reusit s rezolve ct mai repede cu
putint (respectiv, n primii ani de dup cderea comunismului) problema msurilor reparatorii pentru
bunurile preluate abuziv n perioada comunist, Romnia a tergiversat solutionarea acestei probleme, care
a devenit din ce n ce mai complex pe msura trecerii timpului si a ezitrii autorittilor competente de a
rezolva aceast problem
3
.
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate n mod abuziv n perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989 a Iost publicat n Monitorul OIicial al Romniei nr. 75/14.02.2001,
partea I, dat la care a intrat si n vigoare. Totodat au Iost emise de ctre Guvern, n aplicarea Legii nr.
10/2001, si norme metodologice de aplicare a legii.
Unul dintre drepturile si liberttile Iundamentale ale omului este dreptul de proprietate cruia
Constitutia din 2003 i-a acordat, cum era si Iiresc, o atentie special. Potrivit articolului 44 alin. 1-3:
Dreptul de proprietate, precum i creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul i
limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
Proprietatea privat este garantat i ocrotit in mod egal de lege, indiferent de titular.
imeni nu poate fi expropriat decat pentru o cau: de utilitate public, stabilit potrivit legii, cu
dreapt i prealabil despgubire`.
ConIorm acestor dispozitii legale, proprietatea privat este garantat, nimeni neputnd Ii
deposedat de bunurile sale mobile si imobile, corporale si incorporale dect pentru o cauz de utilitate
public si cu dreapt si prealabil despgubire, dar, totodat, este ocrotit n mod egal de lege, indiIerent
de titular, n sensul c proprietatea privat are acelasi regim juridic acelasi continut juridic (atribute),
aceleasi limite si aceleasi mijloace de aprare Ir a distinge dup cum apartine persoanelor Iizice sau
persoanelor juridice ori, dup caz, statului si unittilor administrativ-teritoriale. Asadar, prin garantarea
propriettii private de ctre stat se are n vedere pozitia proprietarilor Iat de autorittile publice, iar
ocrotirea propriettii private priveste pozitia proprietarilor n Iata legii civile. Cele dou aspecte nu trebuie
conIundate, desi ele se ntreptrund, Iiind practic dou Iatete ale aceluiasi lucru. Pentru aceste motive, se

1
Publicat n M.OI. nr. 135/31-05-1994.
2
Spre exemplu, cauzele Papamichalopoulos c. Greciei, hotrrea din 26 iunie 1993, Beyeler c. Italiei, hotrrea din
5 ianuarie 2001.
3
F. A. Baias, B. Dumitrache, M. Nicolae, Regimul furidic al imobilelor preluate abu:iv, n Legea nr. 10/2001
comentat i adnotat, Ed. Rosetti, Buc., 2002.
17
poate vorbi de principiul garantrii si ocrotirii propriettii private ca unic principiu Iundamental al
dreptului romnesc, neIiind suIicient garantarea existentei dreptului de proprietate privat, ci si
asigurarea unui tratament juridic egal, Ir discriminri ntre titularii sau posibilii titulari ai acestui drept.
Se observ practic c ocrotirea n mod egal a propriettii private constituie o aplicatie n aceast materie a
principiului egalittii n Iata legii, principiu consacrat de art. 16 din Constitutie.
4

Principiul garantrii propriettii private este consacrat si n art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la
Conventia european pentru aprarea drepturilor omului si a liberttilor Iundamentale, care prevede:
Orice persoan fi:ic sau furidic are dreptul la respectarea bunurilor sale. imeni nu poate fi lipsit de
proprietatea sa decat pentru cau: de utilitate public i in conditiile prev:ute de lege i de principiile
generale ale dreptului international`.
Atunci cnd un stat contractant, dup ratiIicarea Conventiei, a adoptat o legislatie ce prevede
restituirea total sau partial, n natur sau prin echivalent, oricare ar Ii Iorma sau ntinderea acestui
,echivalent de bunuri conIiscate de un regim anterior, o asemenea legislatie are a Ii considerat ca
Icnd s se nasc ,un nou drept de proprietate n patrimoniul celui ndrepttit la restituire, drept aprat
de dispozitiile textului analizat
5
.
Curtea Constitutional, n lumina prevederilor art. 20 si 44 din Constitutie, si a dispozitiilor art. 1
par. 1 din primul Protocol aditional la Conventia european pentru aprarea drepturi omului si a
liberttilor Iundamentale, a constatat c ,principiul constitutional al ocrotirii n mod egal a propriettii
private trebuie respectat n privinta oricror drepturi patrimoniale, a oricror bunuri.
6

Dac raportm prevederile Legii nr. 10/2001 la dispozitiile constitutionale si europene mai sus
citate, exist cteva texte care vin n contradictie cu principiul garantrii si ocrotirii n mod egal a
propriettii private, indiIerent de titular.
Pe de o parte, legea declar n termeni categorici c persoanele ale cror imobile au fost
preluate fr titlu valabil ii pstrea: calitatea de proprietari avut la data prelurii` (art. 2 alin. 2),
ns, pe de alt parte, Iie dispune c imobilele preluate in mod abu:iv, indiferent in posesia cui se afl in
pre:ent, se restituie in natur, in starea in care se afl la data cererii de restituire i libere de orice
sarcini` (art. 9 alin. 1), Iie valideaz actele juridice de nstrinare avand ca obiect imobilele preluate
fr titlu valabil (deci, pentru care persoanele ndrepttite si-au pstrat calitatea de proprietar avut la data
prelurii) in ca:ul in care au fost incheiate cu bun-credint` (art. 46 alin. 2 teza Iinal), Iie permite
persoanelor interesate, crora pn la data intrrii n vigoare a prezentei legi li s-au respins prin hotrri
judectoresti irevocabile actiunile avnd ca obiect bunuri preluate n mod abuziv, s solicite indiferent
de natura solutiilor pronuntate, msuri reparatorii in natur sau prin echivalent, in conditiile pre:entei
legi` (art. 48).
Or, dac se admite ndeobste c noua lege poate, Ir retroactivitate, s modiIice regimul juridic
al unui drept nscut anterior, s-l suprime sau s l nlocuiasc cu un alt drept care astIel se naste, cum ar
Ii cazul reconstituirii dreptului abolit de legea anterioar, suprimarea sau modiIicarea unui drept nscut
anterior, aceasta nu se poate Iace ns oricum si n orice conditii, respectiv cu nesocotirea Ilagrant a
normelor si principiilor constitutionale acolo unde acestea exist.
ntr-adevr, cei care ar avea un drept de ipotec asupra bunului supus restituirii liber de orice
sarcini (art. 9 alin. 1 din Legea nr. 10/2001) si vd patrimoniul diminuat irevocabil si Ir nici un
contraechivalent, Iapt ce poate constitui o nclcare a dreptului de proprietate, impunndu-se astIel
modiIicarea acestui text de lege.
Tot astIel, adevratul proprietar al imobilului preluat Ir titlu valabil si vndut unui cumprtor
de bun-credint pierde, prin eIectul dispozitiilor art. 46 alin. 2 teza Iinal din aceeasi lege, dreptul su de
proprietate n Iolosul altei persoane, dar Ir a Ii expropriat pentru o cauz de utilitate public si cu
dreapt si prealabil despgubire, ceea ce nu este de conceput n lumina prevederilor art. 44 alin. 3 din

4
Constitutia Romniei, publicat n M.OI. nr. 767/31.10.2003.
5
C. Brsan, Conventia european a drepturilor omului. Comentariu pe articole, Ed. All Beck, 2005, p. 994.
6
C.C., dec. nr. 70/2001, publicat n M.OI. nr. 236/10.05.2001.
18
Constitutie si art. 1 par. 1 din primul Protocol aditional la Conventia european pentru aprarea
drepturilor omului si a liberttilor Iundamentale. Legea nr. 10/2001 exclude din start nulitatea nssi n
cazul n care actul juridic de nstrinare avnd ca obiect un imobil preluat Ir titlu valabil a Iost ncheiat
cu bun-credint. Se consacr astIel, cu eIect retroactiv, si cu caracter de noutate absolut, un caz de
validare a unui act lovit de nulitate n care simpla bun-credint este nu numai necesar, ci si suIicient
pentru dobndirea unui drept real imobiliar de la o alt persoan dect adevratul proprietar. Legea
avantajeaz asadar pe achizitorul de bun-credint n detrimentul adevratului proprietar, care si vede
astIel sacriIicat dreptul Ir a se prevedea vreo compensatie prompt si echitabil (avem n vedere o
despgubire dreapt si prealabil, iar nu una partial si viitoare, cu att mai mult cu ct nu este vorba nici
mcar de o veritabil expropriere pentru cauz de utilitate public, ci, mai degrab, de o expropriere
mascat pentru cauz de utilitate privat).
Ceea ce trebuie subliniat este Iaptul c, n principiu, actul de nstrinare ncheiat de statul
neproprietar cu tertul subdobnditor de bun-credint, Iiind res inter alios acta, nu ar trebui s l
lipseasc pe adevratul proprietar de dreptul su de proprietate
7
. De altIel, si Curtea Suprem de Justitie,
ntr-o decizie din 1994 stabilea urmtoarele: dac instrinarea unui bun se face intre un van:tor care
nu este proprietarul bunului individual determinat i un tert in calitate de cumprtor, bunul respectiv nu
iese din patrimoniul adevratului proprietar, care rmane liber s dispun de dreptul su`
8
. Asa cum am
artat mai sus, tertii subdobnditori au achizitionat aceste imobile n conditii care nu sunt ireprosabile
pentru ei ntruct, pe de o parte, s-au angajat Ir precautiuni n cumprarea unor bunuri preluate de statul
comunist n conditii notoriu dubioase din punct de vedere juridic, iar pe de alt parte, ntruct orice
persoan ar Ii trebuit s astepte msurile reparatorii si abia apoi s cumpere dac bunul nu ar Ii Iost
restituit proprietarului de drept. n aceste conditii, trebuie subliniat c siguranta circuitului juridic nu ar
avea cu nimic de suIerit prin admiterea actiunilor n revendicare ale adevratilor proprietari, dat Iiind c
nu ar Ii puse n discutie acte de nstrinare oarecare, obisnuite, ci doar cele n care tertul este succesorul
juridic al statului comunist, care, din ratiuni ideologice, a restrns la maxim proprietatea privat, Ir
respectarea actelor normative.
De asemenea, pentru aceleasi motive, cel cruia i s-a recunoscut si consolidat prin hotrre
judectoreasc irevocabil dreptul de proprietate asupra unui imobil care cade sub incidenta Legii nr.
10/2001, nu poate Ii silit s cedeze bunul su cstigat n urma procesului respectiv, pentru simplul Iapt c
art. 48 din lege lipseste de orice eIecte juridice hotrrea respectiv, atta timp ct aceast msur nu are o
justiIicare serioas, ntemeiat pe o cauz de utilitate public n sensul art. 44 alin. 3 din Constitutie si a
art. 1 par. 1 din primul Protocol aditional la C.E.D.O.
9
Potrivit art. 48 persoanele indrepttite, precum i
persoanele vtmate intr-un drept al lor, crora pan la intrarea in vigoare a pre:entei legi li s-au
respins, prin hotrari fudectoreti irevocabile, actiunile avand ca obiect bunuri preluate in mod abu:iv
de ctre stat, de organi:atii cooperatiste sau de orice alte persoane furidice, pot solicita, indiferent de
natura solutiilor pronuntate, msuri reparatorii prin echivalent, in conditiile legii`. n acest caz, Legea
nr. 10/2001 nu poate servi ca temei juridic nou pentru Iormularea unei noi cereri de restituire a aceluiasi
imobil, deoarece ar nsemna ipso facto lipsirea celeilalte prti de un drept cstigat n temeiul unei hotrri
judectoresti irevocabile. AstIel, s-ar pune n discutie si principiul separatiei puterilor n stat.

Un alt text ce trebuie analizat este alineatul 5 al articolului 46, n care se stabileste c prin
derogare de la dreptul comun, indiferent de cau:a de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de
un an de la data intrrii in vigoare a pre:entei legi`. n acest text de lege s-a prevzut o limitare n timp a
dreptului material la actiunile n nulitate reglementate de art. 46, aspect neuzual n cazul nulittilor
absolute, dar s-a prevzut si un termen Ioarte scurt pentru aceasta, ceea ce demonstreaz intentia

7
n acest sens, D. Chiric, Regimul furidic al revendicrii imobilelor preluate de stat fr titlu de la subdobanditorii
care se prevalea: de buna lor credint la data cumprrii, n 'Dreptul nr. 1/2002, p. 66.
8
C.S.J., dec. nr. 132/1994, n Buletinul Jurisprudentei, 1994, p. 39.
9
C.E.D.O., Hotrrea din 30.09.1999 n cauza Brumrescu impotriva Romaniei, publicat n M.OI. nr.
414/31.08.2000.
19
legiuitorului nu att de a repara nedrepttile comise n contra celor deposedati abuziv, ct de a acoperi, ct
mai urgent, neregularittile comise cu ocazia nstrinrilor Icute de stat n Iavoarea celor care ocupau
aceste imobile cu titlu de chiriasi, ceea ce constituie o nou nedreptate.
n concluzie, prevederile art. 46 alin. 2 teza Iinal, alin. 5 si ale art. 48 (ca si cele ale art. 9 alin. 1)
din Legea nr. 10/2001 contravin principiului garantrii si ocrotirii propriettii private astIel cum este
consacrat de Constitutie si de Protocolul nr. 1 aditional la C.E.D.O., motiv pentru care legiuitorul trebuie
s le revad si s stabileasc concordanta acestora cu imperativele constitutionale si cu cele internationale.

Potrivit articolului 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 bunurile preluate de stat fr un titlu
valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtmantului, pot fi revendicate de fotii proprietari sau
de succesorii acestora, dac nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie`, iar la alineatul 3 al aceluiasi
text de lege s-a prevzut c instantele fudectoreti sunt competente s stabileasc valabilitatea
titlului`. Pe de alt parte, articolul 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 a consacrat Iaptul c persoanele ale
cror imobile au Iost preluate Ir titlu valabil si pstreaz calitatea de proprietar avut la data prelurii.
Pentru aceste considerente, adevratul proprietar ar trebui s poat exercita actiunea n revendicare, ns
dispozitiile articolului 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 pot Ii interpretate n sensul c Legea nr. 10/2001
reprezint o lege special de reparatie si astIel adevratul proprietar nu ar mai putea apela la actiunea n
revendicare pe dreptul comun. n continuare, vom analiza prevederile legale amintite mai sus, pentru a
observa eventualele neconcordante.
Actiunea n restituirea imobilelor preluate abuziv de stat ntemeiat pe dispozitiile Legii nr.
10/2001 este diIerit de actiunea in revendicare pe calea dreptului comun.
S-a artat
10
c Iinalitatea urmrit de legiuitor la adoptarea acestei legi nu o reprezint instituirea
unei Iorme de revendicare de la unittile detintoare ale imobilelor preluate abuziv de statul romn, ci
repararea daunelor produse de acesta proprietarilor ale cror bunuri imobile au Iost nationalizate. Acest
caracter reparator rezult din ntreg cuprinsul legii, obiectul acesteia Iiind reprezentat de acordarea de
msuri reparatorii, n natur sau n echivalent, astIel cum reiese din dispozitiile art. 2 alin. 2 si 3, art. 3,
art. 5 etc.
Dispozitiile art. 21 alin. 5 se reIer, n mod exclusiv, doar la pierderea dreptului de a solicita in
fustitie msuri reparatorii in natur sau prin echivalent`. Msurile reparatorii au scopul de a repara
prejudiciile produse de statul romn ca urmare a nationalizrii.
n acest sens, Legea nr. 10/2001 este o lege special, dar care nu derog de la prevederile art. 480
Cod civil, ci de la prevederile art. 998-999 Cod civil, care reglementeaz rspunderea delictual pentru
Iaptele ilicite.
n situatia imobilelor nationalizate, prin adoptarea acestui act normativ statul si-a asumat expres
vinovtia pentru pagubele suIerite prin nationalizare de ctre persoanele ndrepttite, aceste imobile Iiind
considerate de legiuitor ca Iiind toate preluate n mod abuziv, indiIerent de valabilitatea sau
nevalabilitatea titlului (art. 2 alin. 1).
Faptul c aceste msuri reparatorii se acord, de regul, n natur (art. 1 alin. 1, teza Iinal) nu
este eIectul unei actiuni n revendicare speciale, ci doar o aplicare a principiului reparrii prejudiciului n
natur.
Caracterul reparator al acestei legi este ntrit si de Iaptul c msurile reparatorii se acord, nu
numai pentru imobilele preluate Ir titlu sau Ir un titlu valabil, ci si pentru imobilele preluate cu titlu
valabil (art. 2 alin. 1 lit. a si g), deci si n situatiile cnd eIectul translativ de proprietate a operat, statul
devenind proprietar.
Actiunea de restituire n echivalent sau n natur introdus n temeiul Legii nr. 10/2001 este o
ac(iune personal imobiliar reparatorie, deci are alt natur juridic dect actiunea n revendicare de
drept comun, care este real si petitorie.
Alte argumente pentru aceast natur juridic sunt urmtoarele:

10
I. Igret, Actiunea in revendicare in dreptul comun a imobilelor preluate abu:iv de ctre stat dup intrarea in
vigoare a Legii nr. 10/2001, n P.R. nr. 2/2004, p. 262-266.
20
- eIectele legii se produc numai ntre persoana ndrepttit si unitatea detintoare, neIiind posibil
introducerea unei actiuni n restituire ntemeiat pe aceast lege mpotriva unui tert subdobnditor;
- actiunea n revendicare imobiliar este imprescriptibil, iar actiunea n despgubiri, asa cum
rezult din prevederile legii, este supus, att prescriptiei, ct si decderii.
n ce priveste dispozitiile art. 6 alin. 2, teza 2 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea public
si regimul juridic al acesteia, ele pot Ii interpretate n sensul c Legea nr. 10/2001 reprezint 'o lege
special de reparatie si adevratul proprietar nu ar mai putea apela la actiunea n revendicare pe dreptul
comun.
Textul din Legea nr. 213/1998 nu exprim dect principiul clasic al caracterului subsidiar al
normei generale n raport de norma special care s reglementeze aceeasi materie. Poate Ii considerat
inadmisibil actiunea n revendicare ntemeiat pe Codul civil atunci cnd exist deschis o alt actiune n
justitie, reglementat printr-o lege special, pentru obtinerea aceleiasi Iinalitti restituirea n natur a
bunului si recunoasterea aceluiasi drept, respectiv a dreptului de proprietate.
Legea nr. 10/2001 nu d, ns, proprietarului deposedat de statul comunist o asemenea cale
procedural special de restabilire a nsusi dreptului de proprietate atunci cnd imobilul a Iost deja vndut
ctre chiriasi, ci doar o modalitate de reparatie prin echivalent.
Asadar, n contextul art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, nu exist pentru proprietarul deposedat
o alt cale juridic de a-si stabili proprietatea si de a obtine restituirea n natur a bunului, nclcndu-se
astIel, din nou, dreptul de proprietate.
O alt problem ce se observ din interpretarea si aplicarea Legii nr. 10/2001 o reprezint Iaptul
c anumite categorii de imobile, cum ar Ii scoli, spitale, sediile altor institutii etc., desi exist n
materialitatea lor, sunt exceptate de la restituirea lor n natur adevratilor proprietari. Acest lucru poate Ii
caliIicat drept o ,nationalizare n Iapt, ce nu respect normele legale care reglementeaz si ocrotesc
dreptul de proprietate, impunndu-se modiIicarea Legii nr. 10/2001 n sensul restituirii n natur a tuturor
imobilelor preluate abuziv, indiIerent de destinatia lor actual si gsirea unor solutii viabile pentru cei ce
ocup n prezent aceste imobile.
Prin art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul a recunoscut explicit si retroactiv dreptul de
proprietate al tuturor proprietarilor deposedati Ir titlu, drept care a rmas nealterat pn n prezent, n tot
acest timp proprietarul pierznd doar posesia. AstIel, n conIormitate cu prevederile art. 2 alin. 2 din lege,
persoanele ale cror imobile au fost preluate fr titlu valabil ii pstrea: calitatea de proprietar
avut la data prelurii, pe care o exercit dup primirea deci:iei sau a hotrarii fudectoreti de
restituire, conform prevederilor pre:entei legi`.
Textul este susceptibil de controverse datorit caracterului su contradictoriu, cel putin prin
raportare la principiile care anim institutia propriettii.
Caracterul vdit contradictoriu al textului n ansamblul su reiese conIruntnd prima sa parte cu
cea Iinal, unde se mentioneaz Iaptul c dreptul de proprietate se exercit dup primirea deciziei sau a
hotrrii judectoresti de restituire, conIorm prevederilor prezentei legi, acestea din urm Iiind actele prin
care se Iinalizeaz procedura de restituire declansat de notiIicarea expediat de persoana ndrepttit. Or,
este gratuit s se admit explicit c, n unele cazuri, calitatea de proprietar a persoanei deposedate abuziv
a supravietuit acestei deposedri dac nu se trage nici o consecint dintr-o astIel de premis. Nu se vede
rostul art. 2 alin. 2 din moment ce nici nu se acord despgubiri pentru lipsirea proprietarului de
posibilitatea exercitrii dreptului su de ctre posesori neproprietari, ntre data deposedrii abuzive si Ir
titlu valabil si data primirii deciziei sau, dup caz, a hotrrii de restituire. De asemenea, asa cum am
amintit anterior, nici nu pare s se ngduie ceea ce ar putea rezulta din interpretarea art. 47 alin. 1 din
lege exercitarea actiunii n revendicare n locul declansrii procedurii prevzute de lege.
Art.2 alin. 2 merit a Ii examinat si n raport cu protectia constitutional a propriettii private,
protectie care trebuie acordat, n Iorma unei ocrotiri egale, indiIerent de titular
11
si independent de
situatia de Iapt n care se aIl bunul ce Iace obiectul acestui drept. ntr-adevr, se creeaz o categorie

11
Potrivit art. 44 alin. 2 teza nti din Constitutie, proprietatea privat este garantat si ocrotit n mod egal de lege,
indiIerent de titular.
21
distinct n aceast sIer a propriettii private, care cuprinde proprietari crora, n Iunctie de durata pe
care o poate presupune Iinalizarea procedurii de restituire (de cele mai multe ori este de presupus c
aceast procedur nu va ocoli instanta judectoreasc sesizat cu reIuzul de a restitui din partea persoanei
notiIicate), timp de cteva luni sau ctiva ani li se va interzice exercitarea dreptului de proprietate
12
.
Adugnd la aceasta Iaptul c dreptul de proprietate este, potrivit Constitutiei, un drept
Iundamental, iar restrngerea exercitiului drepturilor Iundamentale nu este permis dect n proportie cu
interesele ce o justiIic, este de observat c se pune n termenii cei mai seriosi o problem de
neconstitutionalitate a art. 2 alin. 2.
Dat Iiind caracterul ilegal, abuziv al deposedrii, ct si Iaptul c deposedarea continu si n
prezent, plngerile acestor proprietari la CEDO devin admisibile, Curtea avnd jurisdictie deplin.
Art. 11 alin. 8 prevede: pentru situatiile prev:ute la alin. 2, 3, 4, msurile reparatorii prin
echivalent constau in acordarea de titluri de valoare nominal folosite exclusiv in procesul de privati:are
sau in actiuni la societti comerciale tran:actionate pe piata de capital, in functie de optiunea persoanei
indrepttite`.
Art.11 alin. 4 si 8 din Legea nr. 10/2001 ncalc dispozitiile art. 16 alin. 1 din Constitutie,
republicat, ntruct, n msura n care tuturor cettenilor prejudiciati de regimul comunist li s-a
recunoscut dreptul la despgubiri, este discriminatorie prevederea prin care unora li se cuvin despgubiri
n bani, iar altora n actiuni si titluri de valoare. Potrivit Constitutiei, acest drept nu este aIectat de nici o
conditie, persoana expropriat avnd dreptul la despgubiri bnesti pentru repararea prejudiciului. Or, n
conditiile art. 11 din Legea nr. 10/2001, dreptul la despgubiri este recunoscut doar sub conditia
suspensiv a acceptrii de titluri de valoare sau de actiuni la societtile comerciale tranzactionate pe piata
de capital, ceea ce contravine art. 44 din Constitutie, republicat.
ncepnd cu anul 1990, avnd a solutiona actiuni n revendicare ale Iostilor proprietari cu privire
la imobile de locuit si terenuri trecute n proprietatea statului ntre anii 1945-1989, instantele romnesti au
pronuntat solutii contradictorii, aplicnd o legislatie ce nu corespunde jurisprudentei CEDO.

ntruct se impunea modiIicarea unor dispozitii legale n acest domeniu, Parlamentul Romniei a
adoptat Legea nr. 247/2005 privind reIorma n domeniile propriettii si justitiei, precum si unele msuri
adiacente
13
.
AstIel, potrivit art. 1, titlul 1, din legea sus-mentionat, imobilele preluate in mod abu:iv de stat,
de organi:atiile cooperatiste sau de orice alte persoane furidice in perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, precum i cele preluate de stat in ba:a Legii nr. 139/1940 asupra rechi:itiilor i
nerestituite, se restituie, n natur, in conditiile pre:entei legi`. Doar n cazurile n care restituirea n
natur nu este posibil se vor stabili msuri reparatorii prin echivalent, n conditiile prevederilor speciale
privind regimul stabilirii si pltii despgubirilor aIerente imobilelor preluate n mod abuziv. Amintim c,
n situatia n care Curtea European a Drepturilor Omului a constatat c privarea de proprietate, dispus n
baza legii interne sau existent n Iapt, constituie o nclcare a dispozitiilor art. 1 din Protocolul nr. 1, ca
principiu, ea a considerat repunerea n situatia anterioar ca cea mai bun Iorm a satisIactiei echitabile,
cu eventuala adugare a obligatiei statului n cauz la plata unei sume de bani cu titlu de despgubiri
pentru lipsirea de Iolosinta bunului si /sau de daune morale
14
.
Observm c modiIicarea art. 1 din Legea nr. 10/2001 este n concordant cu principiile stabilite
n jurisprudenta C.E.D.O. De asemenea, se prevede c valoarea imobilelor care nu se pot restitui n natur
se va stabili potrivit valorii de piat de la data solutionrii notiIicrii, potrivit standardelor internationale
de evaluare. Dac persoanele ndrepttite au primit despgubiri potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995,
ele au dreptul la diIerenta dintre valoarea ncasat, actualizat cu indicele inIlatiei, si valoarea
corespunztoare a imobilului. Este o msur legislativ binevenit, tinnd cont de Iaptul c aceste

12
F. Baias, op.cit., p. 137.
13
Publicat n M.OI. nr. 653/22.07.2005.
14
C. Brsan, op.cit., p. 1049.
22
persoane au primit drept despgubiri n baza Legii nr. 112/1995 sume derizorii, ce nu se ridicau la
valoarea de piat a imobilelor respective.
Analiznd titlul 1 din Legea nr. 247/2005, observm c s-au introdus noi articole n Legea nr.
10/2001. AstIel, este interzis, pn la solutionarea procedurilor administrative si, dup caz, judiciare,
generate de prezenta lege, sub sanctiunea nulittii absolute, nstrinarea, concesionarea, locatia de
gestiune, asocierea n participatiune, ipotecarea, locatiunea, precum si orice nchiriere sau subnchiriere n
beneIiciul unui nou chirias, schimbarea destinatiei, grevarea sub orice Iorm a bunurilor imobile
notiIicate potrivit prevederilor acestei legi. De asemenea, este interzis nstrinarea n orice mod a
imobilelor dobndite n baza Legii nr. 112/1995, pn la solutionarea deIinitiv si irevocabil a actiunilor
Iormulate de persoanele ndrepttite, Iosti proprietari sau, dup caz, mostenitori ai acestora. Aceste
articole au rolul de a Iacilita aplicarea prevederilor legii privind regimul juridic al imobilelor preluate n
mod abuziv n perioada comunist. Mai mult, articolul 4 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 a Iost modiIicat,
speciIicndu-se n mod expres c si mostenitorii legali sau testamentari ai persoanelor Iizice ndrepttite
la restituirea n natur sau, dup caz, n echivalent, beneIiciaz de prevederile prezentei legi.

Concluzionnd, putem aIirma c modiIicrile aduse Legii nr. 10/2001 sunt subordonate
ndeplinirii conditiilor impuse de jurisprudenta C.E.D.O. n materia dreptului de proprietate, rezolvnd o
parte din problemele analizate n cuprinsul acestui reIerat.
23
CONVENTIA EUROPEAN PRIVIND SUPRAVEGHEREA PERSOANELOR
CONDAMNATE SAU LIBERATE CONDITIONAT

Anamaria Gabriela Clugr
auditor de fustitie

Conventia european privind supravegherea persoanelor condamnate sau liberate conditionat a
Iost creat n cadrul Consiliului Europei de un Comitet de experti interguvernamentali cu scopul stabilirii
unui sistem de cooperare international n cadrul cruia msurile conditionate (suspendarea executrii
pedepsei, probatiunea, liberarea conditionat etc.) dispuse o dat cu sau ulterior unei condamnri
pronuntate de un Stat contractant s poat Ii puse n aplicare pe teritoriul altui stat. A Iost Iinalizat n 30
noiembrie 1964 si a intrat n vigoare la data de 22 august 1975.
Tinnd cont c astzi msurile conditionale sunt recunoscute n cadrul sistemului penal si sunt
Iolosite pentru preventia inIractiunilor, s-a observat c acestea sunt aplicate doar la scar national. Ct
priveste cettenii strini sau persoanele care locuiesc n strintate, instantele sunt reticente n a pronunta
o pedeaps care nu este sigur c va Ii executat n alt tar. n consecint, inIractori care n mod normal ar
Ii beneIiciat de suspendarea executrii pedepsei sunt tinuti n nchisoare pn la executarea integral a
pedepsei sau sunt eliberati doar n vederea expulzrii, neIiind exclus s comit din nou inIractiuni n tara
n care sunt trimisi.
n trecut nu s-a acordat mare atentie acestei probleme, Iiind vorba de putine cazuri de asemenea
natur, ns astzi, avnd loc attea migrri ale persoanelor ntre state, crearea unui sistem mai echitabil a
devenit esential. Realizarea unui astIel de sistem echitabil se urmreste prin prezenta Conventie. Scopul
acesteia este nu numai supravegherea inIractorilor eliberati, dar si acordarea de asistent necesar pentru
asigurarea reabilitrii lor n statul de resedint.
AstIel, prtile contractante, considernd c sunt obligate s asigure Iie reabilitarea social a
inIractorului condamnat, Iie executarea pedepsei cnd nu sunt respectate conditiile stabilite, s-au obligat
reciproc la acordarea unui ajutor constnd n supravegherea inIractorilor, supraveghere care se realizeaz,
pe de o parte, prin msuri adecvate pentru o bun conduit si readaptare la viata social si, pe de alt
parte, prin controlul conduitei lor pentru ca, dac este nevoie, s pronunte o pedeaps sau s pun n
executare o pedeaps deja pronuntat.
Autorittile responsabile din statul n care inIractorul a Iost condamnat sau liberat conditionat au
la ndemn, potrivit Conventiei, trei posibilitti, si anume de a solicita statului de resedint numai
supravegherea, de a solicita supravegherea si, dac este necesar, executarea pedepsei sau de a cere statului
solicitat s si asume ntreaga responsabilitate pentru aplicarea hotrrii.

nainte de a trece la prezentarea notiunilor ntlnite n cadrul Conventiei, Iacem mentiunea c,
desi neratiIicat de Romnia si Ir existenta vreunei initiative de ratiIicare ntr-un viitor apropiat, vom
raporta dispozitiile Conventiei la sistemul nostru penal, chiar dac momentan asemenea conexiuni apar ca
lipsite de perspectiv practic.

I. Explicarea unor no(iuni

Pentru punerea n practic a dispozitiilor acestei Conventii, este necesar participarea a dou
state:
- statul solicitant, care a pronuntat o hotrre de luare a unei msuri conditionale;
- statul solicitat, pe teritoriul cruia si are resedinta obisnuit Iptuitorul.
ConIorm art. 1 par. 2, prtile contractante vor pune n executare potrivit dispozitiilor Conventiei
pedepsele sau msurile de sigurant privative de libertate a cror aplicare a Iost suspendat.
24
Necesitatea ca acest condamnare suspendat a crei punere n executare se solicit s implice
privarea de libertate exclude deci amenda. AstIel, dac o persoan a Iost condamnat la pedeapsa
amenzii, iar executarea pedepsei a Iost suspendat, statul de resedint nu va putea Ii interpelat de statul de
condamnare cu o cerere de supraveghere n conditiile prezentei Conventii.
Se pune ntrebarea dac totusi ar Ii util o astIel de posibilitate. Notele explicative ale Conventiei
subliniaz Iaptul c art. 10 din Conventie este n mod deliberat astIel Iormulat nct s Iie acoperit
inclusiv ipoteza unei suspendri a pedepsei Ir s Ii Iost instituite msuri de supraveghere. AstIel,
Conventia se poate aplica si n situatiile n care cererea se reIer la o persoan condamnat cu
suspendarea conditionat simpl, Ir supraveghere a executrii pedepsei. n acest context, ratiunile care
au stat la baza existentei acestei posibilitti ar rmne valabile si pentru pedeapsa amenzii care a Iost
suspendat (n legislatia noastr, de exemplu, pedepsa amenzii poate Ii suspendat conditionat indiIerent
de cuantumul ei, astIel c suspendarea sub supraveghere a pedepsei amenzii nu are sens), si anume o
supraveghere
1
a persoanei n cauz, pentru inIormarea de ndat a statului solicitant n legtur cu
svrsirea unei noi inIractiuni n vederea revocrii suspendrii, potrivit art. 13 din Conventie. Totusi,
cooperarea international ntre state impune oricum comunicarea reciproc a inIractiunilor comise de
cettenii unei stat pe teritoriul altuia, si ntruct instantele se orienteaz ctre pedeapsa amenzii cu
suspendarea conditionat a executrii ei (sau cu aplicarea unei alte msuri conditionate) n cazurile n care
pericolul social al Iaptei este redus, s-a optat pentru excluderea acestor cazuri de la aplicabilitatea
Conventiei
2
.
Tot datorit conditiei ca pedeapsa s Iie una privativ de libertate rezult c o cerere de
supraveghere nu poate privi o persoan juridic condamnat (n trile care reglementeaz rspunderea
penal a persoanelor juridice) la o sanctiune speciIic.
ReIeritor la acelasi art. 1 par. 2, termenul de msuri de sigurant` credem c are n acest
context acelasi nteles precum n Conventia european privind extrdarea, si anume un sens diIerit de cel
comun din dreptul penal, desemnnd orice msur privativ de libertate care a Iost dispus pentru
completarea sau pentru nlocuirea unei pedepse printr-o hotrre penal, cum ar Ii n Romnia msura
educativ a internrii ntr-un centru de reeducare sau a internrii ntr-un institut medical-educativ
3
.
Conventia se aplic exclusiv inIractorilor cu privire la care a Iost pronuntat o hotrare penal,
indiIerent de vrsta lor; nu priveste deci pe minorii crora li s-au aplicat anumite msuri Ir caracter
penal. Dat Iiind Iormularea din acest raport explicativ al Conventiei, msurile educative (prevzute de
Codul nostru penal, cel putin) nu sunt excluse de la aplicarea Conventiei, ntruct msurile educative sunt
aplicate minorului ca urmare a comiterii unei inIractiuni, n urma unui proces penal si reprezint o
sanctiune cu caracter penal
4
. Art. 107 C. pen. reglementeaz posibilitatea de liberare a minorului nainte
de a deveni major
5
, Ir ns ca pe perioada liberrii s Iie prevzut posibilitatea aplicrii unor msuri de
supraveghere sau a unor obligatii, din Iormularea art. 108 C. pen. rezultnd unica obligatie pentru minor

1
Supraveghere n sensul de control al persoanei respective, de atentie special acordat n ceea ce o priveste, si
nicidecum n sensul de msur de supraveghere.
2
Oricum, Iinalitatea Conventiei este, n primul rnd, crearea unui cadru pentru a se putea exercita supravegherea si
controlul si de ctre un alt stat dect cel care a condamnat o persoan, tocmai datorit Iaptului c nerespectarea
msurilor de supraveghere ori a obligatiilor este sanctionat si ar Ii inechitabil ca simplul Iapt al locuirii pe teritoriul
altui stat (motiv obiectiv de nerespectare) s atrag sanctiunea respectiv sau, mai des nc, s mpiedice aplicarea
msurii, pe cnd n cazul suspendrii simple ca de altIel a oricrei alte msuri conditionate simple singura
obligatie este de a nu comite o alt inIractiune n perioada pentru care este dispus, obligatie negativ general, de
altIel, pentru toate persoanele. ntruct nu exist nici interdictia de a prsi teritoriul trii n aceast din urm
situatie, dispozitiile Conventiei ar Ii utile si aplicabile mai mult n ceea ce priveste Titlurile II si III ale Conventiei.
3
F. Streteanu, Drept penal general. Partea general, vol. 1, Ed. Rosetti, Buc., 2003, p. 166.
4
M. Basarab, Drept penal. Partea general, Ed. Lumina Lex, 1997, vol. I, p. 261.
5
Art. 107 C. pen.: Dac a trecut cel putin un an de la data internrii in centrul de reeducare i minorul a dat
dove:i temeinice de indreptare, de sarguint la invttur i la insuirea pregtirii profesionale, se poate dispune
liberarea acestuia inainte de a deveni mafor`.
25
de a nu avea ,purtri necorespunztoare, n caz contrar putndu-se dispune revocarea liberrii. Si o
asemenea liberare ar putea Iace obiectul unei cereri de supraveghere n sensul Conventiei.

Prin inIractor se va ntelege, potrivit art. 2 al Conventiei, orice persoan care, pe teritoriul uneia
dintre prtile contractante, a Iost gsit vinovat printr-o hotrre judectoreasc, beneIiciind de
suspendarea conditionat a pronuntrii pedepsei, precum si persoana care a suIerit o condamnare care
implic privare de libertate a crei executare a Iost suspendat conditionat sau sub supraveghere, n tot
sau n parte, la momentul condamnrii sau ulterior.
Raportat la msurile conditionate din Conventie care acoper o sIer Ioarte larg, este de remarcat
Iaptul c la momentul actual n Romnia sistemul national de reintegrare social a inIractorilor si
supraveghere a executrii sanctiunilor neprivative de libertate este restrns doar la urmtoarele institutii
de drept penal material: suspendarea conditionat (care, de Iapt, este o suspendare simpl); suspendarea
sub supraveghere; liberarea conditionat care, de altIel, nu implic si posibilitatea implementrii unor
obligatii sau msuri de supraveghere, singura Iorm de interventie a serviciilor de reintegrare social si
supraveghere n cazul liberatilor conditionat constnd n asistenta acestora la cerere n vederea gsirii unui
loc de munc sau a unei locuinte, a identiIicrii cursurilor scolare sau de caliIicare ori recaliIicare
proIesional etc.
6
, respectiv suspendarea executrii pedepsei n cazul minorilor (suspendarea sub control)
si msura educativ a liberttii supravegheate.
Tocmai din acest motiv noul Cod penal lrgeste sIera msurilor si sanctiunilor penale neprivative
de libertate si le modiIic pe cele existente deja, urmrind asigurarea unei supravegheri si asistente
eIiciente care s vin n ajutorul inIractorilor, n vederea reintegrrii lor sociale.
AstIel, art. 71 alin. 4 noul C. pen. prevede posibilitatea instantei de a-l obliga pe cel liberat
conditionat s se supun msurilor de supraveghere enumerate n art. 103 pentru suspendarea sub
supraveghere (aceleasi din Codul penal actual); totusi, probabil c ar Ii Iost mai bine ca anumite msuri de
supraveghere s Iie impuse, Ir a Ii lsate la latitudinea instantei, dup modelul Codului penal Irancez.
n plus, art. 107 noul C. pen. reglementeaz o nou Iorm de suspendare a executrii pedepsei sub
supraveghere, si anume cu obligatia condamnatului de a eIectua o munc n Iolosul comunittii pe o
perioad de cel mult 300 de ore. Datorit lipsei unei mentiuni exprese n cadrul Conventiei prin care s se
exclud aceast varietate a suspendrii executrii pedepsei de la cele care pot Iorma obiectul unei cereri
de supraveghere ori executare, precum si datorit Iaptului c munca n Iolosul comunittii este
considerat ca o obligatie special si nicidecum ca o pedeaps
7
, rezult c si o suspendare nsotit de
obligatia de a eIectua o munc n Iolosul general poate Iace obiectul unei cereri n sensul Conventiei.
De asemenea, noul Cod penal introduce prin art. 108, 109 (art. 126, 127 n ceea ce i priveste pe
minori) institutiile de renuntare la pedeaps si amnare a aplicrii pedepsei ct priveste persoanele Iizice.
Aceast amnare a aplicrii pedepsei se ncadreaz n art. 2 par. 1 lit a al Conventiei, n sensul c este
vorba de o hotrre judectoreasc prin care s-a constatat vinovtia inculpatului, dar pronuntarea pedepsei
este amnat, ntre timp persoana Iiind supus unei perioade de prob, n care instanta poate (iarsi este o
Iacultate a instantei si nu o obligatie!) s-l oblige pe inculpat s se supun msurilor de supraveghere si s
respecte una sau mai multe din obligatiile de la suspendarea sub supraveghere. n Codul penal Irancez
sunt reglementate distinct amnarea simpl de cea sub supraveghere, dar, la noi, chiar dac nu sunt
prevzute distinct, pot Ii aplicate ambele Iorme.
Legislatia Irancez, ns, cunoaste nc dou Iorme de amnare, si anume amnarea cu obligarea
la executarea obligatiilor legale sau regulamentare nclcate
8
, Iiind necesar ca legea sau regulamentul
nclcat s prevad expres aceast posibilitate, si amnarea cu retinere judiciar, care se aplic numai
strinilor, n situatia n care sunt urmriti pentru mai multe inIractiuni reIeritoare la intrarea si sederea pe
teritoriul trii, n vederea executrii msurilor de ndeprtare de pe teritoriul Irancez luate mpotriva lor.

6
Probatiunea in Romania, coord. de S. Poledna, Presa universitar clujean, 2001, p. 43.
7
H. W. Renout, Droit penal general, Centre de publications universitaires, Paris, 1997, p. 318.
8
De exemplu, obligatia de a reIace o instalatie pentru a Ii conIorm cu dispozitiile din domeniu.
26
Codul penal Irancez cunoaste nc o modalitate de supraveghere, si anume supravegherea socio-
judiciar aplicabil n caz de omor precedat sau nsotit de un viol, tortur sau de acte de barbarie, de Iapte
de corupere a minorilor, de inIractiuni sexuale la adresa minorilor sau de diIuzarea de mesaje ori imagini
cu caracter pornograIic. SpeciIicul acestei varietti de msuri conditionate const n posibilitatea ca
supravegherea socio-judiciar s Iie pronuntat ca pedeaps principal sau ca pedeaps complementar,
posibilitatea dispunerii ei pe o perioad mult mai ndelungat dect supravegherea ca urmare a
suspendrii si existenta, alturi de msurile de supraveghere si obligatiile de la suspendarea sub
supraveghere, a unor msuri speciIice
9
.

Art. 5 Iace reIerire la 'resedinta obisnuit, care nu se suprapune peste notiunea de domiciliu si
care indic statul pe teritoriul cruia inIractorul s-a stabilit sau se stabileste pentru o perioad mai
ndelungat sau chiar deIinitiv. Credem c sunt acoperite att ipotezele n care un cettean al unui stat
contractant sau care si are resedinta obisnuit pe teritoriul unui stat contractant comite inIractiuni pe
teritoriul altui stat sau mpotriva acestuia ori a unui cettean al su, Iiind condamnat deIinitiv de acest din
urm stat, ct si ipoteza n care, ulterior svrsirii Iaptei, persoana condamnat se stabileste n alt tar,
deIinitiv ori cel putin pe o durat mai ndelungat
10
. Nu este necesar dobndirea cetteniei statului
solicitat, dar este imperios necesar ca stabilirea resedintei pe teritoriul altui stat s aib loc n mod legal.

II. Condi(iile pentru acceptarea unei cereri de supraveghere, executare sau aplicare complet

1. Dubla incriminare
Art. 4 prevede conditia dublei incriminri. AstIel, inIractiunea cu privire la care se Iormuleaz o
cerere trebuie s Iie sanctionat att de statul solicitant, ct si de cel solicitat. Aceast conditie nu impune
ns ca n cele dou legislatii Iapta s aib aceeasi denumire sau s Iac parte din aceeasi categorie de
inIractiuni. Ceea ce intereseaz este ca Iapta n materialitatea ei s Iie prevzut de legea penal a ambelor
state.
Tot astIel, este posibil ca potrivit legislatiei statului solicitant Iaptele comise s Iie ncadrate n
cadrul unei inIractiuni complexe, iar legea penal a statului solicitat s le incrimineze ca inIractiuni
distincte
11
(ori invers). Cererea de supraveghere poate Ii n principiu admis si dac legislatia unui stat
caliIic Iapta drept inIractiune, iar legislatia celuilalt drept contraventie, n msura n care contraventiile
Iac parte, n acea legislatie, din sIera dreptului penal
12
.
Cu privire la inIractiunile Iiscale, art. 7 par. 3 al Conventiei stabileste c supravegherea sau
executarea care privesc astIel de inIractiuni vor Ii puse n aplicare numai dac s-a hotrt n acest sens
pentru Iiecare inIractiune sau categorie de inIractiuni de ctre prtile contractante. Probabil c necesitatea
gsirii corespondentelor ntre legislatiile statelor participante la Conventie este generat de caracterul
Iluctuant al legislatiei n materie, care ridic probleme raportat la conditia dublei incriminri
13
.

2. Condamnarea s nu priveasc o infracjiune politic, conex sau o infracjiune militar
Art. 7 par. 1 lit. c prevede c supravegherea, executarea sau aplicarea complet nu este posibil
dac statul solicitat consider Iaptele care stau la baza condamnrii ca Iiind o inIractiune politic, o
inIractiune conex unei astIel de inIractiuni sau o inIractiune pur militar.

9
Acestea sunt interdictia de a Irecventa locuri unde n mod obisnuit se gsesc copii, interdictia de a Irecventa
anumite categorii de persoane (minori) si interdictia de a exercita anumite activitti care implic un contact obisnuit
cu minorii.
10
Desi prima ipotez este cea vizat n primul rnd de prevederile Conventiei, nu excludem totusi si cea de-a doua
ipotez prezentat, de exemplu n cazul persoanei care se transIer cu serviciul n alt stat.
11
F. Streteanu, op.cit., p. 169, prin extrapolare de la aceeasi conditie a dublei incriminri prevzut de Conventia
european privind extrdarea.
12
Idem, inIra, p. 169.
13
F. Streteanu, op.cit., p. 170.
27
Aprecierea caracterului politic al inIractiunii se Iace de ctre statul solicitat, indiIerent de
caliIicarea Iaptei potrivit legii statului solicitant
14
. Dac unele legislatii cuprind deIinitii ale inIractiunilor
politice
15
, iar altele reglementeaz un sistem mai Iavorabil pentru acestea
16
, exist legislatii care nu Iac
deloc reIerire la ele (legislatia romn, spre exemplu, nu contine o reglementare general a inIractiunii
politice), astIel c aprecierea caracterului politic al Iaptei se va Iace Iolosindu-se oricare dintre criteriile
stabilite de doctrin (obiectiv, subiectiv sau mixt)
17
.
Spre deosebire de Conventia european privind extrdarea, Conventia european privind
supravegherea persoanelor condamnate sau liberate conditionat nu exclude inIractiuni din categoria celor
care pot Ii considerate politice, astIel c aprecierea acestora rmne n ntregime la latitudinea statului
solicitat.
Cu privire la infractiunile militare, conditia are n vedere inIractiunile 'pur militare, deci Iaptele
comise nemijlocit de persoane care au statut de militar si care, prin Iapta respectiv, si ncalc atributiile
de serviciu speciIice domeniului militar
18
, astIel nct asa cum s-a artat inIractiunile de drept comun
comise de militari nu intr n aceast categorie, chiar dac, potrivit legii statului solicitat, acestea sunt
asimilate inIractiunilor militare (sub aspectul competentei instantelor, a modului de executare a sanctiunii
etc.)
19
.
Aceste inIractiuni Iiind excluse expres, considerm c nu se va putea da curs unei cereri de
supraveghere ntemeiat pe suspendarea sub supraveghere (de exemplu) a unei pedepse aplicate pentru un
concurs de inIractiuni, dintre care doar una politic, conex inIractiunilor politice sau militar, ntruct, n
caz de contopire a pedepselor, nu se poate determina care parte din pedeaps corespunde inIractiunii
excluse si deci dac nu cumva nu a Iost deja 'executat.
Discutii ar putea genera ipoteza n care statul solicitant aplic sistemul absorbtiei ca modalitate de
calcul a pedepsei n caz de concurs. Credem c nici n acest caz, chiar n ipoteza n care pedeapsa pentru
inIractiunea exclus ar Ii cea absorbit, nu s-ar putea da curs cererii de supraveghere, ntruct nu se poate
Iace abstractie de existenta inIractiunii care este de asemenea sanctionat; nu se poate pune semnul
egalittii cu situatia n care inIractiunea politic, conex ori militar nu ar Ii Iost comis, ntruct, n caz
de amnistie, dezincriminare, gratiere ori eroare judiciar privind inIractiunea absorbant, rmne de
executat pedeapsa pentru inIractiunea politic ori celelalte.
Dac statul solicitant uziteaz de sistemul cumulului aritmetic, pedeapsa rezultant este unic,
neputndu-se stabili limita temporal pn la care condamnatul execut pedeapsa pentru o inIractiune,
astIel c nici n cazul n care ar Ii Iost supus pentru o anumit durat de timp msurilor de supraveghere n
statul solicitant, nu se va ncadra n conditiile Conventiei pentru a putea Ii supravegheat n continuare de
statul solicitat dac una dintre inIractiunile concurente este politic, conex sau militar.

. Cererea s nu se refere la o hotrre pronunjat pentru o infracjiune care a fost judecat definitiv
n statul solicitat
Cererea de supraveghere va Ii respins n cazul n care persoana vizat a Iost deIinitiv judecat
pentru aceeasi Iapt n statul solicitat, indiIerent de solutia pronuntat de instant, aceast conditie Iiind
expresia regulii non bis in idem.
Pe lng aceste dispozitii ale Conventiei, Belgia, Luxemburg si Noua Zeeland au Icut rezerve
n sensul c aplicarea integral va Ii reIuzat dac persoana care Iace obiectul hotrrii a Iost judecat
deIinitiv pentru aceeasi Iapt de autorittile competente ale unui stat tert si dac, n caz de condamnare
pentru aceast Iapt, inculpatul suport pedeapsa, a executat-o deja sau a beneIiciat de o dispens.

14
Idem, p. 170.
15
Art. 8 din Codul penal italian prevede: constituie infractiune politic orice infractiune ce aduce atingere unui
interes politic al statului ori unui drept politic al cetteanului. Este de asemenea considerat infractiune politic
infractiunea de drept comun determinat, in tot sau in parte, de motive de ordin politic`.
16
Pentru reIeriri la dreptul belgian si cel Irancez n aceast materie, F. Streteanu, op.cit., p. 300.
17
Pentru o detaliere a acestora, F. Streteanu, op.cit., p. 301 si urm.
18
I. Molnar, Infractiunile militare, n R.D.P. nr. 2/2000, p. 22-25.
19
28

. Faptele care motiveaz cererea s nu fie urmrite de autoritjile competente din statul solicitat
n aceast situatie, statul solicitat are posibilitatea de a reIuza cererea. Dac totusi o accept,
considerm c va trebui s pun capt propriilor cercetri care se aIlau n desIsurare, neputnd-l judeca
pe inIractor pentru aceleasi Iapte care sunt sanctionate prin hotrrea care Iace obiectul cererii
20
, ntruct
are loc o renuntare implicit la dreptul de a-l trage la rspundere pe inIractor. Imposibilitatea continurii
procedurilor exist chiar si n situatia n care hotrrea pronuntat n statul solicitant vizeaz Iapte comise
pe teritoriul statului solicitat.
n eventualitatea ratiIicrii Conventiei, legislatia romn ar trebui s prevad ncetarea urmririi
sau judectii n caz de acceptare, ntruct, n cadrul legal actual, potrivit principiului personalittii,
ncadrarea juridic a Iaptei si conditiile rspunderii penale sunt stabilite dup dispozitiile legii penale
romne, indiIerent dac Iptuitorul a Iost urmrit si judecat potrivit legii strine, urmnd ca din pedeapsa
aplicat s Iie sczut durata arestrii, retinerii si durata pedepsei executate n strintate
21
. AstIel, la
momentul actual, nu ar exista temei pentru ncetarea procedurilor ncepute.
Dac este vorba de o inIractiune continuat sau complex ale crei acte s-au comis att pe
teritoriul statului solicitant, ct si pe cel al statului solicitat, dac ambele state au reglementat principiul
ubicuittii, situatia este similar celei de mai sus. n schimb, dac nici unul dintre state nu ia n
considerare pentru tragerea la rspundere Iapta n ntregul ei, statul solicitat va putea s admit cererea de
supraveghere, executare ori aplicare integral, Ir ca acceptarea s impieteze asupra continurii
urmririi. Nu va putea ns s continue urmrirea dac sistemul su legal cunoaste principiul ubicuittii,
chiar dac cel al statului solicitant nu.

5. Autoritjile competente din statul solicitat s nu fi dispus nenceperea urmririi penale ori s nu fi
pus capt urmririi cu privire la aceeayi fapt
La Iel, statul solicitat are dreptul de optiune ntre a reIuza cererea sau a o accepta.

. Executarea pedepsei s nu se fi stins ca urmare a prescripjiei, amnistiei sau grajierii intervenite fie
n statul solicitant, fie n statul solicitat
Aceast conditie si gseste justiIicarea n Iaptul c, avnd loc o recunoastere si aplicare a unei
hotrri de condamnare strine, aceasta trebuie s Iie susceptibil de executare, pe de o parte, iar pe de
alt parte, hotrrea va Ii adaptat, dup caz, legislatiei statului solicitat si va Ii aplicat ca si cum ar Ii
Iost pronuntat de o instant national a acestuia, or exercitarea supravegherii nu si-ar mai gsi justiIicare
dac, potrivit dispozitiilor legale ale statului solicitat, pedeapsa ar Ii considerat executat.
mplinirea termenului de prescriptie se apreciaz n raport de momentul cererii de supraveghere,
executare ori aplicare a pedepsei, astIel c termenul nemplinit se ntrerupe prin naintarea acestei cereri
22
.
ReIeritor la gratiere, aceasta include att gratierea total, ct si pe cea partial, dac termenul de
ncercare sau perioada de probatiune corespunztoare prtii negratiate s-a mplinit deja, ntruct
Conventia nu interzice ca cererea s priveasc o hotrre a crei punere n executare a nceput deja pe
teritoriul statului solicitant, iar ulterior, condamnatul stabilindu-si resedinta obisnuit n alt stat, acesta s
continue supravegherea.

Evident, hotrrea judectoreasc pronuntat n statul solicitant trebuie s Iie deIinitiv si
executorie.

20
M. Pralus, Etude en droit penal international et en driot communautaire dun aspect du principe non bis in idem.
non bis, n ,Revue de science criminelle et de droit penal compare, n 3/1996, p. 551-574.
21
T. Manea, Principiul personalittii legii penale romane i regula non bis in idem, n R.D.P. nr. 2/2001, p. 115-
116.
22
29
III. Cazurile n care statul solicitat nu acord asisten(a solicitat sau o poate refuza

Art. 7 al Conventiei prevede c supravegherea, executarea sau aplicarea complet nu va avea loc
n urmtoarele cazuri:
- dac este considerat de statul solicitat ca Iiind de natur a aduce atingere suveranittii sale,
securittii, principiilor Iundamentale ale ordinii sale juridice sau altor interese esentiale;
- dac cererea priveste o condamnare cu privire la Iapte judecate deIinitiv n statul solicitat;
- dac Iaptele la care se reIer condamnarea sunt considerate de statul solicitat ca Iiind o inIractiune
politic, inIractiune conex unei astIel de inIractiuni sau inIractiune pur militar;
- dac s-a mplinit termenul de prescriptie potrivit legii statului solicitant sau legii statului solicitat;
- dac autorul inIractiunii beneIiciaz de amnistie sau gratiere n statul solicitant sau n cel solicitat.

Supravegherea, executarea sau aplicarea complet poate fi refu:at n situatiile:
- dac autorittile competente din statul solicitat au hotrt s nu nceap urmrirea penal sau s sting
urmrirea penal cu privire la aceleasi Iapte;
- dac Iaptele din hotrrea de condamnare Iac obiectul urmririi n satul solicitat;
- dac hotrrea la care se reIer cererea a Iost pronuntat in absentia;
- n msura n care statul solicitat apreciaz c hotrrea este incompatibil cu principiile care
guverneaz aplicarea dreptului su penal, n special dac, datorit vrstei sale, autorul inIractiunii nu
ar Ii putut Ii condamnat n statul solicitat.

IV. Modalit(ile de asisten( reglementate de Conven(ie

. Supravegherea

Titlul II al Conventiei d posibilitatea statului solicitant s cear statului n care persoana cu
privire la care s-a pronuntat o msur conditionat si-a stabilit resedinta s preia supravegherea, pentru
veriIicarea respectrii msurilor de supraveghere si a obligatiilor impuse. n acest sens, statul solicitant
comunic statului solicitat conditiile si msurile de supraveghere impuse condamnatului.
Dac statul solicitat accept cererea de supraveghere, va putea adapta, n msura n care este
necesar, msurile de supraveghere impuse de statul solicitant la propria legislatie, Ir a putea ns s
aplice msuri mai grave ca natur ori durat dect cele stabilite de statul solicitant.
Adaptarea la propria legislatie a msurilor de supraveghere trebuie s se Iac prin gsirea
corespondentelor ct mai apropiate.
ReIeritor la durata msurilor, chiar dac modalitatea de calcul a termenului de ncercare pentru
suspendarea conditionat a executrii pedepsei diIer, statul solicitat nu va putea 'adapta condamnarea
sub acest aspect, n sensul reducerii sau majorrii termenului, ntruct art. 11 se reIer la adaptarea
msurilor de supraveghere diIerite, deci la situatia n care msurile din legislatiile statelor nu se suprapun
perIect, si nicidecum la modiIicarea termenului de ncercare. Aceeasi este situatia liberrii conditionate:
statul solicitant poate avea prevederi de mentinere a msurilor de supraveghere si a obligatiilor impuse si
dup data la care pedeapsa ar Ii Iost executat
23
, iar statul solicitat nu
24
, ns acesta din urm nu va putea
modiIica durata msurilor. Reglementri diIerite ntre sistemele jurice ale statelor apar si cu privire la
durata pentru care se dispune amnarea aplicrii pedepsei, solutia rmnnd aceeasi.
n nici un caz statul solicitat nu va putea modiIica pedeapsa, nssi acceptarea cererii de
supraveghere constituind o recunoastere a hotrrii strine. Iar msurile de supraveghere vor Ii modiIicate
doar dac ele diIer, n sensul c statul solicitat nu are reglementate msurile aplicate, si numai n aceast
situatie se poate interveni si asupra duratei lor.

23
n acest sens este reglementarea Irancez n domeniu: msurile de supraveghere impuse o dat cu liberarea
conditionat pot dura cu un an mai mult dect restul pedepsei neexecutate.
24
Situatia reglementrii romne: liberarea conditionat dureaz pn la mplinirea duratei pedepsei.
30
Dac totusi legea penal a statului solicitat stabileste o durat maxim a msurilor de
supraveghere sau obligatiilor care pot Ii impuse, iar durata stabilit prin hotrrea din statul solicitant
excede aceast limit, perioada de supraveghere se va reduce la maximul dispus prin lege, ntruct, altIel,
s-ar aduce atingere principiului legalittii pedepsei.
Chiar n caz de acceptare a cererii, deci de supraveghere eIectuat de un alt stat contractant si
eventual cu msurile de supraveghere modiIicate potrivit dispozitiilor legii penale ale acestui stat, statul
solicitant rmne unicul competent s revoce suspendarea ori liberarea conditionat, s decid asupra
aplicrii pedepsei n caz de suspendare a pronuntrii ei, precum si s aprecieze dac persoana condamnat
a respectat obligatiile stabilite, tinnd cont de inIormatiile si avizul transmis de ctre statul solicitat,
urmnd s decid cu privire la eIectele respectrii sau nclcrii msurilor stabilite.
n acest sens, art. 13 prevede obligativitatea statului solicitat de a comunica din oIiciu si Ir
ntrziere statului solicitant inIormatiile necesare n situatia n care persoana n discutie se expune
revocrii suspendrii conditionate, Iiind urmrit sau condamnat pentru o nou inIractiune ori dac nu a
respectat obligatiile impuse.
Este de observat Iaptul c statul solicitat inIormeaz statul solicitant si despre urmrirea penal
nceput mpotriva persoanei supravegheate, dar revocarea poate avea loc doar dup condamnarea
deIinitiv a persoanei n cauz (altIel, s-ar nclca principiul prezumtiei de nevinovtie), astIel c aceast
inIormare are strict caracterul unei comunicri. De altIel, uneori, nici condamnarea pentru comiterea unei
noi inIractiuni nu are ca eIect revocarea suspendrii, situatie similar nendeplinirii obligatiilor impuse,
caz n care unele legislatii permit mentinerea suspendrii ori liberrii conditionate.
InIormarea nu este limitat expres la urmrirea si judecata pentru Iapte comise pe teritoriul
statului solicitat, dar credem c doar la acestea se reIer.
Nu se Iace mentiune cu privire la o eventual obligativitate a statului solicitat de a comunica
inIormatii reIeritoare la o condamnare a persoanei subiect al cererii de supraveghere pentru comiterea
anterioar a unei Iapte penale, condamnare care ar atrage anularea suspendrii, deoarece prin acceptarea
cererii n sensul Conventiei, statul solicitat si asum obligatii doar cu privire la supravegherea
inIractorului subsecvent unei hotrri judectoresti, si nu cu privire la ntreaga condamnare si, implicit,
individualizare a pedepsei sau executrii acesteia. InIormatiile privind revocarea trebuie comunicate
statului solicitant ntruct ele privesc tocmai Iapte comise n timpul ct persoana se gsea sub
supraveghere (indicnd si conduita si gradul de reabilitare social a inIractorului), pe cnd anularea
vizeaz Iapte anterioare. O asemenea eventual condamnare va Ii comunicat statului solicitant dar nu n
baza vreunei obligatii instituit de Conventia european privind supravegherea persoanelor condamnate
sau liberate conditionat.
InIormarea priveste situatiile unanim acceptate de legislatiile nationale ca putnd atrage revocarea
msurilor conditionate, nu si cazurile particulare; statele ar putea mentiona dac doresc extinderea
cazurilor n care statul solicitat comunic statului solicitant date reIeritoare la situatii prevzute de legea
national ca Iiind de natur s duc la revocarea msurilor, dar aceste situatii trebuie de asemenea s Iie
reglementate si n statul solicitat
25
.
Dup expirarea termenului de ncercare, statul solicitat va transmite inIormatiile necesare cu
privire la ndeplinirea obligatiilor, la cererea statului solicitant.
Dac n statul solicitat exist o condamnare a persoanei la care se reIer cererea (indiIerent c este
vorba de o condamnare anterioar sau ulterioar condamnrii care st la baza cererii de supraveghere si
indiIerent dac atrage sau nu revocarea acesteia), pedeapsa stabilit va Ii pus n executare, neexistnd
vreo interdictie n acest sens datorit interpelrii si acceptrii cererii de supraveghere n sensul Conventiei
din partea altui stat, urmnd ca, dup executarea pedepsei, s exercite si supravegherea corespunztoare
pedepsei aplicate de statul solicitant.
. Executarea condamnrii

25
Nu neaparat n sensul identittii sau similitudinii de dispozitii, dar n sensul existentei unei reglementri care s
permit controlul si supravegherea necesitate, s nu Iie vorba de institutii complet necunoscute statului solicitat.
31

Titlul III al Conventiei europene privind supravegherea persoanelor condamnate sau liberate
conditionat reglementeaz posibilitatea statului care a revocat o msur conditionat s solicite statului n
care persoana si are resedinta obisnuit ca executarea pedepsei sau msurii dispuse s aib loc pe
teritoriul su.
Din Iormularea art. 5 par. 1 lit. b rezult c prevederile reIeritoare la executarea condamnrii se
aplic n situatia n care a existat anterior o cerere din partea statului solicitant pentru supravegherea
inculpatului, cerere acceptat, iar ulterior suspendarea ori liberarea persoanei n cauz a Iost revocat,
crendu-se astIel posibilitatea ca si executarea pedepsei sau msurii s aib loc pe teritoriul aceluiasi stat
care a exercitat supravegherea. Nu este acoperit ns ipoteza n care un stat solicit altuia s procedeze la
executarea pedepsei, Ir s Ii existat anterior o supraveghere n sensul prezentei conventii.
n lipsa unei detalieri, revocarea suspendrii sau liberrii poate s Iie att total ct si partial
26
.
Potrivit art. 19, statul solicitat poate nlocui, dac este necesar, sanctiunea aplicat cu o pedeaps
sau msur prevzut de propria lege penal pentru o inIractiune similar. Aceast pedeaps ori msur
va corespunde ca natur pe ct posibil cu cea impus prin hotrrea care se execut, neputnd s
depseasc maximul special prevzut de legislatia statului solicitat si nici s Iie mai grav prin natur sau
durat dect sanctiunea pronuntat n statul solicitant.
Considerm c nlocuirea poate avea loc doar n cazul n care statul solicitat nu cunoaste n cadrul
sistemului de pedepse ori msuri aplicabile pe cea stabilit de statul solicitant
27
; nu se va putea n nici un
caz nlocui pedeapsa dac executarea ei n Iorma impus prin hotrrea strin este posibil, si aceasta
chiar n situatia n care, pentru aceeasi Iapt, statul solicitat ar Ii acordat o pedeaps mai usoar.
Conventia Ioloseste termenul de 'inIractiune similar pentru gsirea pedepsei corespondente din
legislatia statului solicitat. Aceasta deoarece, dup cum am mai artat cnd am tratat conditia dublei
incriminri, Iaptele comise pot Ii caliIicate sau ncadrate diIerit n legislatiile celor dou state, conditia
mentionat Iiind ndeplinit si n aceast situatie.
Datorit necesittii de respectare a principiului legalittii pedepsei, pedeapsa ori msura care
urmeaz a Ii executat nu poate s depseasc maximul special prevzut de legea statului solicitat; drept
urmare, dac ea excede aceast limit, va Ii nlocuit cu maximul special. Credem c necesitatea
respectrii principiului mentionat impune nlocuirea pedepsei cu maximul special chiar dac nu este
necesar modiIicarea pedepsei ct priveste natura ei.
Iar imposibilitatea ca statul solicitat s aplice n urma nlocuirii o pedeaps sau o msur mai
grav ca natur sau durat dect cea stabilit prin hotrrea instantelor de pe teritoriul statului solicitant,
are ca Iundament autoritatea lucrului judecat si dreptul celui condamnat de a nu i se agrava nejustiIicat
pedeapsa.
Dac statul solicitat accept cererea, statul solicitant nu mai poate s procedeze la punerea n
executare, si aceasta pentru a se evita executarea de dou ori a aceleiasi pedepse.
Statul solicitat Iiind cel care ndeplineste ndatoririle reIeritoare la executare, el va Ii cel care
acord liberarea conditionat, dac sunt ntrunite conditiile prevzute de legea sa. Prevederea este logic,
ntruct liberarea conditionat implic aprecierea din partea autorittilor competente n ceea ce priveste
executarea pedepselor a comportamentului inIractorului pe perioada nchisorii si a riscului pe care l
implic punerea sa n libertate. Conventia nu Iace nici o mentiune cu privire la statul competent s l
supravegheze pe cel liberat conditionat, ns statul solicitat Iiind cel care stabileste, cu ocazia acordrii
liberrii, obligatiile impuse, el va Ii si cel care va supraveghea ndeplinirea lor, neIiind necesar n acest
sens o nou cerere din partea statului solicitant.
Gratierea va putea Ii acordat, n schimb, att de statul solicitat ct si de cel solicitant. Cu privire
la statul solicitant, este logic: Iapta a Iost reprimat de instantele sale, potrivit legii sale penale, astIel c

26
Desi revocarea partial a suspendrii sau liberrii conditionate nu este posibil sub legea penal romn, alte
legislatii reglementeaz aceat posibilitate.
27
De exemplu, dac statul solicitat nu are reglementat pedeapsa cu temnita grea, iar hotrrea a crei executare se
solicit se reIer tocmai la ea.
32
este normal ca Iptuitorul s poat Ii gratiat. Statul solicitat, pe de alt parte, de ce poate gratia? Probabil
datorit Iaptului c inclusiv posibilitatea acordat lui de a Iace modiIicrile impuse de legislatia n ceea ce
priveste pedeapsa ori msura are ca Iinalitate integrarea inIractorului n propriul sistem ca si cum ar Ii Iost
condamnat pe teritoriul su. Pe de alt parte, este necesar o egalitate de tratament ntre condamnati.
Statul solicitat trebuie s transmit n timp util statului solicitant documentul care atest
executarea condamnrii.

. Cedarea n favoarea statului solicitat

Titlul IV al Conventiei instituie o procedur simpliIicat prin care statul n care a Iost pronuntat
hotrrea poate trimite statului de resedint dosarul pentru ca acesta s aplice hotrrea ca si cum ar Ii Iost
pronuntat pe teritoriul su. Chiar dac nu se mentioneaz expres, evident c este necesar ca hotrrea s
se reIere la aplicarea unor msuri conditionate n sensul stabilit de Conventie.
DiIerenta ntre posibilitatea luat acum n discutie si cea de cerere de supraveghere cu executarea
pedepsei ori msurii const n aceea c statul solicitat devine competent s revoce suspendarea sau
liberarea conditionat, s acorde (eventual) o nou liberare, s aplice alte modalitti de executare a
pedepsei dect cele prevzute de legislatia statului solicitant, statul solicitat Iiind cel n msur s decid
dac persoana condamnat si-a ndeplinit obligatiile si s aplice consecintele juridice ale respectrii ori
nerespectrii lor (inclusiv aplicarea pedepselor complementare, dac este cazul).
De regul, se apeleaz la aplicarea integral atunci cnd inIractorul si-a stabilit resedinta n alt stat
Ir intentia de a se ntoarce pe teritoriul statului n care a Iost pronuntat hotrrea
28
.
Statul solicitat va adapta pedeapsa sau msura la propria legislatie, ca si cum condamnarea ar Ii
Iost pronuntat pentru aceeasi inIractiune
29
comis pe teritoriul su, dar pedeapsa nu poate s Iie mai
grav dect cea pronuntat n statul solicitant. Chiar dac nu se speciIic, n caz de cedare complet este
cu att mai clar necesitatea ca pedeapsa aplicat s nu depseasc maximul special prevzut de legea
penal a statului solicitat pentru o inIractiune similar.
Statul solicitat va asigura ntreaga executare a pedepsei ori msurii adaptate ca si cum ar Ii Iost
pronuntat de instantele sale. Aceasta nseamn c statul solicitat este cel competent s revoce
suspendarea sau liberarea conditionat si s ia msurile care se impun.
Din momentul acceptrii cererii de aplicare complet, statul solicitant nu mai are dreptul s pun
n executare hotrrea.
Desi nu se mentioneaz, sunt incidente si aici dispozitiile privind gratierea, care poate Ii acordat
de ambele state. Statul solicitant si pstreaz aceast prerogativ ntruct gratierea nu tine de executarea
pedepsei, ci de condamnarea propriu-zis.
Cedarea n Iavoarea statului solicitat nu aIecteaz competenta statului solicitant de a dispune
anularea suspendrii conditionate sau sub supraveghere, dac legislatia acestuia o reglementeaz.

ReIeritor la Titlul III al Conventiei europene privind supravegherea persoanelor condamnate sau
liberate conditionat (executarea pedepselor si msurilor), este de observat c nu mai putin de 9 state au
declarat c nu i aplic deloc dispozitiile, iar ct priveste Titlul IV (aplicarea complet), 5 state
30
.
Dispozitiile care privesc supravegherea unui stat la cererea altuia nu pot Iace ns obiectul unei rezerve,
Titlul II al Conventiei neaducnd nici o atingere conceptelor traditionale de suveranitate si Iiind usor de
acceptat de ctre toate statele
31
.

28
The European Convention on the Supervision oI Conditionally Sentenced or Conditionally Released OIIenders,
The Explanatory Report.
29
Chiar dac exprimarea de aici este diIerit - ,aceeasi inIractiune n loc de ,inIractiune similar - sensul nu se
schimb: ceea ce conteaz si aici este continutul inIractiunii, Iapta sanctionat.
30
Dup cum am mentionat cnd am tratat conditia non bis in idem, alte trei state au Icut precizri cu privire la
completa aplicare.
31
The European Convention on the Supervision oI Conditionally Sentenced or Conditionally Released OIIenders,
The Explanatory Report.
33

Indiscutabil, Conventia european privind supravegherea persoanelor condamnate sau liberate
conditionat aduce avantaje n domeniul executrii pedepselor, recunoasterii hotrrilor strine si, implicit,
cooperrii n materie penal ntre state. Se poate discuta asupra eIectului pozitiv ori negativ pe care l
atrage posibilitatea de care dispune implicit o persoan de a alege sistemul juridic mai Iavorabil ei, atta
vreme ct exist diIerente ntre state n acest plan
32
. Dispozitiile Conventiei permit inIractorului s si
stabileasc resedinta obisnuit, de exemplu, pe teritoriul unui stat contractant ale crui reglementri
penale i sunt mai Iavorabile, n sensul c n acel stat s-a adoptat un act de gratiere partial sub incidenta
cruia intr, beneIiciind astIel de o reducere a termenului de ncercare si a perioadei de reabilitare
33
.
Totusi, ratiunile care au stat la baza Conventiei sunt altele, si anume atenuarea diIerentelor de
tratament juridic ntre inIractorii cetteni ai statului de condamnare si cettenii strini sau chiar cettenii
proprii dar care au resedinta obisnuit stabilit pe teritoriul altui stat, n sensul existentei posibilittii de
aplicare a msurilor conditionate dac sunt ndeplinite conditiile legale, Ir excluderea ab initio a acestor
msuri pe simplul motiv de imposibilitate de exercitare a supravegherii. De asemenea, se urmreste ca
persoanele s nu mai Iie private de optiunea de a se stabili pe teritoriul unui alt stat atta timp ct se aIl
n termenul de ncercare, Ir a se expune riscului revocrii msurii conditionate n executarea creia se
aIl.
n Romnia, suspendarea executrii pedepsei sub supraveghere nu poate Ii aplicat condamnatilor
strini sau romni cu domiciliul n strintate chiar dac ar Ii ndeplinite conditiile prevzute de lege,
deoarece lipseste posibilitatea supravegherii
34
, iar, pe cale de consecint, stabilirea resedintei obisnuite a
unei persoane pe teritoriul altui stat n termenul de ncercare al suspendrii sub supraveghere ar atrage
consecintele prevzute de art. 84
4
C. pen. pentru nerespectarea msurilor de supraveghere ori obligatiilor
impuse (si anume revocarea suspendrii sau prelungirea termenului de ncercare). La Iel se va ntmpla
sub incidenta dispozitiilor noului Cod penal si n privinta amnrii aplicrii pedepsei, suspendrii sub
supraveghere cu obligatia condamnatului de a eIectua o munc n Iolosul comunittii sau a liberrii
conditionate dac instanta va dispune unele msuri sau obligatii n sarcina beneIiciarului liberrii. Aceast
diIerent de tratament este n mod evident inechitabil, iar Conventia european privind supravegherea
persoanelor condamnate sau liberate conditionat vizeaz tocmai nlturarea ei.

32
n acest sens, Al. Bernardi, Europe sans frontieres et droit penal, n ,Revue de science criminelle et de droit penal
compare, n 1/2002, p. 1-13.
33
Este doar o ipotez exempliIicativ, iar o eventual punere n practic nu prezint veridicitate.
34
R.A. Popescu, Suspendarea executrii pedepsei sub supraveghere, n R.D.P. nr. 2/1994, p. 113-120; Gh. Dumitru,
Suspendarea executrii pedepsei sub supraveghere, n 'Dreptul nr. 8/1996, p. 83-103; R. Lupascu, Este posibil
suspendarea executrii pedepsei sub supraveghere aplicat unui cettean strin care a comis infractiuni pe
teritoriul Romaniei?, n 'Dreptul nr. 10/1998, p. 126-128.
34
CONSECINTELE ECONOMICE ALE DECIZIILOR 1UDECTORULUI
AFACERILOR FAMILIALE N DREPTUL FRANCEZ

Adina-Dumitrita Ursu
auditor de fustitie

. Introducere

Dup intrarea n vigoare a legii din 8 ianuarie 1993 (01.02.1994), judectorul aIacerilor Iamiliale
a nlocuit vechea Iunctie a judectorului aIacerilor matrimoniale.
Judectorul aIacerilor Iamiliale este un judector delegat al Tribunalului de Mare Instant; astIel,
spre deosebire de judectorul de instructie, judectorul de copii, judectorul de aplicare a pedepselor ori
judectorul de instant, judectorul aIacerilor Iamiliale nu este numit prin decret, dar este desemnat de
ctre presedintele Tribunalului de Mare Instant.
n prezent, judectorul aIacerilor Iamiliale cunoaste trei domenii principale de interventie:
1. este judector de contencios matrimonial - este competent s solutioneze att
procedurile prealabile, ct si Iondul proceselor de divort si de separare de corp, indiIerent c acestea sunt
ntemeiate pe consimtmnt mutual, pe acceptarea n principiu a rupturii cstoriei, pe culp sau pe
alterarea deIinitiv a legturii conjugale;
2. este judector al problemelor relative la autoritatea parental, indiIerent de natura
Iiliatiei, de situatia printilor (cstoriti sau nu, care locuiesc mpreun sau nu, iar n acest din urm caz,
indiIerent dac acestia sunt separati n Iapt, divortati sau separati de corp) sau de modul de exercitare a
autorittii parentale (n comun sau de ctre un singur printe);
3. este judector al tuturor obligajiilor alimentare intra-familiale. n aceast calitate,
judectorul aIacerilor Iamiliale are datoria de a Iixa contributiile la cheltuielile cstoriei, pensiile
alimentare ntre soti, prestatia compensatorie, contributiile printilor la ntretinerea si cresterea copiilor,
pensiile alimentare reciproce datorate ntre ascendenti si descendenti. De asemenea, judectorul aIacerilor
Iamiliale poate solutiona recursurile mpotriva debitorilor de alimente care provin de la servicii de ajutor
social sau spitale si ospicii publice.

n aIara acestor trei domenii majore de interventie, judectorul aIacerilor Iamiliale este competent
si:
- n materie de realizare a regimului matrimonial, pentru aplicare dispozitiilor art. 220-1
din C. civ. Irancez (nendeplinirea de ctre unul dintre soti a datoriilor sale, punnd n pericol grav
interesele Iamiliei);
- n materie de stare civil, n ceea ce priveste modiIicarea numelui copilului natural,
precum si schimbarea prenumelui.
De asemenea, judectorul aIacerilor Iamiliale este competent si n privinta unor actiuni angajate
pe Iundamentul dispozitiilor instrumentelor internationale si comunitare reIeritoare la deplasarea
international ilicit a copiilor.

Deciziile judectorului aIacerilor Iamiliale au un aspect esential uman (Iiind pronuntate n materie
de divort, n procese care privesc situatia copiilor minori), dar au, de asemenea, importante consecinje
economice.
O prim astIel de urmare in materie de divort este lichidarea comunittii de bunuri a sotilor ca
eIect al desIacerii cstoriei. n cadrul procedurii anterioare Legii din 26 mai 2004, judectorul trebuia s
ordone partajarea bunurilor comune ale sotilor n procesele de divort, cu exceptia cererilor comune (art.
264 alin. 1 din C. civ. Irancez, abrogat prin Legea din 26 mai 2004). ncepnd cu 1 ianuarie 2005,
judectorul aIacerilor Iamiliale nu va mai pronunta partajul dect n lipsa unei conventii a sotilor.
35
AstIel, judectorul aIacerilor Iamiliale este competent s ia decizii cu caracter economic n
urmtoarele cazuri:
O n timpul procesului de divort, judectorul aIacerilor Iamiliale va trebui s statueze asupra
cererilor reIeritoare la:
- contributia la ntretinerea si educarea copiilor (art. 371-2 si art. 373-2-2 373-2-5 din C.
civ. Irancez);
- pensia alimentar datorat de ctre soti n timpul procedurii de divort (art. 255-6 din C.
civ. Irancez);
- prestatia compensatorie (art. 270 si urm. din C. civ. Irancez). Aceast prestatie este
menit s restabileasc echilibrul Iinanciar ca urmare a desIacerii cstoriei.
O dup pronuntarea divortului, judectorul aIacerilor Iamiliale poate Ii sesizat reIeritor la
modiIicarea contributiei alimentare Iixate n cadrul procesului de divort, precum si la revizuirea
prestatiei compensatorii (art. 373-2-7, 373-2-8, 276-3 si 279 din C. civ. Irancez).
O n aIara procedurii de divort, judectorul aIacerilor Iamiliale se poate pronunta asupra:
- contributiei la cheltuielile cstoriei (art. 214 din C. civ. Irancez);
- obligatiei alimentare ntre ascendenti si descendenti, mai ales n beneIiciul copiilor
naturali (art. 203-211 din C. civ. Irancez);
- recursurilor intentate cu titlu de ajutor social (art. L 132-6 L 132-8 din C. actiunii
sociale si a Iamiliei; art. L 6145-11 din C. snttii publice).

Atunci cnd judectorul aIacerilor Iamiliale trebuie s ia o decizie de natur pecuniar,
rationamentul su trebuie s parcurg urmtoarele etape:
- determinarea resurselor Iiecreia dintre prtile implicate;
- veriIicarea cheltuielilor suportate de ctre Iiecare parte;
- determinarea nevoilor copilului sau ale sotului creditor n anumite circumstante;
- statuarea asupra pretentiilor prtilor si Iixarea unei sume.

. Veniturile

Veniturile persoanei Iizice pot Ii mprtite n 5 categorii:
- salarii, pensii, rente, indemnizatii zilnice de securitate social, indemnizatii de somaj;
- valori si capitaluri mobiliare;
- venituri Iunciare;
- beneIicii agricole, industriale sau comerciale;
- prestatii sociale.
Judectorul aIacerilor Iamiliale nu este tinut de sumele indicate de ctre prti, ci este dator s
veriIice veniturile acestora.
n ceea ce priveste primele 4 categorii de venituri, care sunt impozabile (cu exceptia
indemnizatiilor zilnice n caz de accident de munc), judectorul va cere prtilor s prezinte ultimele
avize de impozitare, precum si declaratiile Iiscale. ReIeritor la prestatia compensatorie, n urma intrrii n
vigoare a legii din 30 iunie 2000, prtile au obligatia s Iurnizeze o declaratie pe proprie rspundere cu
privire la veniturile acestora, la patrimoniul si conditiile de viat. Decretul din 3 decembrie 2002 a
introdus o conditie suplimentar, si anume prezentarea documentelor justiIicative reIeritoare la veniturile
invocate de ctre prti.
Cu privire la prestatiile sociale, care nu sunt impozabile, judectorul aIacerilor Iamiliale va cere
prtilor o atestare de la Casa de Alocatii Familiale de care acestea apartin.

. Cheltuielile

36
n aceast privint, judectorul aIacerilor Iamiliale ia n considerare asa-zisele cheltuieli fixe care,
cel mai adesea, sunt urmtoarele:
- chiriile;
- rambursarea creditelor;
- impozitele;
- cheltuielile exceptionale, cum ar Ii pensiile alimentare.
Cu privire la aceste din urm cheltuieli, Curtea de Casatie, printr-o hotrre din 10 mai 2001, si-a
schimbat jurisprudenta. AstIel, dac pn n acest moment, se aIirma c, n materie de prestatie
compensatorie, sumele datorate cu titlu de contributie la ntretinerea si educarea copiilor nu trebuie luate
n calcul, n hotrrea sus-mentionat, Curtea a sustinut c astIel de sume constituie cheltuieli care ar
trebui s se deduc din veniturile sotului debitor pentru a aprecia dezechilibrul dintre situatiile Iinanciare
a sotilor.
Pentru aceste cheltuieli, judectorul aIacerilor Iamiliale va cere prtilor s prezinte documente
justiIicative (chitante de plat a chiriei etc.).

. Fixarea cuantumului

Pentru a pronunta o hotrre legal si temeinic, judectorul aIacerilor Iamiliale va lua n
considerare urmtoarele elemente:
- cererea de chemare n judecat (pentru a nu statua ultra sau minus petita);
- eventualele propuneri ale prtilor;
- venitul lunar net al Iiecreia dintre prtile implicate (Ir deducerea cheltuielilor) sau
venitul lunar disponibil (dup deducerea cheltuielilor Iixe lunare) care corespunde pentru
a acoperi cheltuieli, cum ar Ii mbrcminte, alimente, teleIon, asigurri, cheltuieli de
transport sau de plcere.
Judectorul aIacerilor Iamiliale, n timpul procedurii de divort, poate s se pronunte cu privire la:
- contributia alimentar pentru ntretinerea si educarea copiilor;
- pensia alimentar datorat de ctre soti n timpul procedurii de divort;
- prestatia compensatorie.
De asemenea, judectorul aIacerilor Iamiliale poate Ii nvestit s se pronunte cu privire la Iixarea
unei contributii alimentare pentru ntretinerea si educarea copiilor n orice ipotez de separatie a cuplului
parental, chiar n aIara unui proces de divort (Legea din 4 martie 2002).
Judectorul aIacerilor Iamiliale este, n egal msur, competent s statueze cu privire la cererile
de modificare a cuantumului contributiei Iixate pentru ntretinerea si educarea copiilor, cu conditia ca
partea reclamant s Iac dovada existentei unui element nou. Aceasta este si ratiunea pentru care
judectorul aIacerilor Iamiliale trebuie s motiveze Ioarte temeinic n hotrrea sa elementele de Iapt care
au Iost luate n considerare la pronuntarea respectivei solutii.

a. Contributia alimentar pentru copii

Principiul acestei contributii este aIirmat de art. 371-2 din C. civ. Irancez care dispune c Iiecare
dintre printi contribuie la ntretinerea si educarea copiilor, proportional cu veniturile sale, cu cele ale
celuilalt printe, precum si cu nevoile copilului.
Aceast obligatie se ntemeiaz pe legtura de Iiliatie care i uneste pe printi si copii si este total
independent de statutul matrimonial al acestora din urm; n caz de divort, ea este Iixat de ctre printi
la cererea comun sau, n celelalte situatii, de ctre judector.
Pentru a Iixa cuantumul acestei obligatii alimentare (n lipsa unei dispozitii legislative),
judectorul aIacerilor Iamiliale poate s utilizeze bareme mai mult sau mai putin soIisticate ori s
stabileasc costuri medii (200 Euro/lun pentru copii pn la 6 ani; 260 Euro/lun pentru copii de la 7 la
12 ani; 300 Euro/lun pentru copii de la 13 la 18 ani). De asemenea, judectorul aIacerilor Iamiliale poate
37
cere prtilor s stabileasc nivelul cheltuielilor de ntretinere si educare a copiilor lor, de msur a permite
instantei s determine costul total al obligatiei de ntretinere.
Obligatia de a plti aceste sume pentru ntretinerea si educarea copiilor nu nceteaz de plin drept
o dat cu majoratul acestora. n urma modiIicrilor legislative aduse prin legea din 4 martie 2002, noul
art. 372-2-5 din C. civ. Irancez permite judectorului aIacerilor Iamiliale s decid dac aceast
contributie va mai Ii datorat total sau partial ctre copil.

b. Pensia alimentar pentru sot pe parcursul procedurii de divort

Aceast pensie este prevzut de art. 255-6 din C. civ. Irancez si este consecinta Iaptului c
datoria de ajutor reciproc ntre soti, rezultnd din art. 212 din C. civ. Irancez, se mentine pn la data la
care hotrrea de divort capt autoritate de lucru judecat.
Problema care se pune este de a sti dac aceast pensie trebuie s aib un caracter strict
alimentar, pentru a asigura aceluia care o reclam un minim vital sau dac este destinat, asa cum va Ii
prestatia compensatorie, s compense:e de:echilibrul care ar putea interveni ntre bugetele celor doi soti.
Doctrina majoritar consider c cuantumul pensiei alimentare datorate ctre unul din soti nu
trebuie limitat la minim, dar s mentin nivelul de viat al sotului creditor.
Asadar, Iixarea pensiei alimentare se va Iace n urma comparrii veniturilor lunare disponibile ale
celor doi soti. Aceste venituri (la calcularea crora se va tine cont de contributiile vrsate sau primite
pentru copii) vor Ii raportate la numrul de persoane avute n ntretinere de Iiecare dintre printi.

c. Prestatia compensatorie

Este reglementat prin art. 270 280-1 din C. civ. Irancez, Iiind destinat s compenseze, att ct
este posibil, dezechilibrul pe care desIacerea cstoriei l creeaz n conditiile de viat ale sotilor.
Prestatia compensatorie poate Ii datorat chiar si n caz de divort din culp comun.
Noul art. 270 al C. civ. Irancez, introdus prin legea din 26 mai 2004, prevede posibilitatea
judectorului aIacerilor Iamiliale de a reIuza acordarea unei prestatii compensatorii, din motive de
echitate, atunci cnd divortul este pronuntat din vina exclusiv a celui care reclam acest beneIiciu
patrimonial, tinnd seama si de circumstantele particulare ale rupturii.
Rezult, asadar, c acordarea unei prestatii compensatorii este independent de orice culp a
sotului reclamant, rmnnd la aprecierea instantei necesitatea instituirii acesteia, n Iavoarea sotului aIlat
n nevoie.
Art. 270 alin. 1 din C. civ. Irancez prevede c prestatia compensatorie este Iixat n Iunctie de
nevoile sotului reclamant si de veniturile celuilalt sot, tinndu-se seama de situatia n momentul
divortului, precum si de evolutia acesteia ntr-un viitor previzibil.
Fr a Ii limitativ, al doilea alineat al art. 270 din C. civ. Irancez indic elementele pe care
judectorul aIacerilor Iamiliale trebuie s le ia n considerare la stabilirea prestatiei compensatorii, si
anume:
- durata cstoriei;
- vrsta si starea de sntate a sotilor;
- caliIicarea si situatia proIesional;
- consecintele alegerilor proIesionale Icute de ctre unul dintre soti n timpul cstoriei
pentru educarea copiilor si ale timpului care va Ii consacrat n continuare pentru a
Iavoriza cariera celuilalt sot n detrimentul carierei proprii;
- patrimoniul estimat sau previzibil al sotilor dup lichidarea regimului matrimonial;
- drepturile lor existente si previzibile dup lichidarea regimului matrimonial;
- drepturile lor existente si previzibile;
- situatia lor n caz de pensionare.
Pentru divorturile care intr n cmpul de aplicare al Legii din 26 mai 2004, judectorul aIacerilor
Iamiliale poate desemna un notar care s elaboreze un proiect de lichidare a regimului matrimonial si de
38
Iormare a loturilor de partajat, n temeiul art. 255-10 din C. civ. Irancez. El poate, de asemenea, n mod
cumulativ sau alternativ, s numeasc personal caliIicat n vederea ntocmirii unui inventar estimativ sau
propunerii de modalitti reIeritoare la reglarea intereselor pecuniare ale sotilor, n baza art. 255-9 din C.
civ. Irancez. Aceste operatiuni sunt prevzute cu titlu de msuri provizorii si intervin n stadiul tentativei
de conciliere.
Prestatia compensatorie are un caracter IorIetar si trebuie s Iie Iixat de ctre judector sub
Iorma unui capital. Aceast obligatie patrimonial poate Ii lichidat si periodic, nu numai lunar sau anual
(art. 275 din C. civ. Irancez).

n ceea ce priveste modificarea prestajiei compensatorii, trebuie s distingem ntre situatia n
care aceasta a Iost Iixat de ctre judectorul aIacerilor Iamiliale sau cea n care a Icut obiectul unei
conventii ntre soti, omologat de instant.
In prima ipote:, dac prestatia compensatorie a Iost lichidat total sau partial, cererea de
revizuire nu poate privi dect modalittile de plat a capitalului, iar dac a Iost stabilit sub Iorma unei
rente viagere, o astIel de cerere poate viza reducerea, suspendarea sau chiar suprimarea rentei, dar nu se
poate obtine reducerea cuantumului prestatiei compensatorii.
In cea de a doua ipote:, prestatia compensatorie poate Ii modiIicat printr-o nou conventie a
prtilor care va Ii, la rndul ei, omologat de ctre judector. n lipsa unui acord, prtile pot cere
judectorului aIacerilor Iamiliale modiIicarea prestatiei compensatorii, atunci cnd aceasta a Iost stabilit
sub Iorma unui capital esalonat sau a unei rente viagere.

n toate situatiile mai sus-mentionate, judectorul aIacerilor Iamiliale este nvestit s calculeze, s
veriIice, s stabileasc anumite sume cerute sau contestate de ctre prti. Totusi, n acest domeniu,
hotrrile sale nu se limiteaz la un simplu calcul aritmetic, judectorul dispunnd de o larg putere de
apreciere. Judectorul aIacerilor Iamiliale trebuie s dea dovad de o mare rigoare n ntocmirea actului de
justitie si s cear prtilor, cu respectarea regulilor de procedur civil aplicabile n materie, prezentarea
de dovezi care s i permit stabilirea unei situatii de Iapt ct mai aproape de realitatea economic a
prtilor.
39
OCROTIREA MINORULUI - EXERCITIUL AUTORITTII PRINTE$TI N
DREPTUL FRANCEZ $I N DREPTUL ROMAN

Cristina-Camelia Ionescu
auditor de fustitie

. No(iunea de autoritate printeasc

Ocrotirea minorului desemneaz ansamblul normelor juridice de aprare a persoanei care se aIl
ntr-o situatie special datorit vrstei sale
1
. Asadar, este vorba de un mijloc juridic de protectie, n cadrul
cruia drepturile si ndatoririle cu privire la persoana si bunurile copilului se exercit si, dup caz, se
ndeplinesc de ctre printii si.
Asemntor, dreptul Irancez ntelege prin aceast notiune ansamblul drepturilor si puterilor pe
care legea le recunoaste tatlui si mamei n ceea ce priveste persoana si bunurile copiilor lor minori,
pentru ndeplinirea obligatiilor de protectie, educare si ntretinere ce le revin. Aceast deIinitie a
autorittii printesti, conceput ca un ansamblu de drepturi si obligatii avnd ca Iinalitate asigurarea
interesului superior al copilului, apropie de Iapt notiunea de un ansamblu de drepturi-ndatoriri, ntruct
legea precizeaz obiectivele pe care printii trebuie s le urmreasc.
Reglementarea legal de baz n materie o constituie Legea nr. 459 din 04.06.1970 privind
autoritatea printeasc, modiIicat de mai multe ori, mai nti prin Legea nr. 570 din 22.07.1987, privind
exercitiul autorittii printesti, apoi prin Legea nr. 22 din 08.01.1993 care a modiIicat Codul civil Irancez
cu privire la starea civil, Iamilie si drepturile copilului si prin care s-a nIiintat institutia judectorului n
probleme de Iamilie. Cea mai important modiIicare adus a constituit-o, ns, adoptarea Legii nr. 305 din
04.03.2002 privind autoritatea printeasc.
De asemenea, un alt text important n materie l constituie art. 371
1
C. civ., care prevede c
autoritatea printeasc apartine tatlui si mamei si const n protejarea copilului n ceea ce priveste
securitatea, sntatea si moralitatea acestuia, asigurarea educatiei, precum si a dezvoltrii Iizice, n
virtutea respectului datorat persoanei minorului.
Aceast ultim parte a dispozitiei legale este consecinta evolutiei notiunii de autoritate
printeasc, n sensul lurii n calcul a copilului si mai ales a vointei acestuia atunci cnd este vorba
despre chestiuni care l privesc.
n dreptul romn, cadrul legal privind ocrotirea minorului, respectarea, promovarea si garantarea
drepturilor copilului este stabilit prin dispozitiile art. 97 - 111 din Codul Iamiliei, precum si ale Legii nr.
272 din 21.06.2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului.
AstIel, art.101 C. Iam. prevede n alineatul 1 c ,printii sunt datori s ingrifeasc de copil`, iar
n alineatul 2 c acestia ,sunt obligati s creasc copilul, ingrifind de sntatea i de:voltarea lui fi:ic,
de educarea, invttura i pregtirea profesional a acestuia, potrivit cu insuirile lui (.).
n ceea ce priveste Legea nr. 272 din 2004, aceasta protejeaz copilul, adic persoana care nu a
mplinit vrsta de 18 ani si nu a dobndit capacitate de exercitiu, n conditiile legii. Cele dou conditii
sunt prevzute cumulativ, astIel nct Iemeia minor care a dobndit capacitate deplin de exercitiu nu
intr sub incidenta acestei legi.

. Titularii yi exerci(iul autorit(ii printeyti

Autoritatea printeasc decurge din nssi legtura de Iiliatie, printii Iiind nvestiti cu drepturile
si obligatiile ce Iormeaz continutul acestei notiuni prin simplul Iapt de a Ii printe.

1
D. Lupascu, Dreptul familiei, Ed. Rosetti, Buc., 2005, p. 289.
40
Este important, ns, a Iace distinctia ntre notiunea de autoritate printeasc si cea de exercitare a
autorittii printesti.
Ca n dreptul romn, si n cel Irancez autoritatea printeasc decurge din simplul Iapt de a Ii
printe, motiv pentru care acest drept, prin el nsusi, apartine numai tatlui si mamei, printii neavnd
posibilitatea de a-l ceda sau de a renunta la el.
Deosebit de autoritatea printeasc, privit ca un drept personal care nu poate Ii cedat, n dreptul
Irancez exercitiul autorittii printesti poate Ii delegat
2
, dar numai sub controlul instantei si numai n
conditiile Iixate de dispozitiile art. 377 - 377
3
din C. civ. Irancez. Numai n situatia n care printii ar da
dovad de lips de interes Iat de minor ori s-ar aIla n imposibilitatea de a exercita, n tot sau n parte,
drepturile si obligatiile ce le revin, aceast delegare, acest transIer al exercitrii drepturilor printesti are
caracter obligatoriu.
n Iapt, exercitiul autorittii printesti presupune un ansamblu de drepturi si de obligatii,
respectiv: dreptul si obligatia printilor de a locui cu minorul si de a impune acestuia s locuiasc la
domiciliul ales de ei; dreptul si obligatia de a-l supraveghea; de a se ngriji de sntatea si educarea
acestuia, la care se adaug dreptul de a consimti la cstoria, independenta sau adoptia minorului;
obligatia de a-i proteja personalitatea (dreptul la imagine).
n cazuri Ioarte grave, respectiv condamnare pentru crime sau delicte comise asupra persoanei
minorului sau pentru punerea n pericol a securittii, snttii ori a dezvoltrii morale a copilului,
exercitiul autorittii printesti ar putea Ii retras n conditiile prevzute de art. 378 - 381 din C. civ. Irancez.
Trebuie, ns, precizat c este vorba de o privare de acest drept, decis n scopul protejrii copilului, si nu
de o sanctionare a printilor.
n dreptul romn, n mod asemntor, art. 109 din C. Iam. prevede c ,dac sntatea sau
de:voltarea fi:ic a copilului este primefduit prin felul de exercitare a drepturilor printeti, prin
purtare abu:iv sau prin neglifenta grav in indeplinirea indatoririlor de printe,(.), instanta
fudectoreasc,la cererea autorittii tutelare, va pronunta decderea printelui din drepturile
printeti`, Ir, ns, ca aceasta s-l scuteasc pe printe de ndatorirea de a da ntretinere copilului.
Decderea se poate deci lua mpotriva printilor numai pentru greseli de o anumit gravitate n
exercitarea drepturilor ori n ndeplinirea drepturilor printesti cu privire la persoana copilului (nu si cu
privire la bunurile acestuia)
3
. EIectul principal al acestei sanctiuni const n pierderea de ctre printele
respectiv a drepturilor printesti cu privire la persoana si bunurile minorului, precum si a ndatoririlor
printesti, cu exceptia ndatoririi de a da ntretinere copilului.
Tot cu privire la exercitiul autorittii printesti este interesant de precizat c, n dreptul Irancez,
abia prin Legea nr. 305 din 4.03.2002 a Iost suprimat distinctia existent pn atunci ntre situatia
copilului din cstorie si cea a copilului din aIara cstoriei. Adoptarea acestei legi a determinat si
modiIicarea Codului civil n aceast privint. AstIel, art. 372 din C. civ. Irancez prevede, Ir a mai Iace
vreo distinctie, c tatl si mama exercit mpreun autoritatea printeasc, Iiind nlturat conditia
convietuirii si, n special, cea a domiciliului comun al printilor din momentul recunoasterii copilului,
impus pn la Legea nr. 305 Iamiliei naturale pentru deplina exercitare a acestui drept de ctre ambii
printi.
Textul legal prevede, totusi, c, dac Iiliatia se stabileste Iat de unul dintre printi la mai mult de
un an de la nasterea copilului a crui Iiliatie Iusese stabilit deja Iat de cellalt printe, acesta din urm
rmne singurul nvestit cu exercitiul autorittii printesti; la Iel se ntmpl si cnd Iiliatia cu privire la
cel de al doilea printe este stabilit pe cale judectoreasc.
Legea nr. 305 din 2002 a nlturat, deci, preeminenta Iiliatiei Iat de mam, printele care
exercit autoritatea printeasc Iiind cel care a recunoscut primul copilul. Autoritatea printeasc va putea

2
Tatl si mama, mpreun sau numai unul dintre ei, poate sesiza instanta atunci cnd circumstantele o impun n
vederea delegrii, n tot sau n parte, a drepturilor printesti ctre un tert, un membru sau un apropiat al Iamiliei ori o
institutie special.
3
I. P. Filipescu, A. Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. ALL Beck, Buc., 2001, p. 549.
41
Ii, totusi, exercitat n comun dac cei doi printi Iac o declaratie n acest sens n Iata greIierului seI al
tribunalului de mare instant ori n baza unei hotrri judectoresti.
n mod similar, n cazul copilului adoptat de partenerul de viat al tatlui sau al mamei, art. 365
C. civ., astIel cum a Iost modiIicat prin Legea din 2002, prevede, prin derogare de la principiul
transIerrii tuturor drepturilor printesti la cel care adopt, c, adoptatorul dobndeste autoritatea
printeasc n concurs cu partenerul su, dar c acesta din urm pstreaz, singur, exercitiul drepturilor
printesti, aIar numai dac d o declaratie mpreun cu cel care adopt, naintea greIierului seI al
tribunalului de mare instant, n sensul unei exercitri n comun.
n dreptul romn, art. 97 C. Iam. prevede c ,ambii printi au aceleai drepturi i indatoriri fat
de copiii lor minori, fr a deosebi dup cum acetia sunt din cstorie, din afara cstoriei ori infiati`.
Se poate, deci, observa c legiuitorul reglementeaz continutul ocrotirii printesti, Ir a distinge
dup cum copilul este din cstorie sau din aIara cstoriei ori din adoptie. Acest principiu este consecinta
asimilrii depline din punctul de vedere al situatiei legale a copilului din aIara cstoriei cu cel din
cstorie (art. 63 din C. Iam.).
Nu n toate situatiile, ns, ocrotirea minorului poate Ii realizat de ctre ambii printi. Ca si n
dreptul romn, si n cel Irancez exist cazuri cnd drepturile printesti se exercit numai de ctre unul
dintre printi, si anume:
O n cazul copilului a crui Iiliatie a Iost stabilit Iat de un singur printe, acesta din urm Iiind
singurul titular al autorittii printesti, indiIerent de modul n care a Iost stabilit Iiliatia;
O n cazul n care unul dintre printi este decedat;
O n cazul n care Iiliatia se stabileste Iat de unul dintre printi la mai mult de un an de la nasterea
copilului a crui Iiliatie Iusese stabilit deja Iat de cellalt printe, acesta din urm rmnnd
singurul nvestit cu exercitiul autorittii printesti, aIar numai dac printii dau o declaratie n
sensul unui exercitiu n comun;
O n situatia copilului adoptat de partenerul de viat al tatlui sau al mamei, cnd numai acesta din
urm pstreaz exercitiul drepturilor printesti, aIar dac exist o declaratie n sensul unui
exercitiu n comun cu adoptatorul;
O n situatia n care instanta a stabilit c interesul minorului impune ca drepturile printesti s Iie
exercitate numai de ctre unul dintre printi.
Exercitarea unilateral a autorittii printesti d nastere, n sarcina printelui care este titularul
acestui drept, la obligatia de a proteja copilul n ceea ce priveste securitatea, moralitatea si sntatea
acestuia, de a-i stabili domiciliul, de a se ngriji de educarea acestuia, dar, totodat, de a respecta
drepturile pe care legea le recunoaste celuilalt printe, respectiv dreptul de a mentine relatii personale cu
minorul, drept ce le include pe cel de vizit si pe cel de gzduire a copilului (n unele situatii, ns, dac
apreciaz c este n interesul minorului, instanta poate restrnge dreptul de a mentine legturile personale
la dreptul de a purta corespondent cu copilul), precum si dreptul de a-l supraveghea pe acesta din urm.
Faptul c numai unul dintre printi exercit drepturile printesti nu l scuteste pe cellalt de obligatia de a
presta ntretinere minorului (desigur, este vorba de situatiile cnd a Iost stabilit Iiliatia Iat de ambii
printi, iar printele care nu este titular al exercitiului autorittii printesti nu este decedat).
n situatia printilor separati, Legea nr. 22 din 08.01.1993 care a modiIicat Codul civil Irancez a
consacrat principiul mentinerii exercitiului n comun a drepturilor printesti si n aceast situatie, art. 373
2

din C. civ. prevznd expres c separarea nu are consecinte n ceea ce priveste regulile de transIer a
exercitiului autorittii printesti si c Iiecare dintre printii copilului trebuie s mentin relatiile personale
cu minorul si s respecte legturile acestuia din urm cu cellalt printe. Termenul de ,,separare a
printilor utilizat de codul civil Irancez nu presupune n mod necesar declansarea unei proceduri de
divort, ci vizeaz orice situatie n care printii nu mai sunt mpreun si indiIerent c este vorba de copii
din cstorie sau din aIara cstoriei.
Exercitarea autorittii parentale de ctre printii separati este Iondat pe dorinta de a se mentine
relatiile minorului cu ambii si printi.
42
Trebuie precizat, ns, c exercitarea n comun a autorittii printesti nu semniIic Iaptul c
printii sunt nvestiti, n concurs, cu drepturi identice pe care ar putea s le exercite Iiecare n parte, ci c
ei trebuie s exercite autoritatea printeasc cu care sunt nvestiti n comun, n baza acordului dintre ei.
Importanta pe care legiuitorul Irancez o conIer acordului printilor n ceea ce priveste modul de
exercitare a drepturilor printesti se explic prin dorinta de a-i ,responsabiliza si de a-i determina s
decid cu privire la soarta copilului ntr-un mod diIerit de cel reIeritor la problemele care vizeaz soarta
cuplului. Legea din 04.03.2002 prevede chiar posibilitatea pentru printii separati de a stabili modalittile
de exercitare a autorittii parentale printr-o conventie. Aceast conventie, pentru a dobndi eIicient
juridic, trebuie autorizat de instant si poate interveni att n situatia n care este vorba de un copil din
aIara cstoriei, ct si atunci cnd copilul s-a nscut din cstorie, Ir ca, n acest din urm caz, s Iie
necesar a Ii angajat o procedur de divort.
Trebuie mentionat, totodat, Iaptul c, desi principiul aplicabil n aceste situatii este cel al
exercitrii n comun a drepturilor printesti, legea d posibilitatea instantei s stabileasc o exercitare
unilateral a autorittii printesti, dac interesul superior al copilului o impune.
n ceea ce priveste privarea printilor, separati sau nu, de exercitiul acestui drept posibilitate
prevzut de art. 373 din C. civ. Irancez aceasta are un caracter de exceptie, cazurile n care poate Ii
dispus reducndu-se la incapacitatea sau imposibilitatea printelui de a-si maniIesta vointa. Nici chiar
abandonul de Iamilie nu mai este un caz automat de privare de autoritatea parental, neIiind nici mcar un
motiv pentru a se dispune delegarea acestui drept, ntruct scopul care se urmreste este cel al mentinerii
legturii copilului cu printii si.
n dreptul romn exist situatii cnd ocrotirea printeasc poate Ii exercitat numai de ctre unul
dintre printi (n cazul cnd unul dintre acestia este decedat, pus sub interdictie, deczut din drepturile
printesti ori se aIl n neputint de a-si maniIesta vointa) sau de ctre ambii, dar n mod inegal (n caz de
desIacere a cstoriei, de constatare a nulittii sau anulare a cstoriei ori de ncredintare a copilului din
aIara cstoriei, printele cruia nu i-a Iost ncredintat minorul pstrnd numai dreptul de a avea legturi
personale, ndatorirea de a veghea la cresterea, educarea si pregtirea lui proIesional si ndatorirea de a
contribui la ntretinerea acestuia).

. Ocrotirea printeasc yi judectorul n probleme de familie

Dac, n dreptul romn, Legea nr. 304 din 28.06.2004 privind organizarea judiciar, astIel cum a
Iost republicat, prevede instituirea de tribunale specializate pentru minori si Iamilie, precum si
organizarea, n cadrul judectoriilor, de sectii sau complete specializate pentru acest domeniu (art. 37 si
39 din Legea nr. 304 din 2004), n Franta specializarea mbrac o alt Iorm.
AstIel, n dreptul Irancez, judectorul de drept comun n materie de ocrotire printeasc,
indiIerent de natura Iiliatiei, de situatia copilului (din cstorie sau din aIara cstoriei) sau de modul de
exercitare a drepturilor printesti este judectorul n probleme de familie (le fuge aux affaires familiales).
ConIorm Codului civil Irancez, judectorul n probleme de Iamilie este competent s statueze cu
privire la modalittile de exercitare a drepturilor printesti la cererea unuia dintre printi, a Ministerului
Public sau n urma sesizrii unui tert, respectiv poate s decid cu privire la domiciliul minorului, asupra
dreptului de vizit a aceluia dintre printi la care copilul nu domiciliaz n mod obisnuit ori cu privire la
delegarea, voluntar sau Iortat, a autorittii parentale.
Ca o noutate, Legea nr. 305 din 2002 a introdus principiul resedintei alternative. Aceasta poate Ii
dispus, cu titlu deIinitiv sau provizoriu, la cererea unuia dintre printi sau atunci cnd acestia nu se
nteleg cu privire la domiciliul minorului. n acest din urm caz, instanta Iixeaz durata resedintei
alternative si stabileste, prin hotrre, ziua, ora si locul sedintei n cadrul creia va statua din nou cu
privire la resedint.
O alt competent conIerit prin aceast lege judectorului n probleme de Iamilie se reIer la
posibilitatea de a consIinti, n situatia cnd printii sunt separati, conventia prin care acestia decid cu
privire la modalittile de exercitare a autorittii printesti sau, dimpotriv, de a o inIirma, dac prin
43
aceasta s-ar aduce atingere interesului superior al minorului ori dac, consimtmntul printilor nu a Iost
liber exprimat.
De asemenea, are competenta de a statua, n caz de dezacord ntre titularii autorittii printesti, cu
privire la internarea sau externarea minorului, internat pentru probleme mintale.
n anumite cazuri, competenta judectorului n probleme de Iamilie poate interIera cu cea a
judectorului de copii (le fuge des enfants) sau a judectorului de tutel (le fuge des tutelles). Niciunul
dintre acestia nu reprezint, ns, instanta de drept comun n materie de autoritate printeasc, aceast
prerogativ revenind judectorului n probleme de Iamilie.
Competenta judectorului de copii devine incident, de regul, atunci cnd se pune problema
instituirii unei msuri de asistent educativ
4
, msur determinat de pericolul n care s-ar aIla minorul si
care poate avea consecinte n ceea ce priveste domiciliul copilului (n caz de instituire, spre exemplu, a
msurii plasamentului).
Trebuie precizat, ns, c aceast msur de asistent educativ nu i deposedeaz pe printi de
autoritatea parental, nici mcar de exercitiul acesteia, ei pstrndu-si toate prerogativele pe care le
presupune acest drept si care nu devin incompatibile cu msura instituit de judectorul de copii.
n ceea ce-l priveste pe judectorul de tutel, competenta sa devine incident n caz de vacant a
autorittii printesti, revenindu-i sarcina de a solicita, n special la initiativa tertului cruia judectorul n
probleme de Iamilie i-a ncredintat provizoriu copilul, deschiderea tutelei. Este vorba, binenteles, de
circumstante exceptionale, care corespund n practic Iie unor situatii de separare a printilor si prevenire
a consecintelor decesului eventual al celui care exercit singur autoritatea parental sau la care a Iost
Iixat resedinta copilului, Iie unor situatii de privare a unuia dintre printi sau a ambilor de exercitarea
drepturilor printesti. Dac, ns, dup instituirea tutelei apar diIicultti legate de modul de exercitare a
drepturilor printesti, va Ii sesizat judectorul n probleme de Iamilie; pentru restul problemelor, puterile
sunt mprtite ntre diIerite organe ale tutelei.
Tot judectorul de tutel este acela care se pronunt cu privire la emanciparea si independenta
minorului care a mplinit 16 ani, Iat de printii si. Dac minorul este, ns, subiectul unei proceduri de
instituire a unei msuri de asistent educativ, nu se va putea pronunta cu privire la cererea sa, dect dup
obtinerea autorizatiei judectorului de copii.

n concluzie, dac n urma acestor discutii ar putea Ii enuntat o singura regul dup care s se
ghideze judectorul n luarea deciziilor sale atunci cnd se pune problema instituirii unei msuri care
vizeaz soarta minorului, atunci aceasta ar constitui-o interesul superior al copilului.

4
Echivalentul, n dreptul romn, al msurilor de protectie special prevzute de Legea nr. 272 din 2004 privind
protectia si promovarea drepturilor copilului.
44
SITUATII N CARE SE POATE PRONUNTA DIVORTUL. ASPECTE DE
DREPT COMPARAT $I PROPUNERI DE LECE FEREADA

Paul Pricope
auditor de fustitie

n dreptul pozitiv romn, procedura divortului prezint un caracter restrictiv, menit s protejeze
Iamilia vzut ca valoare social Iundamental. Fr a nega importanta acesteia n societatea
contemporan, trebuie s observm c exist o tendint evolutiv n ceea ce priveste structura clasic,
rolul si importanta Iamiliei n societate. Caracterul de msur exceptional a divortului este relevat si de
situatiile n care acesta poate Ii cerut, si anume: a) n cazul n care, din motive temeinice, raporturile
dintre soti sunt grav si iremediabil vtmate si continuarea cstoriei nu mai este posibil; b) n cazul
acordului sotilor, cu ndeplinirea unor conditii restrictive; c) cnd starea snttii sotului care cere divortul
Iace imposibil continuarea cstoriei.
Primul ca: reglementeaz, n principiu, Iostul divort culpabil
1
, Iie c este vorba de culpa comun
sau exclusiv a unuia dintre soti. Acesta este divortul care nu necesit conditii speciale pentru ca cererea
s poat Ii intentat, dar, pe Iond, trebuie s Iie Icut dovada incontestabil a vtmarii grave si a
imposibilittii continurii cstoriei.
Cel de-al doilea ca: presupune ndeplinirea unor conditii speciale, si anume trecerea unui an de la
ncheierea cstoriei si inexistenta copiilor minori care s Ii rezultat din cstorie. Dac ns acestea sunt
ndeplinite, divortul se va pronunta Ir s Iie nevoie de dovada anevoioas a imposibilittii continurii
cstoriei, vointa sotilor n acest sens Iiind suIicient. Se observ c acest tip de divort, care nu exista n
redactarea initial a codului reprezint o evolutie n sensul mririi rolului vointei prtilor n
mentinerea/continuarea cstoriei. AstIel, aceasta devine n Iapt suveran, dac nu exist copii minori
care s Iie aIectati prin decizia printilor lor cu privire la continuarea cstoriei.
Al treilea ca: reglementeaz o situatie ce se apropie conceptual de ideea divortului remediu,
nepresupunnd culpa unuia dintre soti, ci doar imposibilitatea continurii cstoriei. Desi textul de lege
Iace vorbire de un divort cerut de sotul bolnav, n doctrin si practic se admite c acesta poate Ii cerut si
de sotul sntos, dac nu pe temeiul acestui alineat, atunci invocnd situatia de drept comun si anume
motive temeinice (starea de sntate a celuilalt sot) care vatm raporturile dintre soti si Iac imposibil
continuarea cstoriei.

Din prezentarea Ioarte sumar a acestei reglementari observm nu numai c n cazul actului
juridic al cstoriei principiul mutuum consensus, mutuum dissensus nu este aplicabil, dar si c importanta
acestuia, caracterul lui social, l Iace s depseasc sIera intereselor particulare, vorbindu-se de principiul
stabilittii cstoriei. Acest caracter social este de necontestat si prezent n reglementrile acestei institutii
din toate sistemele de drept, ns msura n care acesta restrictioneaz posibilitatea desIacerii cstoriei si
implicit dreptul persoanei de a dispune cu privire la viata sa Iamilial si privat este diIerit. n conditiile n
care tendinta general a dreptului n Europa este de uniIicare a sistemelor de drept sau cel putin de creare
a unor cadre comune pentru institutiile importante, pentru ca acesta s Iie mai usor aplicabil cettenilor
europeni sau de ctre statele membre ale Consiliului Europei, considerm c studierea diIerentelor
existente ntre principalele sisteme juridice cu privire la acest aspect, ct si a posibilei evolutii a institutiei
n dreptul romn, n conIormitate cu ultimele modiIicri ale izvoarelor materiale ale dreptului cu impact
asupra Iamiliei, prezint o important apreciabil.

1
Si n prezent divortul se pronunt, n toate cazurile, din culpa unuia sau a ambilor soti, desi culpa nu ar mai reprezenta o
conditie sine quo non, cel putin dac interpretm literal textul legal. Trebuie doar s se Iac dovada vtmrii grave care s duc
la imposibilitatea continurii cstoriei.
45
n sistemul de drept german exist o singura cauz, generic, n care se poate pronunta divortul, si
anume eecul cstoriei`. Aceast cauz generic, prevzut n art. 1565 al Codului Civil German este
dezvoltat n articolul urmtor, artndu-se dou situatii n care acest esec se poate constata: 1) dac
divortul este cerut (sau cel putin acceptat) de ambii soti care triesc desprtiti de cel putin un an; 2) dac
divortul este cerut de unul dintre soti, n conditiile n care acestia sunt desprtiti de cel putin 3 ani.
Aceast a doua situatie consacr, n principiu, un drept absolut de a cere divortul, prezumnd ireIragabil
,esecul cstoriei dac separatia n Iapt a depsit 3 ani. Spunem n principiu pentru c exist o rezerv
prevzut de art. 1568 din Codul Civil German care prevede c, chiar dac se ndeplinesc conditiile
pentru a constata esecul cstoriei, divortul nu va Ii pronuntat dac, n mod exceptional, interesele
copiilor rezultati din cstorie se opun acestuia sau dac circumstante exceptionale care l vizeaz pe sotul
ce reIuz divortul impun mentinerea cstoriei. Aceste circumstante sunt interpretate extrem de restrictiv
n practic, cu att mai mult cu ct nu sunt circumstantiate si restrng acest drept absolut de a divorta (n
conditiile precizate) de care vorbeste doctrina germana.
Dreptul italian se dovedeste, probabil sub inIluente socio-religioase, cel mai conservator n acest
domeniu. AstIel, exist dou tipuri mari de divort: imediat si dup separatia n Iapt. Cel imediat se poate
pronunta n patru cazuri: condamnarea unui sot pentru delicte grave comise nainte sau n timpul
cstoriei, obtinerea divortului sau recstorirea, ambele actiuni Icute n strintate si de ctre sotul
neavnd cettenia italian, neconsumarea cstoriei, si n urma schimbrii sexului unuia dintre soti. Dup
cum se poate observa, toate situatiile sunt exceptionale si au mai mult legtur cu etica si Iunctiile
biologice ale institutiei cstoriei dect cu caracterul ei social.
Al doilea tip de divort reglementeaz situatia de drept comun, si anume atunci cnd uniunea
material si spiritual a cstoriei este n asa msur aIectat nct aceasta nu mai poate continua (art. 1 al
Legii din 1 decembrie 1970 care introduce institutia divortului). n prezent, acest divort poate Ii pronuntat
doar n urma separrii de corp ntre cei doi soti, consensual (dar ratiIicat de instant) sau judiciar.
Exist si o durat minim dup care poate Ii cerut, si anume trei ani de la data pronuntrii separatiei
judiciare sau ratiIicrii acordului sotilor asupra separrii. De mentionat c separatia judiciar cerut doar
de unul din soti poate avea dou motive: producerea de Iapte ce Iac intolerabil continuarea coabitrii sau
care prejudiciaz grav educatia copiilor.
Cazurile de divort n dreptul portughez sunt destul de asemntoare celor existente n dreptul
nostru: divortul prin acord si divortul culpabil. DiIerentele vizeaz ntructva conditiile ce trebuie
ndeplinite si autoritatea competent. n cazul divortului prin acord, sotii trebuie s se nteleag nu numai
asupra divortului, ci si asupra altor aspecte ce sunt privite, de obicei, ca cereri accesorii divortului, si
anume: pensia alimentar cuvenit sotului ce se aIl n nevoie, exercitiul autorittii printesti asupra
copiilor minori, atribuirea locuintei. n cazul n care ndeplinesc toate aceste conditii, procedura divortului
prin acord ncepe ca una administrativ, n Iata unei autoritti a Registrului Civil, ,Conservatoria.
Divortul va deveni eIectiv, Ir a se ajunge n Iata instantei, cu exceptia situatiei n care Ministerul Public
consider c acordul sotilor nu protejeaz suIicient interesele minorilor si cnd, pentru a se putea pronunta
divortul, cazul este trimis n Iata tribunalului cantonal. Divortul culpabil va Ii pronuntat n toate celelalte
situatii, dac unul dintre soti l cere, invocnd o violare culpabil a obligatiilor conjugale. n acest caz,
ntreaga procedur se desIsoar n Iata instantei competente.
n Franta, cazurile si procedura divortului au suIerit modiIicri Ioarte importante prin Legea nr.
2004-439 din 26 mai 2004, intrat n vigoare la 1 ianuarie 2005. Prin aceast lege, procedura divortului a
devenit mai putin greoaie, iar cazurile n care acesta se poate obtine nu mai necesit realizarea unor
Iormalitti importante.
Primul caz reglementat este divortul prin consimtmant mutual (art. 230 si 232 din lege). Poate Ii
cerut de ctre cei doi soti mpreun, dac acestia se nteleg att cu privire la desIacerea cstoriei, ct si cu
privire la toate eIectele presupuse de acest act. Spre deosebire de dreptul nostru, norma Irancez nu cere
nici o conditie legat de durata cstoriei sau existenta copiilor minori.
Divortul acceptat este cea de-a doua Iorm de divort (art. 233 si 234 din lege). Poate Ii cerut de
unul sau ambii soti atunci cnd amndoi accept ideea desIacerii cstoriei, urmnd ca celelalte eIecte s
Iie stabilite de instant.
46
Al treilea caz este divortul pentru alterarea definitiv a legturii confugale (art. 237 si 238 din
lege). Acesta poate Ii cerut de oricare dintre soti n cazul ncetrii vietii n comun care dureaz de cel
putin doi ani. Aceasta separare poate Ii doar o separare de Iapt, nu numai una constatat de instant.
Divortul din culp este ultima categorie de divort, putnd Ii cerut cnd exist o violare grav sau
repetat, din partea celuilalt sot, a obligatiilor izvorte din cstorie.
Dup cum se observ, n reglementarea Irancez putem vorbi practic de dou cazuri n care
acordul sotilor cu privire la desIacerea cstoriei este suveran, si anume divortul prin consimtmnt
mutual si divortul acceptat. n ambele situatii, nu exist conditii speciale de ndeplinit pentru un astIel de
divort, Iiind necesar doar acordul sotilor, n prima situatie cu privire la toate eIectele desIacerii cstoriei,
n cea de-a doua doar cu privire la divort. Putem vorbi n dreptul Irancez de o revenire la principiul
mutuum consensus, mutuum dissensus chiar si n materia cstoriei, singura conditie impus Iiind ca
ntelegerea asupra desIacerii acestui act s Iie Icut n Iata unei instante de judecat.

Aceasta tendint de usurare a obtinerii divortului nu a rmas strin legiuitorului nostru. AstIel, n
proiectul Codului Civil, n redactarea sa actual, sunt reglementate cinci cazuri de divort : a) prin acordul
sotilor, la cererea ambilor soti sau a unuia dintre soti acceptat de celalalt sot; b) la cererea unuia dintre
soti care nu mai doreste, indiIerent de motiv, continuarea cstoriei; c) atunci cnd, datorit unor motive
temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vtmate si continuarea cstoriei nu mai este posibil; d) n
urma cererii oricruia dintre soti, dac starea snttii unuia dintre ei Iace imposibil continuarea
cstoriei; e) cnd unul dintre soti a Iost condamnat deIinitiv la o pedeaps privativ de libertate mai mare
de 5 ani (art. 297).
ModiIicri importante exist si cu privire la conditiile care trebuie ndeplinite pentru a putea cere
divortul prin acord. AstIel, sunt nlturate cele dou conditii privind trecerea unei perioade de un an de la
ncheierea cstoriei si inexistenta copiilor minori rezultati din cstorie, ns, la Iel ca n dreptul Irancez,
sotii trebuie s se nteleag asupra rezolvrii celorlalte eIecte ale divortului, respectnd interesele copiilor
minori n conditiile impuse de instant. Dac n termenul de 3 luni acordat de aceasta pentru a se ajunge la
o ntelegere aceasta nu se realizeaz, cererea de divort va Ii respins ca inadmisibil (art. 301 alin. 3).
Divortul din culp si divortul remediu (cazurile de la lit. c si d) nu aduc modiIicri importante
legislatiei existent n prezent, cu exceptia Iaptului c acesta din urm poate Ii obtinut si de sotul sntos,
cu exceptia situatiei n care ar produce consecinte deosebit de grave pentru sotul bolnav, Iiind necesar
mentinerea cstoriei.
Divortul prin cererea unilateral a uneia dintre prti (cazul de la lit. b) si divortul pentru
condamnare deIinitiv a unui sot (cazul de la lit. e) ar putea Ii noutti n legislatia romneasc. Dac
ultimul ar putea avea un corespondent n legea italian (condamnarea unui sot pentru delicte grave comise
nainte sau n timpul cstoriei), divortul la cererea unilaterala a unui sot, indiferent de motiv, asa cum
este Iormulat n art. 303 alin. 1, nu are corespondent n legislatia european studiat. n unele legislatii
europene, singura posibilitate prin care un sot poate obtine divortul, Ir acordul celuilalt si Ir a dovedi
culpa sau imposibilitatea continurii cstoriei, este ulterior unei separatii n Iapt. Conditia aceasta este
nlocuit n propunerea de lege ferenda, n sensul c de la ncheierea cstoriei s Ii trecut cel putin 6 luni.
De asemenea, ca o sanctiune pentru sotul care cere cu usurint (cel putin n aparent) desIacerea
cstoriei n aceast situatie, divortul se va pronunta din culpa sotului reclamant.

Considerm c introducerea acestui caz de divort este cu adevrat novatoare. Dac ceea ce este
nou va Ii si bun pentru societatea si Iamilia romneasca ne poate dovedi doar practica. Faptul c o
institutie att de important precum cstoria este lsat la discretia vointei individuale a prtilor sau,
chiar mai puternic, a uneia dintre prti, poate naste numeroase dispute. ns realitatea relatiilor de Iamilie
ne arat c o mai bun constientizare a importantei acesteia n planul individual se poate realiza prea putin
pe calea msurilor restrictive cu privire la obtinerea divortului. Este putin probabil ca un sot care tine cu
tot dinadinsul la desIacerea cstoriei, acceptnd chiar ideea c divortul se va pronunta din culpa sa, s nu
poat obtine divortul chiar si n conditiile legislatiei actuale. Si, oricum, prin propria voint, se poate
separa n Iapt de cellalt sot, asa c beneIiciul practic al unei astIel de restrictii poate Ii nul. Iar ideea de
47
protectie a intereselor copiilor nu trebuie privit de o manier unilateral, absolutiznd solutia c acestea
ar Ii mai bine protejate dac printii lor vor continua convietuirea. Unui cadru Iamilial ,normal, compus
din printi care convietuiesc ntr-o continu stare conIlictual i-ar putea Ii preIerabil, n multe situatii de
spet, un cadru Iamilial creat de printi divortati si care si exercit pe intervale de timp diIerite dreptul de
a avea relatii personale cu copiii lor.

48
CONSIDERATII $I PROPUNERI DE LECE FEREADA CU PRIVIRE LA
RSPUNDEREA CIVIL DELICTUAL A PRINTILOR PENTRU PRE1UDICIILE
CAUZATE DE COPIII LOR MINORI

Mdlina Baciu
Cristina Paol
auditori de fustitie

I. Sediul materiei

Potrivit prevederilor art. 1000 alin. 2 C. civ. ,tatl i mama, dup moartea brbatului, sunt
responsabili de prefudiciul cau:at de copiii lor minori ce locuiesc cu danii. Se consacr astIel temeiul
juridic al rspunderii civile delictuale a printilor n cazul ndeplinirii (de ctre partea prejudiciat, potrivit
prevederilor art. 1169 C. civ.) a conditiilor rspunderii civile delictuale.
n ceea ce priveste Iormularea textual a art. 1000 alin. 2. C. civ., interpretarea acestuia va Ii n
sensul consacrrii egalittii de tratament juridic ntre brbat si Iemeie, impus de realittile social-
economice, si redat n prevederile principiale ale Consitutiei din 1948, care n art. 16 arat c ,toti
cettenii Republicii Populare Romane, fr deosebire de sex, nationalitate, ras, religie sau grad de
cultur, sunt egali in fata legii. n aceste conditii, prevederile Codului civil, ce statueaz n sensul c
mama copilului va rspunde numai n conditiile decesului brbatului, vor Ii considerate abrogate implicit
prin intrarea n vigoare a Constitutiei. Potrivit prevederilor art. 105 din legea Iundamental, prin
publicarea acesteia n Monitorul OIicial, se desIiinteaz toate dispozitiile din legi, decrete, regulamente si
orice alte dispozitiuni contrare prevederilor Constitutiei. Cu toatea acestea, apare necesitatea evident ca
ntr-o nou reglementare aceast dispozitie s Iie abrogat n mod expres.
Se creeaz astIel Iundamentul juridic pentru aplicarea prevederilor art. 97 alin. 1 din C. Iam.,
potrivit cruia 'ambii printi au aceleai drepturi i obligatii fat de copiii lor minori, fr a deosebi
dup cum acetia sunt din cstorie, din afara cstoriei sau infiati, coroborate n sensul stabilirii unei
rspunderi solidare a ambilor printi cu dispozitiile art. 1003 ce instituie unul dintre cazurile de
solidaritate pasiv legal, n sensul c cei care au cauzat n comun, prin Iapta lor ilicit un prejudiciu,
rspund solidar Iat de victim. Desigur c interpretarea art. 1003 va Ii extensiv, asa nct cauzarea unui
prejudiciu nu semniIic n mod necesar doar exercitarea nemijlocit a ansamblului actelor materiale si
Iaptelor juridice ce au condus n mod direct la cauzarea prejudiciului, conditie sine qua non a rspunderii
civile delictuale, ci si crearea conditiilor psihice Iavorabile svrsirii Iaptei ilicite prin neexercitarea sau
exercitarea necorespunztoare a ndatoririlor printesti.

II. Condi(iile generale ale rspunderii prin(ilor pentru fapta copiilor minori

Angajarea rspunderii civile delictuale a printilor presupune ndeplinirea n persoana copilului
minor a tuturor conditiilor rspunderii civile delictuale, si anume prejudiciul, Iapta ilicit, vinovtia,
precum si legtura de cauzalitate ntre Iapt si prejudiciu. ndeplinirea acestor conditii va Ii constatat de
ctre instanta de judecat, Iiind instituit n sarcina celui ce invoc pretentia n Iata acesteia dovedirea
tuturor acestor elemente, potrivit art. 1169 C. civ, aplicndu-se n domeniul probatoriului exceptia de la
regula instituit de art. 1191 C. civ, n sensul c vor Ii acceptate orice mijloace de prob, Iiind vorba n
acest caz de necesitatea dovedirii unui Iapt juridic civil. Elementul central al probatiunii l reprezint
existenta prejudiciului, conditie sine qua non a rspunderii civile delictuale, cci ,n lipsa unui prejudiciu
nu suntem n prezenta rspunderii civile, Iiind unanim admis regula c nu poate exista rspundere Ir
49
pagub, sens n care aceast conditie privind existenta prejudiciului apare ca Iiind de esenta rspunderii
civile delictuale
1
.
n ceea ce priveste conditia vinovtiei, pentru incidenta rspunderii printilor nu este necesar ca
minorul s Ii actionat cu discernmnt
2
, ntruct n caz contrar s-ar ajunge la situatia n care ratiunea
instituirii acestui tip de rspundere ar disprea, avnd n vedere c starea de minoritate, de regul,
presupune lipsa discernmntului. S-a aIirmat de asemenea, n mod just, c o astIel de solutie ar ncuraja
printii s se sustrag de la exercitarea ndatoririlor tocmai n ipoteza n care aceast lucru este n mod
imperios necesar, accea a minorilor aIlati la o vrst Iraged
3
.
Din perspectiv tehnico-juridic, victima care a dovedit ntrunirea elementelor sus-mentionate
beneIiciaz n sustinerea temeiniciei cererii sale si n vederea angajrii rspunderii printilor de o
prezumtie bazat pe trei elemente
4
:
Iaptul c n exercitarea ndatoririlor printesti au existat abateri, constnd n actiuni sau
inactiuni ilicite;
existenta unei culpe a printilor n privinta acestor abateri;
existenta unei legturi de cauzalitate ntre aceste abateri si Iapta prejudiciabil, n sensul c
neexercitarea ndatoririlor printesti a creat premisele svrsirii Iaptei ilicite.
Prin instituirea acestei prezumtii simple de ctre lege, printii copiilor minori urmeaz a rspunde
n conditiile n care nu pot rsturna aceast prezumtie potrivit prevederilor art. 1000 alin. 2 teza a doua, si
anume dac dovedesc c Iaptul cauzator de prejudicii nu a putut Ii mpiedicat de ctre acestia. n ceea ce
priveste continutul prezumtiilor mentionate, n literatura de specialitate si n practica judiciar au Iost
exprimate mai multe opinii reIeritoare la temeiul rspunderii printilor.
A. Fundamentarea rspunderii printilor pe obligatia de supraveghere asupra copiilor lor minori.
Printr-o decizie de practic judiciar
5
, s-a statuat c examinarea scuzelor invocate de ctre printe, spre a
Ii aprati de daune este lsat la aprecierea judectorului Iondului, si este Ir ndoial c absenta
involuntar si neprevzut a printelui n momentul svrsirii Iaptei reprezint o scuz destul de
ndestultoare pentru a-l pune la adpost de orice rspundere, pe ct timp nu se poate imputa printelui
vreo greseal, neglijent sau neprevedere din parte-i care s Ii precedat actiunea copilului. Aceast decizie
consacr practic Iundamentarea rspunderii printilor pe obligatia de supraveghere
6
.
B. n Iundamentarea rspunderii printilor exist si o a doua opinie
7
, n care se apreciaz c
prezumtia de culp a printilor are un continut mai larg, Iapta lor constnd n nendeplinirea sau
ndeplinirea necorespunztoare a obligatiei de supraveghere precum si a obligatiei de crestere a minorului.
AstIel, n conIormitate cu art. 101 alin. 2 C. Iam., printii ,sunt obligati s creasc copilul, ingrifind de
sntatea i de:voltarea lui fi:ic, de educarea, invttura i pregtirea profesional a acestuia.
Aceast opinie nu si-a gsit consacrarea n practica judiciar dect n mod izolat
8
.

1
Gh. Vintil, C. Furtun, Daune morale.Studiu de doctrin i furisprudent, Buc., 1999, p. 245.
2
C. Sttescu, C. Brsan, Drept civil, Teoria general a obligatiilor, Ed. All, Buc., 1997, p. 214.
3
T.S., dec. nr. 296 din 27 martie 1962, n Culegere de deci:ii a Tribunalului Suprem pe anul 1962, p.147; dec. nr.
160 din 24 ianuarie 1973 a T.S., n Culegere de deci:ii a Tribunalului Suprem pe anul 1973, p. 173.
4
C. Toader., R. Popescu, M. Nicolae, B. Dumitrache, Institutii de drept civil. Curs selectiv pentru licent, Ed. Press
Mihaela, Buc., 2000, p. 264.
5
Dec. din 18 ianuarie 1890 a Trib. Teleorman, n C. Hamangiu, N. Georgean, Codul Civil adnotat, vol. II, Ed.
Librriei Universala, Alcalay & Co, p. 506-507.
6
n acelasi sens, Plenul T.S., dec. de ndrumare nr. 6/1973, n Colectie de deci:ii pe anul 1973, p. 52, n care se
motiveaz c ,dac s-a exercitat o supraveghere corespunztoare, printii vor rspunde, T.S., dec. nr. 296/1962, n
Colectie de deci:ii pe anul 1962, Trib. Neamt, dec. penal nr. 15/1970, n R.R.D nr. 7/1970.
7
I. Rosetti Blnescu, Al. Bicoianu, Tratat de drept civil roman, Ed. National, Buc., 1929, p. 754, Eugen A.
Barasch, Ion Nestor, Savelly Zilberstein, Ocrotirea printeasc, Ed. StiintiIic, Buc., 1960, p. 155-156, R. Petrescu,
Examen al practicii fudiciare privind continutul pre:umtiei de culp a printilor pentru prefudiciul cau:at de copiii
lor minori, n R.R.D., nr. 6/1981, p. 62.
8
T.S., sectia penal, dec. nr. 2154/1983, n R.R.D. nr. 7/1984, p. 65.
50
C. Fundamentarea rspunderii printilor pe obligatia de educare a copilului minor. Aceast opinie
este concordant cu prevederile art. 101 din C. Iam., potrivit cruia ambilor printi le revine obligatia de
crestere a copilului, ngrijind de sntatea si dezvoltarea lui Iizic, de educarea, nvttura si pregtirea
proIesional a acestuia
9
. De altIel, si practica judiciar mai recent s-a ndreptat n acelasi sens
10
.
Se observ din analizarea continutului eIectelor ntemeierii rspunderii printilor pe obligatia de
educare a copilului minor Iaptul c n aceste conditii devine practic de nenlturat prezumtia instituit de
lege n art. 1000 alin. ultim, ntruct, ntr-o asemenea situatie, printii ar trebui s dovedeasc exercitarea
ireprosabil a tuturor ndatoririlor printesti, probatiune apt a nltura prezumtia de culp instituit n
sarcina acestora. Cu alte cuvinte, ceea ce trebuie dovedit este lipsa legturii de cauzalitate dintre Iapta
ilicit comis si exercitarea ndatoririlor printesti de ctre minor. O astIel de prezumtie de culp prezint
unele aspecte inechitabile, greu de justiIicat n conditiile Iundamentrii rspunderii pe obligatia de
educare, ntruct exist situatii, pe care le voi relua n cele ce urmeaz, cnd unul dintre printi s-a aIlat n
imposibilitatea de-a exercita ndatoririle printesti, din motive neimputabile acestuia. n aceste conditii, se
pune problema dac ndeplinirea obligatiei de educare reprezint o sarcin a Iiecrui printe n spiritul si
litera art. 101 din C. Iam, chiar si n conditiile separrii n Iapt sau chiar a divortului, sau urmeaz a Ii
analizat n Iunctie de circumstantele concrete ale spetei? n conditiile analizrii rspunderii printilor pe
temeiul obligatiei de educare, este evident c vor rspunde ambii printi n mod solidar, ntruct acestora
le revine obligatia ca n exercitarea ndatoririlor printesti s asigure educarea minorului, asa nct acesta
s nu svrseasc Iapte ilicite prejudiciabile.
Avnd n vedere Iaptul c art. 1000 alin. 1 permite printilor s probeze mprejurarea c nu au
putut mpiedica Iaptul prejudiciabil, dovad care, pe temeiul obligatiei de educare, este practic iluzorie
11
,
ntruct a proba exercitarea constant a ndatoririlor printesti este imposibil avnd n vedere continutul
bogat si complex ce se atribuie notiunii de educare, metinerea acestei dispozitii nu si mai gseste
justiIicarea n contextul actual. O posibilitate de rsturnare a prezumtiei instituite n privinta printilor
lipsit de eIecte practice, situat numai la nivel principial, Ir aplicabilitate eIectiv este inutil.
ntr-o viitoare reglementare, tinnd seama de contextul social inechitabil al rspunderii unui
printe care si-a exercitat ndatoririle printesti n raport cu cellalt printe, a crui atitudine nu a Iost
suIicient de corespunztoare standardelor morale pe care le implic notiunea de educare, s-ar impune
consacrarea drept temei al rspunderii a ideii de garantie Iat de terti a printilor. O astIel de propunere
rspunde unor considerente de echitate si Iat de tertul care suport prejudiciul cauzat de ctre minor, n
beneIiciul cruia este prevzut solidaritatea de la art. 1003 C. civ., si n acelasi timp si Iat de printele
care si-a exercitat corespunztor ndatoririle printesti.

9
Reglementarea ocrotirii printesti se bazeaz pe principiul potrivit cruia printii trebuie s-si exercite drepturile si
s-si ndeplineasc ndatoririle printesti numai n interesul copilului, pe primul plan situndu-se ndatoririle
printesti, drepturile Iiind recunoscute n vedere ndeplinirii ndatoririlor. n acest sens, I. Filipescu, A. Filipescu,
Tratat de dreptul familiei, Ed. All Beck, Buc., 2002, p. 545. Acelasi autor arat c notiunea de interes al copilului
include un interes superior obstesc, educarea acestuia vizeaz scopul de a-l Iace Iolositor societtii. Art. 44 din
Constitutie consacr dreptul si obligatia ambilor printi de a asigura cresterea, educarea si ngrijirea minorilor,
aprecierea interesului acestuia Icndu-se n limitele dispozitiilor legale, iar nu n aIara acestora si a regulilor de
convietuire social.
10
T.S. n complet de 7 judectori, dec. nr. 7/1994, n R.R.D. nr. 7/1994, p. 57; T.S., sectia penal, dec. nr.
2465/1978, n R.R.D. nr. 11/1979, n complet de 7 judectori, dec. nr. 1828/1980 n R.R.D. nr. 18/1980, sectia
penal, dec. nr. 2154/1983 n Culegere de deci:ii 1983, p. 262, sectia civil, dec. nr. 431/1985 n R.R.D. nr. 1/1986,
dec. nr. 519/1988, n R.R.D. nr. 9/1988. La acestea se adaug si dec. pen. nr. 1777 din 9 august 1976 a T.S.,
nepublicat, citat n C. Sttescu, C. Brsan, op.cit., p. 201, potrivit creia rspunderea printilor pentru faptele
cau:atoare de prefudicii ale copiilor lor minori se ba:ea: pe o pre:umtie de culp, constand intr-o lips nu numai
de supraveghere, ci i de educatie, astfel incat fudectorul trebuie s verifice i s examine:e rspunderea printilor
minorului re:ultat din deficientele in educatia copilului lor, care le-ar fi imputabile`.
11
C. Toader., R. Popescu, M. Nicolae, B. Dumitrache, op.cit., p. 265.
51
ntr-o decizie a Curtii de Apel Craiova
12
n care s-a apreciat initial c temeiul rspunderii
printilor const n nendeplinirea obligatiei de-a creste copilul, ce cuprinde ndatoriri de educare,
nvttur si supraveghere, de paz exercitat asupra activittii acestuia, se adaug Iaptul c rspunderea
printilor decurge din nssi calitatea de printe, iar ca Iundament este ideea unei garantii generale Iat de
terti, care s implice solidaritatea dintre printi si copii minori pentru obligatiile nscute pe seama
minorilor. Hotrrea pronuntat n cauz sugereaz ntemeierea rspunderii speciale a printilor pe
obligatia general a garantiei Iat de terti
Adoptarea teoriei rspunderii obiective ,are n vedere o protectie mai sigur a victimei,
concomitent cu instituirea unei rspunderi eIective si prompte a printelui; se realizeaz astIel rolul
educativ al legii care nu poate Ii compatibil, n nici un caz cu transIerul consecintelor Iaptei ilicite a
copilului minor asupra printilor, crora, adeseori, nu li se poate reprosa nici o greseal, Iiind doar ntr-o
culp prezumat, aparent si injust retinut n sarcina lor
13
. De asemenea, un alt autor
14
propune de lege
Ierenda ca rspunderea printilor s se Iundamenteze ,pe ideea unei adevrate garantii generale Iat de
terti, implicnd solidaritatea dintre printi si copilul minor, pe care legea o instituie pentru toate obligatiile
nscute n persoana minorului, ca urmare a Iaptelor ilicite svrsite de acesta. n opinia aceluiasi autor,
aceast viitoare reglementare ar putea Ii nsotit si de instituirea unui sistem de asigurri de rspundere
civil pentru prejudiciile cauzate n acest mod.
Mai mult dect att, printele care si-a exercitat n mod corespunztor ndatoririle printesti ar
trebui s beneIicieze la rndul su de posibilitatea juridic de-a se regresa mpotriva celui responsabil
moral de producerea prejudiciului. AstIel, solidaritatea ar trebui s reprezinte o garantie n Iavoarea
tertului, ns n ceea ce priveste raporturile dintre printi, n special n ipoteza n care nu exist o
comunitate de locuint, acestia s rspund n mod proportional, n Iunctie de culpa Iiecruia. n privinta
acestui regres ar trebui instituit un temei legal, sau n lipsa acestuia s-ar putea Iundamenta pe obligatia de
educare, interpretat n conditiile echittii. Obligatia de educare a Iiecrui printe ar reprezenta astIel un
temei juridic subsidiar ideii de garantie, de protectie a intereselor tertilor prejudiciati.

III. Condi(ia special a comunit(ii de locuin(

Din interpretarea literal a prevederilor art. 1000 alin. 2 C. civ., rezult c printii rspund pentru
Iaptele prejudiciabile ale copiilor minori ce locuiesc mpreun cu acestia. Potrivit art. 100 alin. 1 din C.
Iam, copilul minor locuieste mpreun cu printii si , iar potrivit art. 14 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954,
domiciliul minorului este la printii si sau la acela dintre printi la care locuieste n mod statornic. n
lumina prevederilor Decretului nr. 31/1954, rezult c, n Iunctie de modul de stabilire, domiciliul poate Ii
cel de drept comun, avnd n principiu, drept titular persoana cu capacitate deplin de exercitiu si
domiciliul legal, n cazul minorului care nu are capacitate deplin de exercitiu, acesta probndu-se prin
domiciliul de drept comun al persoanei care asigur ocrotirea. Minorul care a mplinit vrsta de 14 ani si
poate proba domiciliul legal cu cartea de identitate, sau, dac este necesar se poate Iolosi si hotrrea
judectoreasc de ncredintare sau rencredintare a minorului
15
.
Potrivit alin. 2 al art. 14 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele Iizice si juridice,
domiciliul copilului ncredintat de ctre instanta judectoreasc unei terte persoane rmne la printii si,
iar n ipoteza n care acestia au domicilii separate si nu se nteleg la care din ei va avea domiciliul copilul,
va decide instanta. Aceleasi prevederi se regsesc si n Legea nr. 105/1996 privind evidenta populatiei si
cartea de identitate, respectiv n art. 25 alin. 2, precum si n dispozitiile art. 100 C. Iam. Aceast conditie
special a locuintei minorului se va aprecia n concret, dup criteriile stabilite mai sus, asa nct nu va

12
Dec. nr. 8343/1999 a Sectiei Civile a Curtii de Apel Craiova.
13
L. Pop, Drept civil roman. Teoria general a obligatiilor, Ed. Lumina Lex, 2000, p. 243.
14
C. Sttescu, op. cit, p. 73-74.
15
G. Boroi, Drept civil. Partea general. Persoanele, Ed. All Beck, Buc., 2001, p. 242-243.
52
prezenta relevant mprejurarea c, n momentul svrsirii Iaptei prejudiciabile, minorul avea n Iapt o
alt locuint
16
.
n ceea ce priveste conditia comunittii de locuint, unele aspecte inechitabile apar n situatia n
care, din diverse cauze, printii minorului nu mai au locuint comun la data svrsirii de ctre acesta a
Iaptei ilicite prejudiciabile, asa nct acestea urmeaz a Ii analizate pe larg n cele ce urmeaz:

1. Rspunderea prinjilor n caz de desfacere a cstoriei
n caz de divort, instanta judectoreasc este obligat, chiar dac nu exist o cerere expres n
acest sens, s se pronunte prin hotrrea de divort si asupra ncredintrii copiilor minori, dac nu exist o
ntelegere a printilor n acest sens, situatie n care aceast ntelegere va Ii ncuviintat, tinndu-se seama
de interesele copiilor minori
17
. n cazul n care copilul a Iost ncredintat unuia dintre printi, acesta
exercit drepturile si ndatoririle printesti cu privire la persoana copilului, potrivit dispozitiilor art. 43
alin. 1 din C. Iam. Cellalt printe pstreaz dreptul de-a avea legturi personale cu copilul, precum si de-
a veghea la cresterea, educarea, nvttura si pregtirea lui proIesional (art. 43 alin. 3 C.Iam)
18
.
O situatie special, care a primit solutionri deosebite din partea literaturii de specialitate si a
practicii judectoresti o reprezint aceea n care minorul a svrsit Iapta ilicit n timp ce se aIla n Iapt la
locuinta printelui cruia nu-i Iusese ncredintat prin hotrre judectoreasc.
Potrivit opiniei exprimate n literatur
19
, n cazul art. 1000 alin. 2 C. civ., rspunderea pentru Iapta
ilicit prejudiciabil trebuie s revin numai printelui cruia minorul i-a Iost ncredintat spre crestere si
educare, ntruct locuinta acestuia a Iost stabilit prin hotrre judectoreasc la acest din urm printe,
iar, pe de alt parte din interpretarea art. 1000 alin. 2 C. civ. rezult necesitatea ndeplinirii comunittii de
locuint, legiuitorul avnd n vedere locuinta de drept a minorului.
n ceea ce priveste printele la care minorul se aIla n Iapt la data svrsirii Iaptei prejudiciabile,
acesta va rspunde numai n conditiile n care sunt ndeplinite cerintele rspunderii pentru Iapta proprie.
Fiind ntemeiat n mod exculsiv pe conditia comunittii de locuint, aceast opinie nu tine seama de
inechittile generate de aceast situatie, n special n ipoteza n care rspunderea printilor este ntemeiat
pe obligatia de educare a copilului minor, iar potrivit art. 43 alin. 3 din C. Iam, si printelui cruia copilul
nu i-a Iost ncredintat spre crestere si educare i incumb obligatia de-a veghea n continuare la educarea
acestuia. n caz contrar, potrivit acestei opinii, s-ar crea un regim juridic diIerentiat ntre cei doi printi n
conditiile n care amndurora le incumb aceast obligatie de crestere si educare a copilului minor. AstIel,
n privinta printelui cruia copilul i-a Iost ncredintat opereaz prezumtia de rspundere instituit n
Iavoarea persoanei prejudiciate, pe cnd rspunderea celuilalt printe este ntemeiat pe dispozitiile art.
998-999 C. civ, dac o greseal i poate Ii imputat. Aceast opinie prezint inconveniente si n ceea ce
priveste persoana prejudiciat prin svrsirea Iaptei ilicte, ntruct aceasta nu ar mai putea beneIicia de
solidaritatea instituit de art. 1003 C. civ., care asigur un mod mai eIicient de asigurare a reparrii
prejudiciului.

16
Plenul T.S., dec. de ndrumare nr. 6 din 17 noiembrie 1973, n care se arat c simplul Iapt c la data svrsirii
Iaptei ilicite printii nu mai aveau posibilitatea material de a exercita supravegherea legal, deoarece minorul
prsise locuinta nu este suIicient pentru a nltura rspunderea printilor prevzut de art. 1000 alin. 2 C. civ.
17
T.S., decizie de ndrumare nr. 10 din 13 noiembrie 1969, n Culegere de deci:ii pe anul 1970, p. 48; T.S., dec.
civ. nr. 1465 din 20 octombrie 1962; Trib. Buc., dec. civ. nr. 2/190, n ,Dreptul nr. 2/1990, p. 80, n sensul c
interesul minorului este criteriul ncredintrii acestuia.
18
T.S., decizie de ndrumare nr. 20 din 5 noiembrie 1964, n J.N. nr. 11, 1964, p. 130-132; Trib. Galati, dec. civ. nr.
1079 din 29 august 1963, n J. N. nr. 5, 1964, p. 164; I. Albu, Dreptul printelui cruia nu i s-a incredintat copilul
de-a avea cu acesta legturi personale, n R.R.D. nr. 2, 1988, p. 28.
19
E.A. Barasch, Ion Nestor, Savelly Zilberstein, Ocrotirea printeasc, Ed. StiintiIic, Buc., 1960, p. 159, unde se
arat c ceea ce intereseaz pentru determinarea printelui cruia i revine rspunderea civil prevzut de art. 1000
alin. 2 C. civ. este nu locuinta n Iapt, ci locuinta n drept a minorului.
53
Potrivit opiniei exprimate n practica judiciar
20
, n ipoteza n care printii sunt divortati, minorul
Iiind ncredintat spre crestere si educare unuia dintre acestia, printele cruia minorul i-a Iost ncredintat
nu rspunde de daunele cauzate de acesta n timp ce se aIla la cellalt sot, dac acesta din urm a luat
minorul spre crestere si educare. n temeiul dispozitiilor art. 1000 alin. 2 C. civ., cel care va avea calitate
procesual pasiv n litigiul intentat de persoana prejudiciat este printele la care minorul se aIla n Iapt
la data svrsirii Iaptei ilicite cauzatoare de prejudicii. Aceast teorie extrapoleaz interpretarea notiunii
de ,locuint prevzut de art. 1000 alin. 2 C. civ si la locuinta pe care minorul o avea n Iapt la data
svrsirii Iaptei ilicite. Nici aceast interpretare nu este nesusceptibil de critic, ntruct si n aceast
ipotez se Iace diIerentierea ntre printii minorului din punctul de vedere al rspunderii acestora, pe baza
aceluiasi criteriu al comunittii de locuint, Ir a se tine seama de obligatia ambilor printi n sensul
contributiei acestora la pregtirea unei baze corespunztoare a minorului pentru a asigura educarea
acestuia n spiritul reponsabilizrii sale civice. De asemenea, este lipsit de eIect solidaritatea instituit de
ctre legiuitor n art. 1003 C. civ. n Iavoarea persoanei prejudiciate de svrsirea Iaptei ilicte de ctre
minor. Avnd n vedere considerente de echitate, ulterior, practica judectoreasc a stabilit c, n
asemenea situatii rspunderea revine ambilor printi, att celui cruia minorul i-a Iost ncredintat, ct si
celui la care minorul s-a aIlat n Iapt
21
. Aceast solutie este n concordant si cu ratiunea avut n vedere
de legiuitor prin textul art. 1000 alin. 2 C. civ, respectnd si prevederile art. 43 alin. 3 C. Iam, asigurnd
totodat persoanei prejudiciate o garantie suplimentar n vederea reparrii integrale a prejudiciului
cauzat. Temeiul acestei rspunderi este reprezentat de obligatia printilor de educare a copilului minor; n
acest sens, Tribunalul Bucuresti, sectia a II-a penal
22
, a decis c rspunderea revine ambilor printi, n
cazul printelui cruia nu i-a Iost ncredintat minorul, acesta ar decurge din calitatea de printe, n temeiul
creia, att nainte de divort, ct si dup aceea, avea obligatia, pe care nu si-a ndeplinit-o, de a asigura
Iiului su o educatie corespunztoare.
n ceea ce priveste Iundamentarea acestei rspunderi pe obligatia de educare a copilului minor,
aceasta prezint unele inconveniente n ipoteza n care unul dintre printi nu si-a putut exercita
ndatoririle printesti din motive independente de culpa lui. Spre exemplu, n ipoteza n care un printe
este detasat pentru interese de serviciu, lucrnd n alt localitate dect cea n care copilul si are domiciliul
sau n aIara granitelor trii, posibilittile sale de-a stabili o legtur aIectiv cu minorul Iiind reduse sau
chiar inexistente. Mai mult dect att, n situatia n care unul dintre printi nu si-a putut exercita acest
drept de-a avea legturi personale cu minorul din culpa celuilalt printe, care l-a lipsit de posibilitatea de-
a contribui la educarea minorului, ar prea inechitabil obligarea acestuia la plata despgubirilor pentru
prejudiul cauzat de minorul cu care nu a putut stabili un contact personal. Aceast obligatie impus
printelui, n contextul n care culpa sa n exercitarea ndatoririlor printesti este minim sau chiar
inexistent este perceput de ctre acesta si de ctre societate ca o sanctiune ndreptat mpotriva acestuia.
Pentru aceste motive, ar prezenta interes nlocuirea Iundamentului rspunderii civile delictuale a
printelui, din obligatia acestuia de crestere si educare a minorului n aceea a rspunderii bazate pe ideea
de garantie obiectiv, de rspundere pentru prejudiciile cauzate de minori n mod invariabil Iat de
exercitarea de ctre acesta a ndatoririlor printesti, cel putin n ceea ce priveste obligatia de-a rspunde
Iat de persoana prejudiciat. n ceea ce priveste imposibilitatea, din orice mprejurare, a unuia dintre
printi de a-si exercita ndatoririle printesti, aceast situatie trebuie apreciat, cu toat seriozitatea de
ctre instanta de judecat, pentru a nu constitui un pretext care s duc la nlturarea unui printe de la
obligatia de-a restitui celuilat printe suma de bani de care a Iost lipsit ca eIect al solidarittii instituite de

20
T.S., sectia penal, dec. nr. 483 din 28 ianuarie 1970, n Culegere de deci:ii pe anul 1970, p. 454; dec. penal nr.
1916/1971 a T.S., n R.R.D., 12/1971, p. 156, potrivit creia calitatea de persoan responsabil civilmente o are
numai acela dintre printi cruia minorul i-a Iost ncredintat spre crestere si educare si la care acesta locuieste. Ori
de cte ori exercitarea n Iapt a drepturilor printesti de ctre printele cruia nu i-a Iost ncredintat minorul si
locuinta minorului au un caracter de durat, nerezumndu-se la o simpl vizit, acest printe este tinut s rspund n
temeiul art. 1000 alin. 2 C. civ. - C. Sttescu, C. Brsan, op.cit., p. 220.
21
T.S., sectia penal, dec. nr. 2154/1983, n R.R.D. nr. 7/1984, p. 65; T.S., sectia civil, dec. nr. 693/1988, n R.R.D.
nr. 1/1989, p. 71.
22
Dec. pen. nr. 393/1991, n Culegere de practic fudicar pe anul 1991, p. 201.
54
art. 1003 C. civ. n situatia n care s-ar recunoaste unuia dintre printi posibilitatea de-a se regresa
mpotriva celuilalt, care prin atitudinea sa necorespunztoare s-ar Iace vinovat de svrsirea Iaptei ilicite,
instanta ar trebui s administreze orice probe necesare, inclusiv prezumtii simple, care s conduc la
stabilirea corect a situatiei de Iapt. Desigur c problema este delicat, ns chiar pentru aceast ratiune se
impune analizarea strict a modului n care Iiecare dintre printi si-a ndeplinit obligatia de educare a
minorului.
n ceea ce priveste comunitatea de locuint dintre cea a minorului si a printelui cruia minorul i
este ncredintat spre crestere si educare, ntemeiat pe dispozitiile art. 1000 alin. 2 C. civ., se pune
problema rspunderii printilor n ipoteza n care minorul svrseste Iapta prejudiciabil n timp ce
locuieste cu printele cruia i-a Iost ncredintat prin hotrre judectoreasc. n aceast situatie, avnd n
vedere actuala reglementare, ar urma s rspund doar printele la care minorul locuieste, or, simpla
nendeplinire a acestei conditii duce la exonerarea de rspundere a printelui cruia minorul nu i-a Iost
ncredintat sau la care acesta nu locuieste, nici mcar n Iapt. Dup cum se poate observa, reglementarea
actual este de natur s genereze proIunde inechitti cu privire la rspunderea printilor, att n cazul
Iundamentrii acestui tip de rspundere pe obligatia de crestere si educare, ct si n ipoteza Iundamentrii
rspunderii prevzute de art. 1000 alin. 2 pe garantia printilor pentru Iaptele prejudiciabile svrsite de
ctre copiii lor minori. O asemenea consecint injust duce la realizarea impunittii pentru printele la
care minorul nu a locuit nici n Iapt, ori, ratiunea legiuitorului n reglementarea rspunderii civile
delictuale a printilor o reprezint tocmai responsabilizarea acestora n sensul adoptrii unei conduite
corespunztoare Iat de copii minori ai acestora, si nu vizeaz exonerarea acestora de rspundere odat cu
ncredintarea minorului celuilalt printe. Tribunalul Suprem s-a pronuntat n decizia civil nr. 1830 din 19
noiembrie 1981
23
n sensul c dreptul de-a avea legturi personale cu copilul minor al printelui cruia
minorul nu i-a Iost ncredintat spre crestere si educare trebuie exercitat n asa Iel nct s nu aib o
inIluent negativ asupra cresterii copilului. De aici rezult ideea rspunderii civile delictuale si a acestui
printe, ntruct altIel s-ar eluda prevederile art. 43 alin. 3 C. Iam.
n aceeasi ordine de idei, aspecte inechitabile ale necesittii ndeplinirii comunittii de locuint
apar si n ipoteza n care printii minorului divorteaz, copilul Iiind ncredintat unuia dintre ei, iar la scurt
timp dup rmnerea deIinitiv si irevocabil a hotrrii de divort, minorul svrseste Iapta ilicit
cauzatoare de prejudicii. n aceast situatie, ar urma s Iie nlturat rspunderea printelui cruia nu i-a
Iost ncredintat copilul, prin simpla mprejurare a momentului svrsirii Iaptei, desi acesta si-a exercitat o
perioad ndelungat de timp inIluenta sa asupra minorului. Trebuie avut n vedere si Iaptul c, de regul,
minorul este ncredintat printelui care este cel mai n msur s-i asigure o educatie corespunztoare. n
aceste conditii, obligarea numai a acestui printe la plata despgubirilor pentru prejudiciul cauzat apare cu
att mai inechitabil, din moment ce prin hotrrea judectoreasc de ncredintare s-a stabilit c acest
printe ndeplineste conditiile corespunztoare ncredintrii minorului.
Pentru aceste considerente, ntr-o viitoare reglementare conditia comunittii de locuint ar trebui
nlturat, unicul temei n vederea angajrii rspunderii civile delictuale potrivit art. 1000 alin. 2 Iiind
reprezentat de calitatea de printe a celui ce urmeaz a Ii tinut s rspund.

2. Rspunderea prinjilor desprjiji n fapt
Pe lng ipoteza desIacerii cstoriei, caz n care legiuitorul a prevzut modul n care se stabileste
domiciliul minorului, n considerarea interesului exclusiv al acestuia, precum si modul de exercitare a
drepturilor si ndatoririlor printesti, n ipoteza n care printii minorului sunt desprtiti n Iapt, desi nu
este consacrat expressis verbis o astIel de situatie, locuinta copilului minor va Ii stabilit pe cale de
ntelegere ntre acestia sau, n caz contrar, se pot adresa instantei de judecat n vederea stabilirii
domiciliului minorului.
Rezult astIel c, si ntr-o astIel de ipotez, locuinta minorului se va aIla la unul dintre printi, asa
nct, de lege lata, svrsirea de ctre minor a Iaptei ilicite prejudiciabile n timp ce se aIla la unul dintre

23
n Culegere de deci:ii pe anul 1981, p. 171; n acelasi sens, T.S., dec. civ. nr. 907 din 11 iulie 1983, n R.R.D. nr.
7/1984, p. 61.
55
printi va atrage rspunderea civil delictual a acestuia pe temeiul art. 1000 alin. 2 C. civ. n privinta
celuilalt printe, rspunderea acestuia va putea Ii angajat n conditiile rspunderii civile delictuale pentru
Iapta proprie, Iiind necesar dovedirea de ctre persoana prejudiciat a tuturor conditiilor impuse de
prevederile art. 998-999 C. civ
24
. Aspectele inechitabile iminente adoptrii unei asemenea solutii sunt
aceleasi ca si n ipoteza rspunderii civile delictuale a printilor divortati. Acestea sunt cu mult mai
evidente n situatia n care domiciliul minorului nu este stabilit n mod legal de ctre instanta de judecat,
Iiind rezultatul ntelegerii intervenite ntre printi, n conditiile n care ambilor printi le incumb
obligatia de educare a minorului.
Conditia comunittii de locuint ntre minor si printele chemat s rspund civil a Iost impus de
ctre legiuitor avndu-se n vedere Iaptul c temeiul rspunderii era reprezentat de obligatia de
supraveghere
25
, or, cel ce avea aceast obligatie era acel printe care locuia cu minorul, existnd o
prezumtie simpl de existent a unui contact permanent si nemijlocit cu minorul n cauz. n contextul
ntemeierii rspunderii pe obligatia de educare sau chiar pe aceea de garantie Iat de tertii prejudiciati,
aceast conditie a comunittii de locuint devine un impediment n stabilirea rspunderii ambilor printi,
Iiind generatoare de consecinte inechitabile, ntruct n situatii egale, ntemeiate pe necesitatea ndeplinirii
acelorasi obligatii, si tratamentul juridic ar trebui s nu Iie diIerentiat. Este consacrarea principiului
egalittii n drepturi prevzut de art. 16 alin. 1 si 2 din Constitutie, potrivit cruia violarea principiului
nediscriminrii exist atunci cnd se aplic tratament diIerentiat unor cazuri egale, Ir s existe o
motivare obiectiv si rezonabil.

. Rspunderea prinjilor din afara cstoriei
Potrivit art. 63 din C. Iam., copilul din aIara cstoriei, a crui Iiliatie a Iost stabilit prin hotrre
judectoreasc, are Iat de printe si rudele acestuia aceeasi situatie ca si cea legal a unui copil din
cstorie. Actiunea n stabilirea paternittii copilului din aIara cstoriei are ca obiect determinarea pe
calea justitiei a legturii de Iiliatie dintre copilul din aIara cstoriei si tatl su
26
. n cazul desIacerii
adoptiei se recunoaste si dreptul acestui minor de-a introduce actiunea, ntruct, drept eIect al desIacerii
adoptiei, copilul din aIara cstoriei nu ar mai avea o situatie asemntoare cu cel din cstorie
27
.
n privinta ncredintrii copilului din aIara cstoriei care si-a stabilit Iiliatia Iat de ambii printi,
precum si n privinta contributiei printilor la cheltuielile de crestere, educare, nvttur si pregtire
proIesional a minorului, se aplic prin asemnare dispozitiile din materia divortului, respectiv
prevederile art. 42-44 si 65 din C. Iam. Acest regim juridic este determinat de principiul asimilrii si
egalittii n drepturi a copilului din aIara cstoriei cu cel din cstorie.
Rezult c n aceast situatie, printele Iat de care minorul si-a stabilit Iiliatia va rspunde pentru
Iaptele ilicite svrsite de acesta, dup rmnerea deIinitiv si irevocabil a hotrrii de stabilire a
paternittii. Dac minorul ar svrsi Iapta ilicit la scurt timp dup rmnerea irevocabil a hotrrii
mentionate, se pune problema n ce msur mai poate Ii angajat rspunderea civil a printelui, din
moment ce acesta nu a avut posibilitatea de-a si exercita dreptul si obligatia de-a avea legturi personale
cu minorul, de-a asigura educarea corespunztoare a acestuia. n ceea ce priveste posibilitatea acestuia de-
a rsturna prezumtia ce opereaz n Iavoarea persoanei prejudicate, printele Iat de care minorul si-a
stabilit Iiliatia s-ar putea apra, aIirmnd c nu a avut posibilitatea de-a asigura educarea minorului, asa
nct o culp n exercitarea ndatoririlor printesti nu i s-ar putea imputa. S-ar impune analizarea bunei
credinte a printelui, care nu a cunoscut Iaptul nasterii copilului, precum si Iaptul c acesta este ntr-
adevr copilul su. Pe de alt parte, n anumite situatii, s-ar putea sustine Iaptul c lipsa de diligent a

24
Pentru a putea Ii angajat rspunderea civil delictual pentru Iapta proprie, este necesar ndeplinirea cumulativ
a conditiilor privind existenta prejudiciului, conditie sine qua non a rspunderii civile delictuale, existenta Iaptei
ilicte, a vinovtiei precum si a legturii de cauzalitate dintre Iapta ilicit si producerea prejudiciului.
25
Plenul T.S., dec. de ndrumare nr. 6/1973, n Colectie de deci:ii pe anul 1973, p. 52; T.S., dec. nr. 296/1962, n
Colectie de deci:ii pe anul 1962; Trib. Neamt, dec. pen. nr. 15/1970, n R.R.D. nr. 7/1970.
26
I.P. Filipescu, A.I. Filipescu, op.cit., p. 362-363.
27
A. Agache, I. Broscoi, Admisibilitatea actiunii in stabilirea paternittii dup ce a avut loc infierea copilului, n
J.N. nr. 4, 1965, p. 92-96.
56
printelui, care nu si-a stabilit paternitatea Iat de copilul su reprezint prin sine o culp n asumarea
ndatoririlor printesti. Este ipoteza aceluia care, desi a cunoscut paternitatea sa Iat de minor, a reIuzat
s-si asume exercitarea ndatoririlor printesti, calitatea sa de printe Iiind stabilit pe calea actiunii n
justitie, iar nu prin recunoastere.
Trebuie avut n vedere si eIectul declarativ al hotrrii judectoresti, ntruct actiunea n stabilirea
paternittii produce eIecte retroactive pn la data nasterii copilului. Situatia este aceeasi si n cazul
recunoasterii de paternitate
28
sau de maternitate, actul recunoasterii Iiind un act declarativ de Iiliatie. n
aceste conditii, printele Iat de care minorul si-a stabilit Iiliatia sau care a Iost recunoscut n conditiile
art. 57 alin. 1 din C. Iam, trebuie s rspund si pentru Iaptele ilicite prejudiabile svrsite de minor
naintea rmnerii irevocabile a hotrrii de stabilire a Iiliatiei, n msura n care aceast hotrre i
asigur calitatea procesual pasiv n procesul n care este chemat s rspund n temeiul art. 1000 alin. 2
C. civ.
n sustinerea tezei Iundamentrii rspunderii civile delictuale a printilor pe ideea de garantie, se
impune angajarea rspunderii civile delictuale si a acestui printe, n solidar cu printele care si-a
exercitat ndatoririle, urmnd ca ulterior, n aprecierea culpei Iiecrui printe s se tin seama de
contributia eIectiv a Iiecruia dintre ei, n Iunctie de situatia de Iapt concret dedus judectii. Ideea de
garantie are n centru aprarea intereselor persoanei prejudiciate, aceasta Iiind de altIel si ratiunea art.
1003 C. civ., asa nct este inechitabil ca patrimoniul acestei persoane s suporte consecintele
neexercitrii ndatoririlor printesti, oricare ar Ii motivele acestui Iapt.

. Rspunderea adoptatorilor
Potrivit art. 1 din legea nr. 273/2004
29
, adoptia este operatiunea juridic prin care se creeaz
legtura de Iiliatie ntre adoptator si adoptat, precum si legturi de rudenie ntre adoptat si rudele
adoptatorului. Din dispozitiile art. 50 alin. 3 din legea mentionat, rezult c din momentul stabilirii
Iiliatiei prin adoptie, nceteaz Iiliatia Iireasc dintre copilul adoptat si printii si Iiresti. Adoptatul intr
n Iamilia adoptatorului, locuind la acesta, de la data rmnerii irevocabile a hotrrii judectoresti prin
care a Iost ncuviintat. ConIorm art. 51 alin. 1, adoptatorul are Iat de copilul adoptat drepturile si
ndatoririle printelui Iiresc Iat de copilul su. n acelasi sens, art. 97 alin. 1 C. Iam prevede c ambii
printi au aceleasi drepturi si ndatoriri Iat de copiii lor minori, Ir a deosebi dup cum acestia sunt din
cstorie, din aIara cstoriei sau din adoptie.
Chiar si n ipoteza n care cel care adopt este sotul printelui Iiresc al adoptatului, avnd n
vedere relatiile dintre soti si n scopul mentinerii unittii Iamiliei, drepturile si ndatoririle printesti
apartin celui care adopt si printelui Iiresc cstorit cu acesta. Asimilarea adoptatorului cu printele
Iiresc al minorului din punctul de vedere al exercitrii drepturilor si ndatoririlor printesti, ce decurg din
calitatea de printe, conduce la concluzia angajrii rspunderii acestuia n ipoteza n care copilul adoptat
svrseste o Iapt prejudiciabil dup momentul rmnerii irevocabile a hotrrii judectoresti de
ncuviintare a adoptiei, aceasta Iiind data la care operatiunea produce eIecte juridice.
n ceea ce priveste rspunderea adoptatorului Iundamentat pe obligatia de crestere si educare a
minorului, unele aspecte inechitabile apar n situatia n care minorul adoptat svrseste Iapta ilicit la
scurt timp dup rmnerea irevocabil a hotrrii de ncuviintare a adoptiei. Practic, adoptatorul ajunge n
situatia de a-i Ii angajat rspunderea Ir s Ii avut la dispozitie un interval de timp n cuprinsul cruia
s-si exercite obligatia de educare n sensul de a-i insuIla minorului valorile morale si sociale
corespunztoare, asa nct acesta s nu svrseasc Iapte ilicite. Acestuia i se va aplica prezumtia potrivit
creia n execitarea ndatoririlor printesti au existat abateri, precum si existenta unei culpe n exercitarea
acestor abateri. Este adevrat c, n vederea exonerrii sale de rspundere, adoptatorul poate Iace dovada

28
Potrivit art. 57 alin. 1 C. Iam., recunoasterea este actul prin care un brbat declar c un anumit copil este al su,
putnd Ii recunoscut numai un copil din aIara cstoriei, ntruct n privinta copilului din cstorie, prezumtia legal
de paternitate poate Ii nlturat numai prin tgduirea paternittii. n acest sens, T.S., dec. civ. nr. 755 din 10 mai
1978, n R.R.D. nr. 12/1978 si T.S., dec. civ. nr. 1045/9.07.1981, n R.R.D. nr. 2/1982, p. 64.
29
Publicat n M.OI. nr. 557 din 23.06.2004, Partea I.
57
mprejurrii c nu a putut mpiedica Iaptul prejudiciabil, rsurnnd astIel prezumtia ce opereaz n
deIavoarea sa, potrivit prevederilor art. 1000 alin. ultim C. civ. ns, dup cum am artat, posibilitatea
rsurnrii prezumtiei mentionate devine practic iluzorie n cazul ntemeierii rspunderii pe obligatia de
educare, iar pe de alt parte, nu se tine seama si de interesul persoanei prejudiciate prin svrsirea Iaptei,
aceasta vzndu-se n situatia de a Ii lipsit de despgubirile ce i se cuvin n temeiul legii.
ntemeierea rspunderii adoptatorilor pe ideea de garantie general Iat de terti asigur celui
prejudiciat posibilitatea reparrii pagubei n conditii de solvent a celui rspunztor, crend totodat
premisele responsabilizrii adoptatorilor, asa nct acestia s maniIeste o deosebit atentie Iat de minorii
n raport de care au Iost stabilite relatiile Iamiliale.
n ceea ce priveste domiciliul adoptatului, se vor aplica prin asemnare prevederile art. 100 si 102
C. Iam, si cele ale art. 14 din Decretul nr. 31/1954. n consecint, domiciliul minorului adoptat este la
printii adoptivi sau la acela dintre adoptatori la care locuieste. n ceea ce priveste locuinta minorului
adoptat
30
, aceasta se aIl la printii si, iar dac printii adoptatori nu cad la nvoial cu privire la acest
aspect, instanta judectoreasc, tinnd seama de interesele copilului, dup ascultarea acestuia, dac a
mplinit vrsta de 10 ani, precum si a printilor va decide n acest sens. Potrivit art. 102 C. Iam.,
autoritatea tutelar poate da ncuviintare adoptatului minor, care a mplinit vrsta de 14 ani, s aib
locuinta pe care o cere desvrsirea sa proIesional.
ReIeritor la problema rspunderii printelui la care minorul adoptat locuieste, urmeaz a Ii
aplicate mutatis mutandis aceleasi considerente ca si n cazul rspunderii printilor naturali ai copilului,
aceasta ntruct regimul juridic aplicabil adoptiei este asemntor cu cel al Iiliatiei Iiresti, ori ubi eadem
ratio est, ibi eadem solutio esse debet.

n concluzie, de lege lata, rspunderea civil a printilor intervine n situatia n care copilul
svrseste o Iapt ilicit cauzatoare de prejudicii, acesta din urm locuind mpreun cu printii si.
Fundamentul rspunderii civile delictuale a printilor se ntemeiaz pe obligatia acestora de educare a
copilului minor, potrivit prevederilor art. 101 C. Iam, ambilor printi revenindu-le obligatia de crestere a
copilului, ngrijind de educarea, nvttura si pregtirea proIesional a acestuia. Pe cale de consecint,
rspunderea printilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori este o rspundere subiectiv. De
lege Ierenda, conditia comunittii de locuint dintre printe si copilul su minor ar trebui nlturat, unicul
temei n vederea angajrii rspunderii civile delictuale Iiind calitatea de printe. n aceste conditii, ar
trebui consacrat ideea ntemeierii rspunderii pe obligatia de garantie a printilor, o rspundere
obiectiv, ntruct o astIel de propunere rspunde unor considerente de echitate moral Iat de printii
care si-au exercitat drepturile si ndatoririle printesti n mod corespunztor, precum si Iat de tertul care
suport prejudiciul cauzat, n beneIiciul cruia este instituit solidaritatea de la art. 1003 C. civ. Mai mult
dect att, printele care si-a exercitat n mod corespunztor ndatoririle printesti ar trebui s beneIicieze
la rndul su de posibilitatea juridic de-a se regresa mpotriva celui responsabil moral de producerea
prejudiciului. AstIel, solidaritatea ar trebui s reprezinte o garantie n Iavoarea tertului, ns n ceea ce
priveste raporturile dintre printi, n special n ipoteza n care nu exist o comunitate de locuint, acestia
s rspund n mod proportional, n Iunctie de culpa Iiecruia. De asemenea, ntr-o viitoare reglementare,
ar trebui nlturate si dispozitiile art. 1000 alin. 1 C. civ., care permit printilor s probeze c nu au putut
mpiedica Iaptul prejudiciabil, ntruct o astIel de dovad contrar este superIlu att de lege lata, ct si n
contextul Iundamentrii rspunderii printilor pe obligatia de garantie.

30
n ceea ce priveste distinctia dintre notiunile de domiciliu si locuint, E. Barasch, I. Nestor, S. Zilberstein, op. cit.,
p. 147.
58
TERMENUL DE INTRODUCERE A ACTIUNII N CONTENCIOS
ADMINISTRATIV POTRIVIT LEGII NR.

Mdlina Baciu
auditor de fustitie

Noua lege a contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicat n Monitorul OIicial nr. 1154
din 7 decembrie 2004 prevede la art. 1 Iaptul c 'orice persoan care se consider vtmat intr-un drept
al su sau intr-un interes legitim de ctre o autoritate public, printr-un act administrativ
1
sau prin
nesolutionarea in termen legal a unei cereri, se poate adresa instantei de contencios administrativ
competente, pentru anularea actului, recunoaterea dreptului pretins sau a interesului legitim i
repararea pagubei ce i-a fost cau:at. Alin. 2 al aceluiasi articol prevede drept subiect de sezin al
instantei de contencios administrativ si persoana vtmat ntr-un drept al su sau ntr-un interes legitim
printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, iar celelalte dispozitii ale
art. 1 mai conIer calitatea de subiect de sezin al instantei si Avocatului Poporului
2
, Ministerului Public,
autorittii publice emitente, precum si Agentiei Nationale a Functionarilor Publici. n considerarea
principiului egalittii n drepturi, termenul de prescriptie al actiunii este acelasi pentru toate subiectele de
sezin ale instantei de contencios administrativ, cu unele particularitti determinate de momentul de la
care ncepe s curg acest termen.
Potrivit art. 11 din lege, cererile prin care se solicit anularea unui act administrativ individual sau
recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce ntr-un termen de 6 luni,
Iiind prevzut n mod expres ca Iiind un termen de prescripitie
3
. Momentul de la care ncepe s curg
acest termen este diIerit.
O prim situatie n ceea ce priveste dies a quo (art. 11 alin. 1 lit. a) se reIer la data primirii
rspunsului la plngerea prealabil sau data comunicrii reIuzului de solutionare a unei astIel de cereri.
Persoana care se consider vtmat ntr-un drept al su sau ntr-un interes legitim trebuie s solicite
autorittii publice emitente sau organului ierarhic superior, n termen de 30 de zile de la data comunicrii
actului, revocarea n tot sau n parte a acestuia. n ceea ce priveste persoana vtmat ntr-un drept al su
sau ntr-un interes legitim printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept, aceasta are dreptul s
introduc plngerea prealabil, din momentul n care a luat cunostint pe orice cale despre existenta
acestuia, n limitele unui termenului de 6 luni. Plngerea prealabil astIel Iormulat se solutioneaz ntr-
un termen de 30 de zile. ntreaga procedur prealabil are ca obiect actele administrative individuale,

1
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din lege, actul administrativ este actul juridic unilateral, cu caracter individual sau
normativ, emis de ctre o autoritate public n vederea executrii sau a organizrii executrii legii, dnd nastere,
modiIicnd sau stingnd raporturi juridice.
2
Prin dec. nr. 507 din 17 noiembrie 2004 a Curtii Constitutionale, sesizat cu un control de neconstitutionalitate a
priori n temeiul art. 146 lit. a din Constitutie, s-a constatat c dispozitiile ce recunosc dreptul Avocatului Poporului
de a introduce actiune n Iata instantei de contencios administrativ nu ncalc prevederile art. 21 alin. 1 si art 52 alin.
1 din Constitutie, ntruct n acest caz Avocatul Poporului nu se substituie persoanei ale crei drepturi au Iost
nclcate, si nici nu se aduce atingere principiului disponibilittii, ntruct persoana care de drept dobndeste
calitatea de reclamant are posibilitatea de a renunta la judecarea cauzei. n motivarea deciziei sale, Curtea a artat c
o asemenea atributie corespunde prevederilor Legii nr. 35/1997 pentru organizarea si Iunctionarea institutiei
Avocatului Poporului, reprezentnd o garantie a protejrii interesului public si asigurrii respectrii lui, n limitele si
n conditiile legii.
3
Avnd n vedere aceste dispozitii legale, rezult c acestui termen urmeaz a i se aplica regulile din Decretul nr.
167/1958 reIeritoare la prescriptia extinctiv, n ceea ce priveste cauzele de ntrerupere, suspendare si repunere n
termen.
59
ntruct termenul curge de la 'data comunicrii
4
, concluzie impus de altIel expressis verbis si de ctre
legiuitor.
Din modul de redactare a textului rezult c termenul de 30 zile are caracter relativ, asa nct nu
atrage nici o sanctiune juridic, plngerea putnd Ii introdus, n considerarea unor ,motive temeinice si
cu depsirea acestui termen, ns nu mai trziu de 6 luni de la data emiterii actului, acest termen Iiind de
aceast dat unul de prescriptie. ntruct motivele temeinice sunt lsate la aprecierea exclusiv a
autorittii administrative, ar rezulta c lipsa acestora sau netemeinicia lor coroborat cu mprejurarea
depsirii termenului de 30 zile ar duce la repingerea cererii ca Iiind tardiv introdus, iar, n privinta
depsirii termenului de 6 luni, sanctiunea nu poate Ii alta dect respingerea ca Iiind prescris. Persoana
vtmat ntr-un drept al su sau ntr-un interes legitim se poate adresa Avocatului Poporului, care, alturi
de alte subiecte de sezin ale instantei de contencios administrativ, prevzute la art. 7 alin. 5 din lege, nu
are obligatia respectrii procedurii prealabile. S-ar crea astIel impresia eludrii dispozitiilor legale prin
nerespectarea termenului de 30 zile, ns, n realitate, legiuitorul nu a urmrit dect s acorde acestei
persoane posibilitatea solutionrii cererii sale Ir a Ii necesar interventia instantei de judecat,
consacrndu-se asIel caracterul Iacultativ al procedurii prealabile
5
.

O alt situatie cu privire la momentul de la care curge termenul de 6 luni (art. 11 alin. 1 lit. b) o
reprezint data expirrii termenului legal de solutionare a cererii, Ir a se depsi un termen de 1 an de la
data emiterii actului. Acest termen de 1 an este prevzut de ctre legiuitor sub sanctiunea decderii.
Ipoteza prevzut la art. 11 alin. 1 lit. b se reIer la lipsa oricrui rspuns din partea autorittii publice, caz
n care persoana interesat are la dispozitie un interval de 6 luni de la data cnd autoritatea public
respectiv avea obligatia legal de solutionare a cererii. Avnd n vedere ,tcerea autorittii publice,
neputnd Ii vorba de existenta vreunei date a emiterii, practic termenul de 1 an va curge de la data
introducerii cererii la autoritatea public competent
6
.
Pentru cea de-a treia situatie (art. 11 alin. 1 lit. c), termenul de 6 luni va curge, n cazul n care
obiectul actiunii l Iormeaz un contract administrativ, de la data ncheierii procesului verbal de Iinalizare
a procedurii concilierii. n legtur cu aceast ipotez, cteva precizri sunt necesare. n primul rnd,
potrivit art. 2 alin. 1 lit. c din lege, sunt asimilate actelor administrative si contractele ncheiate de ctre
autorittile publice, dac au ca obiect: punerea n valoare a bunurilor proprietate public, executarea
lucrrilor de interes public, prestarea serviciilor publice sau achizitiile publice. n al doilea rnd,
plngerea prealabil n cazul acestor actiuni are semniIicatia concilierii n cazul litigiilor comerciale, Iiind
aplicabile mutatis mutandis prevederile art. 720
1
din C.proc.civ
7
. n mod evident, legiuitorul a dorit s
acorde prtilor posibilitatea rezolvrii litigiului pe cale amiabil, cu posibilitatea de-a se adresa instantei
de judecat dup epuizarea acestei proceduri prealabile, si n msura n care aceasta a rmas Ir nici un
rezultat.
O a patra ipotez (art. 11 alin. 2) are n vedere actiunile Iormulate de preIect, Avocatul Poporului,
Ministerul Public sau Agentia National a Functionarilor Publici, caz n care termenul de 6 luni va curge
de la data cnd s-a cunoscut existenta actului nelegal. De retinut c legiuitorul Ioloseste notiunea de
,existent a actului ca Iiind suIicient, si nu de luare la cunostint a continutului actului respectiv, n
conditiile n care art. 11 alin. 2 are n vedere doar actele administrative cu caracter individual, care nu se

actelor administrative individuale, acestea devin obligatorii de la data comunicrii lor. n acest sens, V. Priscaru,
Contenciosul administrativ roman, Ed. All Beck, 1998, p. 92.

5
De altIel, o eventual discriminare n ceea ce priveste obligarea de-a urma calea obligatorie a plngerii prelabile
ntre persoana vtmat n mod direct printr-un act administrativ si celelalte persoane mentionate la art. 7, n privinta
crora aceast cale este Iacultativ ar Ii contravenit egalittii n drepturi n Iata legii, consacrate de art. 16 din
Constitutie.
6
A. Iorgovan, oua lege a contenciosului administrativ. Gene: i explicatii, Ed. Roata, Buc., 2004, p. 327.
7
Dispozitiile art. 720
1
C. proc. civ. indic modalitatea n care se va Iace convocarea, data convocrii, nscrisul n
care se vor consemna rezultatele concilierii, precum si dovada c de la data primirii convocrii au trecut 30 zile. n
cazul nerespectrii acestor conditii, sanctiunea o reprezint respingerea actiunii ca inadmisibil.
60
public dect n situatii exceptionale
8
. Aceste subiecte de sezin ale instantei de contencios administrativ
pot introduce actiunea si cu depsirea termenului de 6 luni, ns nu mai trziu de 1 an de la data emiterii
actului, si numai n considerarea unor ,motive temeinice. ntruct legea nu precizeaz n ce anume ar
consta aceste motive, ele rmn la aprecierea suveran a instantei de judecat, lipsa sau netemeinicia
acestora conducnd la respingerea actiunii ca Iiind prescris.
O ultim ipotez (art. 11 alin. 4) are n vedere ordonantele sau dispozitiile din ordonante care se
consider a Ii neconstitutionale, precum si actele administrative cu caracter normativ care se consider a Ii
nelegale, actiunile n contencios administrativ avnd un astIel de obiect Iiind imprescriptibile.
n ceea ce priveste actele administrative normative, reprezint un astIel de act acela care are un
grad general de ntindere a eIectelor sale, opozabilitate erga omnes.
Acest text reprezint o modalitate de garantare a drepturilor constitutionale, ntruct o protectie
eIectiv a drepturilor are n vedere nu numai consacrarea legislativ, chiar si n legea Iundamental, ci si
crearea mijloacelor concrete de realizare a respectrii legii. AstIel, art. 126 alin. 6 teza Iinal din
Constitutia revizuit, prevede c instantele de contencios administrativ sunt competente s solutione:e
cererile persoanelor vtmate prin ordonante sau, dup ca: prin dispo:itii din ordonante declarate
neconstitutionale`. Potrivit art. 146 lit. d din Constitutie, Curtea Constitutional este competent s se
pronunte asupra exceptiilor de neconstitutionalitate cu privire la ordonante, iar n privinta acestora nu este
stabilit un termen de prescriptie.
Sub imperiul Constitutiei din 1991 si al Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, o actiune
n contencios administrativ ndreptat mpotriva unei ordonante sau a unei ordonante de urgent avnd
caracter individual, era respins ca Iiind inadmisibil, ntruct ordonanta nu putea Ii considerat un act
administrativ. De asemenea, n Iata Curtii Constitutionale nu se putea pune problema reparrii
prejudiciului, ntruct, desi controlul de constitutionalitate are un caracter concret, n cazul sesizrii Curtii
prin ncheierea instantei, pe calea exceptiei, Curtea Constitutional nu se poate pronunta asupra reparrii
prejudiciului persoanei vtmate
9
.

n ceea ce priveste natura juridic a ordonantei, au Iost exprimate mai multe opinii. AstIel, ntr-o
opinie
10
, se sustine c ordonanta ar avea caracterul unui act administrativ, care n temeiul delegrii
legislative, produc eIecte juridice similare legilor, Iiind emise de altIel, ca si hotrrile, de ctre o
autoritate a administratiei publice centrale. ntr-o alt opinie
11
, se sustinea teza dublei naturi juridice a
ordonantei, aceea de act administrativ normativ, n raport de autoritatea de la care eman si act ce contine
norme cu putere de lege; dubla natur juridic reprezint astIel o modalitate de conlucrare ntre executiv
si legislativ, atrgnd un regim juridic special. n Iine, rmne ipoteza potrivit creia ordonanta
Guvernului este un act legislativ, Iiind consecinta delegrii legislative din partea Parlementului. Din
interpretarea art. 126 alin. 6 din Constitutie, ar rezulta Iaptul c persoana vtmat nu poate cere n
instanta anularea ordonantei, ci doar repararea pagubei cauzate printr-un astIel de act declarat anterior
neconstitutional, iar controlul de constitutionalitate al ordonantei de Guvern se poate exercita numai n
conditiile art. 146 lit. d din Constitutie, pe calea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate n Iata instantei,
un eventual control a priori Iiind inadmisibil, ntruct potrivt art. 146 lit. a din Constitutie, acest control
poate avea ca obiect numai legea, notiune nteleas ca Iiind actul emis sub aceast denumire de ctre
Parlamentul Romniei si promulgat de ctre Presedintele acesteia.
Potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, persoana vtmat ntr-un drept al su sau ntr-un
interes legitim prin ordonante sau dispozitii din ordonante introduce actiunea la contencios administrativ,
nsotit de exceptia de neconstitutionalitate. Aceasta este doar una dintre ipotezele enuntate de art. 9, si

8
Cum este cazul decretelor Presedintelui Romniei si Hotrrilor Guvernului, care - potrivit art. 100 alin. 1,
respectiv art. 108 alin. 4 din Constitutie - se public n Monitorul OIicial, nepublicarea avnd drept consecint
inexistenta actului.
9
n acest sens, M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru, E. Tnsescu, Constitutia Romaniei revi:uit, Ed. All
Beck, 2004, p. 186-191.
10
A. Iorgovan, op. cit, pag. 325
11
D. Apostol, Despre natura furidic i regimul furidic aplicabil ordonantelor Guvernului, n Revista de Drept
Public, nr. 1 din ianuarie-iunie 1995, p. 94-99.
61
anume aceea n care nu exist n prealabil o decizie a Curtii Constitutionale prin care se constat
neconstitutionalitatea ordonantei respective. n aceast situatie, instanta de contencios administrativ va
sesiza prin ncheiere motivat Curtea Constitutional, suspendnd judecarea pe Iond a cauzei n msura n
care constat c sunt ndeplinite conditiile impuse de art. 29 alin. 1 si 3 din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea si Iunctionarea Curtii Constitutionale.
Procednd n conIormitate cu dispozitiile legale enuntate, instanta de contencios administrativ va
veriIica dac exceptia are ca obiect o dispozitie dintr-o ordonant sau dup caz, o ordonant n vigoare la
data introducerii actiunii
12
, care are legtur cu solutionarea cauzei si a crei neconstitutionalitate nu a
Iost constatat printr-o decizie anterioar a Curtii Constitutionale.
Dup pronuntarea Curtii Constitutionale, instanta de contencios administrativ va repune cauza pe
rol si va da termen, cu citarea prtilor, dac ordonanta sau dispozitia din aceasta va Ii declarat
neconstitutional, iar n caz contrar va respinge actiunea ca Iiind inadmisibil pe Iond.
n ceea ce priveste aceast cale procedural, se observ c n timp ce art. 126 alin. 6 teza Iinal
din Constitutie se reIer la ordonantele a cror neconstitutionalitate a Iost declarat n prealabil, avnd n
vedere c potrivit art 147 alin. 4 deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii, producnd eIecte
pentru viitor, art. 9 alin. 1 precum si art. 11 alin. 4 din noua lege a contenciosului administrativ Iac
reIerire la ordonantele sau dispozitiile din ordonante care ,se consider a Ii neconstitutionale. Din
interpretarea art. 126 alin. 6 teza Iinal din Constitutie, precum si a art. 29 alin. 1 din legea 47/1992,
rezult c este necesar ndeplinirea cerintei existentei unui litigiu pendente pe rolul unei instante, Iiind
inadmisibil cererea adresat instantei numai n vederea declansrii controlului de constitutionalitate. ntr-
o alt opinie
13
,

se propune o interpretare sistematic a Constitutiei, ce permite celui vtmat s se
adreseze n mod direct instantei de contencios administrativ, urmnd ca litigiul s Iie rezolvat numai dup
solutionarea contenciosului constitutional. ns pe aceast cale se consacr totusi o situatie juridic nou,
aceea n care solutionarea unui litigiu depinde n mod exclusiv de admiterea exceptiei de
neconstitutionalitate de ctre Curtea Constitutional, ntruct n caz contrar, dup cum prevede legiuitorul,
actiunea urmeaz a Ii respins ca inadmisibil. Din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 29
alin. 3 din legea 47/1992, rezult c poate Ii introdus oricnd o nou actiune, chiar de ctre aceeasi
persoan, ns n considerarea altor temeiuri juridice dect cele invocate anterior, ntruct n caz contrar s-
ar aduce atingere puterii de lucru judecat.
O a doua ipotez, prevzut de art. 9 alin. 4 din lege, reglementeaz situatia n care decizia de declarare a
neconstitutionalittii este urmarea unei exceptii ridicate ntr-o alt cauz, ncadrndu-se astIel si n
prevederile art. 126 alin. 6 teza Iinal din Constitutie. n acest caz, n vederea sesizrii instantei de
contencios administrativ nu va Ii necesar respectarea procedurii prealabile, iar termenele, Iiind cele
prevzute la art. 11 alin. 1 si 2, ncep s curg de la data publicrii deciziei Curtii Constitutionale n
Monitorul OIicial al Romniei, Partea I.

12
Potrivit art. 147 alin. 4 teza Iinal din Constitutia revizuit, deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii
si produc eIecte numai pentru viitor. Dac s-ar accepta ipoteza analizrii de ctre Curtea Constitutional a unei
ordonante abrogate, ar rezulta c decizia Curtii produce eIecte retroactive, ceea ce contravine dispozitiei legale
mentionate.
13
A. Iorgovan, op.cit., p. 319.
62
PROBLEME SPECIALE N MATERIA PARTICIPATIEI PENALE

Cristian-Jalentin Stefan
auditor de fustitie

. Delimitarea unor acte de coautorat de cele de complicitate

Potrivit art. 24 C. pen., autor este persoana care svrseste n mod nemijlocit si, adugm noi, cu
acte de executare, Iapta prevzut de legea penal. De aceea, pentru a determina corect contributia
obiectiv a autorului, trebuie analizat semniIicatia sintagmelor act de executare` si in mod
nemiflocit`. Prin acte de executare se nteleg, n principiu, actele ce apartin activittii speciIice laturii
obiective a Iaptei prevzute de legea penal (luarea la Iurt, lovirile la inIractiunile contra snttii sau
integrittii corporale etc.). O serie de aspecte particulare prezint notiunea de act de executare n ipoteza
Iaptelor svrsite n coautorat. Atunci cnd la svrsirea unei Iapte prevzute de legea penal contribuie
cu acte de executare mai multe persoane, ns activitatea nici uneia nu este apt s produc rezultatul
cerut de norma de incriminare, dar, luate mpreun, ele produc rezultatul respectiv, participantii vor Ii
considerati coautori. Exemplul clasic este acela cnd dou persoane au actionat cu intentia de a ucide, dar
activitatea nici uneia nu poate produce moartea victimei, ns, datorit activittilor conjugate ale ambilor,
mpreun, acest rezultat se produce; luate separat cele dou activitti ar constitui, potrivit unei opinii
1
,
acte de executare a unei inIractiuni contra snttii sau integrittii corporale; n realitate, dac vorbim
despre intentia de a ucide, iar moartea nu se produce, Iiecare activitate luat separat ar trebui s Iie
caracterizat ca tentativ la omor. La Iel, atunci cnd mai multe persoane, actionnd pentru producerea
aceluiasi rezultat, chiar dac doar actiunea uneia l realizeaz, toti vor Ii considerati coautori. Spre
exemplu, exist coautorat la inIractiunea de omor chiar dac numai lovitura dat de un participant este
mortal iar cele aplicate de ceilalti nu
2
.
Dou spete din practica judiciar a cror solutionare se ntemeiaz pe sensul dat expresiei "acte
de executare`, ca Iiind acele activitti ce intr n continutul inIractiunii, asa cum este descris el n norma
de incriminare, au atras atentia, motiv pentru care am ncercat s le comentm n continuare. AstIel, Iapta
unei persoane de a participa la Iurtul unui tractor mpreun cu o alt persoan, dup o prealabil
ntelegere, si de a se Iolosi de acel tractor pentru deplasarea sa n alt localitate constituie coautorat la
inIractiunea de Iurt, chiar dac activitatea mecanic a tractorului a Iost realizat numai de cealalt
persoan
3
. Solutia de a-i considera pe ambii participanti ca Iiind coautori este discutabil. Att timp ct
ntelegem actul de executare, speciIic coautorului, ca Iiind activitatea prevzut n norma de incriminare a
inIractiunii, este evident c n cazul Iurtului de Iolosint (inIractiune incident n spet), actul de
executare l reprezint actiunea de luare realizat prin punerea n miscare a tractorului, cu ajutorul
motorului; or, aceasta s-a eIectuat numai de unul dintre ei. Motivarea instantei, conIorm creia n spet
exist coautorat chiar dac activitatea mecanic a tractorului a Iost realizat numai de unul dintre
participanti, este gresit. Tocmai acesta este aspectul n raport de care participantii sunt sau nu coautori.
Persoana care, nsotindu-l pe autor, cltoreste mpreun cu el n autovehiculul sustras Ir, ns, a Ii
cooperat la punerea n miscare si la conducerea acestuia, nu poate avea calitatea de coautor, ci, cel mult,
aceea de complice, dac a ajutat sau nlesnit, material sau moral, la svrsirea Iaptei
4
. Ar Ii putut Ii
considerati toti participantii drept coautori, dac toti ar Ii mpins tractorul, spre exemplu, pentru a nu Iace
zgomot.

1
M. Basarab, Drept penal. Partea general, Ed. 'Lumina Lex, Buc., 2001, p. 411.
2
Idem.
3
Trib. Jud. Timis, dec. pen. nr. 79/1981, n C. Sima, Codul penal adnotat cu practic fudiciar pe anii 1969-2000,
Ed. 'Lumina Lex ', Buc., 2000, p. 66.
4
C. Sima, op.cit., p. 66.
63
n Iapt numitii P.G., A.C. si A.H. au ptruns n incinta portului Constanta de unde intentionau s
Iure zahr. La Iata locului au luat legtura cu numitul C.N.N., manevrant de vagoane, care i-a convins pe
primii trei inculpati s sustrag mrIuri dintr-un transcontainer, cruia i-a si rupt sigiliul in acest scop. n
continuare, coinculpatul C.N.N. a asigurat paza celorlalti coinculpati stnd ascuns ntr-un vagon si dnd
alarma cnd s-a apropiat o patrul a politiei. Inculpatul C.N.N. a Iost condamnat pentru inIractiunile de
Iurt caliIicat, n calitate de coautor, si rupere de sigilii
5
. Din nou, aplicnd acelasi rationament, nu putem
ajunge la concluzia c Iapta inculpatului de a indica locul de sustragere si de a se aIla n apropiere precum
si ntelegerea acestuia cu ceilalti coinculpati de a le asigura paza pentru a nu Ii surprinsi de patrulele
politiei reprezint o actiune de luare care intr in componenta laturii obiective a inIractiunii de Iurt.
Activitatea lui trebuie s Iie caliIicat ca Iiind complicitate la inIractiunea de Iurt caliIicat, retinndu-i-se
si svrsirea inIractiunii de rupere se sigilii
6
.
O problem a crei dezbatere se impune n acest cadru este caracterul unor acte aparent
extrinseci normei de incriminare de a fi acte de executare, specifice coautoratului, i nu de complicitate.
ntr-adevr, n materia coautoratului, actele de executare n sensul art. 24 C. pen. nu pot Ii reduse numai la
acelea care se ncadreaz strict n actiunea descris de textul incriminator. Exist si o alt categorie de
acte care, Ir s apartin n mod aparent actiunii incriminate, contribuie, totusi, ntr-o msur
determinant la realizarea ei, asa nct nu li se poate atribui caracterul unor simple acte de complicitate
7
.
Aceast categorie de acte, pentru a Ii catalogate ca acte de coautorat, trebuie s Iie indispensabile
realizrii Iaptei prevzute de legea penal, n sensul c ele au o contributie determinant la consumarea
inIractiunii
8
. Caracterul unei anumite activitti aparent extrinseci actiunii incriminate de a Ii
indispensabil la svrsirea inIractiunii se apreciaz n concret. De cele mai multe ori, activittile care,
Ir a apartine sIerei celor descrise de textul incriminator, constituie totusi acte de executare, se prezint
sub Iorma unor actiuni de nlturare a anumitor obstacole sau opuneri directe, actuale si inevitabile, n
raport cu conditiile concrete de executare, din calea realizrii actiunii constitutive si care, dac nu ar Ii
Iost ndeprtate, ar Ii mpiedicat svrsirea Iaptei. Dac activittile exterioare actiunii constitutive constau
n nlturarea unui obstacol eventual, potential care, Iat de conditiile n care urma s Iie svrsit Iapta,
doar n mod ntmpltor s-ar Ii putut opune realizrii ei, acele acte, neIiind indispensabile, ci, avnd doar
un caracter usurtor, secundar, nu vor Ii de coautorat ci de complicitate
9
.
O problem creia n practic i s-au dat solutii diIerite este aceea n care sustragerea portoIelului
din buzunarul prtii vtmate este urmat imediat de transmiterea acestuia celui de-al doilea Iptuitor n
scopul de a asigura nsusirea lucrului Ir riscul descoperirii. Unele instante l-au considerat pe cel de-al
doilea participant ca Iiind coautor la inIractiunea de Iurt, motivnd c stabilirea mpreun a modului de
svrsire a Iaptei prin distribuirea rolurilor n scoaterea bunurilor din buzunar de ctre unul si preluarea
lui, de ndat, de ctre cellalt constituie, ambele, o actiune unic de luare a lucrului, ce caracterizeaz o
inIractiune de Iurt svrsit n conditii de coautorat
10
. Dimpotriv, alte instante au considerat c al doilea
participant este complice la Iurt si nu coautor
11
. Dup prerea noastr, ultima solutie este corect, iar
aceasta cel putin din urmtoarele considerente:
-este evident c activitatea celui de-al doilea inculpat nu realizeaz actul de executare din
continutul laturii obiective a inIractiunii de Iurt, actiunea de luare, speciIic acestuia este comis doar de
primul;

5
Trib. Jud. Constanta, dec. pen. nr. 642/1990, n R.R.D nr. 12/1991, p. 108.
6
M. Basarab, op.cit., p. 415.
7
T. Vasiliu, G. Antoniu, St. Danes, Gh. Drng, D. Lucinescu, V. Papadopol, D. Pavel, D. Popescu, V.
Rmureanu, Codul penal comentat i adnotat, Ed. StiintiIic, Buc., 1972, p. 160; C. Bulai, Manual de drept penal,
partea general, Ed. All, 1997, p. 436; Maria Zolyneak, Drept penal. Partea general, vol. II, Ed. Fundatiei
'Chemarea, Iasi, 1993, p. 370.
8
T. Vasiliu s.a., op.cit., p. 161.
9
Idem.
10
C.S.J., sect. pen., dec. nr. 5161/2001, n C. Jud. nr. 1/2003, p. 100.
11
Curtea de Apel Craiova, dec. pen. nr. 352/2003, n 'Dreptul nr. 9/2003, p. 226.
64
-actele celui de-al doilea inculpat nu pot Ii considerate nici acte extrinseci laturii obiective a
inIractiunii de Iurt, dar cu un caracter indispensabil pentru realizarea acesteia pentru simplul motiv c ele
nu sunt indispensabile comiterii Iurtului, de ele nu depinde consumarea inIractiunii, aceasta avnd loc n
momentul sustragerii bunului din buzunarul victimei;
-motivarea instantei care a considerat c este vorba de coautorat, n conIormitate cu care stabilirea
mpreun a modului de svrsire a Iaptei prin distribuirea rolurilor n scoaterea bunurilor din buzunar de
ctre unul si preluarea lui, de ndat, de ctre cellalt constituie, ambele, o actiune unic de luare a
lucrului, ce caracterizeaz o inIractiune de Iurt svrsit n conditii de coautorat, nu ni se pare
convingtoare. Nu stabilirea mpreun a modului de svrsire a Iaptei este cea care d msura naturii
actelor de participatie, ci ceea ce participantii svrsesc n concret; si apoi acestia participantii - pot
Ioarte bine s stabileasc mpreun ca unul dintre ei s comit nemijlocit Iapta de Iurt, iar cellalt s
acorde un simplu sprijin, ce are caracterul penal al unui act de participatie accesorie, al unui act de
complicitate.
O situatie interesant si care merit s Iie mentionat aici este aceea a participantului care i
distrage atentia victimei pentru ca s Iie Iacilitat sustragerea de ctre un alt participant. n practic s-a
retinut, ntr-o asemenea ipotez, coautorat la inIractiunea de Iurt
12
. Suntem de acord, n principiu, cu
solutia promovat, dar Iacem, totusi, precizarea c activitatea pus n discutie este una extrinsec laturii
obiective a inIractiunii de Iurt, drept care ea trebuie s ndeplineasc cerinta de a Ii indispensabil pentru
comiterea Iurtului. Prin urmare, considerm c instantele au a aprecia, n concret, dac svrsirea
inIractiunii de Iurt ar Ii Iost posibil Ir aceast distragere a atentiei victimei si s hotrasc n
consecint, n sensul unui rspuns aIirmativ, retinnd complicitatea, iar n cazul unui rspuns negativ,
coautoratul la inIractiunea de Iurt.
Se stie c inIractiunile complexe prezint si ele unele particularitti atunci cnd sunt svrsite n
coautorat, tocmai datorit speciIicittii actului de executare ale acestora. InIractiunile complexe sunt acele
inIractiuni n continutul crora intr ca element ori ca circumstant agravant o actiune ori inactiune care
constituie prin ea nssi o Iapt prevzut de legea penal (art. 41 C. pen). Asa Iiind, va Ii coautor att cel
ce realizeaz una din actiunile ce Iormeaz actul de executare din cadrul laturii obiective a inIractiunii, ct
si cel care o realizeaz pe cealalt
13
. Potrivit unei decizii a Curtii Supreme de Justitie, constituie acte de
coautorat Iapta persoanei care, n baza unei ntelegeri prealabile, a transportat alte dou persoane cu
autoturismul proprietate personal n apropierea locuintei victimei si apoi a ntrerupt iluminatul electric,
dndu-le posibilitatea acestora s deposedeze pe victim, prin violent, de o important suma de bani si
s-si asigure scparea. Desi inculpatul nu a participat eIectiv la lovirea si deposedarea de bani a persoanei
vtmate, totusi Iapta sa nu constituie complicitate, ci coautorat ntruct, prin modul cum a actionat, a
creat Iiecruia dintre participanti convingerea c luarea prin violent a banilor de la victim se realizeaz
prin corelarea activittilor tuturor ntr-o actiune unic de deposedare
14
. Considerm c acest mod de
solutionare a spetei citate nu este corect. ntr-adevr sunt coautori ai inIractiunii complexe cei ce
realizeaz doar o parte a actiunii incriminate, precum si cei ce o realizeaz pe cealalt; ns nicidecum nu
se poate sustine c Iapta de a transporta alte dou persoane cu autoturismul proprietate personal n
apropierea locuintei victimei, si apoi ntreruperea iluminatului electric, dndu-le posibilitatea acestora s
deposedeze pe victim prin violent de o important sum de bani caracterizeaz actiunea de luare,
speciIic Iurtului, ori de lovire sau amenintare, acte care, de asemenea, intr n continutul tlhriei. Nu se
poate spune nici c activitatea realizat de persoana respectiv este una aparent extrinsec textului
incriminator al inIractiunii de tlhrie, ntruct o astIel de activitate nu apare ca indispensabil svrsirii
tlhriei. Activitatea pus n discutie, care a atras n sarcina participantului ce a svrsit-o calitatea de
coautor, nu este altceva dect o tipic activitate de sprijinire, de ajutor a autorilor la svrsirea inIractiunii
de tlhrie. CaliIicarea unor acte ca Iiind de coautorat sau de complicitate nu se Iace dup convingerea pe
care a creat-o activitatea unui participant cu privire la ntreaga Iapt, ci dup contributia eIectiv a Iiecrui

12
Trib. Jud. Constanta, dec. pen. nr. 426/1991, n 'Dreptul nr. 1/1992, p. 117.
13
T. Vasiliu s.a., op.cit. p. 159; C.Bulai, op.cit., p. 436; M. Basarab, op.cit., p. 412.
14
C.S.J., sect. pen., dec. nr. 441/1998, n 'Dreptul nr. 7/1999, p. 153.
65
participant. De importanta contributiei complicelui se va tine seama la individualizarea judiciar a
pedepsei acestuia, ns nu se pot ignora diIerentele de ordin calitativ ntre complicitate si coautorat
15
.
Svrsirea Iaptei n mod nemijlocit nseamn realizarea prin proprie activitate, Ir interpunerea
activittii altei persoane, a actelor de executare ce sunt cuprinse n latura obiectiv a inIractiunii
16
.
Nemijlocirea reIerindu-se numai la persoane, Iapta se consider svrsit n mod nemijlocit si atunci cnd
Iptuitorul se Ioloseste de o energie neuman (spre exemplu, de un animal)
17
. Prin exceptie de la regula
conIorm creia autorul svrseste Iapta n mod nemijlocit, art 254 si 255 C. pen dispune c mita se poate
da sau primi nu doar direct, ci si indirect, prin intermediar, iar acest intermediar nu va Ii autor al uneia din
inIractiunile mentionate, ci va Ii complice la aceste inIractiuni
18
.

. Coautoratul la infrac(iunile din culp

Cu privire la compatibilitatea participatiei penale sub Iorma coautoratului cu inIractiunile
caracterizate din punct de vedere subiectiv prin culpa nu exist un punct de vedere unitar.
ntr-o opinie, se arat c la inIractiunile svrsite din culp coautoratul este posibil, sustinndu-se
c este vorba despre o participatie perIect
19
, ntruct este vorba despre vointa comun a mai multor
persoane de a coopera la svrsirea unei Iapte al crei rezultat nu l-au prevzut ori au crezut c nu se va
produce
20
. n sprijinul acestei teze se mai aduce si un argument de text oIerit de art. 24 C. pen., care
dispune c autorul este persoana care svrseste nemijlocit o Iapt prevzut de legea penal, Ir s arate
necesitatea svrsirii acesteia cu intentie, iar din reglementarea participatiei improprii rezult c aceasta
poate Ii svrsit si din culp
21
. Se mai arat c dac o persoan instig cu intentie alte dou persoane la
comiterea unei Iapte pe care acestea o svrsesc din culp, va exista participatie improprie cu unitate de
Iapt si pluralitate de Iptuitori, iar instigatorul va rspunde penal conIorm art. 31 alin. 1 C. pen., iar
ceilalti doi pentru coautorat la inIractiunea svrsit din culp
22
. n sIrsit, se mai sustine c inexistenta
unui corespondent n Codul penal actual al art. 124 al codului anterior (conIorm art. 124 Cod penal
anterior, la inIractiunile neintentionate, dac eIectele delictuoase se datoreaz cooperrii mai multor
persoane, Iiecare dintre ele este pedepsit ca autor al acelei inIractiuni) duce la concluzia renuntrii de
ctre legiuitor la conceptia potrivit creia la inIractiunile din culp nu este posibil coautoratul.
ntr-un alt punct de vedere, la inIractiunile din culp nu este posibil coautoratul. Dac un anumit
rezultat vtmtor este produsul unei activitti la care au cooperat, actionnd din culp, mai multe
persoane, toate acestea sunt autori ai unor inIractiuni autonome, iar nu coautori ai unei inIractiuni unice
comise n participatie
23
. Ceea ce transIorm pe autori n coautori este, pe lng cooperarea material,
legtura subiectiv care se stabileste intre ei
24
. n caz de participatie penal Iiecare participant cunoaste c
si altur eIorturile sale actiunii unei alte persoane n vederea realizrii unei Iapte ilicit. AltIel spus,
intentia este de esenta participatiei penale
25
. Chiar n cazul participatiei improprii autorul actioneaz din
culp, ns, n privinta instigatorului ori complicelui, exist intentia de a produce un rezultat vtmtor.

15
H. Diaconescu, Consideratii privind participatia penal oca:ional sub forma coautoratului in ca:ul infractiunii
de talhrie, n 'Dreptul nr. 10/2000, p. 95.
16
17
Idem.
18
Idem.
19
V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, J. Fodor, C. Bulai, N. Iliescu, V. Rosca, Explicatii teoretice ale codului
penal roman. Partea general, Ed. Academiei Romne, Buc., 1970, p. 194; C. Bulai, op.cit., p. 437.
20
C. Bulai, op.cit., p. 437.
21
M. Zolyneak, Aspecte ale coautoratului i complicittii in literatura i practica fudiciar, n Dreptul nr. 1/1990,
p. 60.
22
Idem.
23
24
Idem.
25
M. Zolyneak, op.cit., p. 63.
66
Dat Iiind pertinenta argumentelor venite n spijinul ambelor conceptii precum si diIicultatea
problemei puse n discutie, adugnd c, sub aspect practic (al sanctionrii participantilor) nu are
important care dintre cele dou teorii este corect si Ir a avea pretentia c punctul de vedere pe care
noi l mbrtism este cel just, concluzionm prin achiesarea la aceast a doua opinie. Privind argumentele
Iolosite n sprijinul primeia, ar trebui s spunem ca nereiterarea art. 124 din Codul penal anterior nu
implic cu necesitate ideea c s-a renuntat la teoria cuprins n continutul su. De asemenea, nu vedem de
ce n ipoteza n care o persoan instig cu intentie alte dou persoane la comiterea unei Iapte pe care
acestea o svrsesc din culp nu poate exista un concurs ideal de instigri raportat la dou inIractiuni
svrsite din culp. Cu privire la mprejurarea c art. 24 C. pen. nu prevede necesitatea ca autorul sa
actioneze cu intentie, aceast ipotez se aplic doar n cazul n care Iapta este svrsit de autor mpreun
cu un instigator sau complice, nu de doi autori, ntruct coautoratul ca Iorm de participatie penal nu este
prevzut de lege, astIel c este Iiresc s considerm c, conditiile lui de existent nu pot Ii desprinse
numai din cuprinsul art. 24 C. pen., ci este necesar s se Iac apel si la cerintele generale ale participatei
penale, iar una dintre acestea este legtura subiectiv dintre participanti, care impune - n privinta
participatiei proprii - tuturor participantilor s actioneze cu intentie.
n ipoteza autorului care coopereaz cu un alt autor, atunci cnd unul dintre cei doi actioneaz cu
intentie iar altul din culp ori Ir vinovtie, s-a aIirmat n doctrin c nu exist participatie, nici mcar
improprie, iar ratiunea unei asemenea concluzii este aceea c art 31 C. pen., deIinind participatia
improprie, prevede c o asemenea participatie exist doar n caz de instigare si complicitate; prin urmare,
textul nu reglementeaz ca participatie improprie situatia n care unul dintre autori actioneaz cu intentie
iar cellalt din culp sau Ir vinovtie
26
. Dup prerea noastr, acest punct de vedere nu este unul corect.
Este adevrat c art. 31 C. pen. nu reglementeaz coautoratul ca Iorm de participatie improprie, dar
aceasta este consecinta Iireasc a Iaptului amintit mai sus - c legea penal nu prevede n mod expres
coautoratul ca Iorm de participatie penal - nici proprie, nici improprie. n opinia noastr, atta timp ct
admitem existenta - astIel cum, de altIel, este si Iiresc - a coautoratului ca Iorm de participatie proprie, ar
trebui s l admitem si ca participatie improprie, iar art. 31 C. pen. ar trebui citit, cu reIerire la coautorat,
astIel: determinarea, nlesnirea sau ajutarea n orice mod ori contribuirea cu acte de executare, cu
intentie, la svrsirea din culp ori Ir vinovtie de ctre o alt persoan, a unei Iapte prevzute de legea
penal, se sanctioneaz cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru Iapta comis cu intentie ori cu
pedeapsa prevzut de lege pentru acea inIractiune, dup caz. Sigur c, din punct de vedere practic,
tratamentul sanctionator al celor doi Iptuitori va Ii identic cu cel prevzut la art. 31 C. pen.: persoana
care actioneaz cu intentie va Ii sanctionat potrivit textului de incriminare a Iaptei svrsite cu intentie,
iar cel ce actioneaz din culp va rspunde pentru Iapta svrsit din culp, n msura n care aceasta este
prevzut ca inIractiune; persoana ce nu are vinovtie binenteles c nu rspunde penal. Singura diIerent
practic ntre problema analizat si situatia instigrii ori complicittii improprii ar putea Ii aceea c, n
cazul de Iat, instanta nu va mai Iace trimitere, n dispozitivul hotrrii, la dispozitiile cuprinse n art. 31
C. pen.

. Participa(ia la infrac(iunile praeterinten(ionate

Strns legat de problema participatiei la inIractiunile din culp ni se pare participatia la
inIractiunile praeterintentionate. Am vzut c, dup prerea noastr, inIractiunile din culp nu pot Ii
svrsite n participatie penal sub Iorma coautoratului. Intentia depsit, avnd o structur complex,
Iormat din intentie Iat de rezultatul speciIic inIractiunii de baz si culp Iat de rezultatul mai grav
produs, pentru identitate de ratiune, vom spune c, n opinia noastr, nu poate exista coautorat la
inIractiunile ce presupun intentie depsit. Coautorat poate s existe doar cu reIerire la inIractiunea
intentionat
27
.

26
27
M. Basarab, op.cit., p. 400.
67
Dup prerea noastr, nici instigare sau complicitate nu poate exista la o inIractiune
praeterintentionat. Aceste dou Iorme de participatie pot s existe raportat la actul initial, n legtur cu
care autorul actioneaz cu intentie (de exemplu loviri, vtmare corporal). S-a spus c instigare sau
complicitate poate exista si cu privire la Iapta care are ca rezultat acea urmare cu privire la care autorul
inIractiunii praeterintentionate este n culp (spre exemplu, moartea victimei, iar instigarea sau
complicitatea este la inIractiunea de omor
28
). ns, n opinia noastr, este de observat c, lund exemplul
loviturilor cauzatoare de moarte, autorul nu trece la svrsirea Iaptei la care a Iost instigat sau n legtur
cu care a Iost ajutat, ci el svrseste o cu totul alt inIractiune (n privinta creia, sub aspect subiectiv,
actioneaz cu intentie), de loviri sau vtmare corporal; n aceste conditii, legat de instigare, ea poate
exista cel mult sub Iorma celei prevzute la art. 29 C. pen., iar complicitatea va rmne nesanctionat,
nruct legea penal nu a creat pentru complicitate o institutie similar cu aceea a instigrii neurmate de
executare.
S-a avansat n literatura de specialitate ideea potrivit creia trebuie s existe participatie penal la
o inIractiune praeterintentionat atunci cnd, Iat de rezultatul mai grav, instigatorul sau complicele este
n culp, invocndu-se dispozitiile art. 28 C. pen., n sensul c rezultatul mai grav este o circumstant
real ce se rsIrnge asupra tuturor participantilor
29
. Avem rezerve Iat de acest punct de vedere. Mai
nti, este de observat Iaptul c, potrivit art. 28 alin. 2 C. pen., circumstantele privitoare la Iapt se
rsIrng asupra participantilor numai in msura in care acetia le-au cunoscut sau le-au prev:ut; or,
dac instigatorul sau complicele actioneaz din culp cu neprevedere (cum se ntmpl n majoritatea
cazurilor), este clar c ei nici n-au cunoscut nici n-au prevzut rezultatul mai grav al inIractiunii
praeterintentionate. Apoi, revenim la cerinta general a participatiei penale, reIeritoare la legtura
subiectiv dintre participanti, care implic intentie cel putin din partea instigatorului sau complicelui. Asa
Iiind, n situatia expus, considerm c nu poate exista dect o cooperare material, neIiind vorba de
participatie penal
30
.

. Coautoratul la infrac(iunile cu subiect activ special

Este evident c, n ceea ce-i priveste pe coautori, n cazul inIractiunilor ce presupun subiect activ
caliIicat, acestia trebuie s realizeze n persoana lor calitatea special cerut de lege pentru existenta
inIractiunii respective. Problemei ivite n ipoteza n care unul dintre participantii care realizeaz acte de
executare a inIractiunii ntruneste si cerintele legate de calitatea subiectului activ, iar altul nu ndeplineste
aceste conditii, i s-a atribuit, n general solutia conIorm creia primul va rspunde penal ca autor al
inIractiunii cu subiect activ special, iar al doilea n calitate de complice al aceleiasi inIractiuni
31
.
Considerm, totusi, c o abordare atent a problemei puse n discutie impune o alt concluzie. Va trebui
s vedem ce se ntelege prin expresiile act de executare` si act de complicitate` si care sunt criteriile
n raport de care o activitate este caliIicat complicitate sau coautorat. n mod nendoielnic c, de
principiu, asa cum rezult de altIel si din cuprinsul art. 24 si 26 C. pen., act de executare reprezint acea
actiune ce se nscrie n liniile nscrise n textul incriminator, iar complicitatea nu nseamn altceva dect o
activitate accesorie, secundar de nlesnire sau ajutor la svrsirea Iaptei prevzute de legea penal; n
continuare, este Ir putint de tgad c diIerentierea dintre actul de executare si cel de complicitate este
dat de continutul activittii pe care participantul o realizeaz si n nici un caz de mprejurarea c acestuia
i lipseste sau nu calitatea special cerut de lege pentru a Ii autorul inIractiunii. De aceea, apreciem
Iortat considerarea persoanei care, lipsindu-i calitatea cerut de lege pentru a Ii autorul inIractiunii,
svrseste acte de executare a respectivei inIractiuni ca Iiind complice. Solutia pe care o considerm
corect este ca, sub aspect procesual, Iat de persoana care nu ndeplineste cerintele legate de subiectul

28
Doctrina propune ca n aceast ipotez s opereze dispozitiile cuprinse n art. 31 alin. 1 C. pen., reIeritoare la
participatia improprie n modalitatea intentie-culp; M. Basarab, op.cit., p. 401.
29
30
n acelasi sens, M. Basarab, op.cit., p. 401.
31
T. Vasiliu s.a., op.cit., p. 157-158; M. Zolyneak, op.cit. p. 372.
68
activ si creia i se retine n sarcin inIractiunea cu subiect activ caliIicat, s se pronunte scoaterea de sub
urmrire penal sau achitarea pe motiv c Iaptei i lipseste unul din elementele constitutive ale
inIractiunii. Sigur c va trebui s se cerceteze dac nu cumva activitatea acestuia nu realizeaz continutul
unei alte inIractiuni, pentru care evident c va Ii condamnat
32
. O solutie de acest gen este dat, expres, de
Codul penal n legtur cu inIractiunile de trdare, trdare prin ajutarea inamicului si trdare prin
transmitere de secrete. Dup cum se stie, subiectul activ al acestor inIractiuni trebuie s Iie cettean
romn sau apatrid cu domiciliul pe teritoriul Romniei. Dac actiuni speciIice inIractiunilor mentionate
sunt comise de un cettean strin sau apatrid ce nu are domiciliul pe teritoriul Romniei, ele vor constitui
inIractiunile de spionaj sau actiuni dusmnoase contra statului romn, dup distinctiile artate n art. 158,
159 C. pen.
33

Conceptiei expuse mai sus i s-a reprosat c lipsa calittii cerute de lege autorului nu poate avea ca
eIect izolarea activittii acestuia si ncadrarea lui ntr-un text de lege distinct, care prevede o inIractiune
deosebit; ntre activittile executantilor exist o indisolubil legtur material si psihic, ce le conIer
caracterul unei unitti bine determinate si care impune, pe cale de consecint, o unitate de ncadrare
juridic. Solutia contrar (cea mbrtisat de noi) ne-ar plasa pe terenul participatiei delict distinct
34
. Ne
ntrebm, ns, dac, raportat la datele reale ale problemei, i s-a atribuit complicittii delict distinct
caracterul de consecint a manierei noastre de a solutiona problema respectiv. Participatia-delict distinct
sau teoria autonomiei inIractionale a actelor de participatie presupune c vor exista attea inIractiuni
distincte cte acte de participatie sunt, iar Iiecare participant este autorul unei inIractiuni. O atare
conceptie sigur c nu poate Ii preluat si ea a Iost respins de Codul nostru penal, dar, repetm, n mod
neIiresc se vorbeste n acest cadru de participatie delict distinct. n opozitie cu aceasta, participatia delict
unic implic ideea c indiIerent care ar Ii numrul si modalitatea actelor de participatie, ele Iormeaz o
unitate, care constituie nssi Iapta prevzut de legea penal. ntr-adevr, actele de participatie nu trebuie
disociate n inIractiuni distincte, ci trebuie privite ca o inIractiune unic, ns este necesar ca ele s
indeplineasc cerintele pentru existenta acelei infractiuni, att cele prevzute de textul incriminator, ct si
cele prevzute n partea general a codului penal, iar n acest cadru mai spunem o dat c o persoan este
complice atunci cnd svrseste o activitate de nlesnire sau ajutor la comiterea unei Iapte prevzute de
legea penal, nu atunci cnd, lipsindu-i calitatea cerut de lege pentru a Ii autor, svrseste acte de
executare a inIractiunii cu subiect activ caliIicat. n alt ordine de idei, participatia delict distinct
presupune existenta attor inIractiuni cte acte de participatie exist, infractiuni de aceeai natur,
prev:ute i sanctionate de acelai text de lege, si nu inIractiuni de natur diIerit, prevzute de texte
diIerite.

. Participa(ia penal - circumstan( agravant

Potrivit art. 75 alin 1 lit. a C. pen., constituie circumstant agravant svrsirea Iaptei prevzute
de legea penal de trei sau mai multe persoane mpreun. Acesta este textul care consacr la nivel general,
pentru toate inIractiunile, ideea c participatia penal este, n anumite conditii, o cauz de agravare a
rspunderii penale. Din economia dispozitiei legale citate, dou sunt cerintele ce trebuie ntrunite pentru a
conIeri participatiei penale un astIel de statut. Pe de o parte, trebuie s existe cel putin trei participanti, iar,
pe de alt parte, acestia trebuie s svrseasc Iapta mpreun.
Legea penal nu spune ce se ntelege prin svarirea faptei impreun`, rmnnd sarcina
doctrinei si a practicii judiciare n materie s i contureze continutul. n demersul lor de a explica

32
Pentru o dezvoltare a acestui aspect, n sensul c svrsindu-se acte de executare a inIractiunii de delapidare, Ir
a avea calitatea de administrator sau gestionar, se poate retine o inIractiune de Iurt, Gh. Mateut, Consideratii
teoretice i practice privind continutul constitutiv al infractiunii de delapidare in actuala reglementare, n 'Dreptul
nr. 10/2000, p. 118.
33
Pentru un punct de vedere identic, M. Basarab, op.cit., p. 443.
34

69
dispozitiile art. 75 alin. 1 lit. a, autorii de drept penal au emis puncte de vedere diIerite. ntr-o prim
opinie, se arat c svrsirea Iaptei mpreun nseamn realizarea unor actiuni conjugate, de ctre coautori
sau de ctre autori si complici, n timpul si la locul svrsirii Iaptei, ntruct numai n acest context se
realizeaz avantajul material si psihic al cooperrii
35
. n aceast opinie, se pare c nu orice Iorm de
participatie penal este considerat o circumstant agravant, ci doar cea sub Iorma coautoratului sau
complicittii concomitente. Acesta este punctul de vedere mbrtisat si de practica judiciar
36
.
ntr-o alt opinie, se arat c circumstanta agravant este realizat indiIerent dac toti cei trei
participanti sunt sau nu prezenti la locul si n momentul svrsirii Iaptei, sustinndu-se c, procedndu-se
conIorm opiniei contrare, s-ar restrnge n mod nejustiIicat aria de aplicare a dispozitiilor analizate.
Asadar, n aceast opinie, notiunea de ,Iapt svrsit mpreun se identiIic cu participatia penal
37
. Nu
considerm corect aceast a doua opinie : pe de o parte, se observ c, critica adus de sustintorii ei
punctului de vedere contrar este vag, spunnd doar c retinerea acestuia ar restrnge n mod nejustiIicat
aria de aplicare a art. 75 alin. 1 lit. a Ir, ns, a arta de ce restrngerea este nejustiIicat; pe de alt
parte, dac legiuitorul ar Ii dorit ca participatia penal s Iie circumstant agravant, indiIerent de Iorma
sub care se maniIest, ar Ii putut s redacteze textul art. 75 alin. 1 lit. a C. pen. astIel : ,Iapt svrsit n
participatie.
n unele texte de incriminare din partea special a Codului penal, se prevede ca circumstant
agravant fapta svarit de dou sau mai multe persoane impreun` (lipsirea de libertate n mod ilegal
- art. 189 alin. 2 C. pen., violarea de domiciliu - art. 192 alin. 2 C. pen., violul - art. 197 alin. 2 lit. a C.
pen., Iurtul caliIicat - art. 209 alin. 1 lit. a C. pen., tlhria - art. 211 alin. 2 lit. a). SemniIicatia si
continutul acestei circumstante sunt identice cu cele atribuite circumstantei agravante generale, prevzute
la art. 75 alin. 1 lit. a C. pen., cu singura deosebire c numrul subiectilor activi trebuie s Iie doi, iar nu
trei. Dac o inIractiune n continutul agravat al creia este prevzut circumstanta agravant ,Iapt
svrsit de dou sau mai multe persoane mpreun, este svrsit de trei sau mai multe persoane
mpreun, devin incidente ambele circumstante agravante, att cea general ct si cea special; este
evident c ntr-o atare ipotez vor avea eIicient dispozitiile din textul incriminator, nu si cele din partea
general a codului penal, ntruct una si aceeasi mprejurare nu poate avea un dublu eIect agravant,
specialul primnd n Iata generalului
38
.
Ori de cte ori o inIractiune n continutul creia se regseste circumstanta 'Iapt svrsit de dou
sau mai multe persoane mpreuneste svrsit n asa Iel nct realizeaz conditiile acesteia, se va retine
Iorma agravat, si nu Iorma simpl a inIractiunii. Cu alte cuvinte, la Iorma simpl a unor inIractiuni
precum lipsire de libertate n mod ilegal, violare de domiciliu, viol etc. participatia penal este posibil
doar sub Iorma instigrii si complicittii anterioare; aceasta deoarece, de ndat ce Iapta este svrsit n
coautorat ori complicitate concomitent, se realizeaz Iorma agravat. La Iorma agravat, ns, a acestor
inIractiuni, participatia penal este posibil sub toate Iormele; nimic nu mpiedic existenta a doi coautori
ori a unui autor si un complice concomitent alturi de un instigator ori de un complice anterior.

35
M. Zolyneak, op.cit., p. 366; n acelasi sens, A. Boroi, Drept penal. Partea general, Ed. All Beck, 1999, p. 311;
N. Giurgiu, Infractiunea, Ed. Gama, p. 287.
36
Circumstanta agravant prev:ut in art. 75 alin. 1, lit. a) - fapt svarit de trei sau mai multe persoane
impreun - este reali:at numai in situatia in care trei sau mai multe persoane au actionat efectiv impreun,
deoarece numai conlucrarea concomitent a mai multor persoane imprim infractiunii svarite de ele un grad
sporit de pericol social. u este deci aplicabil acest text in ipote:a in care activitatea complicelui este anterioar
actului de executare, in timpul svaririi infractiunii complicele neacordand nici un afutor i neinlesnind in nici un
fel comiterea faptei`. (T.S., sect. pen., dec. nr. 2520/1976, C. Sima, op.cit., p. 234). Pentru aceeasi ratiune, textul nu
este aplicabil nici instigatorului.
37
C. Bulai, op.cit., p. 378.
38
M. Zolyneak, op.cit., p. 366; C. Bulai, op.cit., p. 379; M. Basarab, op.cit., p. 216. n practica judiciar este
mprtsit acest punct de vedere n cazul tlhriei, C.S.J., sect. pen., dec. nr. 3525/2000, n 'Dreptul nr. 3/2000, p.
170.

70
INAPLICABILITATEA ART. ALIN. DIN LEGEA NR. PENTRU
PREVENIREA $I COMBATEREA EVAZIUNII FISCALE

Claudiu Jictor eagoe
auditor de fustitie

Art.10 alin. 1 din noua Lege pentru prevenirea si combaterea evaziunii Iiscale instituie n teza a
III-a a sa o cauz de nepedepsire special: ,dac prefudiciul cau:at i recuperat in aceleai conditii este
de pan la 50.000 Euro in echivalentul monedei nationale, se aplic o sanctiune administrativ, care se
inregistrea: in ca:ierul fudiciar. Aceste conditii la care Iace reIerire teza a III-a a alin. 1 sunt conditiile
expuse n teza II-a a articolului mentionat cu privire la cauzele de reducere a pedepsei care subliniaz ,in
ca:ul svaririi unei infractiuni de eva:iune fiscal prev:ut de pre:enta lege, dac in cursul urmririi
penale sau al fudectii, pan la primul termen de fudecat, invinuitul sau inculpatul acoper integral
prefudiciul cau:at (.).
n primul rnd, trebuie subliniat Iaptul c legiuitorul ntelege s instituie aceast cauz de
nepedepsire numai celor ce se Iac vinovati de comiterea inIractiunilor de evaziune Iiscal prevzute de
art. 9 din Legea nr. 241/2005, nu si celor ce se Iac vinovati de savrsirea inIractiunilor n legtur cu cele
de evaziune Iiscal, cu alte cuvinte legiuitorul consider c acestea din urm ar fi infrac(iuni de
pericol ce nu pot produce un prejudiciu, astIel nct s poat beneIicia si Iptuitorii din aceste cauze de
aplicarea prevederilor privitoare la cauzele de reducere sau de nepedepsire (aceast accep(iune nu poate
privi dect faptele prevzute de art. yi art. din Legea , nu yi pe cele prevzute de art. ,
, 7, 8 unde un prejudiciu se poate ivi), Iapt ce nu justiIic, asa cum se va arta mai jos, la Iinalul
acestui articol, luarea n mod obligatoriu a msurii sechestrului asigurator n aceste cazuri n conditiile art.
11 din Legea nr. 241/2005, din moment ce legiuitorul nu a lrgit sIera de aplicabilitate a art. 10 din lege si
la inIractiunile prevzute de art. 3-8 din Legea nr. 241/2005, ndrepttindu-ne s credem c n viziunea sa
acestea nu pot produce o pagub, ori neIiind o pagub n cauz, atunci nici temeiurile obligativittii lurii
msurii sechestrului asigurator nu subzist.
Trecnd peste aceste mentiuni, teza a III-a a alin. 1 art. 10 din aceast lege este inaplicabil din
punct de vedere practic, deoarece contine dispozitii ce nu-si pot gsi eIicient legal pentru urmtoarele
considerente:

. n ceea ce priveste cauza de nepedepsire prevzut de aceasta lege, ea nu poate Ii aplicat n cursul
urmririi penale niciodat, deoarece, n temeiul art. 11 alin. 1 lit. c C. proc. pen., procurorul nu poate
dispune ncetarea urmririi penale n baza art. 10 lit. i
1
C. proc. pen., aceast din urm prerogativ
revenind n prezent, potrivit vointei legiuitorului, numai instantei de judecat. Mai mult, potrivit art. 316
alin. 3 C. proc. pen. interpretat per a contrario, procurorul nu este autorizat de lege nici s pun concluzii
de ncetare a procesului penal n temeiul art. 10 lit. i
1
C. proc. pen. n Iata instantei de judecat - ceea ce
reprezint o grav nclcare a rolului Ministerului Public n procesul penal. Aceste dou aspecte sunt
modiIicate n proiectul noului Cod de procedur penal care n prezent se aIl n dezbatere, modiIicrile
viznd tocmai posibilitatea ca si procurorul s dispun ncetarea urmririi penale n baza art. 11 alin. 1 lit.
c C. proc. pen. rap. la art. 10, lit. i
1
, Iapt motivat de o elementar logic juridic, ratiunea ca aceast
solutie s Iie lsat numai la latitudinea instantei nclcnd practic principiile operativittii, dreptului la un
proces echitabil si, nu n ultimul rnd, chiar pe cel al legalittii, principii care crmuiesc dreptul procesual
penal, deoarece n toate cazurile ar Ii nsemnat c procurorul, chiar sesiznd n dosarul de urmrire penal
existenta unei asemenea cauze, ar Ii trebuit s dispun trimiterea n judecat a respectivei persoane pentru
ca instanta s constate aplicarea acestei dispozitii.
n aceeasi ordine de idei, art. 262 alin. 1 pct. 1 C. proc. pen. speciIic Iaptul c o persoan va Ii
trimis n judecat cnd rezult din probele administrate legal n cauz c Iapta exist, a Iost svrsit de
nvinuit sau inculpat si acesta rspunde penal, n speta concret neexistnd vreo cauz care mpiedic
71
punerea n miscare sau exercitarea actiunii penale, or, Iiind n prezenta unei cauze de nepedepsire deja
probat prin ndeplinirea conditiei expuse de lege si anume plata prejudiciului cnd acesta se ridic pn
la 50.000 euro, este evident faptul c o persoan nu poate fi trimis in fudecat atata timp cat actiunea
penal nu mai poate fi exercitat, in cau: fiind incident un ca: de impiedicare a exercitrii actiunii
penale, respectiv art. 10 lit. i
1
C. proc. pen., neexistand un alt mod de sesi:are a instantei pentru a face
aplicarea cau:ei de nepedepsire decat prin rechi:itoriu; totodat, n sprijinul acestei idei rezid si Iaptul
c atta timp ct procurorul este autorizat de lege s dispun solutii n ceea ce priveste cauzele de
nlturare a caracterului penal al Iaptei, cu att mai mult ar Ii logic ca el s dispun si asupra unor cauze
de nepedepsire, deoarece, n vechea reglementare, pn la aparitia lit. i
1
, procurorul putea s dispun
ncetarea urmririi penale n baza art. 11 alin. 1 lit. c C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. I atunci cnd constat
existenta unei cauze de nepedepsire, prin interpretarea sintagmei ,lipsa unei conditii prevazute de lege.

. n ceea ce priveste cauza de nepedepsire care Iace obiectul acestui comentariu, aceasta diIer Iat de
alte cauze de impunitate generale sau speciale, deoarece instituie aplicarea unei sanctiuni administrative
care se va nscrie n cazierul judiciar, aplicarea acestei sanctiuni Iiind obligatorie, iar nu Iacultativ.
Ratiunea acestei nscrieri n cazierul judiciar se regseste n chiar dispozitiile alin. 2 al art. 10 din Legea
nr. 241/2005 care mentioneaz c ,dispo:itiile prev:ute la alin. 1 nu se aplic dac fptuitorul a mai
svarit o infractiune prev:ut de pre:enta lege intr-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru
care a beneficiat de prevederile alin. 1. n consecint, aceast dispozitie cu privire la nscrierea n
cazierul judiciar are n vedere tocmai mpiedicarea n cazul svrsirii unei noi inIractiuni de evaziune
Iiscal ca persoana n cauz s mai beneIicieze de cauzele de reducere a pedepsei sau de nepedepsire
prevzute de art. 10 alin. 1. Totodat, rezult c dac celui care a beneIiciat de prevederile art. 10 alin. 1
teza a III-a i s-a aplicat o sanctiune administrativ nscris n cazierul judiciar, aceast mentiune poate Ii
radiat numai dup 5 ani de la nscriere, deoarece numai dup aceast perioad nu mai subzist scopul
avut n vedere de legiuitor, dup trecerea acestei perioade de 5 ani persoana n cauz putnd beneIicia de
reducerea pedepsei sau de cauza de impunitate n cazul svrsirii unei noi inIractiuni de evaziune Iiscal,
dac sunt ndeplinite si celelalte conditii instituite de lege si n Iunctie de prejudiciul cauzat.

. n ceea ce priveste aplicarea unei sanctiuni administrative, aceasta nu se poate realiza de ctre procuror
sau de instanta de judecat, deoarece art. 91 C. pen. instituie o sanctiune cu caracter administrativ, si nu
una administrativ; n concluzie, legiuitorul a instituit o rspundere administrativ. Drept eIect, instanta
de judecat (deoarece numai despre aceasta poate Ii vorba, cci, n prezent, procurorul nu se poate
pronunta asupra acestei cauze de nepedepsire) ar urma s pronunte ncetarea procesului penal, ns ar
trebui s trimit cauza organelor administrativ-Iiscale pentru aplicarea unei sanctiuni administrative,
deoarece instanta nu poate aplica o sanctiune administrativ, cci aceasta nu este reglementat de lege
lata, ci numai una cu caracter administrativ; n plus, legea nu precizeaz n ce anume const sanctiunea
administrativ. Ca un corolar al acestei expuneri de motive, ar rezulta c si prevederea cu privire la
cazierul judiciar este inaplicabil, putndu-se eventual lua n calcul un cazier Iiscal cu regim special,
pentru c nu instanta este cea care pronunt sanctiunea administrativ, ntruct nu are n competenta sa o
asemenea dispozitie, n Codul penal Iiind reglementat doar rspunderea cu caracter administrativ.

. De asemenea, n analizarea acestei cauze de nepedepsire instituit n Cap. III, art. 10 din Legea nr.
241/2005 ,Cauze de nepedepsire si reducere a pedepselor trebuie cercetat sub aspect procesual penal
dac inculpatul, aIlat n Iata instantei de judecat, cere aplicarea art. 13 C. proc. pen. n ceea ce priveste
continuarea procesului penal, Codul de procedura penal permitndu-i acest drept n cazul n care este
incident o cauz de nepedepsire. n acest caz, se pune problema dac inculpatul poate cere continuarea
procesului penal n conditiile n care lui i se aplic o sanctiune administrativ n mod obligatoriu n prim
Iaz, Iapt ce nu se ntlneste n cazul celorlalte cauze de nepedepsire sau n cazul intervenirii amnistiei,
prescriptiei sau retragerii plngerii prealabile. Cu alte cuvinte, legea ntelege s dea achitrii prejudiciului
cauzat eIect obligatoriu de vinovtie si asumare a svrsirii inIractiunii, deoarece aplicarea acestei
sanc(iuni administrative obligatorii de ndat ce s-a naintat sau recuperat contravaloarea pagubei
72
demonstreaz c fapta exist yi a fost svryit de inculpatul n cauz, constatndu-se practic
vinov(ia respectivei persoane cu consecin(a nscrierii acesteia n cazierul judiciar, aceast
sanc(iune administrativ avnd nendoielnic un pronun(at caracter punitiv, chiar dac excede
rspunderii penale. AstIel, ajungem inevitabil s ne ntrebm dac prin aplicarea acestei sanctiuni
obligatorii ce se va nscrie n cazierul judiciar, precedat de recunoasterea implicit a Iaptei prin
naintarea contravalorii prejudiciului creat sau recuperat nu Iace automat inaplicabil institutia prevazut
de art. 13 alin. 2 C. proc. pen. cu privire la cauza de nepedepsire prevzut de Legea nr. 241/2005, n
cauz nemaiputndu-se n mod practic pronunta achitarea de ctre instanta de judecat n lumina acestei
dispozitii legale, deoarece ce mecanism legal va Ii Iolosit oare n cazul ivirii unui temei de achitare pentru
a revoca sanctiunea administrativ aplicat anterior. n Iapt pornindu-se de la o elementar alegatie si
anume c Iapta nu ntruneste elementele constitutive ale unei inIractiuni (Iapt ce trebuie analizat n lumina
ntregii Iaze de cercetare judectoreasc), legiuitorul nu i ncalc oare dreptul la aprare si prezumtia de
nevinovtie prin obligarea la plata prejudiciului n pragul procesului pentru a beneIicia de cauza de
nepedepsire, Icnd astIel s opereze practic n deIavoarea sa prezumtia de nevinovtie si ntreaga
administrare a probelor n Iaza de continuare a procesului penal, din acel moment inculpatul trebuind
practic s si dovedeasc nevinovtia, Iiind obligat s produc el probe n acest sens pentru a beneIicia de
achitare n conditiile art. 13 alin. 2 C. proc. pen., Iapt ce ncalc n mod Ilagrant art. 65 alin. 1 C. proc.
pen. ,sarcina administrrii probelor in procesul penal revine organului de urmrire penal i instantei
de fudecat` si art. 66 alin. 1 C. proc. pen. `invinuitul sau inculpatul beneficia: de pre:umtia de
nevinovtie i nu este obligat s-i dovedeasc nevinovtia`.
AstIel, trebuie subliniat c prin acoperirea integral a prejudiciului cauzat pn la primul termen
de judecat n Iata instantei pentru a beneIicia de cauza de nepedepsire se ncalc prezumtia de
nevinovtie consacrat n art. 5
2
C. proc. pen. si art. 16 alin. 1, art. 23 alin. 11 din Constitutia Romniei,
deoarece n eventualitatea continurii procesului penal n lumina acestui Iapt inculpatul este obligat s si
dovedeasc nevinovtia pentru a beneIicia de achitare n procesul penal, deoarece legea asa cum este
Iormulat legitimeaz practic asumarea si recunoasterea Iaptei penale prin plata prejudiciului cauzat si
recuperat n acest mod, nclcndu-se astIel prezumtia de nevinovtie, precum si egalitatea cettenilor n
Iata legii, Iiind n prezenta unei discriminri pe de o parte ntre cei ce beneIiciaz de garantiile procesuale
ce decurg din aplicarea art. 13 C. proc. pen. n alte procese penale n care sunt incidente cauze de
nepedepsire si pe de alt parte cei aIlati sub incidenta art. 10 alin. 1, teza a III-a a Legii nr. 241/2005,
precum si ntre persoane aIlate n egal msur sub incidenta art. 10 alin. 1 din lege n cauze similare si
care n ciuda prejudiciului cauzat, nu l pot acoperi, deoarece nu dispun unele dintre acestea de resursele
necesare, putndu-se lua n discutie o discriminare pe criteriul averii (consecintele n aceste cazuri sunt
devastatoare, pentru c o persoan care dispune de resursele necesare va beneIicia de cauza de
nepedepsire, iar o alta risc pedeapsa cu detentia chiar dac prejudiciul este n aceleasi cazuri de pn la
50.000 Euro).
n concluzie, aceast norm este neconstitutional n msura n care, prin aplicarea unei sanctiuni
administrative obligatorii ce echivaleaz cu constatarea unei vinovtii n cauz ca urmare a pltii
prejudiciului, sanctiune aplicat la nceputul Iazei de judecat la prima instant, se instituie o prezumtie
de vinovtie n vederea eventualei continuri a procesului penal n conditiile art. 13 C. proc. pen.( n
sustinerea acestui punct de vedere rezid si decizia 463/1997 a Curtii Constitutionale cu privire la
neconstitutionalitatea art. 81 alin. 4 C. pen. Care, chiar dac nu e sinonim n totalitate cu prezenta spet,
are o acceptiune similar).

. n ceea ce priveste art. 11 din Legea nr. 241/2005, ,in ca:ul in care s-a svarit o infractiune prev:ut
de pre:enta lege, luarea msurilor asiguratorii este obligatorie; acesta, dup cum lesne se poate
observa, instituie obligativitatea lurii msurii sechestrului asigurator nu numai cnd se constat existenta
inIractiunilor de evaziune Iiscal detaliate n art. 9 din Legea nr. 241/2005, ci si cnd se constat
inIractiuni n legtur cu inIractiunile de evaziune Iiscal (n ciuda Iaptului c asa cum am artat mai sus
legiuitorul nu a instituit posibilitatea intervenirii cauzelor de reducere si nepedepsire si cu privire la
inIractiunile prevzute n art. 3, 4, 5, 6, 7, 8 din Legea nr. 241/2005, putndu-se ntelege c legiuitorul nu
73
prevede posibilitatea existentei unui prejudiciu n aceste cauze, aspect ce nu subzist, dup cum se va
sublinia, dect n privinta art. 4 si 5 din prezenta lege). AstIel, trebuie instituit n mod obligatoriu
sechestrul asigurator si n cazul svrsirii inIractiunilor prevzute de art. 4 si art. 5 din Legea nr.
241/2005, chiar dac n cazul acestor inIractiuni nu se poate vorbi implicit de o pagub, acestea Iiind n
modalitatea de desIsurare inIractiunii ce nu produc prin nclcarea elementelor materiale ale laturii
obiective a celor dou inIractiuni un prejudiciu n asa Iel nct s necesite luarea de msuri asiguratorii,
deoarece dac, ulterior reIuzului nejustiIicat sau mpiedicrii sub orice Iorm a eIecturii controalelor
Iiscale, Iinanciare sau vamale, se constat existenta unor neregularitti sau prejudicii aduse statului,
respectivele Iapte penale n concret vor intra sub incidenta inIractiunilor de evaziune Iiscal prevzute de
art. 9 din lege. Cu alte cuvinte, prin instituirea sechestrului asigurator si n cazul svrsirii inIractiunilor
prevzute de art. 4 si art. 5 din Legea nr. 241/2005 se instituie practic prezumjia de vinovjie a
respectivelor persoane cu privire la svrsirea unor Iapte de evaziune Iiscal, din moment ce aceste
persoane reIuz nejustiIicat sau mpiedic eIectuarea controalelor Iinanciar-Iiscale, deoarece, prin
svrsirea acestor Iapte penale incriminate de art. 4 Constituie infractiune i se pedepsete cu inchisoare
de la 6 luni la 3 ani sau cu amend refu:ul nefustificat al unei persoane de a pre:enta organelor
competente, dup ce a fost somat de 3 ori, documentele legale i bunurile din patrimoniu, in scopul
impiedicrii verificrilor financiare, fiscale sau vamale` si art. 5 Constituie infractiune i se pedepsete
cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amend impiedicarea, sub orice form, a organelor competente
de a intra, in conditiile prev:ute de lege, in sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efecturii
verificrilor financiare, fiscale sau vamale` din Legea nr. 241/2005 n mod material nu se poate produce
o pagub pentru a legitima instituirea sechestrului asigurator, ci deschide numai eventualitatea unei
pagube care oricum nu ar rezida sub acceptiunea acestor dispozitii, ci a dispozitiilor ce reglementeaz
inIractiunile de evaziune Iiscal enumerate n art. 9 din Legea nr. 241/2005.
Pentru considerentele expuse mai sus, att art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005 privind
prevenirea si combaterea evaziunii Iiscale, ct si alte dispozitii ale acestei legi sunt criticabile.
74
II. 1URISPRUDENT

II.. SOLUTII ALE INSTANTELOR 1UDECTORE$TI FRANCEZE N LITIGII
REFERITOARE LA LIBERTATEA DE EXPRIMARE

Decizia Cur(ii de Casa(ie, Camera a II-a Civil - 8 martie

Potrivit hotrrii atacate, pronuntat de Curtea de Apel din Versailles la 04.10.2001, sptmnalul
'Ici Paris, editat de societatea Hacchette Filipacchi Associes (HFA) a publicat n numrul su din 6 -
12.05.1998 un articol consacrat domnului X.Z., ilustrat de IotograIii, relatnd c acesta ar Ii participat la o
competitie sportiv nsotit de Iiul doamnei Claire Y., reprosndu-i-se c s-a artat n public alturi de
copil doar pentru a putea obtine n instant despgubiri n legtur cu IotograIiile publicate.
Articolul Iusese anuntat n prima pagin sub titlul De aceast dat este evident. Patrick X.Z.,
ruine i scandal'`. Domnul X.Z. a chemat n judecat societatea HFA, invocnd o deIimare, n baza art.
29 alin. 1 si art. 32 alin. 1 din Legea Irancez din 29 iulie 1881 si, n subsidiar, nclcarea articolului 1382
din Codul civil Irancez, precum si o atingere a vietii private si a dreptului la respectul propriei imagini,
prevzute de art. 9 din Codul civil Irancez.
n motivarea recursului, s-a artat c, prin decizia Curtii de Apel din Versailles, societatea a Iost
obligat la plata de daune-interese, pentru atingerea vietii private si a dreptului la respectul imaginii.

. Art. 9 din Codul civil Irancez asigur Iiecrei persoane protectia intimittii vietii sale private. Aceast
protectie este necesara n limita n care se aplic n Iolosul unei persoane publice de notorietate
exceptional, precum Patrick X.Z. Faptul pentru prezentator de a se aIisa public, n timpul unei
maniIestri publice intens mediatizate, alturi de copilul doamnei Claire Y., n ciuda rumorilor care
circulau cu privire la paternitatea acestuia, permitea organului de pres s relateze evenimentul, exterior
activittii proIesionale a persoanei n cauz si de a se ntreba asupra sentimentelor pe care le purta
copilului, Ir a aduce atingere vietii private a lui Patrick X.Z..
Hotrnd contrariul si constatnd HFA drept responsabil de atingerea vietii private a persoanei
n cauz, Curtea de Apel din Versailles a nclcat art. 9 din Codul civil Irancez.
Art. 9 din Codul civil Irancez, pe lng protectia dreptului la imaginea proprie, priveste si viata
privat. Aceast protectie nu ocroteste ns imaginile luate n timpul aparitiilor voluntare ale unei
persoane publice la maniIestrile intens mediatizate.
Prezenta lui Patrick X.Z. n compania tnrului Iiu al doamnei Claire Y. la Monaco, n timpul
unei maniIestri sportive si mondene, la care s-au eIectuat numeroase IotograIii, n tribuna oIicial a
printului Albert de Monaco, nu avea legtur cu activitatea proIesional, dar nu putea Ii considerat ca o
atingere a vietii sale private, ct timp publicarea anumitor IotograIii luate cu aceast ocazie nu poate s Iie
considerat ca aducnd atingere dreptului domnului Patrick X.Z. la viata sa privat. Rezult c din nou
Curtea de Apel din Versailles a nclcat prevederile art. 9 din Codul civil Irancez.

. Restrictia liberttii de exprimare pentru publicatia 'Ici Paris care a relatat prezenta lui Patrick X.Z. n
compania tnrului Iiu a doamnei Claire Y. la turneul international de tenis de la Monte Carlo si s-a
ntrebat asupra sentimentelor prezentatorului cu privire la copil, publicnd cteva IotograIii luate n
tribuna oIiciala a printului Albert de Monaco, care l reprezentau pe Patrick X.Z. n compania copilului,
nu trebuia s tin seama de Iaptul c Patrick X.Z. alesese deliberat un loc puternic expus, Iiind constient
de rumorile ce vor circula cu privire la paternitatea copilului, nu corespunde unui interes social att de
imperios pentru a prima interesul public mpotriva liberttii de exprimare, neIiind necesar ntr-o societate
democratic si nici proportional scopului urmrit, pentru a garanta protectia drepturilor altora. Ca atare,
Curtea de Apel din Versailles a nclcat dispozitiile art. 10 paragraIul 2 din Conventia European pentru
Aprarea Drepturilor Omului.
75
n lipsa eIecturii de cercetri, pe motivul c, Iiind tinut de elementele particulare ale spetei, n
special de comportamentul deliberat al lui Patrick X.Z., obligarea la plata de daune-interese n sum de
50.000 de Iranci Irancezi era necesar ntr-o societate democratic pentru protectia drepturilor altor
persoane, iar aceast condamnare nu avea un caracter exorbitant si n orice caz disproportionat, Curtea de
Apel din Versailles a pronuntat o hotrre Ir s tin seama de dispozitiile art. 10 paragraIul 2 din
Conventia European pentru Aprarea Drepturilor Omului.
Curtea de Casatie a retinut c, n baza art. 8 din Conventia European pentru Aprarea
Drepturilor Omului, Iiecare persoan are dreptul la viata privat si Iamilial. Potrivit art. 9 din Codul civil
Irancez, orice persoan are dreptul la respectul vietii sale private si a imaginii sale. Simpla constatare a
unei atingeri deschide dreptul unei reparatii.
Decizia retine c atingerile aduse vietii private si dreptului la imagine sunt caracterizate prin
simplul Iapt de a relata, ilustrnd adecvat, dar Ir autorizarea persoanei si Ir motive de actualitate,
prezenta cu titlu privat a domnului X.Z. la o maniIestare sportiv, Ir legtur cu activitatea sa
proIesional. Abaterile de la subiect, asupra sentimentelor pe care le-ar purta copilului, reprezint tot
attea atingeri asupra vietii sale private.
Prin aceste constatri, Curtea de Apel din Versailles a aplicat ntocmai textele legale, ca atare
acest motiv de recurs nu este Iondat.
Dar cu privire la al doilea motiv, vznd dispozitiile art. 29 si 32 ale Legii din 29 iulie 1881,
abuzul liberttii de expresie prevzut si reprimat de legea respectiv, nu poate Ii reparat n baza art. 1382
din Codul civil Irancez.
Pentru a oIeri domnului X.Z. daune-interese pentru abuzul liberttii de exprimare, n baza art.
1382 din Codul civil Irancez, decizia retine n motivare c articolul litigios a imputat printr-un procedeu
neloial un comportament prostesc lui X.Z., constnd din prezentarea unei zile mari din viata sa Iamilial,
pentru a Iormula actiune cu un scop pur pecuniar, solicitnd, de altIel, sume conIortabile.
Hotrnd c Iaptele retinute cu titlu de eroare reprezint o deIimare, Curtea de Apel din
Versailles a violat textele si principiile artate.
Vznd dispozitiile art. 627 ale noului Cod de procedur civil Irancez coroborate cu art. 49 din
Legea din 29 iulie 1881, Curtea de Apel din Versailles a constatat renuntarea domnului X.Z. la pretentiile
civile.
Pentru aceste motive, Curtea de Casatie a admis primul motiv de recurs si a anulat numai
dispozitiile reIeritoare la obligarea HFA la daune-interese pentru abuzul liberttii de exprimare svrsit
mpotriva domnului X.Z., din hotrrea pronuntat la 04.10.2001 de Curtea de Apel din Versailles.

Decizia Cur(ii de Casa(ie, Prima Camer Civil - 9 iulie

Urmare a disparitiei misterioase a sotilor X. si a copiilor lor, caz Ioarte mediatizat si n curs de
cercetare judiciar, 'Le Figaro litteraire, supliment sptmnal al cotidianului cu acelasi nume, a anuntat,
la 06.07.2000, nainte de publicare, n patru episoade, un serial redactat de doamna Y. si intitulat
Povestea adevrat a doctorului X.`. Acelasi numr a diIuzat imediat primul articol, indicnd si titlul
celui de-al doilea, Casa lui Tilly` si aparitia sa sptmna urmtoare.
Domnul Z., reprezentant legal al copiilor si minori, Fanny si Leo Z., nscuti din prima cstorie
a doamnei X., sustinnd c o parte din dezvluirile publicatiei ar Ii adus atingere vietii private a Iiicei si
Iiului, a obtinut, pe cale de ordonant presedintial, la 12.07.2000, interzicerea celui de-al treilea articol,
asociat unui ordin adresat ziarului privind inserarea unei rectiIicri.

Asupra primului motiv de recurs:
Societatea Le Figaro si doamna Y. au Iormulat la 21.07.2000 plngere la Curtea de Apel din
Caen, care a admis n principiu actiunea copiilor Z., lund n considerare necunoasterea vietii lor private,
precum si aceea a mamei lor si intimitatea vietilor lor de Iamilie, nerespectnd art. 9 din Codul civil
Irancez, care rezerva calitate procesual activ numai persoanei vizat prin atingere.
76
Hotrrea, dup ce a dezvluit evenimentele primului episod, a retinut, parcurgnd relatrile
doamnei X., o imixtiune n viata privat a copiilor si, deducnd exact c acestia din urm au calitate
procesual activ, n baza textului de lege vizat, motivul de recurs Iiind respins.

Asupra celui de-al doilea motiv de recurs:
S-a Iormulat plngere cu privire la nclcarea art. 10 din Conventia European pentru Aprarea
Drepturilor Omului de Curtea de Apel din Caen, pe motiv c interdictia impus societtii Figaro de a mai
publica articolele anuntate nu constituie, n sensul acestui text, o msura proportional cu atingerea
retinut, interdictia unei publicri neputnd Ii dispus printr-o ordonant presedintial dect dac
atingerea vietii private prezint un caracter intolerabil si provoac un prejudiciu, pe care alocarea
ulterioar a unor despgubiri de judectorul de Iond nu-l va compensa, iar constatrile Icute nu vor
stabili necesitatea exceptional a unei cenzuri prealabile.
Dreptul la respectul vietii private si libertatea de exprimare acoperite de art. 8 si 10 din Conventia
European pentru Aprarea Drepturilor Omului si art. 9 din Codul civil Irancez au aceeasi valoare
normativ Iiind, de altIel, obligatia judectorului sesizat de a hotr Iorta lor juridic si de a aplica solutia
care s protejeze cel mai mult interesul legitim al persoanei.
Curtea de Apel din Caen a retinut c divulgarea elementelor care s aduc atingere vietii private a
lui Fanny si Leo Z., sub Iorma unui Ioileton estival, era nelegal, nerspunznd unei nevoi legitime de
inIormare a publicului, ci doar plcerii cititorilor si neacordnd dreptul ziaristului sau scriitorului de a
comenta cauza ntr-o dezbatere judiciar public, chiar dac disparitia sotilor X. si a copiilor lor Iusese
intens mediatizat anterior.
Independent de consideratiile eronate, dar supraabundente, retinute n ordonanta presedintial,
Curtea a putut estima, n ce priveste Iaptele dramatice cu care a Iost sesizat, c respectul vietii private se
impunea mult mai mult autorului unui roman dect unui ziarist ndeplinindu-si misiunea de inIormare,
urgenta Iiind legat de aparitia iminent a articolului si tocmai autoriznd s ia orice msur pentru a evita
producerea unei atingeri intimitatii persoanei care a Iormulat plngere, iar dac societatea 'Le Figaro ar
Ii estimat acest lucru, nu trebuia s comunice continutul, titlul deja dezvluit al celui de-al doilea episod
desemnnd o cas de menaj X., alturat celei a copiilor Z. si supunerea lor unui regim de supraveghere
alternativ, care li se aplic n mod obisnuit, pentru a evita o nou nclcare a vietii private, prin enuntarea
viitoarelor articole.
Pentru aceste motive, Curtea de Casatie a respins recursul si a obligat societatea 'Le Figaro si pe
doamna Y. la cheltuieli de judecat.

Decizia Cur(ii de Casa(ie, A doua Camer Civil - noiembrie

Potrivit deciziei Curtea de Apel din Paris, pronuntat la 26.11.1999, considerndu-se victim
printr-o atingere adus prezumtiei de nevinovtie, urmare a publicrii n ziarul 'Le Monde din
08.06.1999 a unei scurte stiri cu titlul 804 kg de cocain gsit aproape de Paris`, domnul X., la
17.06.1989, a chemat n judecat societatea 'Le Monde, printr-o ordonant presedintial adresat
Tribunalului n baza art. 9-1 din Codul civil Irancez.
Domnul X. a Iormulat plngere mpotriva hotrrii atacate, prin care i s-a respins cererea, artnd
c, n aplicarea art. 9-1 din Codul civil Irancez, n redactarea atunci n vigoare, Iiecare are dreptul la
respectarea prezumtiei de nevinovtie si orice persoan arestat sau sub urmrire penal prezentat public
drept vinovat de svrsirea unor Iapte, Icnd obiectul unei anchete ori cercetri judiciare, poate obtine
chiar si pe cale de ordonant presedintial, inserarea n publicatia respectiv a unui comunicat, pentru a se
opri aceast atingere a prezumtiei artate. n spet, rezult cu desvrsire din articolul incriminat, prin
sentimentele anchetatorului, expresia unei opinii anticipate cu privire la participarea domnului X. la
traIicul de stupeIiante artat. Hotrnd contrariul, Curtea de Apel din Paris a nclcat textul de lege artat.
Hotrrea retine c atingerea adus prezumtiei de nevinovtie consist n prezentarea n mod
public ca Iiind vinovat, nainte de condamnare, a unei persoane retinute, inculpate sau Icnd obiectul
77
unei citatii s compar n Iata justitiei, al unui rechizitoriu al procurorului sau al unei plngeri cu
constituire de parte civil.
Faptul de a mentiona c sapte persoane au Iost audiate, ntre care si Didier X., n vrst de 43 ani,
cercetat pentru asociere n vederea svrsirii de inIractiuni (banditism) si anchetat pentru a Ii unul dintre
responsabilii retelei, constituie doar o simpl relatare a Iaptelor si evoc suspiciunea potrivit creia
domnul X. este anchetat, Ir a Ii exprimat vreun sentiment personal, nici o judecat a ziaristului cu
privire la vinovtia persoanei astIel desemnate. Jurnalistul doar a raportat punctul de vedere al
anchetatorilor si nu a maniIestat nici un parti-pris anticipat cu privire la anchet si instanta de a eIectua
cercetarea penal, indicatia potrivit creia domnul X. este acuzat de asociere n vederea svrsirii de
inIractiuni nu semniIic Iaptul c acesta ar Ii Iost vinovat de svrsirea unor Iapte si nu priveste o
declaratie prematur de culpabilitate aductoare de atingere a prezumtiei de nevinovatie, din partea
ziaristului.
Din aceste constatri, Curtea de Apel din Paris a putut s deduc Iaptul c nu s-a adus atingere
prezumtiei de nevinovtie a domnului X.
Pentru aceste motive, Curtea de Casatie a respins recursul, ca nentemeiat.

Decizia Cur(ii de Casa(ie, A doua Camer Civil - februarie

Avnd n vedere dispozitiile art. 978 din noul Cod de procedur civila Irancez, domnul X.,
societtile TF1 si Glem Production au Iormulat recursuri mpotriva deciziei din 14 Iebruarie 2002
pronuntat de Curtea de Apel din Paris.
Asupra unicului motiv de recurs, vznd dispozitiile art. 29 si 32 din Legea din 29 iulie 1881:
Imputrile deIimtoare aduc atingere drepturilor persoanelor, doar dac sunt Icute cu intentia
de a discredita, iar aceast prezumtie nu este nclcat ct timp judectorul de Iond se pronunt asupra
Iaptelor justiIicate, suIiciente, pentru aprecierea bunei-credinte.
Potrivit deciziei atacate, publicatia lunar 'Entrevue, editat de Societe de conception de presse,
a publicat n numrul din Iebruarie 1999 un articol, punnd n discutie o emisiune consacrat unui tnr
cntret, care obtinuse un mare succes la nceputul anului 1980, intitulat Julien X 100 bluf (bidon)`,
precedat de un supratitlu - TF1 nu a v:ut nimic. Pentru a se asigura de audient in prime-time, canalul
de televi:iune a lsat totul pe umerii animatorului. Re:ultatul. nimic' Intrevedere defa cunoscut`,
anuntat n prima pagin si ilustrat cu IotograIia animatorului si o serie de alte IotograIii realizate n timpul
emisiunii.
Considernd publicarea acestor IotograIii deIimtoare, domnul X., TF1 si Glem, productorul
emisiunii, au chemat n judecat pe domnul Y., directorul publicatiei 'Entrevue si Societe de conception
de presse, pentru a obtine repararea prejudiciului cauzat.
Hotrrea a retinut c magazinul 'Entrevue este specializat n critica emisiunilor si animatorilor
de televiziune si se laud pe un ton de provocare, sarcastic si sustinut, c descrie ceea ce este n spatele
platourilor de Iilmare. AstIel, Iiecare personalitate din lumea audiovizualului poate Ii aleas drept tint,
legitimitatea scopului urmrit de 'Entrevue neIiind serios contestabil, buna-credint apreciindu-se n
Iunctie de tipul publicatiei, iar revista avnd doar vocatia de a publica Iapte privind comportamentul
animatorilor de televiziune, termenul Iolosit Iiind sinonim cu minciuna sau simularea, deci o ilustrare a
acestei provocri permanente si sistematice. De altIel, chiar un cititor mediu avizat nu ar putea n mod
rezonabil s eIectueze comparatii ntre termenii bidonner` si bidon`, chiar expresia 100` si
prudenta n exprimare apreciindu-se n msura derizoriului sau chiar exagerat, ceea ce este caracteristic
revistei 'Entrevue. Hotrnd astIel c acest caracter provocator si sarcastic al magazinului nu
dispenseaz de obligatia de prudent, Curtea de Apel din Paris a nclcat textele artate.
Pentru aceste motive, Curtea de Casatie a admis recursul si a anulat decizia Curtii de Apel din
Paris.

78
Decizia Cur(ii de Casa(ie, Prima Camer Civil - 9 decembrie

Cu prilejul interviului acordat de domnul Serge X., secretar al Iederatiei partidului politic
'Frontul National sptmnalului VSD la 17.12.1998 si printr-o scrisoare adresat de acesta n aceeasi zi
diversilor reponsabili ai organizatiei, au Iost reproduse buletinele de salarii ale doamnelor Y. si Z.,
respectiv ale domnului Samuel Z., Iiice si ginere ale presedintelui miscrii.
Toate cele trei persoane au chemat n judecat pe directorul publicatiei VSD si revista, pentru
nclcarea vietilor lor private.
Sentinta atacat conIirm Iaptul c nota acuzat de deIimare nu a Iost semnat nici de domnul
Serge X. si nici de un alt autor, semntura pretins, chiar dac Iigureaz la sIrsitul documentului Iinal,
prezentnd mai multe diIerente notabile n raport de graIismul su obisnuit, neIiind probat c acesta ar Ii
autorul scrisorii sau al notei anexate. n aceste conditii Curtea de Apel din Versailles a respins cererile
Iormulate de doamna Y. si domnul Z..
Pentru a tgdui o atingere adus vietii private de publicarea buletinelor de salarii partial anulate
doamnei Y. si Iiecruia din sotii Z., Curtea de Apel din Versailles, dup ce a motivat c aceste mentiuni
nu sunt de natur s socheze cititorii asupra disensiunilor aIectnd miscarea politic artat, a observat c
nu se indic totusi nici adresa persoanelor n cauz, nici banca si nici, n ce priveste pe doamna Y., data
nasterii.
Hotrnd n acest Iel, respectiv Iaptul c publicarea numrului de securitate social si reIerintelor
bancare pe care prezentarea Iotocopiei reproduse nu le contesta, rezult atingerea adus vietii private,
lipsa unei motivri legitime pentru ca orice persoan s cunoasc datele n cauz, astIel nct Curtea de
Apel din Versailles a nclcat textul artat.
Pentru aceste motive, Curtea de Casatie a admis recursul si a anulat hotrrea instantei inIerioare,
doar n ceea ce priveste cererile doamnei Y. si sotilor Z..

Decizia Cur(ii de Casa(ie, Camera a II-a Civil - 8 martie

Potrivit deciziei Curtii de Apel din Versailles de la 31 ianuarie 2002, sptmnalul 'France
Dimanche, editat de societatea Hacchette Filipacchi Associes (HFA) a publicat, n numrul su din
28.06.1997-04.07.1997, un articol n dou pagini, intitulat Minciuni i trdare` si ilustrat cu IotograIiile
doamnei Caroline X. si ale domnului de Y., anuntnd n prima pagin subtitlul Caroline scandal in ce
privete cstoria sa cu Ernst-August'`, urmat de expresia Enorma minciun care pune Principatele in
stare de oc` si de Am fost trdat i manipulat'`, Arhiepiscopul Z. protestea:'`. Considernd c
aceast publicatie a adus atingere vietilor lor private si respectului dreptului la imagine, doamna Caroline
X. si domnul de Y. au chemat n judecat societatea HFA, n despgubiri.
Societatea a Iormulat plngere mpotriva hotrrii de condamnare la plata ctre reclamanti a
daunelor-interese, pentru atingerea adus vietilor lor private si dreptului lor la imagine:

. Nici protectia vietii private si nici dreptul la imagine nu au un caracter absolut si nu se poate aduce
atingere unuia sau celuilalt prin exercitarea liberttii de exprimare, n limitele care trebuie s respecte un
echilibru ntre aceast libertate si protectia legitim a persoanei. Rezult c acest caracter absolut al
protectiei nu poate s stea la baza pronuntrii hotrrii judectoresti de Curtea de Apel din Versailles, care
a reIuzat societtii reclamante toate posibilittile de a justiIica circumstantele publicrii si personalitatea
reclamantilor, nclcnd astIel art. 10 din Conventia European pentru Aprarea Drepturilor Omului, art.
11 din Declaratia Drepturilor Omului si Cetteanului din 1789 si art. 1 si urmtoarele din Legea din 29
iulie 1881.

. Pentru un sptmnal, Iaptele de a ntreba pe arhiepiscopul de Z. si de a publica un interviu, cu privire
la rumorile cstoriei ntre descendenta unui suveran si descendentul unei Iamilii princiare, acesta din
urm Iiind ntr-un litigiu notoriu de divort, iar cei doi reclamanti aIisndu-si public idila lor, pun ntrebri
cu privire la eIectele dinastice si religioase ale unei eventuale cstorii si nu constituie o atingere adus
79
protectiei vietii private a reclamantilor, simpla ntrebare asupra unei eventuale cstorii a unei printese,
asumndu-si un rol public, cu un brbat, n compania cruia s-a aIisat neIiind de natur sa justiIice o
sanctiune adus liberttii de exprimare, nereprezentnd o necesitate imperativ, iar Curtea de Apel din
Versailles nclcnd textele precizate.

. ntinderea dreptului la imagine depinde de Iunctia public a persoanei titularului su, iar o personalitate
oIicial trebuie s suporte publicarea IotograIiilor luate cu ocazia maniIestrilor publice la care a
participat, n aceast calitate. AstIel de IotograIii pot Iace obiectul unor stiri publicate Ir autorizare,
pentru a ilustra evenimentele cu ocazia crora au Iost luate, Ir intentie de derdere sau rea-voint.
Ilustrarea articolului cu IotograIiile doamnei Caroline de Z., nsotit Iie de tatl su, Iie de arhiepiscopul
de Z., Iie de viitorul su sot, toate luate Ir putint de tgad n ocazii oIiciale, nu este susceptibil s
caracterizeze o atingere adus dreptului su la imagine si celui al numitului Ernst de Y., care acceptase s
apar n astIel de ocazii alturi de reclamant, ca atare Curtea de Apel din Versailles a nclcat art. 9 din
Codul civil Irancez.

. n materie delictual, prejudiciul se apreciaz la data pronuntrii hotrrii judectoresti. Majornd
cuantumul daunelor-interese, cu reIuzul de a se tine seama de cstoria ulterioar publicrii articolului
litigios si Ir a invoca prejudiciul invocat, rezultnd dintr-un articol asupra unui proiect de cstorie
mplinit n Iapt, Curtea de Apel din Versailles a nclcat dispozitiile art. 1382 din Codul civil Irancez.
Potrivit art. 8 din Conventia European pentru Aprarea Drepturilor Omului, Iiecare persoan are
dreptul la respectarea vietii sale private si de Iamilie, iar, potrivit art. 9 din Codul civil Irancez, orice
persoan are dreptul la respectul vietii sale private si a imaginii sale, simpla constatare a atingerii
deschiznd dreptul la reparatii.
Curtea de Apel din Versailles, dup ce a constatat, pe de o parte, c articolul litigios relata
bnuieli cu privire la viitoarea cstorie a reclamantilor si la procedura de divort a domnului de Y., Iapte
ale vietii lor private si, pe de alt parte, c IotograIiile ilustrnd articolul, dac Iuseser luate la o
maniIestare oIicial, erau deturnate de la contextul lor, a caracterizat corect atingerile invocate si le-a
evaluat, pentru stabilirea prejudiciului suIerit, recursul Iiind nentemeiat.
Pentru aceste motive, Curtea de Casatie a respins recursul, oblignd societatea HFA la cheltuieli
de judecat.

Decizia Cur(ii de Casa(ie, Prima Camer Civil - noiembrie

n timpul verii anului 1997 si n contextul unei serii n patru prti - Marile crime au bulversat
Franta. Au fost fudecate sau clasate, dar rmane misterul asupra asasinilor`, sptmnalul 'Paris
Match a publicat, la 7 august 1997, un articol intitulat Enigma puloverului rou`, consacrat mortii
Ietitei Marie-Dolores Z. si numitului Christian A., condamnat la moarte pentru aceasta crim si executat
n iulie 1976.
Reprosnd sptmnalului c a reprodus o IotograIie, realizat n 1974, n cursul unei
reconstituiri neinterzis presei de judectorul de instructie, si artnd pe Iata tatlui victimei o batist,
sustinut de un prieten si asociat legendei Pierre Z., incapabil de a mai suporta, trebuie s fie evacuat`,
ca si un portret n medalion al micutei victime si mai multe corpuri delicte si dnd o tonalitate general
dubitativ vinovtiei ucigasului, sotii Z., tatl, mama si Iratele copilului au chemat n judecat Compania
general de editur si presa Cogedi presse, pe domnul Roger Y., directorul publicatiei, si HFA, pentru
atingerea drepturilor la imagine, viat privat si aIectiune.
Hotrrea pronuntat de Curtea de Apel din Aix-en-Provence la 21 martie 2000 arat, pe de o
parte, c IotograIia domnului Z. nu reproduce dect durerea sa demn si legitim, la data mortii si legat
indisociabil de aceasta, IotograIia Ietitei reprezentnd un chip surztor, Ir nici o atingere de natur a
aIecta respectul memoriei sale ori doliul printilor si, IotograIiile Icnd deja obiectul publicrii
anterioare.
80
Pe de alt parte, chestiunea vinovtiei lui Christian A., obiect al dezbaterilor opiniei publice,
Iusese analizat Ir intentia de a disculpa victima ori apropiatii si, n ce priveste onoarea, pudoarea si
aIectiunea, dosarul judiciar considernd speta ca apartinnd istoriei marilor cazuri de omor si neIiind
redus la viata privat a sotilor Z..
Articolul contestat relev libertatea de comunicare a inIormatiilor care permite publicarea de
imagini ale persoanelor implicate ntr-un eveniment, sub singura rezerv a respectului demnittii. Asadar,
decizia, n ce priveste nlturarea atingerii imaginii publice sau viata privat, este legal justiIicat.
Pentru aceste motive, Curtea de Casatie a respins recursul si a obligat reclamantii Z. la cheltuieli
de judecat.

Decizia Cur(ii de Casa(ie, Camera a II-a Civil - iunie

Potrivit hotrrii atacate, pronuntat de Curtea de Apel din Versailles la 6 Iebruarie 2003, pentru
a ilustra o rubric reIeritoare la dopaj n mediul sportului ciclist, societatea TF1, a diIuzat, n timpul a trei
jurnale televizate, o IotograIie luat la sosirea unei curse hipice, reprezentnd dou din persoanele puse n
acuzare pentru un caz de dopaj, alturi de sotii X. si Iiul lor.
Sotii X. s-au plns de diIuzarea acestei IotograIii, chemnd n judecat TF1, n repararea
prejudiciului rezultat din atingerea dreptului la imaginea lor, n baza art. 9 din Codul civil Irancez.
Societatea TF1 a Iormulat recurs mpotriva hotrrii, pe motiv c s-au respins exceptiile de
inadmisibilitate, opuse reclamantilor si a Iost obligat la plata unor sume ctre Iiecare dintre reclamanti,
cu urmtoarea motivare:

. Este licit, din punctul de vedere al dreptului Iiecrei persoane la respectul imaginii sale si vietii
private, diIuzarea, ntr-un reportaj televizat, consacrat unui eveniment de actualitate, cu privire la
persoanele prezumate c ar Ii participat la actiuni de dopaj n mediul sportiv, a unei IotograIii n care
aprea alturi, si de o manier accesorie, si o alt persoan, care se aIl la acel eveniment printre acestea,
ntmpltor, prin eIectul unor circumstante tinnd exclusiv de viata sa proIesional. AIirmnd c
publicarea IotograIiei unei persoane Ir autorizare nu putea Ii legitim dect dac era n legtur direct
cu un eveniment de actualitate ori istoric la care participa, Curtea de Apel din Versailles a nclcat
dispozitiile art. 9 din Codul civil Irancez, coroborate cu art. 10 din Conventia European pentru Aprarea
Drepturilor Omului.

. Societatea TF1 a sustinut c partea reportajului n cursul creia Iusese diIuzat IotograIia litigioas
relata circumstantele n cadrul crora cele dou persoane cutate de serviciile de politie si care erau
personajele principale, s-au ntlnit, prin prisma pasiunilor lor comune pentru caii de curse si pe care
IotograIia le reprezenta n compania anume a antrenorului propriilor cai de curse, Iiind ntr-o adecvare
perIect cu evenimentul de actualitate comentat. Enuntnd c prezentarea imaginii domnului X. nu avea
legtur cu evenimentul de actualitate reprezentat de dopajul n mediul ciclist, pentru a deduce existenta
unei atingeri a dreptului la imagine a acestuia din urm, Curtea de Apel din Versailles a nclcat
dispozitiile art. 9 din Codul civil Irancez.

. Curtea de Apel din Versailles a artat c sotii X. sunt strini mediului ciclist, iar numele lor nu a Iost
citat si c publicarea imaginilor n compania unor persoane cercetate pentru dopaj nu era susceptibil s le
aduc atingere onoarei si respectului. AIirmnd c atingerea imaginii rezultnd din publicarea Ir
autorizare este la originea unui prejudiciu moral, Curtea de Apel din Versailles nu a dedus din propriile
sale constatri consecintele care rezultau din violarea art. 9 din Codul civil Irancez.

. Societatea TF1 sustinuse, n concluziile din apel, c prejudiciul solicitat de sotii X. a Ii reparat era
rezultat din atingerile aduse onoarei si respectului, din reprezentarea, n IotograIia litigioas a imaginii
lor, alturat persoanelor cercetate pentru dopajul ciclistilor. Omitnd de atunci s se exprime asupra
naturii exacte a prejudiciului de reparat, cnd a constatat c publicarea acestor IotograIii nu era
81
susceptibil de a aduce atingere onoarei, Curtea de Apel din Versailles a nclcat dispozitiile art. 55 din
noul Cod de procedur civil Irancez.
Faptul c hotrrea arat c IotograIia sotilor X., luat pe un hipodrom, Iusese utilizat pentru a
ilustra un subiect tratnd o aIacere de dopaj n mediul ciclist, iar domnul X. doar antrena caii apartinnd
persoanelor cercetate n cauz nu era suIicient pentru a stabili o legtur de cauzalitate ntre IotograIia
sotilor X. si evenimentul de actualitate reprezentat de dopajul n mediul ciclist, Iat de care sotii X. sunt
strini.
Aceste constatri si enunturi au permis Curtii de Apel din Versailles s deduc, n contextul
utilizrii IotograIiei, c diIuzarea Ir acordul persoanelor interesate aducea atingere dreptului lor la
propria imagine, decizia Iiind astIel justiIicat.
Pentru aceste motive, Curtea de Casatie a respins recursul si a obligat TF1 la cheltuieli de
judecat.

Decizia Cur(ii de Casa(ie, Camera a II-a Civil - 8 iulie

Potrivit hotrrii atacate, pronuntat de Curtea de Apel din Versailles, la 16 mai 2002, n numrul
su din 10-16.03.2000, sptmnalul 'France Dimanche, editat de societatea Hacchette Filipacchi
Associes (HFA), a publicat un articol anuntat pe prima pagina sub titlul Claire X., rscolitorul secret al
cstoriei sale. Lovitura de teatru'` consacrat viitoarei cstorii a domnisoarei X. cu domnul Y., nsotit
de trei IotograIii, reprezentnd pe viitorii soti, luate n locuri si circumstante publice. Considernd c acest
articol aduce atingere vietii sale private si dreptului la respectul imaginii, domnisoara X. a chemat n
judecat societatea Hacchette Filipacchi Associes (HFA), pentru repararea prejudiciului suIerit, n baza
art. 9 din Codul civil Irancez.
Curtea de Casatie retine c societatea a Iormulat recurs mpotriva hotrrii prin care a Iost
obligat la plata unei sume pentru prejudiciul suIerit de domnisoara X., motivnd c nici dreptul la
protectia vietii private si nici dreptul la imagine nu au un caracter absolut si c nu se poate aduce atingere
acestor drepturi prin exercitarea liberttii de exprimare, n limitele unei proportii juste ntre aceast
libertate si protectia legitim a drepturilor persoanei.
O astIel de atingere poate Ii justiIicat prin ndatorirea de inIormatie, protectia aplicndu-se n
Iavoarea unui personaj public de o notorietate exceptional, precum domnisoara Claire X.
ReIuznd societtii HFA s invoce notorietatea domnisoarei X. si expunerea sa mediatic pentru
a justiIica publicarea IotograIiilor incriminate, s-a considerat c protectia drepturilor persoanei este
necesar n toate cazurile, interesul public atasndu-se liberttii de exprimare, n locul aplicrii regulii
proportionalittii, Curtea de Apel din Versailles nclcnd dispozitiile art. 10 din Conventia European
pentru Aprarea Drepturilor Omului, art. 11 din Declaratia Drepturilor Omului si Cetteanului din 1789,
art. 1 si urmtoarele din Legea din 29 iulie 1881.
Nu reiese nici din hotrre si nici din probele cauzei c societatea ar Ii sustinut n apel absenta
proportionalittii ntre protectia drepturilor persoanei si interesul public, atasat liberttii de exprimare. Ca
atare, primul motiv de recurs este inadmisibil.
Vznd dispozitiile art. 9 din Codul civil Irancez, pentru a obliga societatea la plata unei sume
pentru repararea prejudiciului suIerit de domnisoara X., hotrrea retine Iaptul c mariajul acesteia, din
ratiunea proIesiei si notoriettii sale, nu d dreptul unor comentarii cu privire la circumstantele ntlnirii
dintre prti, sentimentele acestora, proiectele, alte detalii legate de viata privat a domnisoarei X..
Hotrnd astIel, aceste comentarii Iiind lipsite de important, anodine, n asa Iel nct s nu
caracterizeze o atingere adus respectului vietii private a domnisoarei X., Curtea de Apel din Versailles a
nclcat textul respectiv. Pentru a obliga societatea la plata unei sume cu titlu de reparatie a prejudiciului
suIerit de domnisoara X., decizia a retinut, n aceeasi msur, c articolul este ilustrat cu IotograIiile
acesteia, nsotit de domnul Y., cu ocazia unor maniIestri publice, publicarea acestor IotograIii,
deturnate contextului, Iiind culpabil n ceea ce priveste ilustrarea esential a unui articol, aducnd
atingere vietii private a domnisoarei X. si nejustiIicnd necesitatea inIormrii, chiar cu privire la anuntul
cstoriei celor dou persoane.
82
Hotrnd n aceast manier, asadar, Iaptul c IotograIiile domnisoarei X. si domnului Y.,
reprezentati drept un cuplu, Iuseser luate n cursul unor maniIestri publice si ilustrau un articol care,
Ir a aduce atingere vietii private a domnisoarei X., anunta cstoria lor, denot existenta unei legturi
directe de cauzalitate ntre IotograIii si articol, deci Curtea de Apel din Versailles a nclcat textul
respectiv.
Pentru aceste motive, Curtea de Casatie a admis recursul si a anulat decizia Curtii de Apel din
Versailles din 16.05.2002.

Decizia Cur(ii de Casa(ie, Camera a II-a Civil - 8 iulie

Potrivit hotrrii atacate, pronuntat de Curtea de Apel din Chambery, la 14 ianuarie 2003, n
luna iunie 1988 a aprut un numr al 'Buletinului municipal al localittii Lovagny, continnd, ntre
altele, un editorial al primarului X., un articol al domnului Y., intitulat Povestea vechilor familii din
Lovagny`, consacrat n parte membrilor Iamiliei Z., n perioada 1725 prima jumtate a secolului
urmtor, n care se Icea reIerire la doi soti, cunoscand o viat mi:erabil i traversand o perioada atat
de agitat`, cu aluzie la separatii, cstorii consangvine, nateri in afara cstoriilor`, n cursul
aceleiasi perioade. Considernd c acest articol aducea atingere vietii lor private, prin aprecierile asupra
vietii strmosilor lor, sotii Z. au chemat n judecat comuna Lovagny, pe primarul acesteia si pe domnul
Y., n repararea prejudiciului moral, n baza art. 9 si 1382 din Codul civil Irancez si art. 8 din Conventia
European pentru Aprarea Drepturilor Omului.
Sotii Z., reprosnd hotrrii c ar Ii respins cererea lor, n repararea prejudiciului cauzat prin
publicarea unui articol consacrat Iamiliei lor, au motivat c inIormatiile privitoare la ascendentii unei
persoane relev propria lor viat privat si, hotrnd astIel, Curtea de Apel din Chambery a nclcat art. 8
din Conventia European pentru Aprarea Drepturilor Omului si art. 9 din Codul civil Irancez.
Fiind un drept civil personal nepatrimonial, art. 9-1 din Codul civil nu poate Ii invocat de
mostenitori printr-o actiune n repararea prejudiciului rezultnd din atingerea care ar Ii Iost adus
prezumtiei de nevinovtie avnd ca titular pe autorul lor.
Hotrrea retine, pe bun dreptate, c dreptul la actiune pentru respectul vietii private se ntinde
pn la decesul persoanei n cauz, singura titular a acestui drept, netransmitndu-se mostenitorilor si.
Relevnd c textul litigios, cu vocatie istoric si sprijinindu-se pe documente a cror consultare este
liber, nu priveste dect persoane decedate, Ir a Ii citat nici unul din sotii Z., prezenti n procedur, n
asa Iel nct orice atingere adus vietii private n dimensiunea sa Iamilial nu era stabilit, Curtea de Apel
din Chambery si-a justiIicat legal decizia, n baza textelor de lege invocate n motivarea recursului.
Pentru aceste motive, Curtea de Casatie a respins recursul, obligndu-i pe sotii Z. la cheltuieli de
judecat.

Decizia Cur(ii de Casa(ie - 8 iunie

n motivarea recursului, s-a artat c hotrrea atacat, pronuntat de Curtea de Apel din Paris, la
4 decembrie 2003, a artat c Anne-Marie X. comisese o eroare, publicnd in 'Paris Match o IotograIie
artndu-l pe AlIred Y. n curtea arestului din Sante, deschiznd dreptul la o actiune reparatorie a celui
din urm, a declarat societatea HFA responsabil de producerea prejudiciului si a obligat pe Anne-Marie
X. la 1.000 euro, cu titlu de daune-interese.
Alin. 2 al art. 10 din Conventia European pentru Aprarea Drepturilor Omului consider drept
legitime restrngerile legale aduse liberttii de exprimare, nteleas ca libertatea de a primi si comunica
inIormatii, ct timp constituie msuri necesare ntr-o societate democratic, pentru protectia reputatiei si
drepturilor altei persoane.
Legea din 15 iunie 2000 are ca obiect garantarea unei mai mari protectii a prezumtiei de
nevinovtie nscris n art. 6.1 din Conventia European pentru Aprarea Drepturilor Omului. Interdictia,
edictat de art. 35 terI din Legea din 29 iulie 1881, de a diIuza IotograIia unei persoane retinut, arestat,
83
cercetat ntr-o procedur penal, dar nc necondamnat, vizeaz evitarea Iaptului c aceast IotograIie
ar conduce cititorul s cread vinovatia persoanei expuse.
Aceast restrictie a liberttii de exprimare trebuie sa Iie justiIicat printr-un interes legitim al protectiei
reputatiei si prezumtiei de nevinovtie. Rezult c dispozitiile art. 35 ter-I din Legea din 29 iulie 1881 nu
sunt contrarii Conventiei Europene pentru Aprarea Drepturilor Omului.
FotograIia l reprezint pe AlIred Y. alturi de Didier Z., amndoi la inchisoarea din Sante. Faptul
c AlIred Y. a consimtit s vad publicarea imaginii sale n 'Le Monde 2 nu trebuie s conduc la
acceptarea materialului publicat n 'Paris Match. InIormatia reIeritoare la detentia unor persoane putea Ii
adus la cunostinta publicului n scris si n absenta IotograIiei reprezentnd pe partea civil n detentie
provizorie. Partea civil a suIerit astIel un prejudiciu prin atingerea adus prezumtiei de nevinovtie.
Pe de o parte, art. 35 ter-I din Legea din 29 iulie 1881, care interzice diIuzarea, Ir acordul
persoanei interesate, a imaginii unei persoane acuzate, dar necondamnate, aprnd Iie n stare de retinere,
Iie n detentie provizorie, a instaurat, prin interdictia general si absolut a publicrii imaginii unei
persoane cercetate penal sau n arest preventiv, o restrictie liberttii de exprimare, care mpiedic orice
control de proportionalitate si care nu e necesar protectiei intereselor legitime enumerate de art. 10.2 din
Conventia European pentru Aprarea Drepturilor Omului, respectiv dreptului la prezumtia de
nevinovtie. Acest text, incompatibil cu art. 10 din Conventia European pentru Aprarea Drepturilor
Omului nu trebuie s serveasc unei condamnri penale sau civile. Curtea de Apel din Paris, constatnd
contrariul, a nclcat textele artate.
Pe de alt parte, limitndu-se s enunte c IotograIia l reprezenta pe AlIred Y., detinut n
nchisoarea din Sante, si c partea civil era perIect identiIicabil, multumit comentariilor, inIormnd
cititorul asupra situatiei penale a persoanei acuzate, s-a Icut doar o analiz a dreptului intern, artnd c
nu se Icea nici cea mai mic aluzie la eventuala vinovtie a persoanei interesate, necesar ntr-o societate
democratic protectiei reputatiei si prezumtiei de nevinovtie, iar Curtea de Apel din Paris a ignorat art.
10.2 din Conventia European pentru Aprarea Drepturilor Omului.
n al treilea rnd, principiul proportionalittii prevzut de art. 10.2 din Conventia European
pentru Aprarea Drepturilor Omului primeaz art. 9-1 din Codul civil Irancez, art. 29, 32 si 35 ter-I din
Legea din 29 iulie 1881. Acest principiu presupune ca exigenta protectiei reputatiei altei persoane si
prezumtiei de nevinovtie trebuie pus n balanta liberttii de exprimare si de inIormare. Limitndu-se s
enunte c publicarea IotograIiei litigioase aducea atingere prezumtiei de nevinovtie a prtii civile, Ir a
cerceta dac n cauz s-a tinut seama de Iaptul c AlIred Y. consimtise mai nainte s-si vad publicat o
IotograIie reprezentndu-l n detentie provizorie n ziarul 'Le Monde 2, deci dac restrictia impus
exercitrii liberttii de expresie si de inIomare era proportional scopului urmrit prin protectia prezumtiei
de nevinovtie, Curtea de Apel din Paris a privat decizia de dispozitiile art. 10.2 din Conventia European
pentru Aprarea Drepturilor Omului.
n al patrulea rnd, tinnd seama c IotograIia reprezentndu-i pe AlIred Y., nsotit de Didier Z.,
ntr-o plimbare n spatiul nchisorii de la Sante, avea drept scop s ilustreze si s demonstreze posibilitatea
comunicrii libere ntre cei doi brbati, persoane suspectate c ar Ii svrsit inIractiuni, utiliznd vaste
retele de relatii, Curtea de Apel din Paris nu putea s se limiteze la Iaptul c inIormatia ar Ii putut Ii
expus publicului, n absenta IotograIiei reprezentnd partea civil n detentie provizorie, dar trebuia s se
ntrebe dac publicarea unei IotograIii nu era necesar pentru a Iace credibil inIormatia, altIel spus, dac
n spet dreptul Iundamental la libertatea de exprimare si inIormare, nteles si prin imagine, nu trebuia s
primeze dreptului prtii civile la protectia absolut a prezumtiei sale de vinovtie. Curtea de Apel a privat
decizia sa de temeiul legal prevzut de art. 10.2 din Conventia European pentru Aprarea Drepturilor
Omului.
n sIrsit, n toate ipotezele, dreptul la reparatie presupune nu numai existenta unei culpe, dar si
producerea unui prejudiciu real. Faptul constatat prin decizia Curtii de Apel din Paris c AlIred Y.
consimtise s vad publicat n 'Le Monde o IotograIie reprezentndu-l n nchisoarea din Sante, nsotit
de Didier Z., l mpiedica pe acesta s invoce o pretins atingere a prezumtiei sale de vinovtie, rezultnd
dintr-o stire publicat de 'Paris Match, dintr-o IotograIie asemntoare Icut Ir o autorizare expres.
84
Curtea de apel oblignd-o pe Anne-Marie X. s suporte prejudiciul suIerit de AlIred Y., 'prin atingerea
prezumtiei sale de vinovtie, a nclcat textele artate.
Din hotrrea atacat si din actele de procedur reiese c publicarea n editia din 21.02.2002 a
sptmnalului 'Paris Match, a unei IotograIii reprezentnd interiorul nchisorii din Sante, unde se gsea
detinut provizoriu AlIred Y., a condus la citarea n Iata tribunalului corectional a numitei Anne-Marie X.,
director al publicatiei si a societtii Hacchette Filipacchi Associes (HFA), parte responsabil civilmente,
pentru delictul prevazut de art. 35 terI din Legea din 29 iulie 1881.
Pentru a conIirma hotrrea, constatnd stingerea actiunii penale prin amnistie, Curtea de Casatie
constat ntrunite elementele constitutive.

(Selectie i re:umate reali:ate de Clin Drago, fudector in cadrul Judectoriei Slatina)
85
II.. PRACTICA 1UDICIAR FRANCEZ N MATERIE DE PACTE COMISORII.

Curtea de Casajie a rejinut c pactul comisoriu este o clauz ce poate fi stipulat n contract numai n
favoarea creditorului (n cazul de faj, n favoarea vnztorului).
n acest sens, numai creditorul obligajiei neexecutate se poate prevala de pactul comisoriu sau
poate renunja la efectele acestuia, debitorul neavnd nici o posibilitate de apreciere n privinja acestui
aspect.
Pentru aceste motive, Curtea de Casajie a anulat, n toate dispozijiile sale, hotrrea
pronunjat de Curtea de Apel n data de 21 septembrie 199. n consecinj, a dispus restituirea cauzei
ctre Curtea de Apel yi repunerea prjilor n situajia anterioar acestei hotrri.
(Hot. nr. X 92122/ iunie 1997, Curtea de Casajie, Camera Comercial -
preluat din baza de date 1uricaf )

ntre societtile reclamante, Master Foods, Mars Alimentaire, Unisabi, si societtile-prte,
Montpellier Vendargues si Montlaur Montpellier, a Iost ncheiat un contract de vnzare-cumprare n
baza cruia societtile-reclamante s-au angajat s livreze mrIuri societtilor-prte. De asemenea, s-a
mai retinut c societtile-reclamante si-au executat obligatia de a livra mrIurile ctre cele dou societti-
prte, nainte de deschiderea precedurii de reorganizare judiciar a acestor dou prte intervenit la data
de 14 martie 1991.
Avnd n vedere Iaptul c cele dou societti nu si-au executat obligatia de a plti pretul stipulat
n contract pentru mrIurile deja livrate, societtile-reclamante au introdus actiune n rezolutiunea
contractului de vnzare-cumprare si, pe cale de consecint, au solicitat restituirea mrIurilor predate sau,
n cazul n care o parte sau toate mrIurile au Iost deja vndute, plata sumelor ce reprezentau valoarea
obiectului obligatiei de predare, valoare ce Iigura ntr-un inventar ntocmit la data de 15 martie 1991.
n cadrul actiunii n rezolutiune a contractului de vnzare-cumprare, societtile-reclamante au
invocat n Iavoarea lor, o clauz rezolutorie stipulat n contract, potrivit creia era exclus necesitatea
unei prealabile puneri n ntrziere a debitorului.
Reclamantele au artat c pactul comisoriu si-a produs eIectele de plin drept n momentul n care
evenimentul descris n clauza rezolutorie s-a produs (si anume, neexecutarea obligatiei de plat a
mrIurilor, obligatie ce incumba debitoarelor).

Rezolujiunea contractului de vnzare-cumprare pentru vicii ascunse duce la desfiinjarea contractului
din ziua ncheierii sale, clauza rezolutorie stipulat n favoarea creditorului disprnd o dat cu
contractul, fiind lipsit de orice efect.
Deoarece Curtea de Apel Bordeaux a nclcat dispozijiile art. 118 din Codul Civil francez
(art. 12 din Codul Civil romn), Curtea de Casajie a anulat Decizia Curjii de Apel n totalitate,
dispunnd restituirea cauzei yi repunerea prjilor n situajia anterioar pronunjrii Deciziei atacate.
(Hot. nr. K 97172/2 noiembrie 1999, Curtea de Casajie, a -a Camer Civil -
preluat din baza de date 1uricaf)

Printr-un act autentic ncheiat la data de 30 iunie 1989, societatea DomoIrance a vndut doamnei
Superville-Estrat un apartament. n contract a Iost prevzut o clauz rezolutorie, prin care s-a stipulat c,
dac n termen de o lun de la data scadentei debitoarea-cumprtoare nu achit pretul, contractul este
rezolutionat de plin drept.
n data de 6 decembrie 1991, societatea DomoIrance a sesizat Tribunalul cu o actiune pentru a se
constata c a intervenit rezolutiunea de plin drept a contractului de vnzare-cumprare. La rndul ei,
debitoarea a actionat n judecat societatea creditoare la data de 22 iulie 1991. Prin cererea Iormulat,
aceasta a cerut rezolutiunea contractului de vnzare-cumprare, invocnd viciile ascunse ale
apartamentului.
86
Curtea de Apel Bordeaux, prin Decizia din data de 9 iulie 1996, a respins actiunea debitoarei,
considernd c invocarea clauzei rezolutorii a avut ca eIect rezolutiunea de plin drept a contractului de
vnzare-cumprare, astIel nct actiunea debitoarei din 22 iulie 1991 a rmas Ir obiect.

Prin respingerea acjiunii Curtea de Apel a nclcat art. 11 din Codul Civil francez (art. 99 din
Codul Civil romn) yi art. 118 din Codul Civil francez deoarece buna-credinj a debitorului nu este
incident n privinja efectelor produse de clauza rezolutorie. Pentru aceste motive, Curtea a dispus
restituirea cauzei yi repunerea prjilor n situajia anterioar.
(Hot. nr. AO 2127/2 septembrie 2, Curtea de Casajie, a -a Camer Civil -

Prin actul autentic ncheiat la data de 22 decembrie 1994, doamna Rehm a vndut domnului
Lajzerowioz un imobil ce valora 395.000 de Iranci. n contract s-a stipulat c domnul Lajzerowioz s
plteasc anual, ncepnd cu data vnzrii, 84.000 Iranci cu titlu de rent viager. Prtile au mai inserat n
contract o clauz rezolutorie, care prevedea c, n momentul n care debitorul nu-si va executa obligatia la
termen, contractul se va rezolutiona de plin drept.
Deoarece debitorul nu si-a executat la termenele stipulate obligatia de a preda 84.000 Iranci,
creditorul a introdus actiune n justitie pentru constatarea producerii eIectelor clauzei rezolutorii.
Curtea de Apel Paris a respins actiunea reclamantei pe considerentul c nu s-a dovedit c
debitorul ar Ii Iost de rea-credint atunci cnd si executa obligatiile dup mplinirea termenului de
scadent.

Art. 278 din Codul Civil francez nu interzice stipularea unei clauze care s permit creditorului a
crui creanj este garantat prin constituirea unei caujiuni reale (garanjie n numerar) s dispun de
gaj, n lips de plji la scadenj.
Avnd n vedere faptul c obiectul gajului, n viziunea art. 278 Cod Civil este, de obicei, un
bun, numai n aceste condijii creditorul este obligat s recurg la formalitjile prescrise de acest
articol, yi anume s cear instanjei s-i aprobe rejinerea lucrului n contul datoriei sau s cear
instanjei vnzarea la licitajie public a lucrului gajat. Dar, avnd n vedere c, n cazul de faj,
obiectul gajului l constituie o sum de bani, creditorul nu mai este jinut de formalitjile art. 278 Cod
Civil.
Pentru aceste motive, recursul a fost respins.
(Hot. nr. 9177/ 9 aprilie 199, Curtea de Casajie, Camera Comercial -

Printr-un act ncheiat la data de 14 aprilie 1993, Banca WORMS a acordat un mprumut societtii
Fipresa Finany und Beteilung. Printr-un contract accesoriu, societatea imobiliar hotelier Montparnasse
(societatea IHM) s-a angajat s plteasc n locul societtii Fipresa, dac aceasta nu restituie suma
mpumut la scadent.
n acest scop, a depus n contul Bncii Worms suma de 68.000.000 Iranci, contractul ncheiat
Iiind caliIicat contract de gaj. n contractul accesoriu a mai Iost inserat o clauz rezolutorie ce prevedea
c, dac la momentul scadentei, debitorul principal nu-si va executa obligatia, Banca este n msur s
retin n contul datoriei suma cu care societatea IHM a nteles s garanteze obligatia principal.
La momentul mplinirii scadentei, n data de 14 aprilie 1984, societatea Fipresa nu si-a executat
obligatia asumat prin contract, Banca procednd la punerea n ntrziere a debitorului principal si a
societtii IHM pentru a plti suma datorat, devenit exigibil, dup care a inIormat societatea IHM c a
eIectuat o compensatie ntre suma cu care aceast societate a garantat obligatia principal si creanta
Bncii Worms.
87
Ulterior, societatea IHM a actionat n judecat Banca creditoare, invocnd Iaptul c acea clauz
rezolutorie inserat n contract era lovit de nulitate absolut.
Curtea de Apel Paris, prin decizia din 04 mai 1993, a respins actiunea reclamantului. Societatea
IHM a atacat cu recurs hotrrea pronuntat de Curtea de Apel pentru motivul c aceasta nu a anulat
clauza rezolutorie stipulat n actul constitutiv al gajului (14 aprilie 1983) n care se precizeaz c, dac
debitorul principal nu-si va executa obligatia, creditorul poate s-si aproprieze suma depus ca gaj sau s
dispun de obiectul gajului, Ir Iormalittile prescrise de art. 2078 Cod Civil Irancez (art. 1689 din
Codul Civil romn) si art. 93 Cod Comercial Irancez.

(Selectie i re:umate reali:ate deBotiog Alina, auditor de fustitie, anul I)
88
II.. HOTRARI ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI MPOTRIVA
ROMANIEI

Hotrrea Ghibuyi mpotriva Romniei - ..

n urma reorganizrii si privatizrii sistemului medical din Romnia, reclamanta, care era
angajat ca asistent medical ntr-un spital din orasul D., a Iost transIerat ca asistent la un cabinet
medical individual. Desi nu a semnat un nou contract de munc cu acest cabinet, reclamanta a lucrat ca
asistent medical n cadrul acestuia cteva luni nainte de a Ii inIormat pe data de 5 ianuarie 2000 c
este demis.
Reclamanta a Iormulat o actiune prin care a solicitat reintegrarea pe postul anterior n cadrul
cabinetului individual medical. Printr-o hotrre judectoreasc deIinitiv pronuntat la 11 mai 2001 de
Tribunalul Timis s-a dispus obligarea medicului titular al cabinetului medical individual s ncheie cu
reclamanta un contract de munc. Desi a declansat procedura de executare silit, reclamanta nu a obtinut
reintegrarea eIectiv pe post.
ntemeindu-se pe prevederile articolului 6 din Conventie (dreptul la un proces echitabil)
reclamanta a sustinut c neexecutarea eIectiv a hotrrii judectoresti prin care s-a dispus reintegrarea sa
reprezint o nclcarea a dreptului su de acces la instant. De asemenea, reclamanta a sustinut si
nclcarea articolului 13 din Conventie (dreptul la un remediu eIectiv).
Curtea a declarat plngerea admisibil n ceea ce priveste nclcarea articolului 6 si inadmisibil
cu privire la pretinsa nclcare a articolului 13. Curtea a retinut c dispozitia privind reintegrarea
reclamantei pe post presupunea concursul unei persoane Iizice precum si Iaptul c statul, n calitate de
detintor al Iortei publice, era chemat s maniIeste diligent si s o asiste pe reclamant n punerea n
executare a hotrrii pronuntate n Iavoarea sa. Reclamanta a Icut mai multe demersuri pentru a obtine
punerea eIectiv n executare a hotrri judectoresti de reintegrare: a apelat la concursul executorului
judectoresc, care ns doar a ntocmit un proces verbal de constatare a reIuzului medicului de a se
conIorma hotrrii judectoresti si a Iormulat dou plngeri penale mpotriva medicului, dintre care una a
condus la condamnarea acestuia din urm.
Avnd n vedere circumstantele cauzei, Curtea a considerat c autorittile publice crora
reclamanta li s-a adresat n vederea punerii n executare a hotrrii judectoresti de reintegrare nu au luat
toate msurile care n mod rezonabil erau de asteptat a Ii luate, astIel c, asistenta acestora acordat
reclamantei a Iost total ineIicient. ntruct autorittile romne, prin pasivitatea lor, au privat-o pe
reclamant de accesul eIectiv la justitie, Curtea a retinut c a existat o nclcare a articolului 6 din
Conventie.

Hotrrea Ionescu mpotriva Romniei - 8..

Reclamantul, care este un Iost detinut politic, a deschis n anul 1991 un mic magazin. La scurt
timp dup aceea, Garda Financiar l-a amendat pentru nclcarea dispozitiilor legale privind vnzarea de
mrIuri iar produsele puse n vnzare au Iost conIiscate.
Printr-o hotrre pronuntat la 1 octombrie 1991 judectoria a anulat procesul verbal de
contraventie si a dispus ca amenda precum si mrIurile conIiscate s Iie restituite reclamantului, iar n
cazul n care acest lucru nu este posibil, s i se restituie contravaloarea bunurilor, respectiv suma de
29.945 lei (echivalentul a 440 Euro). Reclamantul a declansat dou proceduri de executare silit care au
Iost respinse de instante ca tardive.
n acelasi timp, reclamantul a Iormulat si o actiune prin care a solicitat actualizarea sumelor
acordate prin hotrrea din 1 octombrie 1991. n cadrul acestei cereri reclamantul a solicitat administrarea
probei cu expertiz care ns a Iost respins de instant, ntruct a Iost Iormulat dup prima zi de
nItisare.
89
Reclamantul s-a plns de Iaptul c procesul privind actualizarea sumelor a Iost inechitabil.
Totodat, a invocat si violarea dreptului de acces la justitie ntruct hotrrea pronuntat n Iavoarea sa nu
a Iost executat. S-a mai plns si de nclcarea dreptului de proprietate datorit Iaptului c nu a avut
posibilitatea de a se Iolosi de sumele de bani care i Iuseser recunoscute si acordate de instant.
Plngerea s-a ntemeiat pe dispozitiile articolului 6 (dreptul la un proces echitabil) si articolul nr. 1 din
Protocolul nr. 1 la Conventie.
Cu privire la caracterul echitabil al procesului n cadrul cruia s-a solicitat actualizarea sumelor
de bani, Curtea a retinut c cererea privind eIectuarea unei expertize a Iost Icut n conIormitate cu
prevederile Codului de procedur civil. Respingerea acestei cereri ca tardiv a reprezentat o atingere
adus dreptului su la un proces echitabil. Pe cale de consecint, Curtea a concluzionat c a existat o
violare a articolului 6 din Conventie.
n ceea ce priveste dreptul de acces la justitie, Curtea nu a subscris la punctul de vedere al
Guvernului n sensul c reclamantul nu a continuat a doua procedur de executare pe care o pornise.
Curtea a retinut c reclamantul nu putea Ii criticat cu privire la Iaptul c nu a mai insistat n procedura de
executare silit a hotrrii din 1 octombrie 1991 dup respingerea n 1998 a cererii de actualizare. Prin
Iaptul c, pn n 1998, cnd datorit inIlatiei suma datorat reclamantului reprezenta 2,8 Euro adic de
157 ori mai putin dect 1991, autorittile nationale nu au executate hotrrea din 1 octombrie 1991, l-au
privat pe reclamant de dreptul de acces la justitie. AstIel, Curtea a retinut c a existat o nclcare a
articolului 6.
n sIrsit, Curtea a considerat c prin neexecutarea hotrrii deIinitive din 1 octombrie 1991,
autorittile romne l-au mpiedicat pe reclamant s beneIicieze de sumele de bani pe care acesta n mod
rezonabil se astepta s le primeasc. n consecint, Curtea a retinut c a existat si o violare a articolului 1
din Protocolul nr. 1 la Conventie.

Hotrrea Strin yi al(ii mpotriva Romniei - .7.

Reclamantii S. si Iratele lor decedat ai crui mostenitori sunt reclamantii S. si T. erau
proprietarii unui imobil n orasul A. care a Iost nationalizat n anul 1950. n 1993, reclamantii au Iormulat
o actiune n revendicare solicitnd instantei s constate c nationalizarea a Iost nelegal si s dispun
restituirea imobilului, care ntre timp Iusese mprtit n 4 apartamente nchiriate unor persoane Iizice. n
1996, chiriasii au Iormulat cereri privind cumprarea apartamentelor pe care le ocupau.
Desi Iusese inIormat cu privire la existenta pe rolul instantei judectoresti a actiunii n
revendicare Iormulat de reclamanti, societatea administrator a imobilului a vndut unul dintre
apartamente ctre chiriasi, H.D. si sotia acestuia. Prin decizia pronuntat la 30 iunie 1999, Curtea de Apel
Timisoara a retinut c nationalizarea a Iost nelegal si a dispus restituirea imobilului ctre reclamanti, mai
putin apartamentul care Iusese vndut ctre H.D. Instanta a respins captul de cerere privind anularea
contractului de vnzare cumprare ncheiat de H.D.
ntemeindu-se pe dispozitiile articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie reclamantii au
sustinut c vnzarea apartamentului din imobilul care le apartine ctre un tert Ir primirea unei
despgubiri reprezint o nclcare a dreptului lor de proprietate. n plus, ntemeindu-se pe articolul 6 din
Conventie (dreptul la un proces echitabil cu o durat rezonabil) reclamantii s-au plns printre altele de
durat procedurii interne.
Curtea a condamnat statul romn pentru nclcarea articolului 6 (dreptul la un proces echitabil -
sub aspectul termenului rezonabil al procedurii) si articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie
(protectia propriettii ntruct instantele romne desi au recunoscut retroactiv dreptul de proprietate al
reclamantilor asupra imobilului au respins actiunea n declararea nulittii contractului de vnzare
cumprare al apartamentului nr. 3 ncheiat ntre stat si Helmuth Duckadam, n calitate de chirias).
Curtea a retinut c avnd n vedere Iaptul c litigiul privind revendicarea imobilului nu prezenta
o complexitate particular precum si Iaptul c n cursul judectii cauza s-a amnat n mai multe rnduri
datorit lipsei de procedur care nu poate Ii imputat reclamantilor durata procedurii a depsit termenul
rezonabil n sensul articolul 6 din CEDO.
90
n ceea ce priveste nclcarea articolul 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO Curtea a apreciat c decizia
Curtii de Apel Timisoara prin care s-a constatat c nationalizarea a Iost nelegal si le-a recunoscut
reclamantilor cu eIect retroactiv dreptul de proprietate asupra imobilului n litigiu reprezint un bun n
sensul articolului 1 din Protocolul nr. 1 de la Conventie.
De asemenea, Curtea a retinut c respingerea actiunii privind declararea nulittii contractului de
vnzare cumprare a apartamentului nr. 3 din imobil reprezint o ingerint n dreptul la respectarea
bunurilor recunoscut reclamantilor de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.
Analiznd n ce msur aceast ingerint este sau nu conIorm cu exigentele articolului 1 din
Protocolul nr. 1 din CEDO, Curtea a stabilit c aceast ingerint este prevzut de lege si urmrea un scop
legitim respectiv protectia subdobnditorului de bun credint si a principiul securittii raporturilor
juridice.
ns Curtea a stabilit c ingerinta n dreptul de proprietate al reclamantilor nu a Iost proportional
cu scopul urmrit ntruct pentru privarea de dreptul de proprietate reclamantii nu au primit nici o
despgubire.
n motivarea hotrrii, Curtea a respins argumentele guvernului privind posibilitatea pentru
reclamanti de a obtine despgubiri n temeiul Legii nr. 10/2001 retinnd pe de o parte c aceast lege nu
prevede nici o modalitate de despgubire pentru persoanele crora, anterior n vigoare a Legii nr.
10/2001, li s-a recunoscut n justitie caracterul abuziv al prelurii imobilului de ctre stat. Pe de alt parte,
Curtea a artat c si n ipoteza n care s-ar aprecia c Legea nr. 10/2001 ar constitui un temei pentru o
cerere de despgubiri, se observ c Legea nr. 10/2001 Iace vorbire despre o lege special viitoare care va
stabili modalittile, suma si procedura de despgubire, lege care pn la pronuntarea hotrrii Curtii nu
Iusese adoptat.
Prin hotrrea din 21.07.2005, instanta european a dispus obligarea statului romn Iie la
restituirea n natur a imobilului ctre reclamanti n termen de 3 luni de la data rmnerii deIinitive a
hotrrii Curtii, Iie la plata sumei de 86.600 EUR reprezentnd daune materiale, daune morale si
cheltuieli de judecat ctre reclamanti.

Hotrrea Scleanu mpotriva Romniei - .9.

La data de 6 septembrie 2005, Curtea European a Drepturilor Omului a adoptat o hotrre n
cauza Scleanu mpotriva Romniei.
Reclamanta Scleanu Cecilia a sesizat Curtea European Drepturilor Omului a sesizat Curtea
European a Drepturilor Omului la data de 11 Iebruarie 2000, invocnd nclcarea articolului 6(1) din
Conventia European a Drepturilor Omului.
n Iapt, reclamanta ocupa un post de economist la Casa de Pensii Iasi, subordonat Inspectoratului
de Stat pentru Persoane cu Handicap, Iasi, institutie Iinantat de la bugetul de stat.
La data de 8 august 1993, reclamanta a Iost transIerat pe un post de contabil la scoala ,I.
Holban Iasi.
Printr-o decizie din 6 septembrie 1996 a Curtii de Apel Iasi, n urma unei contestatii introduse de
reclamant, Inspectoratul de Stat pentru Persoane cu Handicap Iasi a Iost obligat s o reintegreze pe
aceasta pe postul de economist, s i plteasc sumele datorate cu titlu de salariu pn la reintegrarea
eIectiv precum si s i plteasc suma de 300.000 ROL cu titlu de cheltuieli de judecat.
n urma unor cereri repetate ale reclamantei de a se executa decizia de reintegrare de ctre
Inspectorat, reclamanta a cerut judectoriei Iasi s condamne angajatorul la plata unei amenzi, pn la
data reintegrrii eIective, conIorm deciziei.
La data de 5 august 1997, reclamanta a Iost reintegrat pe post.
n aceeasi zi, contractul de munc al reclamantei a Iost suspendat datorit Iaptului c angajatorul
introdusese o plngere penal mpotriva reclamantei. La data de 14 august 1997, reclamanta a contestat
aceast decizie n Iata judectoriei Iasi. Printr-o decizie din 1 martie 1999, judectoria a dat dreptate
reclamantei.
91
Printr-o decizie din 13 Iebruarie 1998, Inspectoratul a anulat decizia din 5 august 1997, ns n
aceeasi zi, reclamanta a Iost concediat pentru culp proIesional.
Reclamanta a contestat msura concedierii si prin decizia din 30 septembrie 1998, Judectoria Iasi
a anulat decizia n cauz. Printr-o decizie deIinitiv din data de 6 octombrie 1999, Curtea de Apel Iasi, a
condamnat Inspectoratul s plteasc reclamantei suma de 500.000 ROL cu titlu de cheltuieli de judecat.
Din 11 aprilie 1997 pn n 22 aprilie 2002, reclamantei i s-a pltit n total suma de 176 956 669
ROL, prin popriri succesive, ncuviintate de instant, asupra contului Inspectoratului, deschis la
Trezorerie. Cu toate acestea, printr-o scrisoare din 31 octombrie 2003, reclamanta a inIormat Curtea c
astepta n continuare s i se plteasc suma de 270.000.000 ROL, care i se cuvenea n urma deciziilor
instantelor interne.
Analiznd plngerea reclamantei sub aspectul articolului 6(1) din Conventie, Curtea a retinut
urmtoarele :

. n ceea ce priveste admisibilitatea cererii:

a. Cat privete exceptia de neepui:are a cilor interne de recurs, referitoare la acea parte a
plangerii care se refer la plata salariilor restante, inc datorate reclamantei
Curtea remarc, n primul rnd, aIirmatia reclamantei conIorm creia anumite sume nu i-au Iost
pltite, Ir a preciza n mod exact despre care sume este vorba si prin ce decizii interne au Iost acordate
aceste sume.
Curtea remarc apoi c deciziile judiciare deIinitive prin care angajatorul era condamnat la plata
salariilor restante si a amenzilor nu constituiau n patrimoniul reclamantei o creant determinabil dect n
msura n care n care aceste sume nu erau Iixate. Pentru a obtine plata acestor sume n cauz, reclamanta
a poprit n mod repetat contul debitorului, proceduri n urma crora cuantumul sumelor datorate a Iost
determinat de ctre instantele nationale, n baza expertizelor contabile.
Chiar dac reclamanta ar Ii avut dreptul si la plata altor sume care nu i-au Iost pltite, Curtea
constat c ea nu a actionat diligent nici n sensul de a le determina, nici n sensul de a le obtine.
Desi, n principiu, nu se poate cere individului care are o creant mpotriva statului, obtinut n
urma unei proceduri judiciare, s initieze ulterior o procedur de executare silit n scopul de a obtine
satisIacerea creantei (cau:a Mataxas impotriva Greciei, nr. 8415/02, paragraI 19, 27 mai 2004), Curtea
constat c, n cauza de Iat, o asemenea procedur, desi complex, era necesar n msura n care
constituia singurul mijloc pentru a determina cuantumul creantei. n plus, Curtea constat c pentru
sumele pentru care reclamanta a poprit contul debitorului, aceast cale a dus la executarea deciziilor
interne deIinitive.

b. Cat privete exceptia de neepui:are a cilor interne de recurs, referitoare la acea parte a
plangerii care se refer la determinarea sumelor pltite
Curtea a constatat Iaptul c expertizele contabile eIectuate n vederea determinrii sumelor
datorate de ctre angajator au luat n considerare rata inIlatiei pentru Iiecare perioad, determinat prin
criterii economice. Curtea constat c reclamanta nu a justiIicat Iaptul c o alt rat a inIlatiei ar Ii trebuit
s Iie luat n considerare. n orice caz, reclamanta nu a contestat procentul aplicat de ctre instantele
interne. n plus, Curtea a retinut Iaptul c amenzile au Iost Iixate prin decizii interne deIinitive si nu au
Iost contestate n Iata instantelor judiciare interne.
Rezult c acele capete de cerere ale reclamantei reIeritoare la plata salariilor despre care aIirm
c ar Ii nc restante si la modul de Iixare al sumelor deja pltite trebuie s Iie respinse, pe motivul
neepuizrii cilor de recurs interne, n conIormitate cu articolul 35, alineatele 1 si 4 din Conventie.

. n ceea ce priveste Iondul cererii :

Curtea reaminteste Iaptul c, n jurisprudenta sa anterioar, a statuat deja Iaptul c omisiunea
autorittilor de a se conIorma ntr-un termen rezonabil unei decizii deIinitive poate constitui o nclcare a
92
articolului 6 (1) din Conventie, mai ales cnd obligatia de a executa decizia n cauz apartine unei
autoritti administrative.
n spet, plata anumitor sume a Iost esalonat pe o perioad de pn la 20 de luni, suma total
Iiind pltit reclamantei la data de 22 Iebruarie 2002. Curtea constat c perioada de 20 de luni nu poate Ii
considerat ca Iiind o ,durat rezonabil n sensul articolului 6 (1) din Conventie, cum a Iost aceasta
interpretat n jurisprudent, si nu a Iost oIerit nici o justiIicare pertinent pentru aceast durat.
Avnd n vedere aceste elemente, Curtea concluzioneaz c, n circumstantele concrete ale spetei,
statul, prin organele sale specializate nu a ntreprins toate eIorturile necesare pentru a executa cu celeritate
deciziile judiciare Iavorabile reclamantei, astIel c articolul 6 din Conventie a Iost nclcat.
Sub aspectul articolului 41 din Conventie, reclamanta a solicitat suma de 190 686 000 ROL cu
titlu de prejudiciu material, reprezentnd contravaloarea salariilor datorate pn la reintegrarea eIectiv,
iar, n ceea ce priveste prejudiciul moral, reclamanta a solicitat suma de 500.000.000 ROL, rezultat din
imposibilitatea de a obtine respectarea deciziei judiciare deIinitive care dispunea reintegrarea sa si de
necesitatea de a popri n repetate rnduri contul debitorului, care i-au provocat sentimente de umilint si
nesigurant.
Curtea a considerat c, n spet, singura baz n care se poate acorda reclamantei satisIactie
echitabil este durata neexecutrii obligatiei de plat a sumelor datorate n baza deciziilor judiciare
deIinitive. n acelasi timp, Curtea observ c reclamanta nu poate pretinde plata nici unei sume cu titlu de
prejudiciu material pentru neexecutare, n msura n care a primit sumele reprezentnd salariu,
reactualizate pn la data reintegrrii.
Curtea consider ns c reclamanta a suIerit un prejudiciu moral, constnd n Irustrarea
provocat de ntrzierea executrii deciziilor care i erau Iavorabile si c acest prejudiciu moral nu poate Ii
reparat prin simpla constatare a nclcrii.
Avnd n vedere aceste elemente, Curtea a acordat reclamantei suma de 1100 EURO cu titlu de
prejudiciu moral.
Curtea a mai acordat reclamantei si suma de 37 EURO, cu titlu de cheltuieli de judecat.

Hotrrea Moldovan yi al(ii mpotriva Romniei - .7. (solu(ionare amiabil)

Reclamantii sunt toti cetteni romni de origine rom care au locuit n acelasi sat. n septembrie
1993 s-a iscat o ceart ntre trei brbati romi si un alt stean, care a condus la moartea Iiului celui din
urm, care a ncercat s intervin. Cei trei brbati s-au reIugiat ntr-o cas din apropiere. O multime
numeroas si Iurioas, n care s-au aIlat comandantul postului local de politie si ctiva politisti, s-a adunat
n Iata casei. Casa a Iost incendiat. Doi dintre brbati au reusit s ias din cas, dar au Iost urmriti de
multime si omorti n btaie. Cel de-al treilea a Iost mpiedicat s ias din cldire si a murit n incendiu.
Reclamantii au sustinut c politistii au ncurajat multimea s distrug si alte bunuri ale romilor din sat.
Pn a doua zi, treisprezece case ale romilor au Iost complet distruse, iar alte cteva au Iost avariate grav.
Multe dintre obiectele personale ale reclamantilor au Iost, de asemenea, distruse.
Dup incident, locuitorii romi din Hdreni au Iormulat o plngere penal la parchet. Petitionarii
au identiIicat un numr de persoane responsabile pentru evenimentele din 20 septembrie 1993. Printre cei
identiIicati se aIlau ctiva politisti.
n iulie 1994, trei civili au Iost arestati si acuzati de comiterea inIractiunii de omor deosebit de
grav. Totusi, acestia au Iost pusi n libertate dup cteva ore, iar mandatele lor de arestare au Iost anulate.
Avnd n vedere implicarea politistilor n incident, cauza a Iost trimis parchetului militar n octombrie
1994.
n septembrie 1995, s-a dispus scoaterea de sub urmrire penal a politistii de la postul local de
politie cu motivarea c incapacitatea lor de a opri multimea nu a reprezentat n sine o Iorm de
participatie.
n august 1997, procurorul a emis un rechizitoriu prin care a trimis n judecat unsprezece civili.
Procesul penal, la care a Iost atasat actiunea civil, a nceput n noiembrie. La proces, mai multi martori
au declarat c politistii au Iost implicati activ n omoruri si incendieri.
93
Hotrrea care a solutionat latura penal a cauzei a Iost pronuntat la data de 17 iulie 1998.
Instanta a constatat c inculpatii au actionat mpreun, n moduri diIerite, pentru a elimina romii din satul
lor. Urmrirea penal a Iost considerat necorespunztoare. Cinci steni au Iost condamnati pentru omor
deosebit de grav, iar doisprezece steni, printre care si cei cinci, au Iost condamnati pentru alte inIractiuni.
Instanta i-a condamnat la pedepse cuprinse ntre unu si sapte ani de nchisoare.
Parchetul a Iormulat apel, considernd pedepsele prea blnde. Instanta de apel a condamnat un al
saselea stean pentru omor deosebit de grav si a mrit pedeapsa unuia dintre inculpati; celorlalti inculpati
le-au Iost reduse pedepsele. n noiembrie 1999, Curtea Suprem a mentinut condamnrile pentru
distrugere, dar a schimbat ncadrarea din omor deosebit de grav n omor caliIicat pentru trei dintre
inculpati.
n 2000, doi dintre stenii condamnati au Iost gratiati.
La scurt timp dup atacul asupra bunurilor romilor, Guvernul romn a alocat suma de 25.000.000
lei
1
pentru reconstructia caselor avariate sau distruse. Numai patru case au Iost reconstruite din aceste
Ionduri. n noiembrie 1994, Guvernul a alocat nc 30.000.000 lei
2
, alte patru case Iiind reconstruite.
Reclamantii au depus IotograIii care arat c aceste case au Iost reconstruite Ioarte prost.
Trei case nu au Iost nc reconstruite.
La 12 mai 2003, Tribunalul Mures a pronuntat o hotrre privind latura civil a cauzei. Instanta a
acordat reclamantilor daune materiale pentru distrugerea caselor, constatnd c n timpul evenimentelor
din 20 septembrie 1993 optsprezece case apartinnd populatiei rome din Hdreni au Iost distruse total
sau partial si trei romi au Iost ucisi, iar o instant penal a gsit doisprezece steni vinovati de aceste acte.
ntemeindu-se pe un raport de expertiz, instanta a acordat daune materiale pentru acele case care nu
Iuseser reconstruite ntre timp, precum si pensie de ntretinere pentru copii romilor ucisi n incident. n
temeiul unei expertize, instanta a acordat daune materiale pentru distrugerea partial sau total a caselor
celui de al cincilea, al noulea, al cincisprezecelea, al saptesprezecelea, al optsprezecelea si al
nousprezecelea reclamant. Capetele de cerere privitoare la pierderea obiectelor personale si la daune
morale au Iost respinse ca nentemeiate.
La 24 Iebruarie 2004, Curtea de Apel Trgu-Mures a acordat reclamantilor daune morale.
Recursul Iormulat de reclamanti a Iost respins de nalta Curte de Casatie si Justitie.
Reclamantii au artat c, n general, n urma evenimentelor din septembrie 1993, au Iost nevoiti
s locuiasc n cotete de psri, cocini (Rozalia Rostas), beciuri Ir Ierestre (Bazil si Lucretia Moldovan)
sau n conditii deplorabile, Ir nclzire: saisprezece persoane ntr-o singur camer Ir nclzire, sapte
persoane ntr-o camer cu podea de pmnt, Iamilii dormind pe pmnt sau podele de beton Ir
mbrcminte adecvat, nclzire sau pturi (Ghioloanca Lctus, Maria Lctus, Octavian si Eleonora
Rostas, Petru (Petrisor) Lctus, Valentina Rostas), treizeci si unu de victime ale evenimentelor ntr-o
singur cas (Ferdinand Lctus, Lucaci Moldovan, Rozalia Rostas, Adrian si Silvia Moldovan),
paisprezece persoane nghesuite n dou camere mici Ir electricitate si cu nclzire inadecvat
(Ferdinand Lctus), dousprezece persoane au locuit timp de un an ntr-o buctrie de var Ir acoperis
corespunztor, us sau Ierestre (Adrian Moldovan) etc. Aceste conditii au persistat timp de mai multi ani,
iar n unele cazuri continu nc.
Ca o consecint, multi reclamanti si Iamiliile lor s-au mbolnvit. n special, Octavian Rostas s-a
mbolnvit de ulcer; Eleonora Rostas s-a mbolnvit de hepatit; Bazil Moldovan s-a mbolnvit de
hepatit, iar Lucretia Moldovan de spondiloz; Rozalia Rostas s-a mbolnvit de inim si a murit n urma
unui inIarct n 1998; Adrian Moldovan s-a mbolnvit de diabet; Iiica Valentinei Rostas s-a mbolnvit de
meningit datorit unei rceli Ioarte puternice contractat n noaptea incendiului si datorit Iaptului c
reclamanta nu a avut bani pentru tratament. Ea este acum retardat mintal.
n drept, Curtea a luat act de ntelegerea de solutionare amiabil intervenit ntre Guvern si 18
reclamanti, despre care a artat c se bazeaz pe respectarea drepturilor omului, asa cum sunt deIinite n

1
Astzi, aceast sum reprezint aproximativ contravaloarea sumei de 720 Euro.
2
Aproximativ 920 Euro.
94
Conventie sau n Protocoalele sale si a radiat cauza de pe rol, urmnd ca pentru ceilalti 7, care au respins
oIerta de solutionare amiabil a Guvernului, s pronunte o hotrre privind Iondul cauzei.

n vederea ncheierii conventiei de solutionare amiabil, Reprezentantul Guvernului a Icut
urmtoarea declaratie:
'. Declar c Guvernul Romniei se oIer s plteasc ex gratia ctre reclamantii mentionati n anexa la
prezenta declaratie suma total de 262.000 euro (dou sute saizeci si dou de mii de euro) n vederea
solutionrii amiabile a cererilor acestora nregistrate sub numerele 41138/98 si 64320/01. Sumele
individuale sunt speciIicate n anexa la prezenta declaratie.
Aceast sum, care acoper si cheltuielile de judecat determinate de cauz, nu va Ii impozitat si
va Ii pltit n euro, Iiind convertit n lei la cursul de schimb aplicabil la data pltii, ntr-un cont bancar
indicat de reclamanti si/sau de reprezentantii lor autorizati. Aceast sum va Ii pltit n termen de trei
luni de la data comunicrii hotrrii pronuntate de Curte n temeiul art. 39 din Conventia european a
drepturilor omului. De la data expirrii termenului de trei luni mentionat mai sus si pn la data pltii, la
suma mentionat se va plti o dobnd la o rat egal cu rata marginal de mprumut practicat de Banca
Central European n perioada de neplat la care se adaug trei puncte procentuale. Aceast plat va
reprezenta solutionarea deIinitiv a cauzei, inclusiv a pretentiilor civile ale reclamantilor n Iata
instantelor interne.
. Guvernul regret sincer Iaptul c ancheta penal nu a reusit s clariIice toate mprejurrile care au
condus la distrugerea caselor si bunurilor reclamantilor si i-au obligat s locuiasc n conditii improprii,
Iortndu-i astIel pe unii dintre ei s-si prseasc satul si a Icut diIicil posibilitatea introducerii, de ctre
reclamanti, a unei actiuni civile. Regret, de asemenea, durata procesului civil care s-a aIlat pe rolul
instantelor civile, precum si anumite remarci Icute de unele autoritti cu privire la originea rom a
reclamantilor.
. Se accept Iaptul c astIel de evenimente ridic probleme sub aspectul respectrii art. 3, 6 si 8 din
Conventie si, avnd n vedere consecintele distrugerii caselor si suIerintei emotionale decurgnd din
aceasta, probleme exceptionale pot s apar sub aspectul respectrii art. 3 din Conventie, precum si a art.
14. Guvernul se angajeaz s emit instructiuni corespunztoare si s adopte toate msurile necesare
pentru a asigura respectarea n viitor a drepturilor individuale garantate de aceste articole. n special,
Guvernul se angajeaz s adopte urmtoarele msuri generale:
- mbunttirea programelor educationale pentru prevenirea si combaterea discriminrii romilor
n programa scolar n comunitatea din Hdreni, judetul Mures;
- elaborarea unor programe de inIormare public si de nlturare a stereotipurilor, prejudectilor
si practicilor care aIecteaz comunitatea romilor n institutiile publice din Mures competente pentru
comunitatea din Hdreni;
- initierea unor programe de educatie juridic n cooperare cu membrii comunittilor de romi;
- sustinerea schimbrilor pozitive n rndul opiniei publice din comunitatea din Hdreni
privitoare la romi, pe baza tolerantei si a principiului solidarittii sociale;
- stimularea participrii romilor la viata economic, social, educational, cultural si politic a
comunittii locale din judetul Mures, prin promovarea unor programe de asistent mutual si dezvoltare
comunitar;
- implementarea unor programe de reabilitare a locuintelor si a mediului n comunitate;
- identiIicarea, prevenirea si solutionarea activ a conIlictelor care pot genera violente Iamiliale,
comunitare sau interetnice.
n plus, Guvernul se angajeaz s previn aparitia n viitor a unor probleme similare prin
eIectuarea unor anchete adecvate si eIiciente si prin adoptarea, n viitor, a unor politici sociale,
economice, educationale si politice menite s mbuntteasc situatia comunittii romilor, n conIormitate
cu strategia guvernamental existent n acest domeniu. n special, va adopta msuri generale reclamate
de nevoile speciIice ale comunittii din Hdreni n vederea Iacilitrii solutionrii generale a cazului,
lund n considerare si pasii care au Iost Icuti deja n acest scop si anume reconstruirea unora dintre
casele distruse.
95
. Guvernul consider c supravegherea executrii hotrrilor Curtii privitoare la Romnia n aceste
cauze de ctre Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei reprezint un mecanism adecvat de asigurare a
continurii acestor mbunttiri n acest context.
. n sIrsit, Guvernul se angajeaz s nu solicite trimiterea cauzei la Marea Camer n conIormitate cu
art. 43 1 din Conventie dup pronuntarea hotrrii Curtii .

Reprezentantii reclamantilor au depus urmtoarea declaratie:
'. Lum act de Iaptul c Guvernul Romniei este pregtit s adopte o strategie general pentru
mbunttirea situatiei comunittii romilor si s ne plteasc ex gratia suma de 262.000 euro (dou sute
saizeci si dou de mii de euro) n vederea solutionrii amiabile a cererilor noastre nregistrate sub
numerele 41138/98 si 64320/01, sumele individuale Iiind artate n anexa la prezenta declaratie.
Aceast sum, care va acoperi orice prejudiciu material sau moral, precum si cheltuielile
judiciare determinate de cauz, va Ii pltit n euro, Iiind convertit n lei la cursul de schimb aplicabil la
data pltii, ntr-un cont bancar pe care l vom indica. Suma nu va Ii impozitat si va Ii pltit n termen de
trei luni de la data hotrrii pronuntate de Curte n conIormitate cu art. 39 din Conventia European a
Drepturilor Omului. De la data expirrii termenului de trei luni mentionat mai sus si pn la data pltii se
va plti o dobnd simpl la suma amintit la o rat egal cu rata marginal de mprumut practicat de
Banca Central European n perioada de neplat la care se adaug trei puncte procentuale.
. Acceptm propunerea si renuntm la orice alte pretentii mpotriva Romniei legate de Iaptele la care se
reIer prezentele cereri. Declarm c aceasta reprezint solutionarea deIinitiv a cauzelor, inclusiv a
pretentiilor noastre civile interne.
. Aceast declaratie este Icut n contextul unei ntelegeri amiabile la care Guvernul si noi am ajuns
. Ne angajm, de asemenea, s nu solicitm trimiterea cauzei la Marea Camer n temeiul art. 43 1 din
Conventie, dup pronuntarea hotrrii Curtii.

Hotrrea Stoianova yi Nedelcu mpotriva Romniei - .8.

n urma unui incident petrecut n data de 17 martie 1993, dat la care C.D. a Iost victima unei
tlhrii comise de un grup de persoane, reclamantii au Iost arestati preventiv la data de 14 aprilie 1993.
Prin rechizitoriul din data de 10 iunie 1993, reclamantii au Iost trimisi n judecat pentru tlhrie.
Printr-o hotrre din 24 noiembrie 1993, reclamanti au Iost achitati si pusi n libertate, instanta constatnd
c Iaptele pentru care au Iost trimisi n judecat nu le sunt imputabile.
Parchetul a Iormulat apel. Tribunalul a retinut, prin hotrrea din 12 iulie 1994, c actele de
urmrire penal eIectuate de parchet sunt lovite de nulitate absolut, a desIiintat hotrrea din 24
noiembrie 1993 si a trimis cauza la parchet. Instanta a retinut, n special, c actele de urmrire eIectuate
de parchet mpotriva reclamantilor s-au desIsurat n absenta avocatului, iar parchetul a omis, n cursul
urmririi penale, s audieze anumiti martori si s se sesizeze cu privire la anumite Iapte esentiale,
susceptibile de a conduce la identiIicarea autorilor incidentului din 17 martie 1993. Aceast decizie a
devenit deIinitiv, Iiind mentinut de Curtea de Apel, printr-o decizie din data de 27 octombrie 1994, n
urma creia urmrirea penal a Iost reluat de ctre parchet.
Printr-o ordonant din 11 noiembrie 1997, procurorul a dispus scoaterea de sub urmrire penal a
reclamantilor. n ordonant se arat c, desi Iaptele indicate de victim sunt reale, nu exist probe care s
conduc la stabilirea indubitabil a Iaptului c vinovtia apartine reclamantilor. Procurorul a subliniat c
s-a scurs o perioad mare de timp de la incident si a dispus clasarea cauzei.
Aceast solutie a Iost comunicat reclamantilor, la cererea acestora, prin adrese ale parchetului
din 11 martie si respectiv 4 decembrie 1998.
La data de 12 mai 1999, prim-procurorul Parchetului de pe lng Tribunal a inIirmat ordonanta
din 11 noiembrie 1997 si, ntemeindu-se pe art. 220 si 270 din Codul de procedur penal, a dispus
redeschiderea procedurii penale mpotriva reclamantilor pentru svrsirea inIractiunilor de tlhrie si
ncercare de a determina mrturia mincinoas. Parchetul a artat c dispozitia parchetului ierarhic inIerior
nu a tinut seama de probele aIlate la dosar si c ancheta eIectuat de acesta nu a Iost complet, neIiind
96
eIectuate mai multe acte, printre care conIruntarea inculpatilor n prezenta aprtorilor acestora si
audierea anumitor martori.
La 26 mai 2000, un politist de al Biroul de Cercetri Penale, care a desIsurat cercetarea penal, a
solicitat parchetului ncetarea procesului penal.
La 9 Iebruarie 2001, parchetul a transmis dosarul de urmrire penal la acelasi birou de cercetri
penale. Nici un act de procedur nu a Iost eIectuat n perioada 27 aprilie 30 noiembrie 2001. La 14
ianuarie 2002, dosarul a Iost trimis de politie la parchet, care l-a retrimis la politie n vederea continurii
cercetrii, la 17 octombrie 2002.
n 2003 si 2004, politia a citat, n mai multe rnduri, reclamantii, partea vtmat si mai multi
martori n vederea unei noi audieri a acestora cu privire la incidentul din 17 martie 1993. Martorii au
reIuzat s se prezinte motivnd c nu-si mai amintesc Iaptele despre care parchetul doreste s-i
interogheze.
Printr-o ordonant din 21 aprilie 2005, parchetul a constatat c termenul de prescriptie a
rspunderii penale a reclamantilor s-a mplinit si a dispus ncetarea urmririi penale.
Reclamantii s-au plns Curtii c durata procesului penal a nclcat principiul ,duratei rezonabile
prevzut n art. 6 alin. 1 din Conventie.
n observatiile sale, Guvernul a artat c perioada care trebuie luat n calcul pentru a se stabili
durata procedurii este de aproximativ 6 ani si ncepe la data de 12 mai 1999, dat la care a Iost reluat
urmrirea penal. Procedura penal mpotriva reclamantilor cuprinde dou Iaze distincte. Prima a nceput
la 14 aprilie 1993, o dat cu arestarea reclamantilor si a luat sIrsit la 11 noiembrie 1997, dat la care a
Iost adoptat o ordonant de scoatere de sub urmrire penal. Cea de-a doua a nceput la data de 12 mai
1999, dat la care parchetul a dispus redeschiderea cauzei si s-a ncheiat la 21 aprilie 2005 cu ncetarea
urmririi penale.
Curtea nu mprtseste teza Guvernului, potrivit creia prima Iaz nu trebuie luat n considerare.
Ea estimeaz c ordonanta din 11 noiembrie 1997 nu poate Ii considerat un act prin care s-a pus capt
procesului penal ntruct nu reprezint o decizie intern deIinitiv. Trebuie mentionat, n acest context, c
parchetul poate, n temeiul art. 270 din Codul de procedur penal, s desIiinteze ordonanta de scoatere
de sub urmrire penal si s redeschid urmrirea penal Ir limit n timp.
Or, nu este vorba n acest caz de o simpl posibilitate teoretic de redeschidere a procedurii.
Parchetul poate s redeschid urmrirea penal Ir s Iie constrns s solicite o autorizare n acest sens
din partea unei instante nationale, n urma examinrii de ctre aceasta a Iondului cererii n vederea
veriIicrii, de exemplu, a echittii msurii de redeschidere a cauzei sau a perioadei care s-a scurs de la
dispozitia de ncetare a procesului care s-ar putea dovedi excesiv de lung. Curtea nu poate s ignore, n
acest context, c procurorii romni nu ndeplinesc exigentele de independent Iat de executiv.
n plus, redeschiderea urmririi penale a Iost dispus pe motivul c ancheta initial nu a Iost
complet. Or, astIel de neajunsuri ale activittii autorittilor nu sunt imputabile reclamantilor, care nu
trebuie pusi ntr-o situatie deIavorabil.
n sIrsit, Guvernul nu a demonstrat c reluarea urmririi penale a avut un caracter exceptional.
Perioada la care se raporteaz Curtea n examinarea compatibilittii procedurii cu standardele art.
6 alin. 1 din Conventie se ntinde, prin urmare, de la data de 20 iunie 1994, dat la care Conventia a intrat
n vigoare pentru Romnia, la 11 noiembrie 1997 si de la 12 mai 1999 la 21 aprilie 2005. Aceasta a durat
n total 9 ani si 4 luni.
Potrivit Curtii, caracterul rezonabil al duratei procedurii se apreciaz n contextul mprejurrilor
cauzei si tinnd cont de criteriile consacrate n jurisprudenta Curtii, n special complexitatea cauzei,
comportamentul reclamantului, precum si cel al autorittilor competente. Ea mentioneaz, de asemenea,
c, n materie penal, dreptul de a Ii judecat ntr-un termen rezonabil are tocmai rolul de a evita situatia n
care un inculpat rmne, o perioad prea lung, ntr-o stare de incertitudine cu privire la soarta sa.
Avnd n vedere cele de mai sus, Curtea a concluzionat c Romnia a nclcat art. 6 alin. 1 din
Conventie.

(Selectie i re:umate reali:ate de Ioana Dumitriu, Ruxandra Paoi, Mirela Stancu)
II.. HOTRARI RECENTE ALE CURTII EUROPENE A DREPTURILOR
OMULUI

Hotrrea Siemianowski mpotriva Poloniei - .9.

Reclamantul, cettean polonez nscut, a divortat n anul 1992. Instanta a declarat c cei doi
soti trebuiau s exercite mpreun drepturile printesti asupra Iiicei lor, M., care locuia cu mama sa.
Reclamantul, neajungnd la un acord cu Iosta sa sotie privind exercitarea drepturilor printesti, a
intentat mai multe actiuni n vederea stabilirii dreptului de vizit, dar nu a obtinut cstig de cauz.
El sustine c de Iiecare dat cnd mergea s-si viziteze Iiica la ora Iixat, Iie nu-i rspundea nimeni
cnd suna, Iie era inIormat c Iiica sa a iesit, e ocupat sau nu doreste s-l vad. n ciuda acestor
diIicultti, reclamantul a inIormat tribunalul c ntre noiembrie 1992 si martie 2000 a avut o serie de
ntrevederi cu Iiica sa. Totusi, mama lui M. a Iost amendat de dou ori pentru nerespectarea
hotrrilor judectoresti privind dreptul de vizit al reclamantului. Ea sustine c Iiica sa continua s
reIuze s-si vad tatl.
ntr-un stadiu ulterior al procesului, instanta a apreciat c, dat Iiind vrsta Iiicei (13 ani),
contactele acesteia cu tatl su nu depindeau numai de vointa mamei sale. Tribunalul a desemnat
deopotriv un agent nsrcinat s supervizeze exercitarea drepturilor printesti de ctre mam si a
Iost ordonat o expertiz psihologic. n mai multe ocazii, tribunalul a suspendat procedura de
executare initiat de reclamant.
n Iata instantei de la Strasbourg, reclamantul se plnge mai ales de ineIicienta si durata
proceselor avnd ca obiect exercitarea dreptului de vizitare a Iiicei sale. El invoc art. 6 paragraIul 1
(dreptul la un proces echitabil si solutionarea cauzei ntr-un termen rezonabil) si art. 8 (dreptul la
respectarea vietii private si de Iamilie) din Conventia European a Drepturilor Omului.
Curtea European a Drepturilor Omului arat c cel de-al doilea proces privind dreptul la
vizit a durat mai mult de 4 ani si 5 luni. n special, ea estimeaz c decizia de suspendare a
procedurii de executare n asteptarea unei noi hotrri pe Iond privind dreptul de vizitare este
criticabil.
Ct despre al treilea proces privind dreptul la vizitare, din octombrie 1994, Curtea
estimeaz c durata pentru pregtirea expertizei psihologice care a Iost prezentat tribunalului n
versiunea deIinitiv n octombrie 1996 a Iost prea mare.
Curtea concluzioneaz deci c durata global a celui de-al doilea si al treilea proces a
depsit un termen rezonabil, astIel nct decide c a existat o nclcare a art. 6 din Conventie.
n ceea ce priveste pretinsa nclcare a articolului 8, Curtea observ c M. crescnd,
devenise capabil s ia propriile decizii privind contactele cu tatl su. Curtea apreciaz c aceast
situatie nu este arbitrar sau nerezonabil, iar, pe de alt parte, instanta consider c autorittile nu
au invocat-o de o manier care s aib drept consecint privarea reclamantului de drepturile sale de
vizitare. Mai mult, reclamantului nu i-a Iost reIuzat orice acces la copilul su si raporturile aIective
n-au Iost distruse.
Prin urmare, Curtea decide c nu a existat o nclcare a articolului 8.

Hotrrea H.N. mpotriva Poloniei .9.

Reclamantul, un cettean norvegian, s-a cstorit n anul 1987 cu M.C, avnd cettenie
polonez. Ei au mpreun trei copii. n 1998, dup ce cuplul a divortat, instanta intern i-a
ncredintat reclamantului cei trei copii, iar Iosta sotie a obtinut un drept de vizitare, dar i se interzice
s mearg s-si vad copiii la scoal. Totusi, exercitarea drepturilor printesti a Iost ncredintat
ambilor printi. n august 1999, M.C.a luat cei trei copii si i-a dus n Polonia. Dup dou zile,
reclamantul a cerut Ministerului de Justitie polonez s-l ajute n asigurarea ntoarcerii copiilor n
Norvegia. Solicitarea sa a Iost, prin urmare, naintat tribunalului districtual din Varsovia.
n noiembrie 1999, tribunalul a dispus prima amnare a audierii. n decembrie 1999 instanta
a invitat un expert s elaboreze un raport privind relatiile care existau ntre toti cei implicati.
Expertul si-a prezentat raportul n Iebruarie 2000. n luna urmtoare, tribunalul a hotrt ca doamna
98
M.C. s napoieze copiii reclamantului. Cunoscnd intentia doamnei M.C. de a apela aceast
hotrre si temndu-se ca ea s nu ascund copiii, avocatul reclamantului a solicitat plasamentul
acestora ntr-un centru de primire. Cererea sa a Iost respins.
Reclamantul a initiat procedura de executare n iulie 2000, iar la 8 ianuarie 2001 tribunalul
districtual din Varsovia a ordonat unui executor judectoresc s ia copiii de la M.C., la nevoie
Iolosind Iorta. Executorul, asistat de doi politisti si nsotit de un lucrtor social, de reclamant si de
consulul Norvegiei au Icut o tentativ de executare a hotrrii tribunalului n luna aprilie a
aceluiasi an. Mama dispruse deja cu copiii. Rpirea a Iost semnalat politiei din Polonia si din
Norvegia.
n august 2001, Autoritatea central norvegian a prezentat omologului su polonez
inIormatii privind contul bancar n care lui M.C. i se vrsa pensia norvegian la Varsovia. Potrivit
elementelor din dosar, aceste inIormatii n-au declansat nici o reactie din partea autorittilor
poloneze. La data de 28 Iebruarie 2003, tribunalul districtual din Varsovia a Iost inIormat c M.C.
Iusese nvinuit c-si IalsiIicase propria identitate si pe cea a doi dintre copii. n acest timp, A.,
creia un membru din Iamilie i gsise urma, se regsea n casa tatlui su din 2002. n aprilie 2003,
un curator a napoiat reclamantului si pe ceilalti doi copii.
n Iata Curtii Europene a Drepturilor Omului, reclamantul sustine c prin neexecutarea
hotrrii deIinitive de napoiere a copiilor pronuntat n baza Conventiei de la Haga din 1980
privind aspectele civile ale rpirii internationale de copii au Iost nclcate drepturile care decurgeau
din articolele 8 si 6 paragraIul 1 - dreptul la un proces echitabil si de solutionare a cauzei ntr-un
termen rezonabil ale Conventiei.
n ceea ce priveste captul de cerere bazat pe art. 8, Curtea arat c procedura a suportat
mai multe ntrzieri pentru care n-a Iost dat nici o explicatie satisIctoare.
AstIel, expertiza de sase pagini a Iost obtinut de instanta intern n dou luni, iar procesul
n-a progresat deloc ntre martie si mai 2000.
n ceea ce priveste procedura de executare, ntre aprilie 2001 si iulie 2002 autorittile
poloneze s-au limitat doar la adoptarea unei hotrri judectoresti si au existat, de altIel, mai multe
perioade de inactivitate (Iiecare de o durat cuprins ntre 8 si 12 sptmni) pe care Curtea le
socoteste importante. Autorittile poloneze n-au depus toate diligentele necesare pentru a Iacilita
executarea hotrrii. n special, ele n-au reactionat la inIormatiile pe care le transmisese
Autoritatatea central norvegian, si n-au luat nici-o msur pentru a o mpiedica pe M.C. s Iug
cu copiii si, desi Iuseser avertizati de acest risc. Pe de alt parte, executorul judectoresc n-a Icut
nimic pentru a accelera executarea hotrrii tribunalului, care prevedea c trebuie luati copiii de la
mama lor, la nevoie, cu Iorta, la data de 19 aprilie 2001.
Curtea concluzioneaz c autorittile poloneze n-au depus eIorturile adecvate si eIiciente pe
care le impune executarea silit a dreptului reclamantului de a obtine napoierea copiilor si,
nclcndu-se astIel dreptul reclamantului de respectare a vietii sale de Iamilie.
Ct despre plngerea privind durata procesului, care a durat 3 ani 7 luni si 16 zile, Curtea
consider c motivele mentionate mai sus, ca si termenele acordate de instante, sunt n mare msur
imputabile autorittilor poloneze. Avnd n vedere caracterul ireversibil al msurilor n cauz,
autorittile nationale aveau obligatia, n virtutea articolului 6 par. 1, s actioneze cu exceptional
diligent pentru a asigura progresul procesului. Or, ele n-au Icut-o. n unanimitate, Curtea
apreciaz c a existat o nclcare a articolului 8 si a articolului 6 par.1 al Conventiei si acord
reclamantului 10.000 EURO, cu titlu de daune morale si 12.000 EURO pentru cheltuieli.

Hotrrea Ostrovar mpotriva Moldovei - .9.

Reclamantul, cettean moldovean, este Iostul asistent principal al procurorului districtului
central al Chisinului.
n iulie 2002, a Iost arestat de serviciile secrete moldovene pentru coruptie. nviunuirea
adus a Iost recaliIicat ca traIic de inIluent si, n aprilie 2003, instanta intern l-a condamnat pe
reclamant la o pedeaps de 10 ani de nchisoare.
99
n iunie 2003, cnd a Iost ncarcerat, reclamantul si alti detinuti se plngeau procurorului
general pentru interdictia de-a primi vizite ale Iamiliilor sau ale altor persoane. Detinutii au cerut
procurorului general s ordone administratiei nchisorii s le permit s primeasc vizite si apeluri
teleIonice si s mentin alte tipuri de contacte cu Iamiliile lor. Dup un anumit numr de proceduri
lipsite de succes, Curtea de Apel din Chisinu a respins cererea reclamantului printr-o hotrre
deIinitiv.
Petentul reclam conditiile sale de detentie, nclcarea dreptului de a coresponda cu mama
sa, de-a avea contacte cu sotia si Iiica sa si absenta oricrui recurs eIectiv care ar Ii permis
remedierea nclcrilor drepturilor care decurg din articolele 3, 8 si 13 ale Conventiei.
Plngerea privind conditiile de detentie se reIerea la dou perioade n care el Iusese
ncarcerat n Izolatorul Anchetei Preliminare nr.3 al Ministerului de Justitie (octombrie- noiembrie
2002 si aprilie - decembrie 2003). Reclamantul aIirm c a Iost detinut n celule mici,
suprapopulate, echipate cu paturi suprapuse pe care nu se aIlau nici saltele, nici cearsaIuri. De
asemenea, el arat c ajunseser s doarm pe rnd cu alti detinuti, pentru c nu aveau totdeauna
acces la un pat. Ferestrele celulelor erau nchise cu obloane care nu permiteau intrarea aerului
proaspt si nici a luminii zilei. Nu exista nici aerisire nici nclzire, cu toate c era prea Irig sau prea
cald n celula care era totdeauna umeda. Avnd n vedere absenta electricittii, detinutii trebuiau s-
si pregteasc hrana pe ntuneric.
Reclamantul a suIerit de Irecvente crize de astm, care se agravaser deoarece petrecea 23 de
ore pe zi ntr-o celul cu detinuti care Iumau. Avnd n vedere lipsa medicamentelor necesare n
nchisoare, reclamantul depindea n ntregime de medicamentele procurate de Iamilia sa.
Reclamantul se plnge de restrictionarea accesului la apa rece si c nu exista apa cald
dect o dat la 15 zile. Toaletele care se gseau la 1.50 m de masa unde mnca erau totdeauna
deschise si, din lipsa apei si a produselor de curtare, nu erau niciodat curate. Reclamantul aIirm
deopotriv c mncarea care era servit detinutilor era, practic, de nemncat. Dup prerea
reclamantului, din cauza mediocritatii asistentei medicale si a relelor conditii de igien, celulele
erau pline de plosnite, pduchi si Iurnici. Detinutii erau n egal msur expusi bolilor inIectioase ca
tuberculoza, inIectii dermatologice si respiratorii.
n ceea ce priveste captul de cerere privind nclcarea art. 3, Curtea reaminteste c acest
articol interzice n termeni absoluti tortura, suIerintele morale, tratamentele inumane sau
degradante, oricare ar Ii circumstantele si comportamentul victimei.
Curtea noteaz c cele dou celule n care reclamantul sttuse erau destinate unui numr de
14, respectiv 10 detinuti, ns, potrivit reclamantului, ele adposteau uneori mai mult de 20. Fiecare
detinut dispunea de un spatiu de la 1,78 la 2,02 mp ( potrivit Guvernului) si de 1,5 la 1,93 mp ( dup
prerea reclamantului), ceea ce pentru Curte este mai putin dect normele acceptabile. Curtea
estimeaz ca suprapopularea celulelor, oricare ar Ii numrul exact de detinuti, este un element care
ridic n sine o problem pe terenul articolului 3 al Conventiei.
Curtea noteaz c autorittile nchisorii n-au luat nici o msur pentru a transIera
reclamantul ntr-o celul cu detinuti neIumtori, cu toate c ele cunosteau problemele de sntate
ale acestuia. Guvernul nu si-a respectat obligatia de a proteja snatatea reclamantului. Pe de alt
parte, Curtea nu este convis c reclamantul a beneIiciat de supravegerea medical regulat pe care
el o ceruse, Guvernul neIurniznd nici un extras din registrul nchisorii care s ateste vizitele
medicale regulate. Guvernul nu Iace nici o observatie c ar Ii Ialse sustinerile reclamantului privind
toaletele si Iurnizarea apei, cum nu neag nici Iaptul c celulele erau inIestate de paraziti si c
detinutii erau expusi bolilor inIectioase. Pe de alt parte, statul prt nu contest nici reaua nutritie a
detinutilor.
Cu privire la eIectele cumulative ale conditiilor care domneau n celul, absenta asistentei
medicale adecvate, expunerea la Iumul de tigar, lipsa hranei, timpul petrecut n detentie si la
consecinta speciIic pe care aceste conditii le pot avea asupra snttii reclamantului, Curtea
estimeaz c experienta ndurat de acesta a depsit nivelul inerent detentiei si estimeaz c
suIerinta care rezult din acestea trece dincolo de pragul de gravitate prevzut de articolul 3 al
Conventiei.
100
Curtea conchide, deci, c conditiile de detentie ale reclamantului erau contrare articolului 3
al Conventiei.

n ceea ce priveste respectarea prevederilor art. 8, Curtea noteaz c este esential pentru
respectarea vietii Iamiliale ca administratia penitenciarului s ajute detinutul s mentin contactul
cu Iamilia sa. De altIel, Curtea recunoaste c o doz de control a contactelor detinutilor cu lumea
exterioar este necesar si nu este incompatibil cu Conventia. Actul normativ care reglementeaz
acest control trebuie s Iie accesibil si previzibil pentru a garanta c indivizii beneIiciaz de
protectia la care ei au dreptul ntr-o societate democratic. n acest sens, Curtea estimeaz c
articolul 18 din legea intern invocat de guvernul prt nu stabileste nici o distinctie ntre
diIeritele categorii de persoane cu care detinutii pot coresponda. Mai mult, acest text nu enunt
principiile care guverneaz acordarea sau reIuzul autorizrii corespondente, cel putin pn la 18
iulie 2003, dat la care aceasta dispozitie a Iost modiIicat. Curtea noteaz deopotriv c articolul n
discutie nu precizez durata n timpul creia restrictia de a coresponda se poate aplica. Nu se
mentioneaz nici posibilitatea de a contesta reIuzul de a elibera o autorizatie, nici organul
competent pentru a solutiona o astIel de contestatie.
Curtea conchide c aceast dispozitie nu indica destul de clar ntinderea si modalittile de
exercitare a puterii discretionare conIerite autorittilor publice n materie de restrictii de a
coresponda ale detinutilor. Rezult c ingerinta n dreptul reclamantului de a coresponda cu mama
sa nu era prevazut de lege n sensul articolului 8. Curtea ajunge la aceeasi concluzie privind
reglementarea intern, care se gsea la baza ingerintei n dreptul reclamantului de a ntretine
contacte cu sotia si Iiica sa.

De asemenea, Curtea estimeaz c a existat o nclcare a articolului 13 al Conventiei
combinat cu articolul 3, deoarece reclamantul nu a dipus de nici un recurs eIectiv privind plngerea
sa reIeritoare la conditiile de detentie, dar nu a existat violarea articolului 13 combinat cu articolul
8.
n baza articolului 41 (satisIactie echitabil) al Conventiei, Curtea acord reclamantului
3000 EUR despgubiri materiale si 1.500 EUR pentru taxe si cheltuieli.

Hotrrea Organiza(ia macedonean unit Ilinden yi Ivanov mpotriva Bulgariei - ..

Reclamantii, Organizatia macedonean unit Ilinden (UMO Ilinden) si presedintele
acesteia, Yordan Ivanov, au sesizat Curtea European, sustinnd c statul bulgar a nclcat articolul
11 din Conventie n ceea ce priveste libertatea de ntrunire pasnic. Membrii UMO Ilinden si adeptii
acesteia au invocat Iaptul c, n perioada 1998-2003, li s-a interzis cu mai multe ocazii s
organizeze ntruniri pasnice.
n Iapt, UMO Ilinden este o asociatie Iondat la data de 14 aprilie 1990. n 1990, 1998-
1999 si 2002-2004, aceasta a solicitat, Ir succes, nregistrarea sa. AstIel, instantele interne au
apreciat c statutul si programul su sunt contrare unittii natiunii. ncepnd cu anul 1990, UMO
Ilinden a ncercat n Iiecare an organizarea de ntruniri comemorative, care au Iost interzise de ctre
autorittile bulgare.
Curtea a decis c a existat o ingerint n exercitarea liberttii de ntrunire pasnic n ceea ce
priveste 12 ntruniri n perioada martie 1998 si septembrie 2003 si c nu a existat o astIel de
ingerint relativ la alte trei evenimente din aceast perioad.
Trecnd la analiza ingerintei, ea a apreciat c aceasta era prev:ut de lege. n ceea ce
priveste scopul legitim, s-a considerat c interdictiile vizau protectia intereselor mentionate de
Guvernul bulgar (protectia sigurantei nationale si a integrittii teritoriale a statului, mentinerea
ordinii publice la nivel local, protectia drepturilor si liberttilor altora si prevenirea inIractiunilor).
CEDO a examinat aceast cauz si n lumina hotrrii pronuntat n cauza Stankov i
Organi:atia macedonean unit Ilinden impotriva Bulgariei (hotrrea din 2 octombrie 2001, n
care Curtea a constatat nclcarea articolului 11 din Conventie). Ea a remarcat c argumentele
101
prezentate de Guvern sunt, n mare parte, aceleasi cu cele Iurnizate n trecut si c nu sunt suIiciente
pentru ca msurile luate s poat Ii considerate necesare intr-o societate democratic.
Curtea a acordat important si Iaptului c, ntr-una dintre ocazii, cu toate c autorittile
bulgare nu au adus atingere liberttii de ntrunire pasnic a reclamantilor, acestea au Iost oarecum
reticente n privinta protejrii membrilor si adeptilor Ilinden mpotriva unui grup de opozanti. n
consecint, unii dintre participantii la ntrunire au Iost victimele unor violente Iizice din partea
opozantilor. n acest context, CEDO a reamintit c o libertate de ntrunire pasnic real si eIectiv
nu impune doar obligatii negative ale statului, adic de a nu aduce atingere acestei libertti, ci si
obligatii po:itive, si anume luarea msurilor rezonabile si adecvate pentru a asigura desIsurarea
pasnic a maniIestrilor licite. Curtea a concluzionat c autorittile statale erau tinute s ia msurile
necesare pentru mpiedicarea actelor de violent ndreptate mpotriva participantilor la reuniune sau
mcar pentru a limita amploarea acestora
1
. n consecint, ea a apreciat, cu unanimitate de voturi, c
Bulgaria a nclcat articolul 11 din Conventie.

Hotrrea Organiza(ia macedonean unit Ilinden - PIRIN yi al(ii mpotriva Bulgariei -
..

Reclamantii au sesizat Curtea European, sustinnd c statul bulgar a nclcat articolul 11
din Conventie n ceea ce priveste libertatea de asociere.
Organizatia macedonean unit Ilinden (Partidul pentru dezvoltarea economic si integrarea
populatiei - UMO Ilinden - PIRIN) este un partid politic Iondat n anul 1998, cu sediul n S-V
Bulgariei, n regiunea Pirin. Acest partid a Iost dizolvat dup ce, n anul 2000, Curtea
Constitutional bulgar l-a declarat neconstitutional, apreciind c partidul si organizatiile care-l
precedaser (n special UMO Ilinden) apr idei separatiste si pun n pericol siguranta national.
Curtea a constatat c a existat o ingerint n libertatea de asociere. n ceea ce priveste
analiza ingerintei, ea a apreciat c aceasta era prev:ut de lege si c urmrea un scop legitim, si
anume protejarea sigurantei nationale. n privinta celei de-a treia conditii cerute de paragraIul 2 al
articolului 11, necesitatea intr-o societate democratic, care implic o nevoie social imperioas si
proportionalitatea msurii cu scopul urmrit, CEDO a observat c ingerinta era una radical:
partidul a Iost dizolvat cu eIect imediat. Curtea a retinut, de asemenea, c, atunci cnd a dispus
dizolvarea partidului, Curtea Constitutional nu a constatat c unul dintre conductorii sau membrii
acestuia preconizase recurgerea la violent sau respingerea principiilor democratice. Aceast
instant a recunoscut c partidul nu ntreprinsese nici o actiune concret care s poat ameninta n
mod eIectiv integritatea teritorial a trii.
2

CEDO a amintit conditiile n care un partid politic poate promova o schimbare a legislatiei
sau a structurilor legale sau constitutionale ale statului: 1) mijloacele utilizate n acest scop trebuie
s Iie legale si democratice; 2) schimbarea propus trebuie s Iie conIorm cu principiile

1
Obligatia statului de lua msuri preventive n acest domeniu chiar si n relatiile dintre particulari (eIectul
orizontal al Conventiei) a Iost relevat de Comisie, n decizia sa din 17 octombrie 1985, n cauza Platforma
Ar:te fur das Leben impotriva Austriei, conIirmat de hotrrea Curtii din 21 iunie 1988. n aceast cauz s-a
pus problema dac articolul 11 oblig statul, n mod implicit, s protejeze maniIestatiile mpotriva tertilor
dornici s le mpiedice sau s le perturbe, iar rspunsul a Iost aIirmativ. n spet, CEDO a apreciat c
participantii la o maniIestatie trebuie s o poat desIsura Ir a se teme de violente din partea adversarilor
lor. O asemenea temere ar risca s descurajeze asociatiile sau alte grupuri care apr opinii sau interese
comune si s le mpiedice s se exprime n mod deschis cu privire la problemele de actualitate din viata
colectivittii; asadar, ntr-o democratie, dreptul la contra-maniIestare nu poate Ii exercitat ntr-o asemenea
msur nct s paralizeze exercitiul dreptului de a maniIesta.
2
A se vedea si Partidul Comunitilor (epeceriti) i Ungureanu impotriva Romaniei (hotrrea CEDO din 3
Iebruarie 2005, publicat n M. OI. nr. 1044 din 24 noiembrie 2005, Partea I). n aceast cauz, dup ce a
constatat c ingerinta era prev:ut de lege (Decretul-lege nr. 8/1989 Iiind publicat n Monitorul OIicial si
ndeplinind si conditia de previzibilitate) si urmrea un scop legitim (protejarea sigurantei nationale si a
drepturilor si liberttilor altora), Curtea a apreciat c, dat Iiind respingerea cererii de nregistrare a partidului
de ctre instantele interne, nu putea Ii vorba de vreo actiune concret a acestuia, partidul Iiind sanctionat
pentru un comportament ce avea legtur doar cu exercitarea liberttii de exprimare (par. 57).
102
democratice Iundamentale
3
. Or, n spet nimic nu indic Iaptul c aceste conditii nu ar Ii Iost
ndeplinite. Curtea a adugat c, pe ct de socante si de inacceptabile pot prea declaratiile
conductorilor si membrilor partidului reclamant n opinia autorittilor, ele nu justiIic dizolvarea
sa. Faptul c programul politic al partidului este incompatibil cu principiile si structurile dominante
ale statului bulgar nu nseamn c acesta este incompatibil cu regulile si principiile democratice.
CEDO a statuat c este de esenta democratiei s permit propunerea si dezbaterea a diIerite
proiecte politice, chiar a celor care pun n discutie modul actual de organizare a unui stat, cu
conditia ca aceste proiecte s nu vizeze atingerea democratiei. n consecint, ea a apreciat, cu
unanimitate de voturi, c Bulgaria a nclcat articolul 11 din Conventie.

Hotrrea Grochev mpotriva Rusiei - ..

Reclamantul, Youri Grochev, a introdus o actiune mpotriva Directiei de Sntate din
Moscova pentru a obtine inIirmarea datelor care Iigurau n dosarul su medical. ntruct cererea sa a
Iost respins, acesta a declarat apel, respins la data de 4 aprilie 2000. Nici una dintre prti nu a Iost
prezent la sedinta de judecat. Reclamantul a invocat n Iata CEDO articolul 6 par. 1 din
Conventie, aIirmnd c a primit citatia abia a doua zi dup termenul de judecat, lucru ce a
determinat imposibilitatea sa de a participa la sedinta de judecat din apel.
Curtea a declarat admisibil acest capt de cerere al reclamantului. Ea a observat c stampila
postei indic Iaptul c reclamantul a primit citatia pentru sedinta de judecat a doua zi dup
desIsurarea acesteia. Instanta de la Strasbourg a retinut, de asemenea, mprejurarea c din decizia
pronuntat n apel nu reiesea Iaptul c instanta a analizat dac reclamantul Iusese legal citat sau, n
lipsa acestei citri, dac se impunea amnarea sedintei de judecat. Ca atare, CEDO a concluzionat,
cu unanimitate de voturi, c articolul 6 par. 1 a Iost nclcat n spet, Ir a acorda despgubiri.

Hotrrea Niedzwiecki mpotriva Germaniei - ..

Reclamantul, cettean polonez, s-a plns n Iata Curtii datorit reIuzului autorittilor
germane de a-i acorda alocatia de Iamilie, pe motivul c, n conIormitate cu articolul 1 alin. 3 din
Legea privind alocatiile de Iamilie (n varianta modiIicat la 1 ianuarie 1994), strinii nu puteau
primi alocatie de Iamilie dect dac se aIlau n posesia unui permis de sedere permanent sau
provizorie.
n Iapt, reclamantul a ajuns n Germania n anul 1997. n ianuarie 1991 i-a Iost acordat o
autorizatie de sejur temporar pentru motive exceptionale, care a Iost rennoit la Iiecare doi ani. n
anul 1995, devenind tat, domnul Niedzwiecki s-a adresat OIiciului Iortei de munc n vederea
obtinerii alocatiei de Iamilie. Cererea sa a Iost respins cu motivarea c nu posed permisul de
sedere cerut de art. 1 alin. 3 din Legea privind alocatiile de Iamilie. Recursul introdus de reclamant
a Iost respins. n anul 1997 a obtinut un permis de sedere permanent.
Curtea a amintit jurisprudenta sa constant, conIorm creia o diIerent de tratament este
discriminatorie n sensul articolului 14 din Conventie dac nu are la baz o justiIicare obiectiv si
rezonabil, ceea ce nseamn c nu urmrea un scop legitim, sau dac nu exist un raport re:onabil
de proportionalitate intre mifloacele folosite i scopul urmrit. Statele se bucur de o oarecare
libertate de apreciere n a determina dac si n ce msur anumite diIerente n situatii altIel analoge
justiIic o diIerent de tratament.
CEDO a precizat c ea nu este chemat s statueze, de o manier general, n ce msur
este justiIicat a se distinge, n materia prestatiilor sociale, ntre titularii diIeritelor categorii de
permise de sedere. Ea trebuie s se limiteze la aspectul de a sti dac legislatia german n materia
alocatiilor de Iamilie, astIel cum a Iost aplicat n cazul reclamantului, a nclcat drepturile
garantate de Conventie ale acestuia. Curtea a statuat c nu exist motive care s justiIice diIerenta

3
n acest sens, par. 46 din hotrrea Partidul Comunitilor (epeceriti) i Ungureanu impotriva Romaniei,
precitat; par. 98 din hotrrea Refah Partisi(Partidul Prosperittii) i altii impotriva Turciei (13 Iebruarie
2003), par. 49 din hotrrea Ya:ar i altii impotriva Turciei (9 aprilie 2002).
4
A se vedea si hotrrea Okpis: impotriva Germaniei, pronuntat n aceeasi zi.
103
existent, n ceea ce priveste recunoasterea dreptului de a primi alocatii de Iamilie, ntre strinii
titulari ai unui permis de sedere permanent si cei care nu sunt titularii unui astIel de permis. n
consecint, ea a apreciat, cu unanimitate de voturi, c Germania a nclcat articolul 14 coroborat cu
articolul 8 din Conventie.

Hotrrea Leyla $ahin mpotriva Turciei - Marea Camer, ..

Reclamanta Leyla Sahin este un cettean de nationalitate turc, care a locuit n Viena pn
n anul 1999 cnd a plecat la Istanbul pentru a-si continua studiile de medicin. Reclamanta provine
dintr-un mediu traditionalist de musulmani practicanti si consider c religia o oblig s poarte vlul
islamic.
n Iebruarie 1998, decanul Universittii din Istanbul a emis o circular conIorm creia
studentii care poart vlul islamic nu vor Ii primiti la cursuri sau examene. n martie 1998,
reclamanta nu a Iost primit la un examen scris la una dintre materiile pe care le studia deoarece
purta vlul islamic. Ulterior, pentru acelasi motiv, i s-a reIuzat accesul la un curs si participarea la
mai multe examene.
n plus, Universitatea i-a dat un avertisment pentru nclcarea regulilor privitoare la
vestimentatie si a exmatriculat-o timp de un semestru pentru participarea la un miting de protest
mpotriva acestor reguli. Toate aceste sanctiuni disciplinare au Iost ulterior revocate.
n procedura n Iata Camerei, la data de 29 iunie 2000, Curtea European a considerat c
articolele 8, 9, 10, 14 si 2 din Protocolul 1 al Conventiei nu au Iost nclcate. Reclamanta a Iormulat
cerere de retrimitere a cauzei n Iata Marii Camere.
Reclamanta a invocat sub aspectul articolului 9 din Conven(ie Iaptul c prin interdictia de
a purta vlul islamic i-a Iost nclcat libertatea de religie, iar, sub aspectul articolului din
Protocolul , a constituit o ingerint disproportionat si nejustiIicat n dreptul su la educatie. n
plus, reclamanta a invocat articolul 14 din Conventie sustinnd c interdictia Iorta studentii s
aleag ntre religie si educatie si astIel crea discriminare ntre practicantii unei religii si cei
nepracticanti. Reclamanta a invocat si nclcarea articolelor 8 si 10 din Conventie.
Sub aspectul articolului 9 din Conventie, Marea Camer a retinut Iaptul c circulara
invocat a constituit o ingerint n dreptul reclamantei de a-si maniIesta religia.
Ct priveste exigenta ca aceasta s Iie "prev:ut de lege", Curtea a considerat c a existat
o baz legal pentru aceast ingerint n dreptul turc si reclamanta a cunoscut din momentul n care
a nceput s Irecventeze cursurile Universittii Iaptul c existau restrictii n purtarea vlului islamic,
iar, de la data emiterii circularei n 1998, a avut cunostint de Iaptul c exista posibilitatea s i se
reIuze accesul la cursuri si examene dac va continua s poarte vlul.
Curtea a considerat, prin urmare, c ingerinta a urmrit scopul legitim de a proteja
drepturile si liberttile altora si ordinea public.
Cu privire la necesitatea ingerintei intr-o societate democratic, Curtea a considerat c
ingerinta este bazat pe principiile laicismului si egalittii. AstIel, potrivit jurisprudentei Curtii
Constitutionale, laicismul ar Ii punctul de ntlnire al liberttii si egalittii. Acest principiu
mpiedic statul s maniIeste o preIerint pentru o anume religie sau credint, astIel nct statul are
doar rolul unui arbitru impartial, garantnd astIel libertatea de religie si constiint. Individul este
astIel protejat nu doar de interventii arbitrare ale statului, ci si de presiuni externe provenind din
partea unor grupuri extremiste.
n plus, Curtea a considerat c, n examinarea problemei vlului islamic n contextul
Turciei, trebuie luat n considerarea impactul pe care purtarea unui asemenea simbol, perceput ca o
datorie religioas obligatorie, l putea avea asupra celor care aleg s nu l poarte. Dup cum s-a mai
spus, chestiunile implicate sunt protectia drepturilor si liberttilor altora si mentinerea ordinii si
linistii publice ntr-o tar n care majoritatea populatiei, desi maniIest un puternic sprijin pentru
drepturile Iemeii si un mod de viat laic, este de religie musulman. Impunerea unor limite n
purtarea vlului islamic poate Ii, deci, privit ca o nevoie social imperioas, prin Iaptul c
104
urmreste aceste dou scopuri legitime, mai ales cnd acest simbol a nceput s aib si o
semniIicatie politic n Turcia n ultimii ani.
n aceste conditii, Curtea consider c ingerinta n chestiune era justiIicat n principiu si
proportional cu scopul legitim urmrit, astIel nct era "necesar intr-o societate democratic".
AstIel, nu a existat o nclcare a articolului 9.
n privinta articolului din Protocolul nr. , Curtea a considerat c acesta este aplicabil
spetei ntruct orice institutie de studii superioare care exist la un moment dat poate s Iie n mod
direct vizat de prima Iraz a articolului 2 din primul Protocol, deoarece dreptul de acces n
asemenea institutii este o parte inerent a dreptului la educatie.
n cazul de Iat, prin analogie cu problema existentei unei ingerinte n ceea ce priveste
articolul 9, Curtea accept Iaptul c regulile n baza crora reclamantei i s-a reIuzat accesul la
diIerite cursuri si examene au constituit o restrictie adus dreptului su la educatie.
Autorittile universitare au cutat un mijloc prin care s poat evita situatia n care sunt
nevoite s reIuze studenti care poart vlul, ncercnd ns n acelasi timp s si ndeplineasc
obligatia de a proteja drepturile celorlalti si interesele sistemului educational.
n plus, reclamanta putea s prevad, n mod rezonabil, Iaptul c se expunea riscului de a i
se interzice accesul la cursuri si examene dac, dup cum s-a ntmplat, continua s poarte vlul
islamic dup data emiterii circularei.
n aceste conditii, interdictia de a purta vlul nu a atins nssi esenta dreptului su la
educatie si, n lumina concluziilor Curtii cu privire la celelalte articole, Curtea consider c nu a
existat o nclcare a articolului 2 din Protocolul 1.

Sub aspectul articolelor 8 yi , Curtea a considerat c nu exist o nclcare, sustinerile
reclamantei Iiind doar o reIormulare a plngerii sale sub aspectul art. 9 si art. 2 din Protocolul 1.

n privinta pretinsei nclcri a articolului 14, Curtea a remarcat Iaptul c reclamanta nu a
prezentat amnunte detaliate n pledoariile sale n Iata Curtii. n plus, dup cum a remarcat si
reclamanta, regulile privitoare la Iularul islamic nu erau ndreptate mpotriva apartenentei religioase
a reclamantei, ci urmreau, ntre altele, scopul legitim al protectiei drepturilor si liberttilor altora si
al ordinii publice si erau n mod evident ndreptate spre pstrarea caracterului laic al institutiilor
educationale.
AstIel, nu a existat o nclcare a articolelor 8, 10 si 14.

Hotrrea 1.A. Pye (OXFORD) Ltd mpotriva Marii Britanii - ..

Cauza priveste o plngere a dou companii. J.A. Pye (OxIord) Land Ltd era proprietarul
tabular al unei supraIete de teren de 23 hectare pe un teren agricol n Berkshire, iar J.A. Pye
(OxIord) Ltd era Iostul proprietar al terenului. Proprietarii terenului adiacent celui mentionat, dl si
dna Graham, au ocupat proprietatea companiei, n virtutea unui contract agricol pn la 31
decembrie 1983. Pe 30 decembrie 1983, sotilor Graham li s-a cerut s elibereze terenul, deoarece
contractul urma s expire. Acestia nu au eliberat terenul.
n ianuarie 1984, Iamilia Graham a reIuzat s ncheie un nou contract cu reclamantii
deoarece doreau s Ioloseasc terenul n scopuri utilitare, iar exploatarea lui agricol ar Ii putut s i
aIecteze capacitatea de a Ii Iolosit n aceste scopuri, ns sotii Graham au continuat s exploateze
terenul n scopuri agricole din septembrie 1984 pn n 1999, Ir permisiunea reclamantilor.
n anul 1997, dl Graham a nscris n registrul agricol notiIicri oIiciale mpotriva titlului de
proprietate al companiilor, dorind s se nscrie n registrul agricol ca noul proprietar tabular, n
virtutea Iaptului c ar Ii obtinut titlu prin uzucapiune Iortat (ocupare a propriettii mpotriva
dreptului adevratului proprietar). Companiile au ncercat s anuleze, pe calea unor proceduri
judiciare, notiIicrile nscrise si au declansat noi proceduri n vederea recuperrii terenului.
Pe data de 4 Iebruarie 2000, nalta Curte a statuat c, deoarece sotii Graham au Iost
posesori n Iapt din ianuarie 1984, o uzucapiune Iortat a avut loc, iar din septembrie 1984
companiile si-au pierdut titlul asupra terenului n virtutea unei legi din 1980 conIorm creia nu se
105
putea promova nici o actiune pentru recuperarea propriettii de la un uzucapant Iortat dac treceau
mai mult de 12 ani de uzucapiune, astIel nct sotii Graham erau noii proprietari si se puteau
ntabula. Apelul companiilor a Iost initial admis, ns apoi a Iost respins de Camera Lorzilor care a
reconIirmat decizia naltei Curti. n prezent, Legea privitoare la registrul agricol din 2002, Ir eIect
retroactiv, permite uzucapantului s se nregistreze ca proprietar dup 10 ani de uzucapiune si
prevede necesitatea notiIicrii proprietarului actual, care are la dispozitie 2 ani pentru a ncerca, pe
cale legal, s regularizeze situatia, de exemplu prin evacuarea uzucapantului.
Reclamantii au invocat Iaptul c legea din Marea Britanie privitoare la uzucapiunea Iortat
le-a nclcat dreptul de proprietate prevzut de articolul din primul Protocol adi(ional.
Ct priveste ingerinta, Curtea a considerat c posesia terenului de ctre sotii Graham timp
de 12 a dus la pierderea titlului companiilor, n mod direct. ns, cu exceptia prevederilor legilor din
1925 si 1980, uzucapiunea Iortat a sotilor Graham nu ar avea nici un eIect asupra titlului
companiilor si al posibilittii de a-l recstiga n orice moment. Doar prevederile legislative au dus la
pierderea titlului reclamantilor, prin transIerul propriettii ctre sotii Graham. AstIel, aceste
prevederi au constituit o ingerint a statului n dreptul de proprietate al reclamantilor, prevzut de
articolul 1 din Protocolul 1.
Curtea a notat Iaptul c, cu dou sau trei exceptii, incertitudinile care apreau uneori n
privinta proprietarului terenului aveau mult mai putine sanse s apar ntr-un sistem de proprietate
care presupune ntabularea obligatorie si n care proprietarul terenului este usor identiIicabil.
n plus, Curtea a notat Iaptul c multe jurisdictii de common law care aveau sisteme de
ntabulare Iie au abolit doctrina uzucapiunii Iortate, Iie i-au restrns substantial eIectele. Cu toate
acestea, n ciuda schimbrilor aduse uzucapiunii Iortate prin legea din 2002, n cazul nregistrrii n
registrul agricol, legea nssi nu a Iost abrogat, iar Curtea nu poate considera c legea din 1980
serveste unui scop legitim.
Ct priveste proportionalitatea ingerintei, Curtea a remarcat Iaptul c reclamantii au Iost
lipsiti de proprietatea lor, Ir nici o compensatie.
Curtea a reiterat Iaptul c privarea de proprietate Ir plata unei despgubiri pe msura
valorii propriettii poate Ii justiIicat doar de mprejurri exceptionale.
Lipsa unei compensatii n cazul reclamantilor trebuie corelat cu lipsa unei protectii
procedurale adecvate a dreptului de proprietate n sistemul legal n vigoare n perioada relevant. n
plus, desi proprietarul deposedat putea pretinde, n termen de 12 luni, c terenul nu a Iost uzucapat
Iortat, n timpul curgerii acestui termen, nu se impunea prin lege nici o Iorm de notiIicare a
acestuia de ctre uzucapant, care astIel ar Ii putut s l avertizeze de riscul de a-si pierde titlul.
Curtea a considerat c aplicarea prevederilor legilor din 1925 si 1980 prin care companiile
au Iost private de titlul lor a constituit o sarcin excesiv si disproportionat, astIel c a Iost aIectat
justul echilibru dintre cerintele impuse de interesul public si dreptul de proprietate al reclamantilor,
astIel nct a existat o nclcare a articolului 1 din Protocolul 1.

Hotrrea Bzydra mpotriva Poloniei - ..

Reclamantul, Miroslaw Bzdyra, este un cettean polonez n vrst de 68 de ani, avnd
resedinta n Varsovia. Fiind bnuit de vnzarea, pe piata de antichitti, de bunuri Iurate, a Iost
arestat n iulie 1989. Procedura ndreptat mpotriva sa s-a ncheiat cu punerea sa n libertate n iulie
1998.
Invocnd articolul 6 par. 1 din Conventie (dreptul la un proces echitabil si la judecarea
cauzei ntr-un termen rezonabil), petentul reclam durata procedurii penale ndreptate mpotriva sa.
Curtea a relevat mprejurarea c litigiul a avut o durat de aproximativ opt ani si trei luni.
Ea nu a putut totusi s ia n considerare dect perioada ce succede datei de 1 mai 1993, data la care
Polonia a ratiIicat Conventia european, prin urmare, cinci ani si dou luni. n ceea ce priveste
circumstantele cauzei, Curtea a apreciat c o asemenea durat este excesiv si nu rspunde
exigentelor unui termen re:onabil`. AstIel, Curtea a hotrt, n unanimitate, c a existat o
nclcare a articolului 6 par. 1 din Conventie.
106
Curtea nu a acordat nici o satisIactie echitabil reclamantului, neIiind Iormulat nici o
cerere sub acest aspect.

Hotrri n cauze repetitive: Dominici, Gravina, La Rosa yi Alba yi Lanteri mpotriva Italiei
- ..

n cele patru cauze, toti petentii sunt proprietari ai unor terenuri ce Iuseser ocupate de
Administratie, n scopul exproprierii si pe care aceasta a nceput lucrri de construire. NeIiind
ndeplinit procedura propriu-zis a exproprierii si neIiind acordat vreo indemnizatie, reclamantii
au Iormulat o cerere n scopul obtinerii de despgubiri pentru ocuparea ilegal a terenurilor lor.
Reclamantii au pretins c aceast ocupare a adus atingere dreptului lor de proprietate
garantat de articolul 1 din Protocolul 1 (protectia propriettii).
Curtea a apreciat c pierderea dreptului de a dispune de terenurile n cauz, alturi de
imposibilitatea de a remedia aceast situatie echivaleaz cu o expropriere n Iapt, incompatibil cu
drepturile pe care petentii le au cu privire la bunurile lor. Ea a concluzionat, astIel, n unanimitate,
n Iiecare dintre cauzele mentionate, c a existat o nclcare a articolului 1 din Protocolul 1.

Hotrrea Baibarac mpotriva Moldovei - ..

Reclamantul, Victor Bairabac, este cettean moldovean, nscut n anul 1931 si avnd
domiciliul la Edinet (Moldova). La data de 27 septembrie 2002, Tribunalul Edinet a pronuntat o
hotrre n Iavoarea reclamantului n cadrul unei proceduri declansate de acesta mpotriva statului
n vederea acordrii de despgubiri pentru bunurile ce Iuseser nationalizate n timpul regimului
sovietic. Hotrrea a Iost pus n executare la data de 20 Iebruarie 2004, dup comunicarea cererii
ctre guvernul moldovean.
Petentul pretinde c mprejurarea c hotrrea nu a Iost executat de ctre autoritti, de la
data de 27 septembrie 2002 pn la data de 20 Iebruarie 2004, a nclcat dreptul su de a obtine o
hotrre judectoreasc ca urmare a promovrii unei actiuni reIeritoare la drepturile sale cu caracter
civil.
Au Iost invocate articolul 6 par. 1 (dreptul la un proces echitabil) si articolul 1 din
Protocolul 1 (protectia propriettii).
n ceea ce priveste articolul 6 par. 1, Curtea a apreciat c o autoritate public nu poate
invoca lipsa resurselor ca motiv al neexecutrii unei hotrri judectoresti. n cauz, hotrrea nu a
Iost executat timp de 17 luni, mprejurare pentru care Guvernul nu a Iurnizat nici o justiIicare
plauzibil. Prin urmare, a existat o nclcare a articolului 6 par. 1 si a articolului 1 din Protocolul 1,
Iiind stabilit suma de 1000 euro, pentru repararea prejudiciului moral.

Hotrrea Reigado Ramos mpotriva Portugaliei - ..

Reclamantul, Jose Manuel Reigado Ramos, cettean portughez, a avut o relatie cu M.O. din
care a rezultat un copil, nscut n anul 1995; cuplul s-a separat atunci cnd copilul avea 7 luni.
n Iebruarie 1997, reclamantul a Iormulat o cerere reIeritoare la acordarea autorittii
parentale asupra copilului. n cadrul procedurii, minora a Iost ncredintat mamei, reclamantul
beneIiciind de un drept de vizit, minora urmnd s petreac dou week-end-uri pe lun cu acesta,
ca si o parte a vacantelor scolare.
n Iebruarie 1998, reclamantul, care nu-si mai vzuse Iiica din octombrie 1997, a Iormulat
o cerere viznd punerea n executare a acordului reIeritor la drepturile printesti pe care M.O. nu le
respectase. Aceasta din urm nu a mai putut Ii gsit la adresa indicat. La mai multe termene,
instanta a solicitat concursul politiei pentru a o localiza pe M.O. Fiind inIormat c aceasta se gsea
la Aores, instanta intern a invitat-o s-si expun prerea asupra cererii reclamantului. Ca urmare,
tribunalul a dispus eIectuarea unei anchete sociale, ns acest lucru nu s-a putut realiza, M.O.
nerspunznd convocrilor care i Iuseser adresate.
107
La 3 aprilie 2003, instanta a considerat ca dovedit nerespectarea dreptului de vizit al
reclamantului de ctre M.O., pe care a condamnat-o la plata unei amenzi de 249,40 Euro, ca si la
plata daunelor-interese n acelasi cuantum. Pe de alt parte, reclamantul a Iormulat o plngere
penal mpotriva lui M.O., procurorul dispunnd, n martie 2001, nenceperea urmririi penale.
Reclamantul a invocat c omisiunea de a pune n executare hotrrea prin care se stabilea
dreptul su de vizit constituie o nclcare a articolului 8 (dreptul la respectarea vietii private si de
Iamilie). Sub acest aspect, el releva incapacitatea si lipsa de diligent a autorittilor portugheze.
Curtea a retinut c tribunalul a avut nevoie de mai mult de zece luni pentru a o contacta pe
M.O. dup Iormularea cererii reclamantului. A apreciat, de asemenea, c tribunalul ar Ii putut lua
msuri pentru a o gsi pe aceasta ntr-un termen mai putin ndelungat. Procedura de executare silit
a durat 5 ani si o lun, cea mai mare parte din acest interval de timp constnd n tentativele
tribunalului de a o localiza pe M.O. si de a-i comunica diverse acte de procedur.
n absenta oricrei propuneri sau sugestii a Ministerului Public ori chiar a instantei n
vederea reunirii prtilor sau a implicrii lucrtorilor sociali n rezolvarea problemei, Curtea a
apreciat c autorittile portugheze nu au ndeplinit obligatia care le revenea n sensul lurii unor
msuri eIective pentru a determina prtile la o mai bun cooperare, avnd n vedere interesul
superior al minorului. Prin modul lor de a actiona, autorittile au permis consolidarea unei atare
situatii, contrar hotrrilor judectoresti pronuntate, desi simpla trecere a timpului a produs
consecinte din ce n ce mai grave pentru reclamant, privat de orice legtur cu Iiica sa minor. n
aceast privint, Curtea a retinut c reclamantul si-a ntlnit Iiica pentru ultima dat la 4 octombrie
1997, cnd aceasta era n vrst de 2 ani, Iiind nevoie de mai mult de 5 ani pentru ca instanta din
Cascais s pronunte o hotrre. Lipsa de cooperare a mamei minorei nu poate constitui o cauz
exoneratoare pentru autoritti, n ceea ce priveste obligatia acestora de a recurge la toate
mijloacele legale susceptibile s permit mentinerea legturilor Iamiliale. Or, procedura de
executare silit nu a determinat dect aplicarea unei amenzi mamei minorei, ntr-un cuantum modic,
precum si obligarea acesteia la plata unor despgubiri, de asemenea ntr-un cuantum redus.
n aceste conditii, Curtea a apreciat c autorittile portugheze nu au depus eIorturi adecvate
si suIiciente n vederea respectrii dreptului la vizit al reclamantului, nclcnd astIel dreptul
acestuia la respectarea vietii private. n concluzie, Curtea a retinut c, n cauz, a existat o nclcare
a articolului 8 din Conventie.

Hotrrea Proos mpotriva Greciei - ..

Reclamantul, Christos Proos, militar n rezerv, este un cettean grec nscut n anul 1956,
rezident n Salonic (Grecia).
Solicitnd aplicarea articolului 6 par. 1 (dreptul la un proces echitabil), reclamantul a
invocat durata si caracterul inechitabil al procesului penal pornit mpotriva sa, ncheiat n anul 2003
prin condamnarea sa la o pedeaps de 5 luni nchisoare cu suspendare pentru instigare la deturnare
de Ionduri publice.
Curtea a declarat cererea admisibil doar n ceea ce priveste durata procedurii, retinnd c
procesul penal, prin parcurgerea celor trei grade de jurisdictie, a avut o durat de 7 ani, 10 luni si 16
zile. Avnd n vedere circumstantele cauzei, Curtea a apreciat c o atare durat este excesiv,
necorespunznd cerintelor unui termen rezonabil. Avnd n vedere aceste considerente, Curtea a
concluzionat c a existat o nclcare a dispozitiilor articolului 6 par. 1, stabilind obligatia statului
elen de a plti, n Iavoarea reclamantului, suma de 5000 Euro cu titlu de daune morale.

Hotrrea Ouzounoglou mpotriva Greciei - ..

Reclamanta, Stavroula Ouzounoglou, este cettean grec, Iiind nscut n anul 1938, cu
resedinta n Igumenita (Grecia).
Aceasta era proprietara unui teren n supraIat de 3600 m, din care 1076 m au Icut
obiectul exproprierii n anul 1997, n vederea amenajrii unei sosele nationale care s serveasc
portului Igumenita. Casa locuit de ctre reclamant nu a Icut obiectul acestei msuri, dar, odat
108
ncheiate lucrrile de amenajare a soselei, imobilul s-a gsit la intersectia a patru strzi si la o
distant de 15 metri de un pod suspendat. Autorittile au estimat, n virtutea unei prezumtii
prevzute de lege, c reclamanta nu este ndrepttit s primeasc despgubiri pentru supraIata de
1011 m deoarece se poate considera c prin construirea soselei i s-a creat acesteia o situatie
avantajoas.
n august 1998, judectoria din Thesprotia a constatat c datorit apropierii de podul
suspendat, locuinta reclamantei nu mai putea Ii Iolosit, sens n care a dispus acordarea unei
indemnizatii n cuantum de aproximativ 140.866 Euro. Aceast sum a Iost majorat la 152.605
Euro de ctre Curtea de apel. Totusi, la 30 iunie 2003, Curtea de casatie a considerat c reclamanta
nu trebuia s primeasc indemnizatia special pentru prtile din imobil care nu Iuseser supuse
exproprierii, cu motivarea c scderea valorii acestei portiuni nu se datora exproprierii, ci naturii
lucrrii.
Urmare a initierii unui nou proces, tribunalul a considerat c portiunile neexpropriate ale
imobilului nu Iuseser puse n valoare prin expropriere, astIel c a stabilit o indemnizatie
suplimentar, n Iavoarea reclamantei, de 118.697,38 Euro.
Invocnd articolul 1 din Protocolul 1 (protectia propriettii), reclamanta s-a plns de
imposibilitatea de a obtine ntreaga indemnizatie cuvenit ca urmare a exproprierii bunului su. n
consecint, aceasta a invocat si nclcarea articolului 8 (dreptul la respectarea domiciliului).
Curtea a constatat c portiunea de teren pe care se gseste casa reclamantei nu a Iost
expropriat, dar lucrrile eIectuate au determinat o limitare a dreptului de Iolosint asupra
imobilului. Curtea a apreciat c, din momentul n care autostrada va Ii deschis circulatiei
autovehiculelor, reclamanta va Ii suIeri eIectele polurii sonore si vibratiilor constante, avnd n
vedere c proprietatea acesteia are iesire direct ctre soseaua construit de autoritti. Curtea a
relevat, totodat, contradictia dintre reIuzul instantelor de a aplica prezumtia conIorm creia sporul
de valoare determinat de eIectuarea lucrrilor de amenajare rutier ar constitui, prin el nsusi, o
despgubire suIicient, cu motivarea c valoarea imobilului ar Ii sczut prin lucrrile realizate, ct
si, pe de alt parte, reIuzul de a acorda indemnizatia special tocmai n considerarea acestei
devalorizri a imobilului. Pe cale de consecint, Curtea a constatat, n unanimitate, c a existat o
nclcare a prevederilor articolului 1 din Protocolul 1.

(Selectie i re:umate reali:ate de Ioana Ilie, Ioana Dumitriu, Bianca ]ndrescu,
Renato Gheorghe Bdescu)
THEMIS Revist a Institutului National al Magistraturii 109
II.. HOTRARI RECENTE ALE CURTII DE 1USTITIE A COMUNITTILOR
EUROPENE (C1CE)

Hotrrea Comisia Comunit(ilor Europene vs. Republica Italian - iunie , cauza C-
7

Elemente-cheie: nclcarea obligajiilor de ctre stat (art. 5 1CE), suspendarea automat a
dreptului de vot n ntreprinderile private.

Rezumat: Legea italian, care suspend dreptul de vot legat de participarea cu mai mult de 2"
din capitalul social al ntreprinderilor din sectoarele de electricitate yi gaz, violeaz principiul
liberei circulajii a capitalurilor. Suspendarea dreptului de vot nu mpiedic participarea efectiv
a investitorilor la gestionarea ntreprinderilor yi nu este justificat de motive imperative de
interes general.

Reglementarea italian (Decretul-lege nr. 192 din 25 mai 2001, transIormat n Legea nr.
301 din 20 iulie 2001, cu privire la dispozitii urgente n vederea salvgardrii procesului de
liberalizare si de privatizare a anumitor sectoare de servicii publice), adoptat n cadrul liberalizrii
pietei energiei, prevede suspendarea automat a dreptului de vot legat de participri mai mari de 2
din capitalul social al ntreprinderilor din sectoarele electricittii si gazului, atunci cnd aceste
participri sunt obtinute de ntreprinderi publice necotate la burs si care au o pozitie dominant pe
piata national.
Considernd c reglementarea aceasta poate nclca dispozitiile Tratatului instituind
Comunitatea European

(TCE) cu privire la libera circulatie a capitalurilor, Comisia a introdus n
Iata Curtii de Justitie a Comunittilor Europene (CJCE) un recurs n nendeplinirea obligatiilor
1

mpotriva Italiei.
Curtea reaminteste, n primul rnd, c TCE interzice toate restrictiile n calea circulatiei
capitalurilor ntre statele membre si ntre statele membre si statele terte. Investitia direct, sub Iorma
participrii la o ntreprindere prin detinere de actiuni, constituie o circulatie a capitalurilor
caracterizat de posibilitatea participrii eIective la gestiunea unei societti si la controlul su.
Suspendarea dreptului de vot mpiedic o participare eIectiv a investitorilor la gestionarea
si controlul ntreprinderilor italiene opernd pe piata electricittii si gazului: ea constituie, deci, o
restrictie n calea liberei circulatii a capitalurilor.
Faptul c doar ntreprinderile publice care au o pozitie dominant pe piata national sunt
vizate nu schimb cu nimic aceast constatare. De Iapt, dispozitiile TCE privind libera circulatie a
capitalurilor nu opereaz distinctii nici ntre ntreprinderile private si cele publice, nici ntre
ntreprinderile cu pozitie dominant si cele care nu au o asemenea pozitie.
Curtea reaminteste, de asemenea, c libera circulatie a capitalurilor este un principiu
Iundamental al Tratatului, care ar putea Ii, totusi, limitat de o reglementare national justiIicat de
ratiuni imperioase de interes general. Reglementarea intern ar trebui s garanteze, printre altele,
realizarea obiectivului pe care l urmreste si s rspund criteriului proportionalittii.
Guvernul italian a aIirmat c, prin liberalizare si privatizare, pietele energiei n Italia au Iost
deschise concurentei. Reglementarea din 2001 ar viza salvgardarea unor conditii anticoncurentiale
sntoase si echitabile pe aceste piete. Ea ar permite evitarea ca, n asteptarea unei liberalizri
eIective a sectorului energiei n Europa, piata italian s Iac obiectul unor atacuri concurentiale din
partea ntreprinderilor publice care opereaz n acelasi sector n alte state membre si care sunt
avantajate de o reglementare national care le mentine ntr-o pozitie privilegiat.
Curtea constat, totusi, c ntrirea structurii concurentiale a pietei n cauz, n general, nu
este o justiIicare valabil pentru restrictionarea liberei circulatii a capitalurilor.
n consecint, Curtea conchide c Italia a nclcat dispozitiile TCE cu privire la libera
circulatie a capitalurilor.

1
n conIormitate cu art. 226 TCE.
110
Hotrrea Christine Dodl, Petra Oberhollenzer vs. Tiroler Gebietskrankenkasse - 7 iunie
, cauza C-

Elemente-cheie: ntrebare preliminar adresat de Oberlandesgericht Innsbruck, Regulamentul
CEE nr. 18/71 yi 57/72, prestajii familiale, alocajia de educajie, dreptul la prestajii de aceeayi
natur n statul membru al locului de munc yi n cel de rezidenj.

Rezumat: Principiul potrivit cruia statul locului de munc este n mod prioritar competent
atunci cnd un lucrtor salariat are dreptul la aceleayi prestajii familiale att n statul unde este
angajat, ct yi, pentru simplu fapt c are rezidenja acolo, n statul n care locuieyte cu familia sa,
are unele excepjii. Atunci cnd cellalt printe exercit o activitate profesional n statul
rezidenjei comune, acest stat este competent n mod prioritar.

Pentru a nu descuraja lucrtorii resortisanti n statele membre de a-si exercita dreptul la
liber circulatie, Regulamentul nr. 1408/71
2
le garanteaz egalitatea de tratament cu privire la
diIerite legislatii nationale si beneIicierea de prestatii de securitate social, oriunde ar Ii locul de
munc sau rezidenta lor. Ca regul general, statul n care lucrtorul are locul de munc este
competent pentru plata prestatiilor Iamiliale lucrtorului salariat, chiar dac acesta are rezidenta cu
Iamilia sa n alt stat membru. Totusi, n cazurile n care poate aprea un cumul ntre prestatiile de
ctre statul de angajare si statul de rezident, regulile de prioritate
3
evit o supra-compensare
eventual a prestatiilor Iamiliale.
Doamna Dodl si doamna Oberhollenzer sunt resortisanti austrieci care lucreaz n Austria,
dar triesc n Germania, cu sotul, respectiv partenerul, amndoi de cettenie german si lucrnd cu
norm ntreag n Germania. n urma nasterii copiilor, cele dou doamne au luat un concediu
maternal neremunerat, n cadrul cruia raportul lor de munc a Iost suspendat. Sotul, respectiv,
partenerul au primit, n Germania, n calitate de tati, alocatiile Iamiliale care corespundeau
alocatiilor Iamiliale austriece, dar nu au beneIiciat de alocatia Iederal de educatie german, pentru
c aveau activitate proIesional cu norm ntreag.
Celor dou doamne le-a Iost, deci, reIuzat alocatia Iederal de educatie german si alocatia
pentru copil austriac corespondent, pe motivul pretinsei competente a celuilalt stat membru. Ele
au sesizat jurisdictiile austriece, iar Oberlandesgericht Innsbruck a adresat CJCE dou ntrebri n
cadrul procedurii hotrrii preliminare. n primul rnd, a ntrebat dac cele dou doamne au pierdut
calitatea de ,lucrtor salariat n sensul Regulamentului nr. 1408771 din cauza suspendrii
raportului de munc, timp n care nu au Iost obligate s plteasc cotizatiile de securitate social si,
n al doilea rnd, care stat membru este competent n mod prioritar s plteasc prestatia Iamilial n
cauz.
n ceea ce priveste calitatea de ,lucrtor, amintind c aceast notiune n dreptul comunitar
variaz n Iunctie de domeniul de aplicare, Curtea constat c o persoan are calitatea de lucrtor n
sensul Regulamentului nr. 1408/71 din momentul n care este asigurat chiar si mpotriva unui
singur risc cu titlu de asigurare obligatorie sau Iacultativ n cadrul unui regim general sau
particular de securitate social, si aceasta independent de existenta unui raport de munc. Curtea
ncredinteaz aceast decizie asupra Iaptelor instantei nationale.
Cu privire la regula priorittii n caz de cumul de drepturi la prestatii Iamiliale, Curtea
constat c, n Austria, mama, n calitate de lucrtor salariat n acest stat, are dreptul la alocatia
pentru copil. n ipoteza n care cele dou doamne, rezidnd cu Iamilia lor n alt stat membru dect
statul locului de munc, ar Ii ,lucrtori salariati, ele ar primi n statul locului de munc, Austria, un
drept la alocatii Iamiliale n temeiul dreptului comunitar.

2
Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor
de securitate social salariatilor si Iamiliilor acestora care se deplaseaz n cadrul Comunittii, modiIicat si
adus la zi de Regulamentul nr. 1386/2001 al Parlamentului European si Consiliului, din 2 iunie 2001.
3
Prevzute de Regulamentul nr. 1408/71 si de Regulamentul nr. 574/72 al Consiliului, din 21.03.1972,
privind stabilirea modalittilor de aplicare a Regulamentului nr. 1408/71, n versiunea sa modiIicat si adus
la zi de Regulamentul nr. 410/2202 al Comisiei, din 27.02.2002.
111
Or, se pare c cele dou doamne au si n Germania, unde rezideaz, dreptul la prestatii
Iamiliale comparabile. n Germania, unul dintre printi are dreptul la alocatii de educatie pentru
simplul motiv c el si copilul rezideaz acolo.
ntr-o astIel de situatie de cumul de drepturi la prestatii Iamiliale pentru acelasi membru de
Iamilie si pentru aceeasi perioad, statul membru angajator (n acest caz Austria) este, n principiu,
competent prioritar s plteasc aceast prestatie.
Totusi, atunci cnd o persoan cu copii, mai ales sotul sau partenerul lucrtorului n cauz,
exercit o activitate proIesional n statul membru unde rezideaz Iamilia, prestatiile Iamiliale
trebuie vrsate de acel stat. Nu se cere ca activitatea proIesional s Iie exercitat de persoana care
are, personal, dreptul la aceste prestatii. n aceast ipotez, plata prestatiilor Iamiliale de ctre statul
locului de munc este suspendat pn la concurenta sumei prestatiilor Iamiliale prevzute de
legislatia statului de rezident.

Hotrrea Vereniging voor Energie, milieu en Water e.a. vs. Directeur van de Dienst
uitvoering en toezicht energie - 7 iunie , cauza C-7

Elemente-cheie: ntrebare preliminar, piaja intern de electricitate, acces privilegiat la rejeaua
de transport transfrontalier de electricitate, ntreprindere anterior nsrcinat cu gestionarea
serviciilor de interes economic general, contracte de lung durat preexistente liberalizrii piejei,
Directiva 9/92/CE, principiul nediscriminrii, principiile protecjiei ncrederii legitime yi
securitjii juridice.

Rezumat: Accesul privilegiat al unui fost dejintor de monopol al unei rejele de transport
transfrontalier de electricitate, pe motiv legat de existenja unor contracte ncheiate nainte de
liberalizarea piejei, constituie o discriminare interzis de a doua Directiv n materie de
electricitate. Directiva ddea Olandei posibilitatea de a cere Comisiei o derogare, dar aceast
posibilitatea nu a fost utilizat.

nainte de liberalizarea pietei de electricitate, Samenwekende Elektriciteits
Productiebedrijven NV (SEP) era singura ntreprindere din Olanda autorizat s importe
electricitate si era nsrcinat cu misiunea de interes economic general de a supraveghea
Iunctionarea Iiabil si eIicient a distributiei publice de electricitate cu costuri ct mai mici posibile
si justiIicate. Pentru a-si ndeplini misiunea, SEP ncheiase contracte de lung durat de import de
electricitate cu Electricite de France, Preussen Elektra AG si Vereinigte Elektrizitatswerke
WestIalen AG.
Ulterior, pe motivul liberalizrii pietei n urma transpunerii celei de-a doua directive
europene privind piata intern de electricitate
4
, SEP a pierdut monopolul importului si aceast piat
a Iost deschis si altor operatori concurenti. Directiva prevede nediscriminarea operatorilor cu
privire la accesul la reteaua de transport de electricitate.
Cu toate acestea, autoritatea administrativ competent, Directorul van de Dienst uitvoering
en toezicht energie (DTE), a rezervat n mod prioritar SEP o parte important din capacitatea retelei
transIrontaliere pentru importul de electricitate n Olanda, pentru ca SEP s poat executa
contractele pe lung durat mentionate.
Trei dintre societtile concurente, Vereniging voor Energie, Milieu en Water, Amsterdam
Power Exchange Sooptmarket BV si Eneco NV, au completat o reclamatie mpotriva DTE.
n acest context, College van Beroep voor het bedrijIsleven, sesizat cu litigiul, a introdus
prezenta ntrebare preliminar.
Curtea consider c accesul prioritar la reteaua de transport transIrontalier dat SEP
constituie un tratament diIerentiat, care nu este justiIicat de circumstanta c Iostul detintor al

4
Directiva 9602 a Parlamentului European si Consiliului, din 19.12.1996, privind reguli comune pentru piata
intern de electricitate.
112
monopolului olandez ncheiase contracte pe lung durat n executarea misiunii sale de interes
economic general.
n aceast privint, Curtea subliniaz c, pentru a atenua anumite consecinte ale
liberalizrii, directiva prevede posibilitatea aplicrii unui regim tranzitoriu care permite statelor
membre s cear derogri, dac contractele ncheiate nainte de intrarea n vigoare a directivei sunt
susceptibile de a nu putea Ii onorate din cauza dispozitiilor acestei directive.
Aceste cereri de derogare trebuiau prezentate de statele membre cel mai trziu un an dup
intrarea n vigoare a directivei. Decizia apartinea Comisiei.
Cu toate acestea, Olanda nu a solicitat n timp util derogarea n Iavoarea contractelor
mentionate. Or, procedura de derogare de la directiva ar Ii golit de sens dac s-ar admite ca un stat
membru s poat n mod unilateral aplica un tratament diIerentiat importatorilor de electricitate
pentru accesul la retea. n aceast ipotez, accesul pe piat a noilor operatori ar Ii mpiedicat si
pozitia vechiului detintor al monopolului ar putea Ii protejat de concurenta altor operatori dincolo
de posibilittile pe care legiuitorul comunitar le-a prevzut, cu nerespectarea scopului liberalizrii
directivei.
Mai mult, sistemul derogrii prevzut de directiv serveste, mai ales, la asigurarea egalittii
de tratament a Iostilor detintori de monopol nationali. O astIel de egalitate ar putea Ii compromis
dac s-ar admite c Iiecare stat membru ar putea avantaja, n aIara procedurii si conditiilor
prevzute de directiv, Iostul detintor de monopol national n vederea garantrii executrii
contractelor pe lung durat ncheiate de acesta din urm nainte de liberalizarea pietei de
electricitate.
AstIel, Curtea conchide c un acces prioritar la o parte din capacitatea reteaua de transport
transIrontalier de electricitate dat unui operator pe motivul existentei unor contracte ncheiate
nainte de intrarea n vigoare a directivei, dar Ir ca procedura de derogare prevzut de aceasta s
Iie respectat, trebuie considerat ca discriminatoriu si, deci, contrar celei de-a doua directive n
materie de electricitate.

Hotrrea Mediakabel BV vs. Commissariaat voor de Media - iunie , cauza C-89

Elemente-cheie: ntrebare preliminar a Raad van State, Directiva 89/552 - art. 1a, serviciile de
radiofuziune televizual, cmp de aplicare, Directiva 98/ - art. 1, pct.2, serviciile societjii de
informare, cmp de aplicare.

Rezumat: Un serviciu ,pay per view", care const n emiterea de programe televizate avnd ca
destinajie publicul yi care nu este furnizat n urma unei cereri individuale, este un serviciu de
radiofuziune televizual. Prestatorul unui astfel de serviciu trebuie s respecte obligajia de a
rezerva o proporjie majoritar din timpul su de difuzare operelor europene.

Societatea olandez Mediakabel propune abonatilor si serviciul ,Mr. Zap, care le permite
s primeasc, gratie unui decodor si unei cartele, programe televizate care le completeaz pe cele
diIuzate de Iurnizorul retelei. Mediakabel propune, printre altele, accesul pltit (pay per view`) la
programe suplimentare n cadrul unui serviciu numit ,Filmtime. Dac un abonat al ,Mr. Zap
doreste s comande un Iilm din catalogul ,Filmtime, el Iace o cerere separat prin comand la
distant sau prin teleIon si, dup ce se identiIic printr-un cod personal si plteste prin ncasare
automat, primeste o cheie individual care i permite s priveasc, la ore stabilite de Mediakabel,
unul sau mai multe din cele 60 de Iilme propuse lunar.
Potrivit autorittii de control al media olandeze, Commissariaat voor de Media, acest
serviciu ,Filmtime constituie un serviciu de radioIuziune televizual. Mediakabel sustine, n
schimb, c este vorba despre un serviciu interactiv Iurnizat n urma unui apel individual, intrnd n
categoria de servicii ale societtii de inIormare si neintrnd, astIel, sub controlul Commissariaat
voor de Media. Potrivit Mediakabel, acestui serviciu nu i s-ar putea impune exigentele directivei
113
europene cu privire la radioIuziunea televizual
5
, mai ales obligatia de a consacra un anumit procent
din timp operelor europene.
n acest context, Raad van State olandez, sesizat cu litigiul, a adresat ntrebare preliminar
CJCE.
Curtea precizeaz c un serviciu intr n notiunea de ,radioIuziune televizual vizat de
directiva european dac const ntr-o emisie primar de programe televizate destinate publicului,
adic unui numr nedeterminat de telespectatori potentiali, crora aceleasi imagini la sunt transmise
simultan. Tehnica transmiterii de imagini nu este un element determinant n aceast apreciere.
Un serviciu precum ,Filmtime, care const n a emite programe televizate pentru public si
care nu este Iurnizat la cererea individual a unui destinatari de servicii, este un serviciu de
radioIuziune televizual. Criteriul determinant al acestei notiuni este cel al emisiei de programe
televizate ,destinate publicului. Punctul de vedere al prestatorului serviciului trebuie, n
consecint, privilegiat n analiza acestei notiuni.
Pe de o parte, din momentul n care serviciul n cauz ndeplineste criteriile care permit s
Iie caliIicat drept serviciu de radioIuziune televizual, nu pot Ii luate n considerare consecintele
acestei caliIicri pentru prestatorul de servicii. n Iapt, cmpul de aplicare a unei reglementri nu
depinde de eventuale consecinte prejudiciabile a acesteia pentru operatorii economici crora
legiuitorul comunitar a dorit s li se aplice.
Pe de alt parte, Curtea estimeaz c prestatorul unui serviciu ca ,Filmtime nu este plasat
n imposibilitatea de a respecta obligatia mentionat. n realitate, directiva impune organismelor de
radioIuziune televizual s respecte o cot de diIuzare a operelor europene. Ea nu are ca obiect
impunerea telespectatorilor s priveasc eIectiv operele respective. Dac este Ir ndoial c
Mediakabel nu determin operele care sunt eIectiv alese si privite de abonati, aceast societate nu
conserv, ca orice operator care emite programe televizate destinate publicului, controlul operelor
pe care le diIuzeaz. Prestatorul cunoaste timpul su global de diIuzare si poate, deci, s respecte
obligatia de a rezerva un procent majoritar din timpul su de diIuzare operelor europene.

Hotrrea Maria Pupino - iunie , cauza C-

Elemente-cheie: ntrebare preliminar a 1ribunale di Firenze, Cooperarea Polijiei yi a 1ustijiei
n Materie Penal, art. yi 5 1UE, Decizia-cadru 21/22/1AI, Statutul victimelor n cadrul
procedurilor penale, protecjia persoanelor vulnerabile, audierea minorilor n calitate de martori,
efectele unei decizii-cadru.

Rezumat: Curtea consacr aplicarea principiului de interpretare a dreptului najional n
conformitate cu dreptul comunitar n cadrul Cooperrii Polijiei yi a 1ustijiei n Materie Penal -
pilonul III (CP1MP). n limitele prevzute de dreptul najional, o instanj najional trebuie s
poat autoriza ca acelor copii care pretind c au fost victime ale unor rele tratamente s le fie
ascultat mrturia conform unor modalitji adecvate de protecjie.

n Italia, procedura penal cuprinde dou Iaze distincte: aceea a anchetei preliminare, care
serveste cercetrii si strngerii elementelor de prob pe baza crora s se decid dac dosarul va Ii
transmis instantei si cea a dezbaterilor, n cadrul creia are loc analizarea dovezilor.
Administrarea probelor poate Ii realizat cu ocazia anchetei preliminare pentru inIractiuni
sexuale ale cror victime au cel putin 16 ani. n aceste cazuri, depozitia Icut n aceast Iaz nu
necesit o reiterare n cadrul audierii publice pentru a dobndi valoare probatorie. Aceste derogri
vizeaz protejarea demnittii, pudorii si personalittii martorului, atunci cnd victima este un minor.
n cadrul unei proceduri penale care se aIl n stadiul anchetei preliminare, o nvttoare de
grdinit este suspect de a Ii comis multiple acte de abuz de mijloace disciplinare mpotriva

5
Directiva 89/552 a Consiliului, din 3 octombrie 1989, privind coordonarea anumitor dispozitii legislative,
reglementare si administrative ale statelor membre reIeritoare la exercitarea activittilor de radioIuziune
televizual, modiIicat prin Directiva 97/37 a Parlamentului European si Consiliului, din 30 iunie 1997.
114
anumitor elevi avnd vrsta de 5 ani. Ea i btea n mod regulat, i ameninta c le va administra
tranchilizante sau nu i lsa s mearg la toalet.
Parchetul a solicitat judectorului cu atributii n Iaza de urmrire penal ca anchetele
preliminare de luare a mrturiilor a 8 copii, victime si martori, s aib loc nainte de audiere si n
cadrul unei structuri specializate, Iolosind mijloacele adecvate protectiei demnittii, vietii private si
pudorii. Proba nu putea Ii amnat pn la audiere din cauza vrstei Ioarte Iragede a martorilor si
modiIicrilor inevitabile ale strii psihologice a acestora, precum si a unui eventual proces de
reIulare psihologic. Potrivit acuzatei, aceast cerere nu se nscrie n nici unul dintre cazurile
prevzute de codul penal.
Jurisdictia italian sesizat cu litigiul a ntrebat CJCE dac, n contextul deciziei-cadru a
Consiliului privind statutul victimelor n cadrul procedurilor penale
6
, o instant national trebuie s
aib posibilitatea de a autoriza copii de vrst mic, care pretind c au Iost victime ale unor rele
tratamente, s depun mrturie potrivit unor modalitti adecvate de protectie, n afara audierii
publice yi nainte ca aceasta s aib loc.
Curtea reaminteste Iaptul c, n primul rnd, decizia-cadru a Iost adoptat pe baza
dispozitiilor Tratatului privind UE privind cooperarea politieneasc si judiciar n materie penal.
Competenta Curtii pentru a statua cu titlu prealabil cu privire la aceste dispozitii este conditionat
de acceptarea acestei competente din parte Iiecrui stat membru. Italia a Icut o astIel de declaratie.
Curtea subliniaz apoi c, aplicnd dispozitiile dreptului national, jurisdic(ia italian este
(inut s le interpreteze, n msura posibil, n conformitate cu textul yi finalitatea deciziei-
cadru, pentru a se atinge scopul prevzut de aceasta.
Curtea precizeaz c, potrivit deciziei-cadru, statele membre garanteaz victimelor
posibilitatea de a Ii ascultate n cursul procedurii penale si iau msuri adecvate pentru ca autorittile
lor s nu interogheze victimele dect n msura necesar. Este vorba despre garantarea unui
tratament respectnd demnitatea personal n timpul procedurii si de a veghea ca victimele
vulnerabile s beneIicieze de un tratament speciIic, care s rspund cel mai bine situatiei lor.
Statele membre trebuie, de asemenea, atunci cnd este necesar, s protejeze victimele mpotriva
consecintelor mrturiei lor n cadrul audierii publice.
Decizia-cadru nu deIineste notiunea de vulnerabilitate, dar cnd este vorba despre copii de
vrst mic ce pretind c au Iost supusi unor rele tratamente, acestia pot Ii considerati vulnerabili,
pentru a beneIicia de o protectie speciIic.
Curtea precizeaz c, conditiile depunerii mrturiei trebuie s Iie compatibile cu principiile
Iundamentale ale dreptului statului membru n cauz.
UE respect si drepturile Iundamentale, astIel cum sunt garantate de CEDO si cum rezult
din traditiile constitutionale comune statelor membre, n calitate de principii generale de drept.
Decizia-cadru trebuie, deci, interpretat astIel nct s Iie respectate drepturile Iundamentale, printre
care si dreptul la un proces echitabil.
Curtea declar c jurisdictia national trebuie s poat autoriza copiii de vrst mic care
pretind c au Iost victime ale unor rele tratamente s depun mrturie conIorm unor modalitti care
s le permit s le Iie garantat un nivel adecvat de protectie, de exemplu, n aIara audierii publice si
nainte de aceasta.

Hotrrea Comisia Comunit(ilor Europene vs. Austria - 7 iulie , cauza C-7

Elemente-cheie: nclcare din partea statului, art. 12, 19, 15 1CE, condijiile de acces la
nvjmntul universitar, discriminare.

Rezumat: Reglementarea cu privire la accesul la universitjile austriece este contrar dreptului
comunitar. Subordonarea accesului studenjilor care au objinut diplome de nvjmnt secundar
n alt stat membru nu doar unor condijii generale de acces austriece, dar yi unor condijii de acces

6
Decizia-cadru nr. 2001/220/JAI din 15 martie 2001, JO L 82, p.1.
115
imediat la ciclul de studii dorit n acest alt stat, constituie o discriminare indirect pe motiv de
najionalitate.

CJCE a decis c reglementarea austriac cu privire la accesul la nvtmntul superior si
universitar ncalc interdictia privind orice discriminare exercitat pe motiv de nationalitate si este
contrar dispozitiilor TCE privind Iormarea proIesional. Austria nu a luat msurile necesare pentru
a se asigura c titularii diplomelor de nvtmnt secundar obtinute n alte state membre au acces n
aceleasi conditii ca titularii diplomelor de nvtmnt secundar austriac.
Reglementarea austriac cu privire la studiile universitare prevede c studentii care au
obtinut diploma de studii secundare n alt stat membru dect Austria si care doresc s-si continue
studiile superioare sau universitare n Austria trebuie nu doar s aduc diploma mentionat, dar si s
dovedeasc Iaptul c ndeplinesc conditiile de acces la ciclul de studii dorit n statul n care au
obtinut diploma, precum si, n special, Iaptul c au reusit la un examen de admitere sau obtinerea
unui caliIicativ minim pentru a Ii admisi.
Curtea constat c aceast reglementare a accesului introduce nu doar o diIerent de
tratament n detrimentul studentilor care au obtinut diploma de studii secundare ntr-un stat
membru, altul dect Austria, dar si o diIerent de tratament ntre acesti studenti n Iunctie de statul
membru n care au obtinut diploma de nvtmnt secundar. Aceast reglementare aIecteaz mai
mult studentii din alte state membre dect pe cei austrieci si antreneaz, astIel, o discriminare
indirect pe motiv de nationalitate.
Aceast discriminare nu ar putea Ii justiIicat dect dac s-ar Ionda pe consideratii obiective
independente de nationalitatea persoanelor n cauz si ar Ii proportionale cu obiectivul legitim
urmrit de dreptul national.
Curtea veriIic dac discriminarea indirect poate Ii justiIicat de:
- interesul de a salvgarda omogenitatea sistemului austriac de nvtmnt superior
sau universitar:
4 pe de o parte, o cerere excesiv de acces la anumite Iormatiuni poate gsi o
solutie n adoptarea unor msuri non-discriminatorii speciIice (un examen de
admitere sau o cerint legat de un nivel minim); pe de alt parte, Austria nu a
demonstrat c, n absenta reglementrii actuale, existenta unui sistem de nvtmnt
austriac, n general, si omogenitatea nvtmntului superior, n special, ar Ii puse
n pericol;
- interesul de a preveni un abuz de dreptul comunitar:
4 posibilitatea pentru un student al UE, care a obtinut diploma de nvtmnt
secundar n alt stat membru dect Austria, de a accede la nvtmntul superior sau
universitar austriac n aceleasi conditii ca titularii de diplome obtinute n Austria
constituie esenta nssi a principiului liberei circulatii a studentilor, garantat de
TCE; de aceea, aceast posibilitate nu ar constitui n sine o utilizare abuziv, care,
oricum, ar trebui s Iac obiectul unei examinri de la caz la caz;
- conIormitatea cu cele dou conventii ncheiate n cadrului Consiliului Europei,
respectiv, n 1953 si 1997, privind echivalarea diplomelor care dau acces la studiile
universitare:
4 drepturile care decurg din conventiile internationale ncheiate de un stat
membru anterior aderrii sale la UE nu pot Ii invocate n relatiile intracomunitare;
acest lucru este valabil cu att mai mult pentru conventii ncheiate dup aderarea
statului n cauz la Uniune.
Curtea constat, deci, c discriminarea indirect nu este justiIicat si declar c Austria a
nclcat principiile prevzute de Tratatul instituind Comunitatea European (TCE).

116
Hotrrea Comisia Comunit(ilor Europene vs. Consiliul Uniunii Europene - septembrie
, cauza C-7

Elemente-cheie: mediu, protecjia de ctre dreptul penal, baz juridic, Decizia-cadru
2/8/1AI, nulitate, armonizarea incriminrilor penale, competenja Comunitjii conform ex
articolului 175 din 1CE.

Rezumat: Comunitatea European este competent s oblige statele membre s prevad
sancjiuni penale pentru protecjia mediului. C1CE anuleaz Decizia-cadru a Consiliului privind
protecjia mediului de dreptul penal, deoarece a fost adoptat n afara cadrului legislativ
comunitar.

Decizia-cadru a Consiliului cu privire la protectia mediului de ctre dreptul penal
7

incrimineaz anumite comportamente grave n detrimentul mediului. Consiliul dorea prin aceast
decizie-cadru s reactioneze n mod concertat la cresterea ngrijortoare a numrului inIractiunilor
comise mpotriva mediului. Ea las statelor membre alegerea sanctiunilor penale aplicabile, care
trebuie s Iie, totusi, eIective, proportionate si disuasive. Aceast decizie a Iost adoptat de
Consiliul UE, alctuit din reprezentantii guvernelor statelor membre, n cadrul cooperrii politiei si
a justitiei n materie penal (pilonul III al UE - CPJMP), create prin Tratatul privind UE (TUE,
Maastricht, 1993).
Comisia European
8
a aIirmat c Iinalitatea si continutul deciziei-cadru intr n competenta
CE prevzut de TCE n domeniul mediului; n consecint, actul atacat nu putea Ii adoptat pe baza
dispozitiilor TUE privind CPJMP. n acest context, Comisia ia initiativa procedurii legislative, care
implic, ntre altele, participarea Parlamentului European. Comisia a prezentat, de altIel, n 2001, o
propunere de directiv pentru protectia mediului de ctre dreptul penal
9
, dar Consiliul nu a adoptat-
o. Consiliul
10
estimeaz c, n stadiul actual al dreptului, CE nu dispune de competenta de a obliga
statele membre s sanctioneze penal comportamentele vizate de decizia-cadru. Nu numai c nu ar
exista nici o atribuire expres de competent, dar, tinnd cont de importanta considerabil a
dreptului penal pentru suveranitatea statelor membre, nu ar Ii admis ca aceast competent s poat
Ii implicit transIerat Comunittii cu ocazia atribuirii de competente materiale speciIice, ca cele n
materie de mediu.
CJCE aminteste Iaptul c protectia mediului constituie unul dintre obiectivele esentiale ale
CE si c exigentele legate de protectia mediului trebuie integrate n deIinitia si n aplicarea
politicilor si actiunilor Comunittii.
Avnd n vedere att Iinalitatea sa, ct si continutul, decizia-cadru are ca obiect principal
protectia mediului si majoritatea dispozitiilor sale ar Ii putut Ii adoptate pe baza TCE. Este adevrat
c, n principiu, legislatia penal, ca si regulile privind procedura penal nu intr n competenta
Comunittii. Aceasta, din contr, nu mpiedic legiuitorul comunitar, atunci cnd aplicarea
sanctiunilor penale eIective, proportionale si disuasive de ctre autorittile nationale competente
constituie o msur indispensabil pentru lupta mpotriva atingerilor grave aduse mediului, s ia
msuri n relatie cu dreptul penal al statelor membre si pe care le consider necesare pentru
garantarea eIectivittii depline a normelor pe care le edicteaz n materie de protectie a mediului.
Avnd n vedere c decizia-cadru impieteaz asupra competentelor atribuite Comunittii de
TCE si nu ia n considerare nici TUE care d prioritate acestor competente, Curtea anuleaz decizia-
cadru n ansamblul su.

7
Decizia-cadru 2003/80/JAI a Consiliului, din 27 ianuarie 2003, JO L 29, p.55.
8
Sustinut si de Parlamentul European.
9
Propunere de directiv a Parlamentului European si Consiliului privind protectia mediului de dreptul penal
(JO C 180, p.238).
10
Sustinut de: Danemarca, Germania, Grecia, Spania, Franta, Irlanda, Olanda, Portugalia, Finlanda, Suedia,
Marea Britanie.
117
Hotrrea Republica Federal Germania yi Regatul Danemarcei vs. Comisia Comunit(ilor
Europene - octombrie , cauzele conexate C- yi C-

Elemente-cheie: agricultur, indicajii geografice yi denumiri de origine ale produselor agricole yi
alimentare, denumirea ,feta", Regulamentul CE nr. 1829/22, validitate

Rezumat: Curtea de 1ustijie confirm denumirea ,feta", ca denumire de origine protejat pentru
Crecia. Aceast denumire nu a devenit generic.

n 2002, Comisia a nregistrat denumirea ,Ieta ca denumire de origine protejat (DOP)
pentru brnza alb n saramur provenind din Grecia
11
. AstIel, aceast denumire beneIiciaz de o
protectie la nivel comunitar
12
rezervat doar pentru brnza provenind din Grecia.
Pentru a Ii protejat ca DOP, o denumire traditional ca ,Ieta, care nu este un nume al unei
regiuni, loc sau tri
13
, trebuie s desemneze un produs agricol sau alimentar care s Iie originar
dintr-un mediu geograIic delimitat, care cuprinde Iactori naturali si umani speciali si care este
capabil de a conIeri anumite caracteristici speciIice. Mai mult, trebuie ca denumirea s nu Ii devenit
generic.
Potrivit Comisiei, aceste conditii sunt ndeplinite. Denumirea ,Ieta nu a devenit nume
comun pentru un produs agricol sau alimentar si, deci, nu este generic. Aria geograIic delimitat
de legislatia greac ar acoperi exclusiv teritoriul Greciei continentale, precum si departamentul
Lesbos. Psunatul extensiv si transhumanta, elemente importante n cresterea oilor si caprelor care
Iurnizeaz materia prim pentru brnza Feta, sunt rodul unei traditii ancestrale care permite
adaptarea la variatiile climaterice si la consecintele lor asupra vegetatiei disponibile. Aceasta
conduce la dezvoltarea de rase de ovine si caprine autohtone de talie mic, Ioarte rezistente, apte s
supravietuiasc ntr-un mediu putin generos, din punct de vedere cantitativ, dar calitativ dotat cu o
Ilor speciIic, extrem de diversiIicat, conIerind produsului Iinit o savoare si o arome speciale.
Osmoza ntre Iactorii naturali si umani speciIici, n special metoda traditional de elaborare, conIer
brnzei Feta o reputatie international remarcabil.
Curtea de Justitie constat c Germania si Danemarca, care sustinute de Franta si Regatul
Unit au cerut anularea nregistrarea denumirii ,Ieta ca DOP pentru Grecia, nu au demonstrat c
aceast apreciere a Comisiei a Iost eronat.
n ceea ce priveste mai ales argumentul potrivit cruia ,Ieta ar Ii o denumire generic,
Curtea constat c, dac tipuri de brnz alb n saramur au Iost produse cu mult timp nainte nu
doar de Grecia, ci si n diIerite tri din Balcani si din sud-estul bazinului mediteranean, aceste tipuri
de brnz sunt cunoscute, n aceste tri, sub alte denumiri dect cea de ,Ieta.
Chiar dac productia de Ieta n alte state membre dect Grecia este relativ important si
durata sa substantial (din 1931 n Franta, din anii `30 n Danemarca si din 1972 n Germania),
productia de Ieta a rmas concentrat n Grecia si 85 din consumul su comunitar, pe persoan si
pe an, are loc n Grecia. Or, majoritatea consumatorilor n Grecia consider c denumirea ,Ieta are
o conotatie geograIic si nu generic. n alte state membre, Ieta este n mod regulat comercializat
cu etichete ce trimit la traditii culturale si la civilizatia greac. AstIel, consumatorii n aceste state
membre percep Ieta ca o brnz asociat Greciei, chiar dac n realitate ea a Iost produs de un alt
stat membru. n ceea ce priveste Danemarca, CJCE constat c reglementarea danez relevant
mentioneaz nu ,Ieta, ci ,Ieta danez, ceea ce sugereaz c, n Danemarca, denumirea ,Ieta Ir
caliIicativ a pstrat conotatia sa greac.

11
Ea Iusese nregistrat pentru prima dat n 1996, la cererea Greciei. Totusi, CJCE, la recursul Danemarcei,
Germaniei si Frantei, a anulat aceast nregistrare n 1999, mai ales deoarece Comisia nu a tinut cont de Iaptul
c aceast denumire Iusese utilizat de mult timp n anumite state membre, altele dect Grecia.
12
Aceast posibilitate a Iost introdus de Regulamentul CEE nr. 2801/92 al Consiliului, din 14 iulie 1992,
privind protectia indicatiilor geograIice si denumirilor de origine a produselor agricole si alimentare (JO L
208, p.1).
13
Termenul ,Ieta este derivat din cuvntul italian ,Ietta care semniIic ,bucat/Ielie.
118
AstIel, Comisia a putut decide n mod legal c termenul de ,Ieta nu a devenit generic.

(Selectie i re:umate reali:ate de Ion Galea ef serviciu, Augustina Dumitracu euroconsilier
Oficiul Drept Comunitar, Ministerul Afacerilor Externe)
119
III. BULETIN NORMATIV

ACTE NORMATIVE ADOPTATE N PERIOADA IUNIE - DECEMBRIE

III.. Legi
1.L. nr.199/23-06-2005
Lege pentru ratiIicarea Acordului dintre Guvernul Romniei si Guvernul Regatului Hasemit al
Iordaniei privind cooperarea n domeniul militar, semnat la Bucuresti la 8 decembrie 2004
2.L. nr.200/23-06-2005
Lege privind aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 22/2005 pentru completarea
Legii nr. 94/1992 privind organizarea si Iunctionarea Curtii de Conturi
3.L. nr.201/23-06-2005
Lege pentru respingerea Ordonantei Guvernului nr. 41/1997 privind aprobarea Regulamentului
de transport pe cile Ierate din Romnia
4.L. nr.202/23-06-2005
Lege pentru modiIicarea art. 21 alin. (2) din Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar
5.L. nr.203/29-06-2005
Lege pentru ratiIicarea Acordului de sediu dintre Guvernul Romniei si Biroul Coordonatorului
Special al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, semnat la Bucuresti la 16 iulie 2003
205.
6.L. nr.204/29-06-2005
Lege pentru ratiIicarea Acordului cu privire la privilegiile si imunittile Curtii Penale
Internationale, adoptat la New York la 9 septembrie.
7.L. nr.205/29-06-2005
Lege privind reglementarea situatiei Iinanciare a Administratiei Nationale a mbunttirilor
Funciare, a Societtii Nationale "mbunttiri Funciare" - S.A., a asociatiilor utilizatorilor de
ap pentru irigatii si a altor agenti economici si institutii publice care desIsoar activitti de
mbunttiri Iunciare prin suportarea de la bugetul de stat pentru anul 2005 a unor cheltuieli
eIectuate n anul 2004.
8.L. nr.206/29-06-2005
Lege privind punerea n aplicare a unor sanctiuni internationale.
9.L. nr.207/29-06-2005
Lege pentru declararea ca oras a comunei Chitila, judetul IlIov.
10.L. nr.208/29-06-2005
Lege pentru modiIicarea art. 285 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital.
11.L. nr.209/30-06-2005
Lege privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante.
12.L. nr.210/04-07-2005
Lege privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 20/2005 pentru modiIicarea si completarea
Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedur Iiscal
13L. nr.211/05-07-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 34/2005 privind desemnarea
Agentiei Nationale pentru Locuinte s realizeze lucrri de construire si/sau de reabilitare a
caselor de locuit din zonele calamitate.
14.L. nr.212/05-07-2005
Lege privind aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 33/2005 pentru modiIicarea
Ordonantei Guvernului nr. 53/2003 privind privatizarea Societtii Comerciale "Tractorul UTB"
S.A. Brasov 214.
15.L. nr.213/05-07-2005
Lege privind respingerea Ordonantei Guvernului nr. 37/2003 pentru modiIicarea si completarea
Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si Iundatii.
16.L. nr.214/05-07-2005
120
Lege pentru nIiintarea comunei Boghicea prin reorganizarea comunei Bira, judetul Neamt.
17.L. nr.215/05-07-2005
Lege pentru nIiinsarea comunei Itesti prin reorganizarea comunei Beresti-Bistrisa, judetul
Bacu.
18.L. nr.216/05-07-2005
Lege pentru modiIicarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali.
19.L. nr.217/05-07-2005
Lege privind constituirea, organizarea si Iunctionarea comitetului european de ntreprindere.
20.L. nr.218/05-07-2005
Lege privind stimularea absorbtiei Iondurilor SAPARD prin preluarea riscului de ctre
Iondurile de garantare.
21.L. nr.219/06-07-2005
Lege privind aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 138/2000 pentru modiIicarea si
completarea Codului de procedur civil.
22.L. nr.220/06-07-2005
Lege privind ratiIicarea Protocolului aditional la Acordul european instituind o asociere ntre
Romnia, pe de o parte, si Comunittile Europene si statele membre ale acestora, pe de alt
parte, pentru a tine cont de aderarea Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru,
Republicii Letonia, Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii
Polone, Republicii Slovenia si Republicii Slovace la Uniunea European, semnat la Bruxelles la
4 mai 2005.
23.L. nr.221/11-07-2005
Lege pentru modiIicarea si completarea art. 16 din Legea nr. 306/2004 privind exercitarea
proIesiei de medic, precum si organizarea si Iunctionarea Colegiului Medicilor din Romnia.
24.L. nr.222/11-07-2005
Lege privind aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 35/2005 pentru abrogarea Legii
nr. 579/2004 privind autorizarea Ministerului Justitiei de a vinde locuintele de serviciu pe care
le are n administrare si a Hotrrii Guvernului nr. 2.425/2004 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare de ctre Ministerul Justitiei a prevederilor Legii nr. 579/2004 privind
autorizarea Ministerului Justitiei de a vinde locuintele de serviciu pe care le are n administrare.
25.L. nr.223/11-07-2005
Lege pentru modiIicarea si completarea alin. (3) al art. 104 din Legea nr. 128/1997 privind
Statutul personalului didactic.
26.L. nr.224/11-07-2005
Lege pentru modiIicarea art. 5 din Ordonanta de urgent a Guvernului nr. 133/2000 privind
nvtmntul universitar si postuniversitar de stat cu tax, peste locurile Iinantate de la bugetul
de stat.
27.L. nr.225/11-07-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 44/2005 privind emisiunea din
anul 2005 a municipiului Bucuresti de titluri de valoare denominate n EUR.
28.L. nr.226/11-07-2005
Lege pentru respingerea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 30/2005 privind modiIicarea
alin. (2) si (3) ale art. III din Ordonanta de urgent a Guvernului nr. 24/2005 pentru modiIicarea
si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Iiscal.
29.L. nr.227/11-07-2005
Lege pentru respingerea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 45/2005 privind abrogarea
unor prevederi din Ordonanta de urgent a Guvernului nr. 24/2005 pentru modiIicarea si
completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Iiscal 229.
30.L. nr.228/11-07-2005
Lege privind aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 39/2005 pentru modiIicarea art.
84 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Iunctionarilor publici.
31.L. nr.229/11-07-2005
121
Lege privind aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 41/2005 pentru completarea art.
10 din Legea nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu.
32.L. nr.230/13-07-2005
Lege privind modiIicarea si completarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea
splrii banilor.
33.L. nr.231/13-07-2005
Lege privind stimularea investitiilor n agricultur.
34.L. nr.232/13-07-2005
Legii nr. 290/2002 privind organizarea si Iunctionarea unittilor de cercetare-dezvoltare din
domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare si a Academiei de Stiinte Agricole si
Silvice "Gheorghe Ionescu-Sisesti".
35.L. nr.233/13-07-2005
Lege pentru modiIicarea si completarea Legii mbunttirilor Iunciare nr. 138/2004 si a
Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 23/2000 privind nIiintarea Societtii Nationale
"mbunttiri Funciare" - S.A. prin reorganizarea Regiei Autonome a mbunttirilor Funciare.
36.L. nr.234/13-07-2005
Lege privind respingerea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 36/2005 pentru aprobarea
concesionrii unor servicii publice desIsurate n cadrul Institutului Clinic Fundeni si a
concesionrii unor bunuri proprietate public si proprietate privat a statului.
37.L. nr.235/13-07-2005
Lege privind declararea zonei de amplasare a monumentelor istorice din nordul Moldovei ca
obiectiv de interes national.
38.L. nr.236/13-07-2005
Lege pentru modiIicarea si completarea Legii nr. 139/2000 privind activitatea de meteorologie.
39.L. nr.237/15-07-2005
completarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 60/2001 privind achizitiile publice
40.L. nr.238/15-07-2005
Lege pentru modiIicarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 39/1996 privind nIiintarea
si Iunctionarea Fondului de garantare a depozitelor n sistemul bancar
41.L. nr.239/15-07-2005
Lege privind modiIicarea si completarea unor acte normative din domeniul comunicatiilor
42.L. nr.240/15-07-2005
Lege privind societtile de microIinantare
43.L. nr.241/15-07-2005
Lege pentru prevenirea si combaterea evaziunii Iiscale
44.L. nr.242/15-07-2005
operatorului licentiat al sistemului de transport prin conducte al produselor petroliere si pentru
consolidarea mediului concurential privind transportul produselor petroliere
45.L. nr.243/15-07-2005
Lege privind unele msuri pentru complexurile energetice n vederea accelerrii procesului de
privatizare
46.L. nr.244/15-07-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 26/2005 privind abrogarea
dispozitiilor legale reIeritoare la acordarea nlesnirilor la plata obligatiilor bugetare restante
47.L. nr.245/18-07-2005
Lege pentru modiIicarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 120/2002 privind aprobarea
Sistemului de sustinere si promovare a exportului cu Iinantare de la bugetul de stat
48.L. nr.246/18-07-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si Iundatii
122
49.L. nr.247/19-07-2005
Lege privind reIorma n domeniile propriettii si justitiei, precum si unele msuri adiacente
50.L. nr.248/20-07-2005
Lege privind regimul liberei circulatii a cettenilor romni n strintate
51.L. nr.249/22-07-2005
Lege pentru modiIicarea si completarea Legii nr. 64/1995 privind procedura reorganizrii
judiciare si a Ialimentului
52.L. nr.250/09-08-2005
Lege privind respingerea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 76/2005 pentru modiIicarea
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea si Iunctionarea Guvernului Romniei
si a ministerelor
53.L. nr.251/09-08-2005
Lege privind aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 85/2005 pentru ratiIicarea
Acordului dintre Guvernul Romniei si Guvernul Republicii Estonia privind readmisia
persoanelor, semnat la Bucuresti la 23 octombrie 2003
54.L. nr.252/09-08-2005
Acordului dintre Guvernul Romniei si Guvernul Republicii Slovace privind readmisia
persoanelor, semnat la Bratislava la 30 iunie 2005
55.L. nr.253/09-08-2005
Protocolului privind combaterea terorismului, semnat la Atena la 3 decembrie 2004, aditional la
Acordul de cooperare dintre guvernele statelor participante la Cooperarea Economic a Mrii
Negre n domeniul combaterii criminalittii, n special a Iormelor ei organizate, semnat la
Kerkyra la 2 octombrie 1998
56.L. nr.254/09-08-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 104/2005 privind completarea
Ordonantei Guvernului nr. 34/1996 pentru ratiIicarea unor acorduri de mprumut si de garantie
externe si a unor amendamente la un acord de mprumut extern.
57.L. nr.255/21-09-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 46/2005 privind repartizarea
sumelor retinute n proportie de 10, potrivit legii, n bugetul Fondului national unic de
asigurri sociale de sntate pe anul 2005
58.L. nr.256/21-09-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 47/2005 privind unele msuri
care trebuie luate pentru punerea n aplicare a Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei
nationale
59.L. nr.257/21-09-2005
Lege pentru ratiIicarea Acordului de mprumut dintre Romnia si Banca Japoniei pentru
Cooperare International privind Proiectul de reducere a polurii la Termocentrala Turceni,
semnat la Bucuresti la 31 martie 2005
60.L. nr.258/21-09-2005
Lege pentru ratiIicarea Acordului dintre Romnia si Comisia Comunittilor Europene care
modiIic acordurile anuale de Iinantare 2000, 2001, 2002, 2003 si Acordul multianual de
Iinantare, semnat la Bruxelles si, respectiv, la Bucuresti la 24 decembrie 2004
61.L. nr.259/28-09-2005
15 din Ordonanta de urgent a Guvernului nr. 116/2003 privind privatizarea Societtii
Comerciale "Siderurgica" - S.A. Hunedoara
62.L. nr.260/05-10-2005
123
Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 102/2005 privind libera
circulatie pe teritoriul Romniei a cettenilor statelor membre ale Uniunii Europene si Spatiului
Economic European
63.L. nr.261/05-10-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 19/2005 privind realizarea
Ansamblului Arhitectural Catedrala Mntuirii Neamului
64.L. nr.262/05-10-2005
Lege pentru modiIicarea si completarea Legii nr. 126/1995 privind regimul materiilor
explozive
65.L. nr.263/05-10-2005
Lege pentru modiIicarea si completarea Legii nr. 360/2003 privind regimul substantelor si
preparatelor chimice periculoase
66.L. nr.264/05-10-2005
Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 29/2000 privind sprijinul acordat productorilor de
lapte
67.L. nr.265/05-10-2005
Lege pentru ratiIicarea Acordului anual de Iinantare 2004 dintre Romnia si Comisia
Comunittilor Europene cu privire la Programul special de aderare pentru agricultur si
dezvoltare rural n Romnia, semnat la Bruxelles si, respectiv, la Bucuresti la 12 mai 2005
68.L. nr.266/05-10-2005
pentru atragerea de investitori n vederea rezolvrii situatiei speciIice de la Societatea
Comercial "Daewoo Automobile Romnia" - S.A.
69.L. nr.267/05-10-2005
Lege pentru ratiIicarea Acordului dintre Romnia si Uniunea European privind procedurile de
securitate pentru schimbul de inIormatii clasiIicate, semnat la Bruxelles la 22 aprilie 2005
70.L. nr.268/05-10-2005
Lege pentru ratiIicarea Conventiei de la Tampere privind asigurarea resurselor de
telecomunicatii pentru atenuarea eIectelor dezastrelor si actiuni umanitare, adoptat la Tampere
la 18 iunie 1998
71.L. nr.269/05-10-2005
Lege pentru ratiIicarea Acordului de securitate dintre Guvernul Romniei si Guvernul
Republicii Italiene privind protectia reciproc a inIormatiilor clasiIicate, semnat la Bucuresti la
6 aprilie 2005
72.L. nr.270/05-10-2005
Lege pentru nIiintarea comunei Gura Ialomitei, judetul Ialomita, prin reorganizarea comunei
Mihail Koglniceanu
73.L. nr.271/05-10-2005
Lege privind aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 82/2005 pentru aprobarea
numrului de exemplare din speciile urs, lup, rs si pisic slbatic, care se pot recolta n cadrul
sezonului de vntoare 2005-2006
74.L. nr.272/05-10-2005
Lege pentru completarea art. 1 din Legea nr. 570/2003 privind interzicerea exploatrii de mas
lemnoas din Iondul Iorestier national si din aIara acestuia, pentru o perioad de 3 ani, n
judetele Brila, Clrasi, Constanta, Dolj, Galati, Giurgiu, Ialomita, Olt, Tulcea si Teleorman
75.L. nr.273/05-10-2005
10 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si
administrarea Iondului Iorestier national, republicat
76.L. nr.274/05-10-2005
124
Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 52/2005 privind ratiIicarea
Acordului de mprumut dintre Romnia si Banca International pentru Reconstructie si
Dezvoltare, semnat la Bucuresti la 28 ianuarie 2005, pentru Iinantarea Proiectului de
restructurare a transporturilor
77.L. nr.275/05-10-2005
Lege privind aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 62/2005 pentru completarea
Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 90/2002 privind ratiIicarea Acordului de mprumut
dintre Romnia si Banca International pentru Reconstructie si Dezvoltare, semnat la Bucuresti
la 3 aprilie 2002, pentru Iinantarea Proiectului de dezvoltare rural
78.L. nr.276/05-10-2005
Lege pentru modiIicarea art. 3 din Legea arendrii nr. 16/1994
79.L. nr.277/05-10-2005
pentru derularea si Iinalizarea privatizrii societtilor comerciale Iiliale de distributie si
Iurnizare a energiei electrice "Electrica Moldova" S.A. si "Electrica Oltenia" - S.A.
80.L. nr.278/05-10-2005
Lege pentru acceptarea Deciziei nr. 1 a Comitetului mixt Romnia - Statul Israel din 21
Iebruarie 2005 de amendare a Protocolului 3 privind deIinirea notiunii de produse originare si
metode de cooperare administrativ, din Acordul de Comert Liber dintre Romnia si Statul
Israel, semnat la Bucuresti la 30 ianuarie 2001
81.L. nr.279/05-10-2005
Lege privind ucenicia la locul de munc
82.L. nr.280/05-10-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 100/2005 privind asigurarea
respectrii drepturilor de proprietate industrial
83.L. nr.281/05-10-2005
Lege pentru aprobarea Amendamentului la Protocolul de la Montreal privind substantele care
epuizeaz stratul de ozon, adoptat la Beijing la 3 decembrie 1999
84.L. nr.282/05-10-2005
Lege privind organizarea activittii de transIuzie sanguin, donarea de snge si componente
sanguine de origine uman, precum si asigurarea calittii si securittii sanitare, n vederea
utilizrii lor terapeutice
85.L. nr.283/05-10-2005
Lege privind aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 61/2005 pentrumodiIicarea si
completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurrile si reasigurrile n Romnia
86.L. nr.284/11-10-2005
Lege privind completarea Legii minelor nr. 85/2003
87.L. nr.285/11-10-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 42/2005 privind instituirea unor
msuri de reorganizare a Casei de Economii si Consemnatiuni C.E.C.S.A. n vederea
privatizrii
88.L. nr.286/11-10-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 80/2005 privind completarea
Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea si plata interpretilor si traductorilor Iolositi de Consiliul
Superior al Magistraturii, de Ministerul Justitiei, Parchetul de pe lng nalta Curte de Casatie si
Justitie, Parchetul National Anticoruptie, de organele de urmrire penal, de instantele
judectoresti, de birourile notarilor publici, de avocati si de executori judectoresti
89.L. nr.287/11-10-2005
completarea Legii nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traIicului de persoane
90.L. nr.288/11-10-2005
125
completarea Legii gazelor nr. 351/2004
91.L. nr.289/11-10-2005
Lege privind unele msuri pentru prevenirea si combaterea Ienomenului inIractional n
domeniul transportului pe calea Ierat
92.L. nr.290/24-10-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 97/2005 privind evidenta,
domiciliul, resedinta si actele de identitate ale cettenilor romni
93.L. nr.291/24-10-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 91/2005 privind instituirea
Programului de acordare a unor ajutoare bnesti populatiei cu venituri reduse care utilizeaz
pentru nclzirea locuintei gaze naturale
94.L. nr.292/24-10-2005
Lege pentru respingerea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 89/2005 privind modiIicarea si
completarea Legii nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului
95.L. nr.293/24-10-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 119/2005 privind modiIicarea
Legii educatiei Iizice si sportului nr. 69/2000
96.L. nr.294/24-10-2005
completarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 119/2001 privind unele msuri pentru
privatizarea Societtii Comerciale Combinatul Siderurgic "Sidex" S.A. Galati si a Ordonantei
de urgent a Guvernului nr. 51/1998 privind valoriIicarea unor active ale statului
97.L. nr.295/24-10-2005
Lege privind ratiIicarea Acordului de asistent Iinanciar nerambursabil dintre Romnia si
Banca International pentru Reconstructie si Dezvoltare, convenit prin scrisoarea semnat la
Bucuresti la 9 mai 2005, pentru programul de reIorme sustinut de mprumutul de ajustare
programatic
98.L. nr.296/24-10-2005
Lege pentru modiIicarea si completarea art. 1 din Ordonanta de urgent a Guvernului nr.
94/2002 privind transmiterea, cu titlu gratuit, a unui imobil, proprietate privat a statului, n
proprietatea Comitetului Olimpic Romn
99.L. nr.297/24-10-2005
Spitalului Clinic Judetean de Urgent "SIntul Spiridon" Iasi ca operator medical al unui
elicopter aIlat n administrarea Ministerului Administratiei si Internelor si aprobarea modului de
operare, Iunctionare si Iinantare a asistentei de urgent acordate cu acest elicopter
100.L. nr.298/24-10-2005
Lege pentru ratiIicarea Conventiei dintre Romnia si Marele Ducat de Luxemburg n domeniul
securittii sociale, semnat la Bucuresti la 18 noiembrie 2004
101.L. nr.299/24-10-2005
Lege privind instituirea sistemului de garantii pentru importul si exportul Produselor agricole
102.L. nr.300/24-10-2005
Lege privind instituirea sistemului de certiIicate de import si de export pentru produse agricole
103.L. nr.301/24-10-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 44/2005 privind unele msuri pentru
construirea si/sau reabilitarea caselor de locuit din zonele aIectate de inundatiile produse n
anul 2005
104.L. nr.302/24-10-2005
Lege pentru modiIicarea si completarea Legii nr. 31/1990 privind societtile comerciale
105.L. nr.303/25-10-2005
126
Lege pentru ratiIicarea Deciziei nr. 3/2005 a Consiliului de Asociere Romnia Uniunea
European privind mbunttirea regimului comertului cu produse agricole TransIormate,
prevzute n Protocolul nr. 3 la Acordul european, semnat la Bruxelles la 5 iulie 2005
106.L. nr.304/25-10-2005
Lege pentru ratiIicarea Conventiei Consiliului Europei privind despgubirea victimelor
inIractiunilor violente, adoptat la Strasbourg la 24 noiembrie 1983
107.L. nr.305/25-10-2005
Lege pentru acceptarea anexei IV revizuite la Conventia international din 1973 pentru
prevenirea polurii de ctre nave, modiIicat prin Protocolul ncheiat la Londra la data de 17
Iebruarie 1978 (MARPOL 73/78), adoptat de Organizatia Maritim International prin
Rezolutia MEPC.115(51) a Comitetului pentru Protectia Mediului Marin la Londra la 1 aprilie
2004
108.L. nr.306/25-10-2005
completarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strinilor n
Romnia
109.L. nr.307/25-10-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 45/2005 privind organizarea pietei
produselor agricole si agroalimentare
110.L. nr.308/25-10-2005
Lege pentru aprobarea Deciziei Comitetului mixt Romnia-Turcia nr. 12/2005 reIeritoare la
decizia de amendare a Protocolului D privind deIinirea notiunii de produse originare si
metodele de cooperare administrativ, n cadrul Acordului de comert liber dintre Romnia si
Turcia, semnat la Ankara la 29 aprilie 1997
111.L. nr.309/08-11-2005
Lege privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 25/2005 pentru modiIicarea art. 7
1
din
Ordonanta de urgent a Guvernului nr. 11/2004 privind stabilirea unor msuri de reorganizare
n cadrul administratiei publice centrale
112.L. nr.310/08-11-2005
Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare
113.L. nr.311/08-11-2005
Lege privind aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 53/2005 pentru preluarea
procurorilor Iinanciari ai Curtii de Conturi de Ministerul Public
114.L. nr.312/10-11-2005
Lege privind dobndirea dreptului de proprietate privat asupra terenurilor de ctre cettenii
strini si apatrizi, precum si de ctre persoanele juridice strine
115.L. nr.313/10-11-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 50/2005 privind nIiintarea,
organizarea si Iunctionarea Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private
116.L. nr.314/10-11-2005
completarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 70/2004 privind instituirea unor msuri
postprivatizare la Societatea Comercial "Automobile Dacia" - S.A.
117.L. nr.315/10-11-2005
Lege privind acceptarea Codului pentru constructia si echipamentul unittilor mobile de Ioraj
marin (Codul MODU 1979) adoptat de Adunarea Organizatiei Maritime Consultative
Interguvernamentale prin Rezolutia A.414(XI) la Londra la 15 noiembrie 1979, a
amendamentelor la Codul MODU 1979 adoptate de Organizatia Maritim International prin
anexa 18 din Raportul Comitetului Securittii Maritime la a cincizeci si noua sa sesiune la
Londra la 13-24 mai 1991, precum si a Codului din 1989 pentru constructia si echipamentul
unittilor mobile de Ioraj marin (Codul MODU 1989) adoptat de Adunarea Organizatiei
Maritime Internationale prin Rezolutia A.649 (16) la Londra la 19 octombrie 1989, astIel cum
127
a Iost modiIicat de amendamentele adoptate prin anexa 17 din Raportul Comitetului Securittii
Maritime la a cincizeci si noua sa sesiune la Londra la 13-24 mai 1991, si prin Rezolutia
MSC.38 (63) a Comitetului Securittii Maritime la Londra la 19 mai 1994
118.L. nr.316/10-11-2005
Lege pentru acceptarea amendamentelor la Protocolul din 1988 privind Conventia
international din 1966 asupra liniilor de ncrcare, adoptate de Organizatia Maritim
International prin Rezolutia MSC.143 (77) a Comitetului Sigurantei Maritime la Londra la 5
iunie 2003
119.L. nr.317/10-11-2005
Lege privind acceptarea amendamentelor la anexele la Protocolul din 1978 reIeritor la
Conventia international din 1973 pentru prevenirea polurii de ctre nave (MARPOL 73/78),
adoptate de Organizatia Maritim International la Londra prin rezolutiile MEPC.111(50) la 4
decembrie 2003 si MEPC.116(51) la 1 aprilie 2004
120.L. nr.318/10-11-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 87/2005 privind abrogarea art. 8
alin. (4) din Ordonanta de urgent a Guvernului nr. 64/2003 pentru stabilirea unor msuri
privind nIiintarea, organizarea, reorganizarea sau Iunctionarea unor structuri din cadrul
aparatului de lucru al Guvernului, a ministerelor, a altor organe de specialitate ale
administratiei publice centrale si a unor institutii publice
121.L. nr.319/10-11-2005
Lege pentru abrogarea alin. (5) al art. 2 din Legea nr. 376/2004 privind bursele private
122.L. nr.320/10-11-2005
Lege privind aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 24/2005 pentru modiIicarea alin. (2) al art. 7
din Ordonanta Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru
autorittile administratiei publice si institutiile publice
123.L. nr.321/10-11-2005
81 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurri sociale
124.L. nr.322/10-11-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 117/2005 privind acordarea
unui sprijin direct al statului productorilor agricoli pentru nIiintarea culturilor n toamna
anului 2005
125.L. nr.323/10-11-2005
Lege privind aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 63/2005 pentru reglementarea
unor msuri de reducere a cheltuielilor de personal n anul 2005
126.L. nr.324/10-11-2005
Lege pentru modiIicarea si completarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr.200/2000
privind clasiIicarea, etichetarea si ambalarea substantelor si preparatelor chimice periculoase
127.L. nr.325/10-11-2005
48 din Ordonanta de urgent a Guvernului nr. 26/2004 privind unele msuri pentru Iinalizarea
privatizrii societtilor comerciale aIlate n portoIoliul Autorittii pentru Privatizare si
Administrarea Participatiilor Statului si consolidarea unor privatizri
128.L. nr.326/10-11-2005
Acordului-cadru de mprumut dintre Romnia si Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei,
semnat la Bucuresti la 28 iulie 2005 si la Paris la 1 august 2005
129.L. nr.327/10-11-2005
completarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si
Iunctionarea sistemului de asigurri sociale de sntate
130.L. nr.328/10-11-2005
128
anexei nr. 3 la Ordonanta de urgent a Guvernului nr. 175/1999 privind nIiintarea Agentiei
pentru Organizarea Centrului Regional pentru Prevenirea si Combaterea InIractionalittii
TransIrontaliere (SECI) si pentru darea n Iolosint gratuit Ministerului Administratiei si
Internelor a unei prti dintr-un imobil aIlat n proprietatea statului
131.L. nr.329/10-11-2005
Lege pentru completarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 179/2002 privind
demilitarizarea unittilor aparatului central al Ministerului de Interne si a structurilor
subordonate acestuia
132.L. nr.330/10-11-2005
Ordonantei Guvernului nr. 9/2005 privind cresterile salariale ce se vor acorda n anul 2005
personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 24/2000 privind
sistemul de stabilire a salariilor de baz pentru personalul contractual din sectorul bugetar si
personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de
stabilire a salariilor de baz n sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocup
Iunctii de demnitate public
133.L. nr.331/10-11-2005
n domeniul salarizrii persoanelor care ocup Iunctii de demnitate public, alese si numite, din
administratia public local
134.L. nr.332/15-11-2005
Lege privind ratiIicarea Conventiei-cadru WHO pentru controlul tutunului, adoptat la Geneva,
Elvetia, la 21 mai 2003
135.L. nr.333/15-11-2005
Lege privind ratiIicarea Conventiei dintre Romnia si Republica Austria pentru evitarea dublei
impuneri si prevenirea evaziunii Iiscale cu privire la impozitele pe venit si pe capital si a
protocolului-anex, semnate la Bucuresti la 30 martie 2005
136.L. nr.334/29-11-2005
Lege pentru modiIicarea si completarea art. 1 din Ordonanta de urgent a Guvernului nr.
95/1999 cu privire la valoriIicarea bunurilor scoase din Iunctiune, aIlate n administrarea
institutiilor publice de aprare, ordine public si sigurant national
137.L. nr.335/29-11-2005
Ordonantei Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere si a perioadelor
de odihn ale conductorilor vehiculelor care eIectueaz transporturi rutiere
138.L. nr.336/29-11-2005
completarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe cile Ierate
romne si reorganizarea Societtii Nationale a Cilor Ferate Romne
139.L. nr.337/29-11-2005
Lege pentru modiIicarea si completarea Legii nr. 16/1995 privind protectia topograIiilor
circuitelor integrate
140.L. nr.338/29-11-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 37/2005 privind recunoasterea si
Iunctionarea grupurilor de productori, pentru comercializarea produselor agricole si silvice
141.L. nr.339/29-11-2005
Lege privind regimul juridic al plantelor, substantelor si preparatelor stupeIiante si psihotrope
142.L. nr.340/29-11-2005
Ordonantei Guvernului nr. 25/2002 privind unele msuri de urmrire a executrii obligatiilor
asumate prin contractele de privatizare a societtilor comerciale
143.L. nr.341/29-11-2005
129
Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 3/2004 privind Iinalizarea investitiei "Turntoria de
tuburi de presiune din Iont ductil" pe platIorma Sidermet Clan si stabilirea unor msuri
pentru Iinalizarea proiectului Donasid Clrasi
144.L. nr.342/29-11-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 52/2005 privind organizarea si desIsurarea
activittii de curierat pentru materialele NATO clasiIicate
145.L. nr.343/29-11-2005
Lege pentru modiIicarea si completarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 153/2002
privind organizarea si Iunctionarea OIiciului Registrului National al InIormatiilor Secrete de
Stat
146.L. nr.344/29-11-2005
Lege privind unele msuri pentru asigurarea respectrii drepturilor de proprietate intelectual n
cadrul operatiunilor de vmuire
147.L. nr.345/29-11-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 128/2005 privind nIiintarea,
organizarea si Iunctionarea Sistemului InIormatic National de Semnalri
148.L. nr.346/29-11-2005
completarea Legii nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare
149.L. nr.347/29-11-2005
completarea Ordonantei Guvernului nr. 25/2001 privind nIiintarea Companiei Nationale de
Investitii "C.N.I." - S.A
150.L. nr.348/29-11-2005
Lege pentru aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 70/2005 privind aprobarea
scoaterii din rezerva de stat, sub Iorm de mprumut, a unor cantitti de combustibil pentru
Societatea Comercial de Producere a Energiei Electrice si Termice "Termoelectrica" - S.A.,
Iilialele sale, complexurile energetice Craiova, Rovinari si Turceni, Regia Autonom pentru
Activitti Nucleare - Sucursala "ROMAG-TERMO" si centralele termice si electrice de
termoIicare aIlate n administrarea consiliilor judetene si locale
151.L. nr.349/29-11-2005
completarea unor acte normative n vederea stabilirii cadrului organizatoric si Iunctional
corespunztor desIsurrii activittilor de eliberare si evident a crtilor de identitate, actelor de
stare civil, pasapoartelor simple, permiselor de conducere si certiIicatelor de nmatriculare a
vehiculelor

III.. Ordonan(e de urgen(

1.O.U.G. nr.59/23-06-2005
Ordonant de urgent privind unele msuri de natur Iiscal siIinanciar pentru punerea n
aplicare a Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei nationale
2.O.U.G. nr.60/23-06-2005
Ordonant de urgent pentru modiIicarea Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor
militare
3.O.U.G. nr.61/23-06-2005
Ordonant de urgent pentru modiIicarea si completarea Legii nr. 136/1995 privind
asigurrile si reasigurrile n Romnia
4.O.U.G. nr.62/23-06-2005
130
Ordonant de urgent pentru completarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 90/2002
privind ratiIicarea Acordului de mprumut dintre Romnia si Banca International pentru
Reconstructie si Dezvoltare, semnat la Bucuresti la 3 aprilie 2002, pentru Iinantarea
Proiectului de dezvoltare rural
5.O.U.G. nr.63/29-06-2005
Ordonant de urgent pentru reglementarea unor msuri de reducere a cheltuielilor de
personal n anul 2005
6.O.U.G. nr.64/29-06-2005
Ordonant de urgent pentru accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani
datorate Agentiei Domeniilor Statului de ctre partenerii contractuali
7.O.U.G. nr.65/29-06-2005
Ordonant de urgent privind modiIicarea si completarea Legii nr. 53/2003 - Codul
muncii
8.O.U.G. nr.66/29-06-2005
Ordonant de urgent cu privire la rectiIicarea bugetului de stat pe anul 2005
9.O.U.G. nr.67/29-06-2005
Ordonant de urgent cu privire la rectiIicarea bugetului asigurrilor sociale de stat pe
anul 2005
10.O.U.G. nr.68/29-06-2005
Ordonant de urgent pentru modiIicarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 3/2004
privind Iinalizarea investitiei "Turntoria de tuburi de presiune din Iont ductil" pe
platIorma Sidermet Clan si stabilirea unor msuri pentru Iinalizarea proiectului Donasid
Clrasi
11.O.U.G. nr.69/29-06-2005
privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare si privatizare a unor societti
nationale, companii nationale si societti comerciale cu capital majoritar de stat, precum si
a societtilor si regiilor autonome subordonate autorittilor administratiei publice locale
12.O.U.G. nr.70/29-06-2005
Ordonant de urgent privind aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub Iorm de
mprumut, a unor cantitti de combustibil pentru Societatea Comercial de Producere a
Energiei Electrice si Termice "Termoelectrica" - S.A., Iilialele sale, complexurile
energetice Craiova, Rovinari si Turceni, Regia Autonom pentru Activitti Nucleare -
Sucursala "ROMAG-TERMO" si centralele termice si electrice de termoIicare aIlate n
administrarea consiliilor judetene si locale
13.O.U.G. nr.71/29-06-2005
Ordonant de urgent pentru modiIicarea si completarea unor acte normative n vederea
stabilirii cadrului organizatoric si Iunctional corespunztor desIsurrii activittilor de
eliberare si evident a crtilor de identitate, actelor de stare civil, pasapoartelor simple,
permiselor de conducere si certiIicatelor de nmatriculare a vehiculelor
14.O.U.G. nr.72/29-06-2005
Ordonant de urgent pentru modiIicarea si completarea Ordonantei de urgent a
Guvernului nr. 64/1997 privind nIiintarea Agentiei Nationale pentru Dezvoltarea si
Implementarea Programelor de Reconstructie a Zonelor Miniere
15.O.U.G. nr.73/29-06-2005
Guvernului nr. 107/2002 privind nIiintarea Administratiei Nationale "Apele Romne"
16.O.U.G. nr.74/29-06-2005
Ordonant de urgent privind nIiintarea Autorittii Nationale pentru Reglementarea si
Monitorizarea Achizitiilor Publice
17.O.U.G. nr.75/12-07-2005
Ordonant de urgent privind asigurarea calittii educatiei
18.O.U.G. nr.76/12-07-2005
131
Ordonant de urgent pentru modiIicarea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 90/2001 privind
organizarea si Iunctionarea Guvernului Romniei si a ministerelor
19.O.U.G. nr.77/12-07-2005
privind sprijinul acordat productorilor de lapte
20.O.U.G. nr.78/12-07-2005
organizarea studiilor universitare
21.O.U.G. nr.79/14-07-2005
prevenirea si combaterea traIicului de persoane
22.O.U.G. nr.80/14-07-2005
Ordonant de urgent privind completarea Legii nr. 178/1997 pentru autorizarea si plata
interpretilor si traductorilor Iolositi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul
Justitiei, Parchetul de pe lng nalta Curte de Casatie si Justitie, Parchetul National
Anticoruptie, de organele de urmrire penal, de instantele judectoresti, de birourile
notarilor publici, de avocati si de executori judectoresti
23.O.U.G. nr.81/14-07-2005
Ordonant de urgent pentru modiIicarea alin. (2) al art. 7 din Ordonanta Guvernului nr.
18/2002 privind Iunctionarea Sistemului national unic pentru apeluri de urgent
24.O.U.G. nr.82/14-07-2005
Ordonant de urgent pentru aprobarea numrului de exemplare din speciile urs, lup, rs si
pisic slbatic, care se pot recolta n cadrul sezonului de vntoare 2005-2006
25.O.U.G. nr.83/14-07-2005
Ordonant de urgent pentru modiIicarea art. 10 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr.
96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea Iondului Iorestier
national, republicat
26.O.U.G. nr.84/14-07-2005
Ordonant de urgent pentru ratiIicarea Acordului dintre Guvernul Romniei si Guvernul
Republicii Slovace privind readmisia persoanelor, semnat la Bratislava la 30 iunie 2005
27.O.U.G. nr.85/14-07-2005
Ordonant de urgent pentru ratiIicarea Acordului dintre Guvernul Romniei si Guvernul
Republicii Estonia privind readmisia persoanelor, semnat la Bucuresti la 23 octombrie
2003
28.O.U.G. nr.86/14-07-2005
economisirea si creditarea n sistem colectiv pentru domeniul locativ
29.O.U.G. nr.87/14-07-2005
Ordonant de urgent privind abrogarea art. 8 alin. (4) din Ordonanta de urgent a
Guvernului nr. 64/2003 pentru stabilirea unor msuri privind nIiintarea, organizarea,
reorganizarea sau Iunctionarea unor structuri din cadrul aparatului de lucru al Guvernului,
a ministerelor, a altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale si a unor
institutii publice
30.O.U.G. nr.88/14-07-2005
Ordonant de urgent privind desemnarea Spitalului Clinic Judetean de Urgent "SIntul
Spiridon" Iasi ca operator medical al unui elicopter aIlat n administrarea Ministerului
Administratiei si Internelor si aprobarea modului de operare, Iunctionare si Iinantare a
asistentei de urgent acordate cu acest elicopter
31.O.U.G. nr.89/14-07-2005
Ordonant de urgent privind modiIicarea si completarea Legii nr. 373/2004 pentru
alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului
32.O.U.G. nr.90/14-07-2005
Ordonant de urgent pentru modiIicarea anexei nr. 3 la Ordonanta de urgent a
132
Guvernului nr. 175/1999 privind nIiintarea Agentiei pentru Organizarea Centrului
Regional pentru Prevenirea si Combaterea InIractionalittii TransIrontaliere (SECI) si
pentru darea n Iolosint gratuit Ministerului Administratiei si Internelor a unei prti
dintr-un imobil aIlat n proprietatea statului
33.O.U.G. nr.91/14-07-2005
Ordonant de urgent privind instituirea Programului de acordare a unor ajutoare bnesti
populatiei cu venituri reduse care utilizeaz pentru nclzirea locuintei gaze naturale
34.O.U.G. nr.92/14-07-2005
Ordonant de urgent pentru modiIicarea art. 15 din Ordonanta de urgent a Guvernului
nr. 116/2003 privind privatizarea Societtii Comerciale "Siderurgica" - S.A. Hunedoara
35.O.U.G. nr.93/14-07-2005
Ordonant de urgent privind unele msuri pentru atragerea de investitori n vederea
rezolvrii situatiei speciIice de la Societatea Comercial "Daewoo Automobile Romnia" -
S.A.
36.O.U.G. nr.94/14-07-2005
Ordonant de urgent pentru modiIicarea si completarea Ordonantei Guvernului nr.
40/2000 privind acreditarea agentiilor de credit n vederea Administrrii Iondurilor pentru
acordarea de microcredite
37.O.U.G. nr.95/14-07-2005
Ordonant de urgent pentru modiIicarea art. 4 din Ordonanta de urgent a Guvernului nr.
86/2002 privind nIiintarea Ghiseului unic n punctele de trecere a Irontierei de stat a
Romniei
38.O.U.G. nr.96/14-07-2005
Ordonant de urgent pentru ratiIicarea Protocolului privind combaterea terorismului,
semnat la Atena la 3 decembrie 2004, aditional la Acordul de cooperare dintre guvernele
statelor participante la Cooperarea Economic a Mrii Negre n domeniul combaterii
criminalittii, n special a Iormelor ei organizate, Semnat la Kerkyra la 2 octombrie 1998
39.O.U.G. nr.97/14-07-2005
Ordonant de urgent privind evidenta, domiciliul, resedinta si actele de identitate ale
cettenilor romni
40.O.U.G. nr.98/14-07-2005
Ordonant de urgent pentru modiIicarea art. 81 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul
public de pensii si alte drepturi de asigurri sociale
41.O.U.G. nr.99/14-07-2005
organizarea si desIsurarea reIerendumului
42.O.U.G. nr.102/14-07-2005
Ordonant de urgent privind libera circulatie pe teritoriul Romniei a cettenilor statelor
membre ale Uniunii Europene si Spatiului Economic European
43.O.U.G. nr.103/14-07-2005
nIiintarea, organizarea si Iunctionarea Agentiei de Plti si Interventie pentru Agricultur,
Industrie Alimentar si Dezvoltare Rural si a Ordonantei de urgent a Guvernului nr.
142/2000 privind nIiintarea, organizarea si Iunctionarea Agentiei SAPARD pentru
implementarea tehnic si Iinanciar a Instrumentului special de Preaderare pentru
agricultur si dezvoltare rural
44.O.U.G. nr.104/14-07-2005
Ordonant de urgent privind completarea Ordonantei Guvernului nr. 34/1996 pentru
ratiIicarea unor acorduri de mprumut si de garantie externe si a unor amendamente la un
acord de mprumut extern
45.O.U.G. nr.105/14-07-2005
nIiintarea Agentiei Nationale pentru Locuinte
133
46.O.U.G. nr.106/14-07-2005
25/2001 privind nIiintarea Companiei Nationale de Investitii "C.N.I." - S.A
47.O.U.G. nr.107/14-07-2005
Guvernului nr. 150/2002 privind organizarea si Iunctionarea sistemului de asigurri sociale
de sntate
48.O.U.G. nr.108/14-07-2005
Ordonant de urgent privind unele msuri n domeniul salarizrii persoanelor care ocup
Iunctii de demnitate public, alese si numite, din administratia public local
49.O.U.G. nr.109/14-07-2005
Ordonant de urgent privind transporturile rutiere
50.O.U.G. nr.110/14-07-2005
Ordonant de urgent privind vnzarea spatiilor proprietate privat a statului sau a
unittilor administrativ-teritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor
n care se desIsoar activitti conexe actului medical
51.O.U.G. nr.111/14-07-2005
Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe cile Ierate romne si reorganizarea
Societtii Nationale a Cilor Ferate Romne
52.O.U.G. nr.112/14-07-2005
Ordonant de urgent pentru abrogarea unei pozitii din anexa la Ordonanta de urgent a
Guvernului nr. 36/2001 privind regimul preturilor si tariIelor Reglementate, care se
stabilesc cu avizul OIiciului Concurentei
53.O.U.G. nr.113/14-07-2005
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strinilor n Romnia
54.O.U.G. nr.114/14-07-2005
Ordonant de urgent privind unele msuri pentru derularea si Iinalizarea privatizrii
societtilor comerciale Iiliale de distributie si Iurnizare a energiei electrice "Electrica
Moldova" S.A. si "Electrica Oltenia" - S.A.
55.O.U.G. nr.115/14-07-2005
privind vnzarea bunurilor imobile n care se desIsoar Activitti de asistent sanitar-
veterinar
56.O.U.G. nr.116/14-07-2005
Ordonant de urgent pentru modiIicarea si completarea Legii gazelor nr. 351/2004
57.O.U.G. nr.117/14-07-2005
Ordonant de urgent privind acordarea unui sprijin direct al statului productorilor
agricoli pentru nIiintarea culturilor n toamna anului 2005
58.O.U.G. nr.118/14-07-2005
Ordonant de urgent pentru modiIicarea Ordonantei Guvernului nr. 9/2005 privind
cresterile salariale ce se vor acorda n anul 2005 personalului bugetar salarizat potrivit
Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de
baz pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit
anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baz
n sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocup Iunctii de demnitate
public
59.O.U.G. nr.119/14-07-2005
Ordonant de urgent privind modiIicarea Legii educatiei Iizice si sportului nr. 69/2000
60.O.U.G. nr.120/01-09-2005
Ordonant de urgent privind operationalizarea Directiei generale anticoruptie din cadrul
Ministerului Administratiei si Internelor
134
61.O.U.G. nr.121/01-09-2005
Ordonant de urgent pentru modiIicarea art. 6 alin. (4) din OrdonantaGuvernului nr.
22/2005 privind reorganizarea activittii de consultant agricol
62.O.U.G. nr.122/01-09-2005
Ordonant de urgent pentru ratiIicarea Acordului-cadru de mprumut dintre Romnia si
Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, semnat la Bucuresti la 28 iulie 2005 si la Paris
la 1 august 2005
63.O.U.G. nr.123/01-09-2005
Ordonant de urgent pentru modiIicarea si completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul
de autor si drepturile conexe
64.O.U.G. nr.124/06-09-2005
Ordonant de urgent privind modiIicarea si completarea Legii nr. 78/2000 pentru
prevenirea, descoperirea si sanctionarea Iaptelor de coruptie
65.O.U.G. nr.125/08-09-2005
Ordonant de urgent privind acordarea unui sprijin direct al statului productorilor
agricoli care detin si/sau exploateaz plantatii viticole cu soiuri nobile
66.O.U.G. nr.126/08-09-2005
Ordonant de urgent privind mandatarea Ministerului Finantelor Publice pentru
reprezentarea Romniei sau a altor institutii publice n Iata Curtii de Arbitraj Internationale
a Centrului International pentru Reglementarea DiIerendelor Relative La Investitii
67.O.U.G. nr.127/15-09-2005
Ordonant de urgent privind modiIicarea art. 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 pentru
reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor Iorestiere,
solicitate potrivit prevederilor Legii Iondului Iunciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997,
precum si a art. III al titlului VI din Legea nr. 247/2005 privind reIorma n domeniile
propriettii si justitiei, precum si unele msuri adiacente
68.O.U.G. nr.128/15-09-2005
Ordonant de urgent privind nIiintarea, organizarea si Iunctionarea Sistemului InIormatic
National de Semnalri
69.O.U.G. nr.129/15-09-2005
92/2003 privind Codul de procedur Iiscal
70.O.U.G. nr.130/22-09-2005
permisele de munc
71.O.U.G. nr.131/22-09-2005
Ordonant de urgent pentru prorogarea termenului prevzut la art. 19 alin. (1) din Legea
nr. 102/2005 privind nIiintarea, organizarea si Iunctionarea Autorittii Nationale de
Supraveghere a Prelucrrii Datelor cu Caracter Personal
72.O.U.G. nr.132/22-09-2005
Ordonant de urgent pentru completarea art. 29 din Ordonanta de urgent a Guvernului
nr. 66/2005 cu privire la rectiIicarea bugetului de stat pe anul 2005
73.O.U.G. nr.133/22-09-2005
Ordonant de urgent privind achizitionarea de ctre Ministerul Administratiei si
Internelor a unor nave maritime de patrulare si supraveghere de Tipul P-157 si a pieselor
de schimb aIerente de la Ministerul Federal de Interne din Republica Federal Germania,
precum si a serviciului de transport al acestora pn n Portul Constanta
74.O.U.G. nr.134/29-09-2005
Guvernului nr. 43/2002 privind Parchetul National Anticoruptie
75.O.U.G. nr.135/29-09-2005
Ordonant de urgent privind modiIicarea Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea si
sanctionarea splrii banilor, precum si pentru instituirea unor msuri de prevenire si
135
combatere a Iinantrii actelor de terorism
76.O.U.G. nr.136/29-09-2005
Ordonant de urgent pentru ratiIicarea Protocolului aditional, semnat la Bucuresti la 13
septembrie 2005, la Conventia dintre Ministerul Administratiei si Internelor din Romnia
si Ministerul AIacerilor Externe din Republica Francez Privind conditiile de Iunctionare a
cursului international al Scolii de Aplicatie pentru OIiteri "Mihai Viteazul" a Jandarmeriei
Romne, semnat la Bucuresti la 11 iulie 2003, si a Protocolului aditional, semnat la
Bucuresti la 13 septembrie 2005, la Conventia de Iinantare dintre Ministerul
Administratiei si Internelor din Romnia si Ministerul AIacerilor Externe din Republica
Francez privind participarea prtii Iranceze la Iinantarea ntretinerii stagiarilor de la
cursul international al Scolii de Aplicatie pentru OIiteri "Mihai Viteazul" a Jandarmeriei
Romne, semnat la Bucuresti la 11 iulie 2003
77.O.U.G. nr.137/29-09-2005
Ordonant de urgent pentru autorizarea Casei Nationale de Asigurri de Sntate s
garanteze deschiderea unei linii de credit
78.O.U.G. nr.138/29-09-2005
Ordonant de urgent privind exploatarea n sigurant a acumulrilor cu Iolosint
piscicol, de agrement sau local, din categoriile de important C si D
79.O.U.G. nr.139/05-10-2005
Ordonant de urgent privind administrarea pdurilor din Romnia
80.O.U.G. nr.140/10-10-2005
Ordonant de urgent privind msurile ce se aplic ca urmare a suspiciunii inIluentei
aviare
81.O.U.G. nr.141/13-10-2005
Ordonant de urgent pentru ratiIicarea Protocolului aditional la Scrisoarea de ntelegere
privind controlul drogurilor si aplicarea legii, semnat la Bucuresti la 3 iulie 2001, dintre
Guvernul Romniei si Guvernul Statelor Unite ale Americii, semnat la Bucuresti la 26
septembrie 2005
82.O.U.G. nr.142/13-10-2005
Ordonant de urgent privind modiIicarea bugetului Ministerului Agriculturii, Pdurilor si
Dezvoltrii Rurale pe anul 2005, aprobat prin Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr.
511/2004
83.O.U.G. nr.143/18-10-2005
Guvernului nr. 5/2003 privind acordarea de ajutoare pentru nclzirea locuintei, precum si
a unor Iacilitti populatiei pentru plata energiei termice
84.O.U.G. nr.144/18-10-2005
Ordonant de urgent pentru modiIicarea si completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul
asigurrilor pentru somaj si stimularea ocuprii Iortei de munc
85.O.U.G. nr.145/27-10-2005
Ordonant de urgent privind utilizarea unor sume ncasate n valut din activitatea de
privatizare
86.O.U.G. nr.146/03-11-2005
organizarea si Iunctionarea Bncii de Export-Import a Romniei EXIMBANK - S.A. si
instrumentele speciIice de sustinere a comertului exterior
87.O.U.G. nr.147/03-11-2005
Ordonant de urgent pentru modiIicarea Ordonantei Guvernului nr. 44/2005 privind unele
msuri pentru construirea si/sau reabilitarea caselor de locuit din zonele aIectate de
inundatiile produse n anul 2005
88.O.U.G. nr.148/03-11-2005
Ordonant de urgent privind sustinerea Iamiliei n vederea cresterii copilului
89.O.U.G. nr.149/10-11-2005
136
Ordonant de urgent privind unele msuri pentru asigurarea continurii activittii
Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securittii
90.O.U.G. nr.150/10-11-2005
Ordonant de urgent pentru aderarea Romniei la Conventia privind regimul de tranzit
comun, adoptat la Interlaken la 20 mai 1987
91.O.U.G. nr.151/10-11-2005
Ordonant de urgent pentru aderarea Romniei la Conventia privind simpliIicarea
Iormalittilor n comertul cu mrIuri, adoptat la Interlaken la 20 mai 1987
92.O.U.G. nr.152/10-11-2005
Ordonant de urgent privind prevenirea si controlul integrat al polurii
93.O.U.G. nr.154/11-11-2005
Ordonant de urgent cu privire la rectiIicarea bugetului de stat pe anul 2005
94.O.U.G. nr.155/11-11-2005
Ordonant de urgent cu privire la rectiIicarea bugetului asigurrilor sociale de stat pe anul
2005
95.O.U.G. nr.156/17-11-2005
Ordonant de urgent privind suplimentarea numrului maxim de posturi Iinantat pentru
Cancelaria Primului-Ministru
96.O.U.G. nr.157/17-11-2005
Ordonant de urgent pentru modiIicarea alin. (3) al art. 3 din Legea nr. 682/2002 privind
protectia martorilor
97.O.U.G. nr.158/17-11-2005
Ordonant de urgent privind concediile si indemnizatiile de asigurri sociale de sntate
98.O.U.G. nr.159/17-11-2005
Ordonant de urgent pentru completarea Ordonantei Guvernului nr. 41/1994 privind
autorizarea pltii cotizatiilor la organizatiile internationale interguvernamentale la care
Romnia este parte si pentru aprobarea cotizatiei anuale ce decurge din calitatea Romniei
de observator la Comitetul Transporturilor Maritime al Organizatiei pentru Cooperare si
Dezvoltare Economic (OCDE) pentru perioada ianuarie - decembrie 2005, precum si
pentru anii urmtori n care Romnia va mai primi statutul de observator n cadrul
Comitetului Transporturilor Maritime al OCDE
99.O.U.G. nr.160/24-11-2005
Ordonant de urgent pentru prorogarea termenului de intrare n vigoare a Legii nr.
327/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 38/2005 pentru
modiIicarea si completarea Ordonantei de urgent a Guvernului nr. 150/2002 privind
organizarea si Iunctionarea sistemului de asigurri sociale de sntate
100.O.U.G. nr.161/24-11-2005
Ordonant de urgent pentru modiIicarea art. 22 din Legea nr. 299/2005 privind instituirea
sistemului de garantii pentru importul si exportul produselor agricole si a art. 33 din Legea
nr. 300/2005 privind instituirea sistemului de certiIicate de import si de export pentru
produse agricole
101.O.U.G. nr.162/24-11-2005
Ordonant de urgent pentru modiIicarea art. 7 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr.
59/2004 privind msuri de ntrire a disciplinei Iinanciareconomice n sistemul sanitar
102.O.U.G. nr.163/24-11-2005
Ordonant de urgent pentru modiIicarea Legii nr. 102/2005 privind nIiintarea,
organizarea si Iunctionarea Autorittii Nationale de Supraveghere a Prelucrrii Datelor cu
Caracter Personal
103.O.U.G. nr.164/24-11-2005
Ordonant de urgent privind diminuarea valorii bunurilor care alctuiesc domeniul public
al statului n vederea recuperrii valorii rmase neamortizate de ctre Compania National
de Transport al Energiei Electrice "Transelectrica" S.A
104.O.U.G. nr.165/24-11-2005
137
Ordonant de urgent pentru modiIicarea Ordonantei Guvernului nr. 92/2003 privind
Codul de procedur Iiscal
105.O.U.G. nr.166/24-11-2005
Ordonant de urgent privind aprobarea scoaterii din rezervele de stat a unor cantitti de
carburanti si lubriIianti, care vor Ii acordate, n mod gratuit, Ministerului Aprrii
Nationale, Ministerului Administratiei si Internelor si Serviciului Romn de InIormatii
106.O.U.G. nr.167/24-11-2005
Ordonant de urgent pentru suspendarea aplicrii Ordonantei de urgent a Guvernului nr.
110/2005 privind vnzarea spatiilor proprietate privat a statului sau a unittilor
administrativteritoriale, cu destinatia de cabinete medicale, precum si a spatiilor n care se
desIsoar activitti conexe actului medical
107.O.U.G. nr.168/24-11-2005
Ordonant de urgent privind aprobarea scoaterii din rezerva de stat, sub Iorm de
mprumut, a unor cantitti de combustibil pentru Societatea Comercial de Producere a
Energiei Electrice si Termice "Termoelectrica" - S.A., Iilialele sale, complexurile
energetice Craiova, Rovinari si Turceni, Regia Autonom pentru Activitti Nucleare -
Sucursala "ROMAG-TERMO" si centralele termice si electrice de termoIicare aIlate n
administrarea consiliilor judetene si locale

Despre Principiul Nediscriminarii

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Despre Principiul Nediscriminarii

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

THEMIS Revist a Institutului National al Magistraturii

S-ar putea să vă placă și