Managementul Sectorului Public

Dreptul administrativ al
bunurilor

Prof. univ. dr. Emil Bălan

 PRECIZĂRI

• Pentru pregătirea la această disciplină, studenţii vor avea în vedere:

• Temele şi subtemele înscrise în prezentul document
• Sursele bibliografice indicate
• Prelegerile/ consultaţiile/ îndrumările de la întâlnirile face to face

• Prezentul document constituie un îndrumar şi nu se substituie

studierii surselor bibliografice indicate .
 Obiectivele cursului

• Explicarea noțiunilor fundamentale ale dreptului

administrativ al bunurilor, interpretarea corectă a rolului
și funcționării acestuia în cadrul sistemului juridic și
politic;
• Însușirea cunoștințelor în domeniul dreptului
administrativ al bunurilor, în strânsă conexiune cu cele
din domeniul celorlalte ramuri ale dreptului public;
• Aplicarea cunoștințelor la comentarea dispozițiilor unor
legi, rezolvarea unor cazuri practice, analizarea
consecințelor unei schimbări a cadrului normativ
existent.
 Programa analitică

• MODULUL I – CONCEPTUL DE
DOMENIU
MODULUL II – DOMENIUL PUBLIC
• MODULUL III – DOMENIUL PRIVAT
 Referințe bibliografice
• Emil BĂLAN – Dreptul administrativ al bunurilor,
Ed. C.H. Beck, București, 2007. (Integral)
• L.POP, M.HAROSA – Drept civil. Drepturile
reale, Ed. Universul Juridic, București, 2006.
(pp.90-150)
• E. CHELARU – Administrarea domeniului public,
Ed. Lumina Lex, București, 2005.(pp.5-72)
• Înalta Curte de Casație și Justiție – Buletinul
Jurisprudenței. Culegere de decizii pe anul
2009.
Modalitatea de evaluare
• Răspunsurile la examen (75%)
• Testarea continuă pe parcursul
semestrului (15%)
• Prezența (10%)
 Reguli
• Prezența
• Disciplina
 MODULUL I – CONCEPTUL DE
DOMENIU
• TEMA 1: Obiectul și metoda Dreptului
administrativ al bunurilor
A. Categoriile de interes public, interes
privat
B. Subiecte abilitate să asigure interesele
publice
C. Instrumente de realizare
 A. Categoriile de interes public,
interes privat

• Nevoi publice - concept

• Definiție interes public
• Servicii publice - concept
B. Subiecte abilitate să asigure
interesele publice
– Stat – interesele colectivității naționale
– Colectivități locale – interesele locale
 C. Instrumente de realizare a
intereselor generale
• Utilizarea de resurse, informații, cunoștințe
• Beneficiul unui statut/regim juridic special
• Regimul de putere publică. Manifestări în raport cu resursele, personalul,
bunurile, actele juridice:
- Regimul de drept public: caracteristici, exemple
- Regimul funcției și funcționarului public
- Regimul resurselor bugetare, fiscale sau
nefiscale
- Regimul aplicabil bunurilor titularilor de putere
- Dreptul titularilor de a face acte de autoritate
/putere publică/ unilaterale
• Izvoare formale de drept: Constituția României
Codul Civil – Legea 287/2009
Legea privind bunurile proprietate publică nr.
213/1998 cu modificările și completările ulterioare
 CONCLUZII TEMA 1
Obiectul cursului:
- normele și principiile privind regimul aplicabil
bunurilor utilizate de titularii misiunii de
îndeplinire a interesului general și deținători ai
puterii publice (administrative) – stat, colectivitate
locală - ca regim de drept public
- Studiul științific asupra normelor și raporturilor de
drept administrativ privind bunurile administrației.
Metoda cursului:
- analiză/cercetare juridică șiadministrativă/analiză
interdisciplinară (științe administrative)
 TEMA 2: PATRIMONIU; DOMENIU;
TITULARI DOMENIALI; DOMENIALITATE –
abordare juridico-administrativă privind
bunurile administrației publice
1. Patrimoniu
2. Drepturi patrimoniale
3. Domeniu
4. Titulari domeniali
5. Domenialitate
 TEMA 2: PATRIMONIU; DOMENIU;
TITULARI DOMENIALI; DOMENIALITATE
1. Patrimoniu
- Definiție: toate drepturile și datoriile ce pot fi
evaluate în bani aparținând unei persoane
fizice sau juridice (art. 31 din Legea 287/2009
C.Civ.)
2. Drepturi patrimoniale: drepturi asupra
lucrurilor/bunurilor unei persoane
Bunuri = lucrurile corporale sau necorporale
care constituie obiectul unui drept patrimonial
(art. 535 C.Civ.)
a. Drepturi reale
b. Drepturi de creanță
 Drepturile reale
- Dreptul de proprietate (art. 136 alin.1
Constituție; art. 552 Cod Civil):
- Dreptul de proprietate publică
- Dreptul de proprietate privată
- Dezmembrăminte ale dreptului de proprietate
privată
- Drepturi reale corespunzătoare proprietății publice
 TEMA 2: PATRIMONIU; DOMENIU; TITULARI DOMENIALI;
DOMENIALITATE

3. Domeniu
- Definiție: ansamblul bunurilor aparținând unui
titular de putere publică, bunuri
afectate și utilizate pentru realizarea intereselor
generale ale unei colectivități
- Convenții, delimitări: noțiunea de domeniu este
utilizată numai în legătură cu bunurile titularilor
de putere și nu ale oricărui proprietar/deținător
- Corelația domeniu – drept de proprietate,
patrimoniu. Forme ale dreptului de proprietate.
 TEMA 2: PATRIMONIU; DOMENIU; TITULARI DOMENIALI;
DOMENIALITATE

4. Titularii domeniali: deținători ai puterii

publice abilitați să administreze interese
generale ale colectivităților umane
recunoscute juridic, direct sau prin
reprezentanți:
A. Statul
B. Colectivitățile locale: județ, oraș,
comună
Forme ale domeniului public pe titulari
 TEMA 2: PATRIMONIU; DOMENIU; TITULARI DOMENIALI;
DOMENIALITATE

5. Domenialitate - concept
- Definiție: Particularități ale exercitării
dreptului de proprietate asupra bunurilor
domeniale
- Concepte derivate
- Regim domenial
- Drepturi domeniale
- Criteriul necesar/fundamental al domenialității:
Pentru a aparține domeniului, bunul trebuie să fie
dobândit în proprietate de către un titular domenial
prin unul dintre modurile prevăzute de lege (art.
859 alin. 2 C.Civ)
 Modulul II - Domeniul public
Tema 1 – Conţinutul domeniului public

1.1. Definiţia dreptului de proprietate publică

- art. 858 C.civ.: Proprietatea publică este dreptul de
proprietate ce aparţine statului sau unei unităţi
administrativ-teritoriale asupra bunurilor care, prin natura
lor sau prin declaraţia legii, sunt de uz ori de interes
public, cu condiţia să fie dobândite prin unul dintre
modurile prevăzute de lege.
- art. 554 alin. 1 C.civ.: Bunurile statului şi ale unităţilor
administrativ-teritoriale care prin natura lor sau prin
declaraţia legii, sunt de uz sau de interes public
formează obiectul proprietăţii publice, însă numai dacă
au fost legal dobândite de către acestea.
 Modul II, Tema 1 – Conţinutul domeniului public

1.2. Sfera bunurilor domeniului public (bunuri care, prin

natura lor, pot aparține proprietății publice:
A. Bunuri identificate prin norme de drept:
a) Bunuri exclusiv proprietate publică (bunuri care atât
prin natura lor, cât și prin dispoziția legii sunt numai
proprietate publică): art. 136 alin. 3 din Constituţie; art
859 alin. 1 C.civ.; art. 3 alin. 1 Legea 213/1998.
b) Bunuri stabilite în anexa la Legea nr. 213/1998 (bunuri
de natura proprietății publice în măsura în care au fost
dobândite printr-o modalitate prevazută de lege).
B. Bunuri identificabile pe bază de criterii:
Criteriul general ale domenialităţii publice: bunul să fie de
uz sau de interes general, prin natura sa ori prin
declaraţia legii (art. 554 C.civ., art. 858 C. civ., art. 3
alin.1 Legea nr. 213/1998)
 Modul II, Tema 1 – Conţinutul domeniului public

1.3. Titularii domeniului public (art. 136 alin.2 din Constituţie)

- Statul
- Colectivităţile locale/unităţile administrativ-teritoriale
1.4. Componenţa domeniilor pe titulari:
a) Domeniul public al statului (art. 3 alin. 2 din Legea nr. 213/1998)
- Bunuri prevăzute la art. 136 alin. 3 din Constituţie;
- Bunuri prevăzute la pct. I din Anexa la Legea nr. 213/1998.
- Alte bunuri care corespund criteriului general
b) Domeniul public judeţean (art. 3 alin. 3 din Legea nr. 213/1998):
- Bunuri prevăzute la pct. II din Anexa la Legea nr. 213/1998;
- Alte bunuri de uz sau de interes judeţean.
c) Domeniul public al comunelor/oraşelor (art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998):
- Bunuri prevăzute la pct. III din Anexa la Legea nr. 213/1998;
- Alte bunuri de uz sau de interes public local.
 Modulul II, Tema 2 – Modalităţi de dobândire legală a bunurilor
publice şi actele de constituire a domeniului public

2.1. Modalităţi de dobândire prevăzute de lege: art. 863 C. Civ.:

a) prin achiziţie publică, efectuată în condiţiile legii;
b) prin expropriere, pentru cauză de utilitate publică, în condiţiile legii;
c) prin donaţie sau legat, acceptat în condiţiile legii, dacă bunul, prin
natura lui sau voinţa dispunătorului devine de uz ori de interes
public;
d) prin convenţie cu tilu oneros, dacă bunul, prin natura lui sau prin
voinţa dobânditorului devine de uz ori de interes public;
e) prin transferul unui bun din domeniul privat al statului în domeniul
public al acestuia sau din domeniul privat al unei unităţi
administrativ-teritoriale în domeniul public al acesteia, în condiţiile
legii;
f) prin alte moduri stabilite de lege.
 Modulul II, Tema 2 – Modalităţi de dobândire legală a bunurilor
publice şi actele de constituire a domeniului public

2.1.b) Exproprierea pentru cauză de utilitate publică

- Temei legal: Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică
şi Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică
necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local
- Definiţie: trecerea forţată în proprietatea publică, prin hotărâre judecătorească, a
unor imobile aflate în proprietratea privată, cu o justă şi prealabilă despăgubire, în
temeiul unei cauze de utilitate publică.
- Trăsături generale:
¤ excepţie de la caracterul inviolabil al dreptului de proprietate privată prevăzut la
art. 136 alin. 5 din Constituţie întemeiată pe dispoziţiile art. 44 alin. 3 din Legea
fundamentală.
¤ intervine numai ca excepţie de la modalităţile civile de transmitere/dobândire a
dreptului de proprietate asupra unui imobil;
¤ imobilul supus exproprierii trebuie să corespundă unei cauze de utilitate publică;
¤ se desfăşoară sub control judecătoresc;
¤ presupune o fază administrativă – declararea utilităţii publice a bunului – şi o fază
judecătorească;
¤ despăgubirea trebuie să fie echivalentă/dreaptă şi prealabilă.
 Modulul II, Tema 2 – Modalităţi de dobândire legală a bunurilor
publice şi actele de constituire a domeniului public

2.1.e) Transferul unui bun din domeniul privat al statului/colectivităţii locale în

domeniul public al statului/colectivităţii locale
- Definiţie: afectarea unui bun aparţinând domeniului privat unui interes public.
- Reguli procedurale:
¤ se realizează prin următoarele instrumente juridice de afectare a bunului
unui interes public: hotărâre a Guvernului; hotărâre a Consiliului judeţean;
hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti; hotărâre a
consiliului comunal, după caz (art. 8 alin. 1 din Legea nr. 213/1998).
Suntem în fața unor acte de putere, ca expresie a domenialității, și nu a
unora de drept privat.
¤ hotărârea de trecere poate fi supusă controlului judecătoresc pe calea
contenciosului administrativ (art.8 alin. 2 din Legea nr. 213/1998);
¤ trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăţilor
comerciale la care statul sau unitatea administrativ-teritorială este acţionar
se poate face numai: cu plată şi cu acordul Adunării Generale a Acţionarilor
societăţii comerciale. În lipsa acordului – numai prin expropriere pentru
cauză de utilitate publică. (art.8 alin.3 din Legea nr. 213/1998)
 Modulul II, Acte juridice şi operaţiuni administrative privind
constituirea domeniului public

A. Clasarea domenială
- definiţie: un bun care îndeplineşte criteriul general al domenialităţii
publice este calificat ca atare, ca bun al domeniului public prin următorul
act juridic:
¤lege, pentru bunurile domeniului public al statului;
¤ hotărâre a consiliului pentru bunurile unei colectivităţi locale.
- Temei legal: art. 3 alin. 2, alin. 3 şi alin. 4 din Legea nr. 213/1998.

B. Încorporarea domenială
- definiţie: actul juridic prin care titularul domenial constată existența şi
înregistrează bunul în inventarul domeniului public:
¤ hotărâre a Guvernului pentru bunurile statului;
¤ hotărâre a Consiliului local pentru bunurile comunei, oraşului, judeţului.
 Modulul II, Tema 3 – Ieşirea bunurilor din
domeniul public

3.1. Prin stingerea dreptului de proprietate

publică
Potrivit art. 864 C.civ. Dreptul de proprietate
publică se stinge în următoarele ipoteze:
a) dacă bunul a pierit
b) dacă bunul a fost trecut/transferat din domeniul
public în domeniul privat, dacă a încetat uzul
sau interesul public.
3.2. Prin trecerea unui bun domeniul public al
unui titular în domeniul public al altui titular
 Modulul II, Tema 3 – Ieşirea bunurilor din
domeniul public
3.1.b) Trecerea din domeniul public în domeniul privat (dezafectarea
bunului)
- Reguli procedurale:
a) bunurile care formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice a
statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale potrivit unei legi
organice nu pot fi trecute din domeniul public al statului în
domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale şi invers, decât
ca urmare a modificării legii organice (art. 860 alin. 3 C.civ);
b) Instrumente juridice:
¤ hotărâre a Guvernului pentru bunurile domeniului statului;
¤hotărâre a Consiliului local pentru bunurile domeniului local
c) Hotărârea de trecere dintr-un domeniu în altul poate fi supusă
controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ (art.
10 alin. 3 din Legea nr. 213/1998).
 Modulul II, Tema 3 – Ieşirea bunurilor din
domeniul public

3.2. Trecerea unui bun din domeniul public al

unui titular în domeniul public al altui titular
- Reguli procedurale:
¤ trecerea din domeniul public al statului în
domeniul public local se face prin hotărâre a
Guvernului adoptată la cererea Consiliului local
respectiv (art. 9 alin. 1 din Legea nr. 213/1998);
¤ trecerea din domeniul public local în domeniul
public al statului se face prin hotărâre a
Consiliului local la cererea Guvernului (art. 9
alin. 2 din Legea nr. 213/1998)
 Modulul II, Tema 4 – Regimul juridic al
bunurilor domeniului public

4.1. Dreptul de proprietate publică – formă a dreptului de proprietate

- Definiţii: Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi şi dispune de
un bun în mod exclusiv, absolut şi perpetuu, în limitele stabilite de lege (art.555
alin.1 din C.civ.);
Dacă prin lege nu se prevede altfel, dispoziţiile aplicabile dreptului de proprietate
privată se aplică şi dreptului de proprietate publică, însă numai în măsura în care
sunt compatibile cu acesta din urmă (art. 554 alin. 2 din C.civ).
4.2. Caractere generale ale dreptului de proprietate:
- Absolut şi inviolabil;
- Deplin şi exclusiv;
- Perpetuu şi transmisibil.
4.3. Caractere speciale ale dreptului de proprietate publică (art. 861 C.civ.):
- Inalienabilitate;
- Imprescriptibilitate;
- Insesizabilitate.
4.4. Sarcini ale titularului:
- Evaluare;
- Inventariere periodică;
- Inregistrare în evidență.
 Modulul II, Tema 5 – Delimitarea domenială

Conţinut. Istoric
Delimitarea dintre domeniul public naţional,
judeţean şi local se face în condiţiile legii
(art. 860 alin. 2 C.civ)
Procedură
Inventariere (art. 20 şi 21 din Legea nr.
213/1998)
Modulul II, Tema 6 – Administrarea generală a
bunurilor domeniului public

¤Personalitatea juridică de drept public – conţinut

¤Exercitarea dreptului de proprietate publică (ca drept al titularului de a
poseda, a folosi şi a dispune de un bun în mod exclusiv, absolut şi
perpetuu, în limitele stabilite de lege)
¤ Administrarea generală domenială
definiţie: activitate de gospodărire, păstrare, conservare, protejare a
bunurilor domeniului public, precum şi de organizare a exercitării acestui
drept.
conţinut: gestionare a domeniului public
organizare a exercitării dreptului de proprietate
publică
¤ Administratorul general al domeniului public:
Guvernul – domeniul public al statului, prin HG
Consiliul local – domeniul public local, prin HCL
 Modulul II, Tema 7– Utilizarea bunurilor
domeniului public
Definiţie: exercitarea atributelor dreptului de proprietate publică într-o modalitate compatibilă cu natura
acestui drept.
Modalităţi de utilizare.Clasificare:
1. După rolul asumat de către titularul domenial:
¤ exercitare directă, nemijlocită, de către titular;
¤ exercitare prin altul a prerogativelor dreptului de proprietate publică.
2. După persoana utilizatorului:
¤ utilizări domeniale permise oricui (persoană fizică sau juridică): utilizările directe şi colective.
¤utilizări domeniale care presupun o anumită calificare/situaţie a utilizatorului
- subiect de drept public: darea în administrare
- entitate de utilitate publică: darea în folosinţă cu titlu gratuit
- subiect de drept privat: permisiuni, concesionare, închiriere
3. După felul actului juridic de constituire a utilizării:
¤ fără un act jr. – utilizare directă și colectivă.
¤utilizări asigurate prin act administrativ unilateral: permisiuni, dare în administrare, dare în
folosinţă cu titlu gratuit
¤ utilizări asigurate prin act bilateral: concesionare, închiriere
4. După natura dreptului constituit:
¤drept real corespunzător dreptului de proprietate publică: dreptul de administrare, dreptul de
concesiune, dreptul de folosinţă cu titlu gratuit
¤ drept de creanţă: permisiune, închiriere.
¤ simplă îngăduință a titularului, în raport de natura și afectațiunea bunului (folosință generală).
 Modulul II, Tema 8 – Utilizarea directă şi
colectivă a bunurilor domeniului public

Definiţie: utilizare comună de către public a unui bun domenial, care

prin natura sa este de uz public, în mod direct şi temporar.
Caractere generale:
¤ utilizare comună, colectivă, neindividualizată;
¤ realizată direct și temporar;
¤ îngăduință de folosinţă generală, în raport de natura bunului;
¤ lipsa unei autorizări prealabile din partea titularului domenial;
¤ părţile: este cunoscut doar titularul domenial; utilizator putând fi
oricine.
Regim juridic.Trăsături:
¤ libertate
¤ egalitate
¤ gratuitate
 Modulul II, Tema 9 – Permisiunile domeniale

Definiţie: act de folosire a unui bun domenial, pe baza îngăduinţei

proprietarului.
Caractere generale:
¤ utilizare individuală, privativă a unui bun domenial, compatibilă cu
natura şi destinaţia acestuia în scopul desfăşurării unor activităţi de
sprijinire a interesului public; folosință specială pentru un beneficiar
determinat
¤caracter pregnant temporar, întâmplător
¤ se constituie pe baza unei autorizări din partea titularului domenial
¤ conferă drept de creanță
¤ caracter oneros
¤ caracter precar şi revocabil
Forme:
¤ permisiunea (autorizaţia) de staţionare
¤ permisiunea de ocupare temporară a domeniului public
 Modulul II, Tema 9.1. – Permisiunea
(autorizatia) de staționare

Conţinut. Exemple.
Caractere generale:
¤ utilizarea a bunului în conformaţia sa iniţială
¤ caracter de permanenţă – ca stare juridică
¤ se constituie prin act unilateral
¤ caracter oneros
¤ caracter precar şi revocabil
Procedura constituirii şi încetării permisiunii
 Modulul II, Tema 9.2. Permisiunea de ocupare
temporară a domeniului public

Conţinut. Exemple.
Caractere generale:
¤ utilizarea bunului cu posibilitatea aducerii de modificări conformaţiei
iniţiale
¤ caracter de permanenţă – ca stare juridică
¤ se constituie prin act unilateral
¤ caracter oneros
¤ caracter precar şi revocabil
Procedura încetării permisiunii. Situaţii:
¤ retragere unilaterală din partea permitentului
¤ expirarea termenului
¤ renunţarea permisionarului
¤ decesul permisionarului
 Tema 10 – Închirierea bunurilor
proprietate publică
(Utilizare privativă)
A. Izvoare formale:
Temei juridic: - art. 136 alin. 4 Constituție
- art. 14 – 16 din L. nr. 213/1998.
B. Natură, rol, definiție:
- Acord de voință între o persoană de drept public, numită locator și o persoană de drept privat,
numită locatar, prin care locatorul se obligă să asigure locatarului folosința integrală sau
parțială unui bun proprietate publică, pentru o perioadă determinată de timp, în schimbul plății
unei chirii.
C. Procedură (art. 14 din L. nr. 213/1998):
- Închirierea se aprobă prin HG sau HCL, care stabilește și standardele închirierii.
- Identificarea/ recrutarea locatarului se efectuează prin licitație publică;
- Încredințarea bunului spre închiriere se efectuează prin contract.

D. Elemente generale privind contractul de închiriere

a) Natura complexă a contractului: presupune licitație; posibilitate denunțare unilaterală.
b) Părți: locator poate fi: titularul dreptului de proprietate publică
administratorul general domenial
reprezentantul acestuia
beneficiarul dreptului de administrare
locatar poate fi orice persoană fizică sau juridică, română sau străină
 c) Clauze:
- Contractul cuprinde clauze de natură să asigure folosința bunului potrivit specificului acestuia.
- Locatorul poate denunța unilateral contractul.

d) Caractere juridice ale contractului:

- consensual,
- sinalagmatic,
- comutativ
- cu executare succesivă
- oneros
- caracter vremelnic

E. Conținut raport juridic de închiriere:

a) Dreptul locatorului: drept domenial. Presupune control și posibilitate de revocare.
b) Dreptul locatarului: drept de creanță ( personal). Caractere:
- relativ (nu absolut)
- temporar (nu perpetuu, ca dreptul de proprietate publică);
- revocabil.

F. Încetare contract:
- Expirarea termenului
- Denunțarea unilaterală din partea locatorului

G. Caracterizarea modalității de utilizare:

- Rol: exercitare prin altul;
- Statut utilizator: subiect calificat – persoană juridică de drept privat
- Felul actului: contract
- Natura dreptului: drept de creanță
 Tema 11 – Darea în administrare a bunurilor
domeniului public
A. Izvoare formale:
Temei juridic: art. 136 alin. 4 din Constituție
- art. 867 – 870 Noul Cod Civil (N.C. Civ.)
B. Natură, beneficiari (art. 868 alin. 1 din N.C.Civ): utilizare prin constituirea unui drept real
corespunzător dreptului de proprietate publică
Categorii specializate de beneficiari:
- Regii autonome
- Instituții publice
C. Procedura constituirii: act administrativ unilateral (art. 867 N.C.Civ.). Actul poate conține: condiții,
limite, standarde pe care beneficiarul trebuie să le îndeplinească.
D. Conținutul și caracterele juridice ale dreptului de administrare (art. 868 alin. 2 N.C.Civ.):
- Caracter absolut – opozabil tuturor, mai puțin titularului dreptului de proprietate;
- Inalienabil, imprescriptibil, insesizabil, potrivit dreptului de proprietate publică la care
corespunde;
- Drept real întemeiat pe dreptul de proprietate publică – nu dezmembrează dreptul;
- Titularul dreptului de administrare poate utiliza bunul în realizarea interesului general, astfel:
- posedă bunul, cu conștiința administrării;
- folosește bunul - în materialitatea lui. Face acte de conservare.Poate culege
fructele în condițiile legii și ale actului de dare în administrare;
- dispune de bun în condițiile stabilite de lege și, dacă este cazul, de actul de
constituire, ținând seama de natura dreptului de proprietate publică. (Ex.
Închiriere cf. Art. 14 L. 2013/1998);
- Netransmisibil;
- Cu titlu gratuit;
- Revocabil .
E. Apărarea dreptului de administrare (art. 563 și art. 696 N.C.Civ):
- Acțiune în justiție – drept imprescriptibil;
- Reprezentarea statului – art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998.

F. Stingerea dreptului de administrare (art. 869 N. C.Civ.):

- Dreptul de administrare încetează o dată cu încetarea dreptului de proprietate publică sau prin
actul de revocare emis, în condițiile legii, dacă interesul public o impune, de către organul care
l-a constituit.

G. Caracterizarea modalității de utilizare:

- Rol: exercitare prin altul;
- Statut utilizator: subiect de drept public (calificat);
- Felul actului: act administrativ;
- Natura dreptului: drept real corespunzător dreptului de proprietate publică.
 Tema 12: Concesionarea bunurilor proprietate
publică
A. Izvoare formale:
Temei juridic: art. 136 alin. 4 Constituție
art. 871-873 N.C. Civ.
art. 15 și 16 din Legea nr. 213/1998.
B. Natură, Rol: utilizare care permite constituirea unui drept real corespunzător dreptului de proprietate
publică;
Definiție : Concesionarea reprezintă acea modalitate de punere în valoare a unor bunuri
proprietate publică, prin care titularul domeniului public (concedent) transmite, pe o perioadă
determinată, unui subiect de drept privat (concesionar), care acționează pe riscul și pe
răspunderea sa, dreptul și obligația de exploatare a unui bun proprietate publică, în schimbul
plății unei redevențe.

C. Procedura de concesionare (art. 871 alin. 3 N.C.Civ.)

- Act administrativ unilateral de stabilirea a exploatării prin concesionare și aprobarea caietului de
sarcini;
- Licitație publică cf. art. 15 din Legea nr. 213/1998.
- Contract de concesiune.

D. Caractere generale contract de concesiune (art. 871 alin. 1 și 872 N. C.Civ.):

a) Natura: contract administrativ: art.2 (1), lic. C din L. 554/2004
b) Părți: Concedent – Titularul domeniului public sau reprezentantul acestuia;
Concesionar – persoană juridică de drept privat
c) Clauze: - reglementare ( cuprinse în caietul de sarcini);
- contractuale propriu-zise ( convenționale: ex. Împărțirea responsabilității de mediu;
instrumente plată redevență ș,a,
Concedentul poate modifica unilateral contractul, cu respectarea echilibrului financiar.
 d) Caractere juridice ale contractului: solemn (forma scrisă ad validitatem), cu titlu oneros,
sinalagmatic, comutativ, cu executare succesivă, constitutiv de drepturi reale corespunzătoare
dreptului de proprietate publică.

E. Dreptul de concesiune

- Dreptul real de concesiune este opozabil tuturor, mai puțin concedentului

- Concesionarul posedă și folosește bunul și are dreptul (și în același timp obligația) de exploatare a
bunului, în schimbul unei redevențe și pentru o durată determinată, cu respectarea condițiilor prevăzute
de lege și de contractul de concesiune;
- Concesionarul poate efectua orice acte materiale sau juridice necesare pentru a asigura exploatarea
bunului. Uneori este permisă închirierea;
- Concesionarul nu poate înstrăina sau greva cu sarcini bunul concesionat. Nu poate subconcesiona
decât în condițiile permise de lege;
- Concesionarul poate culege fructele și productele bunului în condițiile contractului;
- Concesionarea este supusă controlului concedentului;
- Caracter oneros;
-Drept precar, temporar și revocabil. Concesiunea este supusă controlului concedentului, care poate să îi
modifice unilateral condițiile sau să denunțe unilateral contractul.

F. Apărarea dreptului de concesiune: acțiuni în justiție (art. 873 N.C. Civ.)

G.Stingerea dreptului de concesiune :
- Expirare durată;
- Denunțare unilaterală concedent (interes general sau caracter sancționator). Despăgubiri;
- Dispariția fizică a bunului.

H. Caracterizarea modalității de utilizare:

- Rol: exercitare prin altul;
- Statut utilizator: subiect de drept privat;
- Felul actului: contract administrativ;
- Natura dreptului: drept real corespunzător dreptului de proprietate publică.
Tema 13: Darea în folosință cu titlu gratuit
A. Izvoare formale: Temei juridic: art. 136 alin. 4 din Constituție
art. 874 și 875 N. C. Civ.
B. Natură, beneficiari: - drept real, constituit pe baza dreptului de proprietate publică;
- instituții de utilitate publică.
C. Procedură : similară dreptului de administrare:
- Act unilateral: HG; HCL.
D. Caractere generale act juridic: - art. 874 alin.1 N. C. Civ.
- pe termen limitat;
- revocabil.
E. Dreptul de folosință gratuită – conținut și caractere juridice:
- Drept real, imobiliar;
- Caracter absolut, mai puțin față de titularul dreptului de proprietate;
- Inalienabil, imprescriptibil, insesizabil;
- Conferă titularului posesia și folosința bunului. Dacă actul de constituire nu prevede,
titularul nu beneficiază de culegerea fructelor civile ale bunului.
- Caracter neoneros;
- Netransmisibil;
- Esențialmente temporar – pe termen limitat (art. 874 alin. 1 N. C. Civ)
- Revocabil, prin act administrativ simetric.
F. Apărarea dreptului de folosință cu titlu gratuit: prin acțiune în justiție.
G. Încetarea dreptului de folosință:
- Expirare durată pentru care a fost constituit;
- O dată cu încetarea dreptului de proprietate publică;
- Revocarea de către titularul dreptului de proprietate.
H. Caracterizarea modalității de utilizare:
- Rol: exercitare prin altul;
- Persoana utilizatorului: calificat, instituție de utilitate publică;
- Felul actului: act administrativ;
- Natura dreptului constituit: drept real, constituit pe baza dreptului de proprietate publică.
 MODULUL III – DOMENIUL PRIVAT
Tema: Particularități domeniale ale bunurilor proprietate privată

1. Titularii domeniului privat

2. Sfera de cuprindere (art. 4 din Legea nr. 213/1998): domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-
teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public (bunuri care
nu sunt afectate uzului public; bunuri care pot contribui la/ajuta/sprijini interesul public). Asupra acestor bunuri
statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată – art.44 (2) Constituție.
3. Necesitatea și rolul domeniului privat
4. Modalități de dobândire/ieșire din domeniul privat:
- Modalități comune cu cele privind domeniul public
- Succesiuni vacante și bunuri fără stăpân
- Bunuri rezultate din confiscare.
- Modalități ieșire: pieire bun; trecere în domeniul public; înstrăinare; prescripție.
5. Regim juridic:
- Alienabilitate;
- Prescriptibilitate;
- Caracter incesibil;
- Interdicții:
* constituire servituți convenționale
* acte cu titlu gratuit
* lăsarea în nelucrare.
- Obligații speciale:
* evidență
* inventar
* evaluare
6. Utilizare. Administrarea generală a domeniului privat.
Modalități domeniale de utilizare:
* dare în administrare a bunurilor domeniului privat
* dare în folosință
* concesionare.