Sunteți pe pagina 1din 7

Domeniul public

-reprezintă acea universalitate de bunuri care cuprinde bunurile pe care statul/ colectivitățile locale
ca persoane administrative le afectează îndeplinirii sarcinilor de interes general ce le revin, fiind
divizibil în două mese: domeniul public/privat

-există două clasificări ale domeniului public:

a.în funcție de titular

 Domeniu public național (titularul este statul)


 Domeniu public de interes local (aparține comunelor, orașelor, municipiilor și
județelor)

b.în funcție de serviciile publice

 Domeniu public imobiliar – aparține unei persoane publice, ce cuprinde bunuri care sunt
puse în valoare prin prestarea unui serviciu public și este supus unor dispoziții legale speciale
în acest scop
 Domeniu public mobiliar – alcătuit din bunurile mobile ale persoanei publice

-autoritățile administrației publice locale adoptă hotărâri în legătură cu: alegerea modalității de
gestiune a serviciilor de utilități publice și darea în administrarea sau ,după caz, punerea la dispoziție
a sistemelor de utilități publice destinate furnizării/prestării acestora.

Condiții pt ca un bun să facă parte din domeniul public:

 Să aparțină unei colectivități publice


 Bunul să fie atribuit unei destinații de interes general; această condiție se bazează pe
afectarea bunurilor domeniului public scopurilor:
 unei utilizări publice directe de către publicul utilizator(malurile mării, lacurilor)
 printr-un serviciu public,ceea ce presupune intervenția omului(construirea unei șosele)

Regimul juridic a bunurilor domeniu public – sunt inalienabile.

-bunurile proprietate publică pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau
pot fi concensionate/închiriate, pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică.

-furnizarea unui serviciu public se face către acel nivel al administrației publice locale care
corespunde cel mai bine ariei geografice a beneficiarilor

Distincție dintre domeniul public și cel privat

-din domeniul privat al statului și unităților administrativ-teritoriale fac parte bunuri mobile și imobile
care sunt afectate unui interes general și sunt supuse regimului juridic de drept privat.

Domeniul public- totalitatea bunurilor mobile și imobile aparținând statului sau UAT-urilor, care prin
dispozițiile legii sunt de uz sau de interes public
Domeniul privat- toate bunurile corporale care nu sunt afectate nici uzului public, nici serviciilor
publice, dar care formează obiectul unei exploatări financiare din partea administrației, cum sunt
păduri, bunuri funciare.

Particularități:

 bunurile proprietate privată ale statului și UAT-urilor, spre deosebire de bunurile proprietate
publică, sunt alienabile, prescriptibile și chiar sesizabile pt datoriile regiilor autonome și
instituțiilor publice care le au în patrimoniu.
 legiuitorul a impus administrației anumite formalități pentru a putea dobândi bunurile
proprietate privată
 înstrăinarea, concensionarea și închirierea bunurilor domeniului privat se pot face numai prin
licitație publică
 Statul sau autor admn publ locale nu pot constitui servituții convenționale asupra bunului
domeniului privat și nu îl pot lăsa în nelucrare

Distincția între proprietate publică și proprietate privată

Proprietatea publică

- garantată și ocrotită prin lege și aparține statului sau UAT-urilor.

Principii care stau la baza exercitării dreptului de proprietate publică:

 principiul priorității interesului public


 principiul protecției și conservării
 principiul gestiunii eficiente
 principiul transparenței și publicității

Exercitarea se realizează de către:

 Guvern – prin ministere sau prin organele de specialitate ale AP centrale din subordinea
guvernului sau a ministerelor, pentru bunurile aparținând domeniului public al UAT-urilor
 Autoritățile deliberative ale AP locale, pentru bunurile aparținând domeniului public al UAT-
urilor

Caracterele juridice ale dreptului de proprietate:

 Inalienabilitatea - nu pot fi înstrăinate


 Insesizabilitatea - nu pot fi supuse executării silite și asupra lor nu se pot constitui privilegii și
garanții reale: ipotecă, gaj, retenție
 Imprescriptibilitatea- nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune(tabulară și
extratabulară)

Proprietatea publică- este o proprietate administrativă, cu un regim de drept public,iar proprietatea


privată este o proprietate cu un regim de drept civil
-statul/UAT-urile sunt și titulari ai dreptului de proprietate privată asupra bunurilor aflate în
proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public, bunuri care se află în circuitul civil și se spun
regulilor C.Civ

Exercitarea dr de prop privată- pot fi date în administrare, concensionate, închiriate și date în


folosință gratuită, regulile aplicabile fiind aceleași ca și în cazul bunurilor proprietate publică.

Regimul juridic al proprietății publice diferă de cel privat prin aceea că spre deosebire de bunurile
proprietate publică, bunurile proprietate privată a statului/UAT-urilor pot fi vândute(prin licitație
publică)

-obiectul dreptului de proprietate privată- averile vacante și fără stăpân, terenurile din componența
patrimoniului agenților economici de stat, mașinile,utilajele, plantațiile

Modalitățile de exercitare a dreptului de prop publică al statului/UAT-urilor

-drepturile reale corespunzătoare proprietății publice sunt drepturile de administrare, de


concensiune și de folosință cu titlu gratuit

-autoritățile administrației publice titulare ale dreptului de proprietate publică (Guvernul și UAT-
urile) decid cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de proprietate publică:

a) Darea în administrare

-bunurile proprietate publică pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice

-dreptul de administrare se constituie prin hotărâre de Guvern, a CJ sau a CL

-este de competența CL/CJ să hotărască. Elemente:

 datele de identificare a bunului care face obiectul dării în administrare și valoarea de


inventar a acestuia
 destinația bunului care face obiectul dării în administrare
 termenul de predare-primire a bunului.

-Guvernul și autoritățile deliberative ale administrației publice locale exercită în numele statului
prerogative:

 Ținerea evidenței de cadastru și publicitate imobiliară


 Stabilirea destinației bunurilor date în administrare
 Monitorizarea situației bunurilor date în administrare

-titularul are o serie de:

 Drepturi:
 de a culege fructele bunului
 dreptul de a efectua lucrări de investiții asupra bunului
 Obligații:
 suportarea tuturor cheltuielilor necesare pt aducerea la starea corespunzătoare de
folosință, în cadrul degradării acestuia
-radierea din CF a dreptului de administrare se efectuează în baza actului de revocare/actului prin
care se constată stingerea dreptului de proprietate publică

b) Concensionarea

Bunurile pot fi concensionate numai în temeiul unei hotărâri a CL/J.

-categorii de bunuri care pot face obiectul concesiunii:

 cele prevăzute prin lege


 cele care prin natura lor pot fi exploatate în vederea culegerii de fructe
naturale,civile/industriale și producte

-bunurile porprietate publică pot fi concesionate de către stat sau de către UAT-uri în baza unui
contract (contract încheiat în formă scrisă prin care autoritatea publică,denumită concedent,
transmite pe o perioadă determinată, unei persoane, denumte concensionar, care acționează pe
riscul și răspunderea sa, deptul și obligația de exploatare a unui bun proprietate publică, în schimbul
unei redevențe)

-procedura de atribuire a contractului este licitația publică - regulă

De la regula ei sunt anumite excepții:

 bunurile proprietate publică pot fi concesionate prin atribuire directă companiilor naționale,
societăților naționale sau societăților aflate în subordinea, sub autoritatea sau în
coordonarea statului sau a UAT-urilor
 posibilitatea UAT-urilor care dețin în proprietate publică/privată sau în administrare terenuri
cu destinație agricolă, libere de contract, de a încheia contracte de
concesiune/închiriere/arendare prin atribuire directă, cu anumiți crescători de animale care
nu dispun de terenuri cu destinație agricolă concesionate/închiriate/arendate

-părțile contractului sunt concedentul și concesionarul.

-au calitatea de concedent:

 Statul - reprezentat de ministere/alte organe de specialitate


 Județul- reprezentat de președintele CJ
 Comuna/orașul/municipiul- reprezentat de primar

-calitatea de concesionar o poate avea orice persoană interesată

-durata contractului= nu va depăși 49 ani, începând de la data semnării lui. Durata se stabilește de

către concedent pe baza stadiului de oportunitate. Poate fi prelungită prin acordul de voință al
părților

încheiat în formă scrisă

Încetarea:

a) La expirarea duratei stabilite


b) În cazul exploatării

c) În cazul în care interesul național sau local o impune

d) În cazul nerespectăroo obligațiilor contractuale de către concensionar/concedent

e) La dispariția bunului concesionat/imposibilității obiective a concesionarului de-al exploata

-la încetare concesionarul este obligat să restituie în deplină proprietate liber de orice sarcină,
bunurile care au facut obiectul concesiunii, precum și cele care au rezultat în urma investițiilor
impuse prin caietul de sarcini - bunuri retur

c) Închirierea

-se aprobă prin act administrativ adoptat prin hotărâre a guvernului, a CL/CJ

Elementele pe care trebuie să le conțină acest act administrativ:

 Datele de identificare și valoarea de iventar ale bunului


 Destinația dată bunului care face obiectul închirierii
 Durata închirierii
 Prețul minim al închirierii

-procedura de atribuire -licitație publică -regulă

Criterii de atribuire:

 Cel mai mare nivel al chiriei


 Capacitatea economico-financiră a ofertanților
 Protecția mediului înconjurător
 Condiții specifice impuse de natura bunului închiriat

Autoritatea contractantă poate să încheie contractul numai după împlinirea unui termen de 20 de
zile calendaristice de la data informării ofertanților despre deciziile referitoare la atribuirea
contractului

Părțile:

 pe de o parte autoritatea contractantă( guvern, autoritățile deliberative)/titularul dr de


admninistrare;
 pe de altă parte, orice persoană fizică/juridică română sau străină(chiriaș,locator)

-contractul se încheie în formă scrisă, sub sancțiunea nulității, predarea-primirea bunului făcându-se
prin procesverbal în max de 30 de zile de la data constituiri garanției.

-prețul chiriei poate fi ajustat

Obligațiile chiriașului- de a nu exploata bunul închiriat în vederea culegerii de fructe naturale,civile,


industriale, producte

d) Darea în folosință gratuită


- dreptul de folosință asupra bunurilor proprietate publică se acordă, cu titlu gratuit, pe termen
limitat în favoarea instituțiilor de utilitatea publică și care le conferă acestora aptitudinea de a
poseda, folosi și dispune de bunul dat în folosință.

-darea în folosință se face printr-o hotărâre a Guvernului sau a CJ/CL

Obligațiile care revin autorității publice care transmite dreptul de folosință cu titlul gratuit asupra
bunurilor proprietate publică

a) Guvernul/autoritățile deliberative:

 Să verifice modul în care sunt respectate condițiile de folosință stabilite prin actul de dare în
folosință și prin lege
 Să solicite încetarea folosinței gratuite și restituirea bunului, atunci când interesul public
legitim o impune

b)Obligațiile titularului dreptului de folosință

 Să folosească bunul potrivit destinației în vederea căreia i-a fost acordată folosința gratuită
 Să prezinte anual rapoarte privind activitatea de utilitate publică desfășurată
 Să permită accesul autorităților pt efectuarea controlului asupra bunurilor
 Să nu modifice bunul,în parte ori în integralitatea lui
 La încetarea folosinței gratuite, să restituie bunul în starea în care l-a primit

-nerespectarea de către titularul dreptului de folosință cu titlu gratuit a bunurilor proprietate publică
a obligațiilor ce îi revin -constituie contravenție și se sancționează cu amendă contravențională

Reguli specifice prind inventarierea bunurilor

Inventarierea bunurilor din domeniul public al statului- întocmirea, modificarea, actualizarea și


centralizarea acestora care se realizează atât pt bunurile aflate în administrarea ministerelor/ a
celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, cât și pt bunurile aflate în
administrarea unităților din subordinea, coordonarea sau sub autoritatea acestora, precum și a
autorităților publice autonome.

Pentru inventariere există o procedură simplificată: se atestă prin hotărârea autorităților deliberative
a fiecărei UAT, care sub sancțiunea nulității va fi însoțită de cel puțin următoarele doc:

 Acte doveditoare- însoțite din extrase de CF


 Declarație pe propria răspundere a secretarului general al UAT din care să reiasă că bunul în
cauză nu face/face obiectul unor litigii la momentul adoptării hotărârii

-proiectul hotărârii se comunică și ministerului cu atribuții în domeniul administrației publice, însoțit


de documentele aferente acestuia .

Modurile de dobândire a dreptului de proprietate publică:

 Prin achiziție publică


 Prin expropriere pt cauză de utilitate publică
 Prin donație /legat
 Prin convenție cu titlu oneros
 Prin transferul unui bun din domeniul privat al statului în domeniul public al acestuia

Încetarea dreptului de proprietate publică

Modalități:

 Dacă bunul a pierit


 Dacă bunul a fost trecut în domeniul privat
 Dacă a încetat uzul sau interesul public

S-ar putea să vă placă și