Moduri de dobandire si incetare a dreptului de proprietate publica

- potrivit Noului Cod civil

Domeniul public cuprinde ansamblul de bunuri mobile si imobile, publice sau private,
care prin natura lor sau vointa legiuitorului sunt supuse unor reguli juridice speciale de
protectie, deduse din faptul ca au o utilitate publica, satisfacand in mod direct sau indirect un
interes public, si supuse unui regim juridic de putere, asupra lor exercitandu-se de catre o
persoana juridica de drept public un drept de proprietate sau un drept de paza si protectie
(art.858 NCC).
Apartenenta la domeniul public este data fie de natura bunului, fie de vointa legiuitorului.
Indiferent de modalitate, bunurile domeniului public au o afectatiune care vizeaza satisfacerea
unei nevoi publice. Potrivit legii 213/1998 modificata ultima data prin legea nr. 145/2013,
domeniul public este alcatuit din bunurile prevzute la art.135alin. (4) din Constituie, din cele
stabilite n anexa care face parte integranta din prezenta lege i din orice alte bunuri care,
potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public i sunt dobandite de stat sau
de unitaile administrativ-teritoriale prin modurile prevazute de lege (exemplu: bogiile de
orice natur ale subsolului, n stare de zcmnt;spaiul aerian,apele de suprafa, cu albiile
lor minore, malurile i cuvetele lacurilor, apele subterane, apele maritime interioare, faleza i
plaja mrii, cu bogiile lor naturale i cu potenialul energetic valorificabil, marea teritorial
i fundul apelor maritime, cile navigabile interioare; pdurile i terenurile destinate
mpduririi, cele care servesc nevoilor de cultur, de producie ori de administraie silvic,
iazurile, albiile praielor, precum i terenurile neproductive incluse n amenajamentele silvice,
care fac parte din fondul forestier naional i nu sunt proprietate privat; terenurile care au
aparinut domeniului public al statului nainte de 6 martie 1945; terenurile obinute prin
lucrri de ndiguiri, de desecri i de combatere a eroziunii solului etc.).
Relatia domeniul public-proprietate publica este o relatie de la genul proxim la diferenta
specifica. La nivel constitutional s-a stabilit, prin art.136 alin.(2) care sunt titularii dreptului
de proprietate publica, si anume statul sau unitatea administrativ-teritoriala.
Potrivit Noului Cod Civil, art.863, cazurile de dobandire a dreptului de proprietate publica
sunt:
- prin achizitie publica, in conditiie legii;
- prin expropriere pentru cauza de utilitate publica;
- prin donatie sau legat, acceptat in conditiile legii, daca bunul, prin natura lui sau prin
vointa dispunatorului, devine de uz ori de inters public;
- prin conventie cu titlu oneros, daca bunul, prin natura lui sau prin vointa
dobanditorului, devine de uz ori de inters public;
- prin trasferul unui bun in domeniul privat al statului in domeniul public al acestuia sau
din domeniul privat al unitatii administrativ-teritoriale in domeniul public al acesteia,
in conditiile legii;
- prin alte moduri stabilite de lege.
In ceea ce priveste achizitia publica, ea poate constitui un mod de dobndire a proprietii
publice numai dac bunurile astfel achiziionate ar urma sa fie de uz sau interes public i,
astfel, sa intre n domeniul public naional, judeean sau local, pentru ca achiziia public
poate sa duca i la dobandirea unor bunuri care nu au aceasta natura, respectiv aceasta
destinaie. Din acest punct de vedere, textul art. 863 lit. a) NCC este deficitar, dar
interpretarea extensiva propusa nu face nici o ndoiala, deoarece alte texte din acelai articol
[lit. c) i d)] conin aceasta precizare eseniala, care lipsete de la lit. a) numai ca urmare a
unei omisiuni a legiuitorului.
Exproprierea duce ntotdeauna la dobndirea proprietaii publice de ctre expropriator,
care poate fi statul sau o unitate administrativ-teritorial, fiind exclus ca, prin expropriere, un
bun s intre n domeniul privat al statului sau al unitilor administrativ-teritoriale.
Exproprierea are loc n condiiile art. 44 alin. (3) din Constituie, adic numai cu o justa i
prealabila despgubire, care poate fi stabilita de comun acord intre expropriat i expropriator
sau, n caz de divergena, prin hotararea judecatoreasca, procedura exproprierii fiind
reglementata de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publica.
In privinta donatiei sau a legatului, ca moduri de dobandire a dreptului de proprietate
publica, trebuie avute in vedere urmatoarele conditii:
acceptarea donaiei sau legatului trebuie facuta de titularul dreptului de proprietate
publica, respectiv de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale; n privina unitatilor
administrativ-teritoriale, soluia trebuie s fie diferita dupa cum donatia sau legatul
sunt cu sarcini sau fr: (i) n prima ipotez, exist dispoziie expres n Legea nr.
215/2001, i anume art. 121 alin. (3), care prevede: Donaiile i legatele cu sarcini pot
fi acceptate numai cu aprobarea consiliului local sau, dup caz, a consiliului judeean,
cu votul majoritii consilierilor locali sau judeeni, dup caz, n funcie; (ii) n cea de
a doua, dac dispuntorul nu impune nici o sarcin, liberalitatea poate fi acceptat de
primar, potrivit art. 62 din Legea nr. 215/2001, care dispune c primarul reprezint
unitatea administrativ-teritorial n relaiile cu alte autoriti publice, cu persoanele
fizice sau juridice romne ori strine (...).
pentru ca bunul sa intre n domeniul public, este necesar sa fie, prin natura lui ori prin
voina dispunatorului, de uz sau interes public.
In ceea ce priveste transferul unui bun in domeniul privat al statului in domeniul public
al acestuia, sau din domeniul privat al unei unitati administrativ-teritoriale in domeniul public
al acesteia, se face, dup caz, prin hotrre a guvernului (pentru domeniul public de interes
naional), hotrre a consiliului judeean (pentru domeniul public de interes judeean) sau
hotrre a consiliului local (pentru domeniul public de interes local).
privete ns numai trecerea bunurilor din domeniul privat n domeniul public pe orizontal,
adic atunci cnd dreptul de proprietate rmne n patrimoniul aceluiai titular (statul sau o
unitate administrativ-teritorial), schimbndu-i doar natura, transformndu-se din drept de
proprietate privat n drept de proprietate public. Dac exist interesul dobndirii unui bun
din domeniul privat i al trecerii su n domeniul public pe vertical, adic de ctre stat a
unui bun din domeniul public judeean sau local sau de jude a unui bun din domeniul public
local, soluia este exproprierea, fie prin acordul prilor (potrivit art. 4 din Legea nr. 33/1994),
fie prin hotrre judectoreasc (art. 21-29 din Legea nr. 33/1994), cu respectarea tuturor
celorlalte prevederi din Legea exproprierii. O alt soluie ar fi contrar art. 120 alin. (1) din
Constituie, care reglementeaz autonomia local, ca principiu fundamental pe baza cruia
funcioneaz comunitile locale i care este menit s apere i patrimoniul acestora.
Retinand ca regimul juridic consacrat domeniului public este fie un regim de putere
publica, fie un regim mixt, de drept comn si drept administrativ, ne vom opri asupra
caracterelor bunurilor proprietate publica. Acestea, conform NCCiv art.861, sunt inalienabile,
insesizabile si imprescriptibile. Inalienabilitatea trebuie neleas n sensul c dreptul de
proprietate public nu poate fi nstrinat prin mijloace de drept privat, bunurile din domeniul
public fiind scoase din circuitul civil general. Pe de o parte, aceasta nseamn c bunurile
respective nu pot fi vndute, schimbate, donate; pe de alt parte, inalienabilitatea nu mpiedic
trecerea bunului din domeniul public n cel privat, ceea ce duce la stingerea dreptului de
proprietate public (art. 864 NCC), i nici darea bunului n administrare, concesiune sau
folosin ori nchirierea sa. proprietatea public nu se stinge prin neuz i nu poate fi dobndit
de teri prin uzucapiune sau, dup caz, prin posesia de bun-credin asupra bunurilor mobile.
Din prima parte a textului rezult c dreptul de proprietate public este imprescriptibil sub
aspect extinctiv, ca dreptul de proprietate n general, aciunea n revendicare care l apr fiind
imprescriptibila.
Ajungand la stingerea dreptului de proprietate publica, art. 864 din Noul Cod Civil
prevede ca moduri de stingere pieirea bunului, trecerea in domeniul privat sau in cazul in care
inceteaza uzul sau interesul public. Intalnim, asadar, trei moduri de incetare a dreptului de
proprietate publica asupra bunurilor proprietate publica:
1. Pieirea bunului. Daca un bun aflat in domeniul public( deci asupra caruia se exercita
un drept de proprietate publica) piere in materialitatea lui, indiferent de cauza(naturala
sau voluntara, licita sau ilcita), dreptul de proprietate s-ar stinge exact cum s-ar stinge
si dreptul de proprietate privata. Astfel, pieirea bunul reprezinta un mod de incetare a
dreptului de proprietate publica, fara a fi specific acesteia.
2. Trecerea bunului in domeniul privat. Legea nr. 213/1998 reglementeaz trecerea
bunului n domeniul privat n art. 10 alin. (2) i (3). Acest transfer se face, potrivit alin.
(2), dac prin lege sau Constituie nu se prevede altfel, prin hotrre a guvernului, dac
bunul n cauz a fcut parte din domeniul public naional, sau prin hotrre a
consiliului judeean sau local, dac bunul a fost pendinte de domeniul public judeean
ori local.
3. Incetarea uzului sau a interesului public. Aceast modalitate de stingere a dreptului
de proprietate public poate ridica cele mai mari probleme n practic, deoarece art.
864 (i nici Legea nr. 213/1998) nu prevede nimic n legtur cu modalitatea n care
poate avea loc. Incetarea uzului sau a serviciului public nu poate exista fara interventia
unui act administrativ individual, avand in vedere principilul legalitatii si al statului de
drept, consacrate in Constitutia Romaniei. Prin acele acte administrative individuale
s-ar dispune incetarea sau constatarea incetarii uzului sau a interesului public, si
totodata, trecerea bunului din domeniul public in cel privat.
In litera articolului 861 alin.(2) NCC (Proprietatea asupra acestor bunuri un se stinge prin
neuz si un poate fi dobandita de terti prin uzucapiune sau, dupa caz, prin posesia de buna-
credinta asupra bunurilor mobile) si coroborat cu art. 554 (2) NCC, dreptului de proprietate
publica i se aplica prevederie dreptului de proprietate privata, in masura in care sunt
compatibile si daca prin lege un se prevede altfel. Asadar, dreptul de proprietate publica are
caracterele generale ale dreptului de proprietate: este absolut, exclusiv si perpetuu, cu unele
specificatii, date de natura sa de publica.
Prin caracterul absolut se ofera titularului/titularilor dreptului de proprietate publica
plenitudinea prerogativelor sale: posesia, folosinta si dispozitia, exercitate, evident, in mod
specific.
In privinta caracterului exclusiv, in doctrina s-a spus ca titularii dreptului de proprietate
publica detin un adevarat monopol asupra bunurilor din domeniul public si il pot exercita
singuri, cu excluderea tertilor. Trasaturile specifice acestui carcter sunt acelea ca in principiu,
dr de proprietate publica nu este dezmembrabil, iar pe de alta parte, sunt bunuri din domeniul
public care prin natura lor, sunt destinate utilizarii de catre terti(ex:drumurile publice).
Referitor la caracterul perpetuu, dreptul de proprietate publica exista ca atare, un se stinge
prin neuz. In realitate, perpetuitatea caracterizeaza dreptul de proprietate in general, care
subzista atat timp cat exista bunul asupra caruia se exercita, in materialitatea sa.








Bordei Ioana-Madalina
Grupa 207
Bibliografie:
Verginia Vedinas, Drept administrativ, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2011
Baias Flavius Antoniu, Chelaru Eugen, Macovei Ioan, Rodica Constantinovici Noul Cod
Civil. Comentariu pe articole, Ed. Ch. Beck, 2012
Valeriu Stoica , Drepturi reale, Ed. Ch. Beck, 2013