CURS II 22.02.

2016

Proprietatea publica
Domeniul public

Raportul dintre proprietatea publica si domeniul public e subiect de controversa in

doctrina dr civil si al celui administrativ. Unii autori, sustin ideea echivalentei dintre cele doua
notiuni, in timp ce altii, argumenteaza un raport de la intreg la parte. Acest raport a fost inteles
atat in sensul ca notiunea de domeniu public este mai larga decat cea a proprietatii publice
deoarece include toate bunurile proprietate publica si o parte din bunuri proprietate privata, cat si
in sens invers, in sensul ca notiunea de proprietate publica este mai larga decat cea a domeniului
public, ea incluzand si domeniul privat.

Domeniul public este format din totalitatea bunurilor mobile si imobile care sunt
destinate sa foloseasca membrilor unei colectivitati umane, fie in mod direct, fie prin intermediul
unor organe special create spre a le administra.

Bunurile din domeniul public au un regim juridic derogatoriu de la dreptul comun, in

baza interesului general, pe care administratia are misiunea de a-l infaptui.

In sens restrans, domeniul public se identifica cu sfera bunurilor proprietate publica. In

sens larg, sfera domeniului public cuprinde toate bunurile proprietate publica precum si unele
bunuri apartinand proprietatii private, care se afla sub paza si protectia statului sau a unitatilor
administrativ-teritoriale, fiind supuse pe langa regulilor dreptului privat si unui regim de drept
public.

Trasaturile bunurilor care fac parte din domeniul public:

- Bunurile care compun domeniul public sunt destinate sa satisfaca anumite cerinte ale
colectivitatii la nivel individual sau colectiv;
- Bunuri care satisfac nevoi sociale prin natural or ca urmare a unor lucrari speciale sau
datorita valorii stiintifice, istorice sau culturale;
- Bunurile sunt in proprietatea publica sau in paza unei persoane de drept public.

Clasificarea bunurilor domeniului public se face dupa urmatoarele criterii:

1. Dupa criteriul interesului pe care il prezinta: dom. public de interes national, judetean,
local
2. Dupa criteriul modului de determinare: bunuri ale domeniului public prevazute de
Constitutie, stabilite de legi, identificate de autoritati ale administratiei publice in
baza criteriilor generale prevazute de Constitutie sau legi
3. Dupa criteriul modului de incorporare: domeniul public natural si artificial

1
CURS II 22.02.2016

4. Dupa criteriul naturii: domeniul public terestru, maritim, fluvial, aerian, cultural,
militar
5. Dupa modul de utilizare de catre public: bunuri ale domeniului public utilizate direct,
bunuri utilizate indirect prin intermediul unui serviciu public.

Conform legii 213/1998 evidenta financiar-contabila a bunurilor care alcatuiesc domeniul

public al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale se tine distinct in contabilitate potrivit
normelor metodologice elaborate de Ministerul finantelor si aprobate prin hotarare de Guvern.

Inventarul bunurilor din domeniul public al statului se intocmeste dupa caz, de ministere,
de celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale precum si de autoritatile
publice centrale care au in administrare asemenea bunuri.

Centralizarea inventarului se realizeaza de catre Ministerul finantelor si se supune spre

aprobare Guvernului. Inventarul bunurilor care alcatuiesc domeniul public al unitatilor
administrativ-teritoriale se realizeaza dupa caz, de comisii special constituite conduse de
presedintii CJ, de primarul general al munc. Bucuresti sau de primari. Inventarul intocmit se
insuseste prin hotarare de catre consilii. Ulterior insusirii, toate inventarele se centralizeaza de CJ
sau de Cons.gen.al munc. Bucuresti si se trimit Guvernului in scopul atribuirii prin hotarare a
statutului de bun apartinand domeniului public judetean sau local.

Domeniul privat al statului si al unitatilor administrativ-teritoriale este compus din

bunurile mobile si immobile aflate in proprietatea acestora, altele decat cele care fac parte din
domeniul public. Dr. de propr. privata e regula. Este trecut in Constitutie la drepturile
fundamentale, fara distinctie intre pers.fizica sau juridica.

In mod traditional, in cadrul domeniului privat, intra bunurile asemanatoare celor

posedate de indivizi, asupra carora, autoritatea publica exercita aceleasi prerogative. Din
perspectiva dreptului public, domeniul privat al statului si unit. administrativ-teritoriale si
domeniul public al acestora formeaza domeniul administrativ. Spre deosebire de acesta,
domeniul civil e constituit din totalitatea bunurilor apartinand particularilor ce fac obiectul unei
proprietati civile.

Drepturile care pot fi exercitate asupra bunurilor din domeniul public sau privat se
numesc drepturi domeniale. In cadrul acestora distingem urmatoarele categorii:

1. drepturi reale principale ( dreptul de proprietate publica asupra bunurilor din domeniul
public si dreptul de proprietate privata asupra bunurilor din domeniul privat);

2. drepturi reale constituite pe baza drepturilor proprietate publica ( dreptul de

administrare al institutiilor publice si al regiilor autonome, dreptul de concesiune asupra
bunurilor domeniului public, dreptul de folosinta gratuita al institutiilor de utilitate publica);

2
CURS II 22.02.2016

3. drepturi reale constituite pe baza drepturilor de proprietate privata ( dreptul de

administrare al institutiilor publice si regiilor autonome, dreptul de folosinta si dreptul de
concesiune, locatiunile domeniale s.a.)

Modalitati de punere in valoare a domeniului public

Constitutia prevede in art 136, al.4 ca in conditiile legii organice, bunurile proprietate
publica pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi
concesionate ori inchiriate. Ele pot fi date in folosinta gratuita unor institutii de utilitate publica.

Legea 215/2001 prevede in mod corespunzator atributia CL si a CJ de a hotari ca

bunurile ce apartin domeniului public sau privat sa fie date in administrarea regiilor autonome si
institutiilor publice,sa fie concesionate, ori sa fie inchiriate. Consiliile locale sau judetene
hotarasc si cu privire la cumpararea ori vanzarea bunurilor din domeniul privat. Vanzarea,
concesionarea si inchirierea se fac prin licitatie publica. Legea 215/2001 prevede ca modalitate
de punere in valoare a domeniului public si darea in folosinta gratuita pe termen limitat a unor
bunuri mobile si imobile persoanelor juridice fara scop lucrativ care desfasoara activitate de
binefacere sau de utilitate publica ori serviciilor publice.

Administrarea bunurilor din domeniul public

Bunurile din domeniul public pot fi date in administrarea regiilor autonome, a

autoritatilor administratiei publice locale ori centrale sau a altor institutii publice de interes
national, judetean sau local.

In situatia in care bunul apartine domeniului public de interes national, Guvernul

hotaraste darea in administrare prin HG. Conform legii 90/2001 una din functiile indeplinite de
Guvern este si aceea de administrare a proprietatii statului. In cazul bunurilor care apartin
domeniului public sau privat de interes local ori judetean, darea in administrare se face prin
hotarare a consiliului local sau judetean, dupa caz.

Drepturile pe care le are titularul dreptului de administrare sunt urmatoarele:

1. Dreptul de a poseda
2. Dreptul de a folosi bunul
3. Dreptul de a dispune de acel bun

Guvernul, Consiliul local ori judetean controleaza modul de exercitare a dreptului de

administrare. In litigiile privitoare la dreptul de administrare, statul e reprezentat de Ministerul
finantelor, iar unitatile a-t, de consilii care dau mandat scris presedintelui CJ sau primarului.

3
CURS II 22.02.2016

Apararea in justitie a dreptului de administrare apartine titularului acestui drept. Titularul

raspunde pentru toate prejudiciile cauzate prin indeplinirea necorespunzatoare a obligatiilor care-
i revin, in baza actului de administrare.

Dreptul de administrare inceteaza odata cu incetarea dreptului de proprietate publica sau

prin actul de revocare adoptat de autoritatea care l-a constituit. Revocarea se face in cazul in care
titularul nu isi executa drepturile si obligatiile nascute din actul de transmitere a dreptului de
administrare.

Darea in folosinta cu titlu gratuit a bunurilor proprietate publica

Legea 213/1998 recunoaste posibilitatea pentru stat si unitatile a-t de a da imobile din
patrimoniul lor in folosinta gratuita pe termen limitat persoanelor juridice fara scop lucrative,
care desfasoara activitatea de binefacere sau de utilitate publica ori serviciilor publice.

Dispozitiile legale privind constituirea si incetarea dreptului de administrare se aplica in

mod corespunzator si darii in folosinta cu titlu gratuit.

Inchirierea bunurilor proprietate publica

Se aproba, dupa caz, prin HG, hotararea Cons. Judetean, Local, sau a Cons.gen. al munc.
Bucuresti. Contractul de inchiriere va cuprinde clauze de natura sa asigure exploatarea bunului
inchiriat potrivit specificului acestuia.

Natura juridica a contractului de inchiriere este complexa imbinand caracterele dreptului

comun cu elemente de drept public ( ex. Obligativitatea licitatiei, posibilitatea recunoscuta
administratiei de revocare a contractului incheiat atunci cand un interes general o solicita).

Titularul contractului de inchiriere poate fi orice persoana fizica sau juridica, romana sau
straina. Au posibilitatea de a transmite prin inchiriere un bun proprietate publica atat titularul
dreptului de proprietate publica cat si titularul dreptului de administrare. Sumele incasate ca
urmare a inchirierii bunurilor proprietate publica se fac venituri la bugetul de stat sau la bugetele
locale.

Concesiunea bunurilor proprietate publica

Definitie: Dreptul de concesiune asupra bunurilor proprietate publica, este un drept real,
principal, inalienabil, imprescriptibil, insesizabil, constituit cu titlu oneros, pe baza contractului
de concesiune incheiat intre autoritatea concedenta si o persoana fizica sau juridica cu privire la
un bun din domeniul public si care confera titularului sau in mod temporar atributele posesiei,
folosintei si dispozitiei cu respectarea obligatiilor prevazute in actul de constituire precum si a
limitelor materiale si juridice.

4
CURS II 22.02.2016

Continutul dreptului de concesiune este prevazut in art. 871 C.Civil cf. caruia
concesionarul are dreptul si obligatia de a exploata bunul in schimbul unei redevente si pentru o
durata determinata in conditiile stabilite de lege si de contractul de concesiune.

Cadrul general de reglementare a concesiunii bunurilor proprietate publica este OUG nr.
54/2006 ( + OUG nr. 34/2006 privind achizitiile publice) privind regimul contractelor de
concesiune de bunuri proprietate publica.

Contractul de concesiune de bunuri proprietate publica este acel contract incheiat in

forma scrisa, prin care o autoritate publica denumita concedent, transmite pe o perioada
determinate unei personae numita concesionar, care actioneaza pe riscul sip e raspunderea sa
dreptul si obligatia de exploatare a unui bun proprietate publica in schimbul unei redevente.

Din punctual de vedere al naturii juridice, contractul de concesiune este un contract

sinalagmatic, oneros, comutativ, cu executare succesiva, solemn si intuit personae.