DREPTUL DE PROPRIETATE PRIVATA

A TERENURILOR AGRICOLE
În Republica Moldova în rezultatul reorganizării întreprinderilor agricole în proces de privatizare s-a
petrecut distribuirea către participanţii la privatizare a cotelor de teren echivalent cît şi a cotei-valorice
din patrimoniul întreprinderilor. În rezultat terenurile agricole ce aparţineau statului şi erau date în
folosinţă colhozurilor, sovhozurilor şi altor formaţiuni colective au fost privatizate adică transmise cu titlu
gratuit în proprietate cetăţenilor. Acest drept este confirmat prin titlurile de autentificare a dreptului de
proprietate privată asupra terenurilor agricole, care au fost înmânate proprietarilor. Dreptul de proprietate
privată a terenurilor agricole a apărut din momentul înregistrării masive a titlurilor la Oficiile Cadastrale
Teritoriale, care a finalizat de fapt privatizarea terenurilor.
Din acest moment fiecare deţinător de teren este în drept să gestioneze acest bun după propria dorinţă
şi în conformitate cu legislaţia în vigoare.
În articolul 9 al Constituţiei Republicii Moldova se menţionează, că
(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.
(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăţilor şi demnităţii omului.
În articolul 3 al Codului funciar se menţionează, că terenurile în Republica Moldova pot fi în
proprietate publică şi privată. Statul ocroteşte în egală măsură ambele tipuri de proprietate. Raporturile
de proprietate asupra pământului se stabilesc de legislaţie.
Reglementarea şi asigurarea realizării dreptului de proprietate este prevăzută în:
1. Constituţia Republicii Moldova;
2. Codul Civil al Republicii Moldova, adoptat la 06.06.2002;
3. Codul funciar al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.828-XII din 25.12.1991;
4. Legea cu privire la proprietate, nr.459-XII din 22.01.1992;
5. Legea cu privire la arenda în agricultură, nr.l98-XV din 15.05.2003;
6. Legea privind preţul normativ şi modul de vânzare-cumpărare a pământului, nr.l308-XIII din
25.07.1997;
7. Legea cu privire la gaj, nr.449-XV din 30.07.2001;
8. Legea cu privire la privatizare, nr.627 din 04.07.1991;
9. Legea cu privire la cadastrul bunurilor imobile, nr.l543-XIII din 25.02.1998, alte Legi şi Hotărâri de
Guvern.
Drepturile deţinătorilor de terenuri trebuie să se îmbine armonios cu îndeplinirea de către ei a
obligaţiunilor prevăzute de legislaţie, ca exploatarea terenurilor cît şi tranzacţiile cu ele să capete un
aspect civilizat, legal să nu persiste riscul de a pierde în afaceri. De aceasta şi nu numai este necesară
cunoaşterea bazelor legislaţiei agricole.

APARIŢIA, CONŢINUTUL ŞI GARANTAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE

În Republica Moldova  există  trei  tipuri  de  proprietate:  privată, colectivă, inclusiv colhoznică,

şi de stat. Stabilirea de  către  stat, sub orice formă, a unor  restricţii  sau avantaje  în exercitarea
dreptului de proprietate în funcţie de tipul de proprietate nu se admite.
În Republica Moldova se admite funcţionarea tipurilor de proprietate în  diferite forme
organizatorice: individuală, familială, cooperatistă, a societăţii pe acţiuni, a societăţilor economice, a
întreprinderii şi instituţiei de stat,  municipală,  a organizaţiilor şi mişcărilor obşteşti, a organizaţiilor
religioase, mixtă, inclusiv cu participarea cetăţenilor şi a persoanelor  juridice din  alte  state,  precum  şi
alte forme de  proprietate care  nu  sînt interzise de lege.
Obiecte ale dreptului de proprietate pot fi: pămîntul, subsolul, apele, regnul  vegetal şi animal,
clădirile,  instalaţiile,  utilajele, obiectele  culturii materiale şi spirituale, banii, hîrtiile de  valoare şi ale
bunuri, precum şi produsele activităţii intelectuale.
     În proprietate  privată pot să se afle loturi de pămînt, plantaţiile de  pe  ele,  case de locuit,
mijloace de transport,  mijloace  băneşti, acţiuni  şi  alte  hîrtii  de valoare, obiecte de
uz  casnic  şi  de  uz personal,  produse  ale acţivităţii intelectuale, mijloace de  producţie pentru  
înfăptuirea  activităţii  economice, producţia şi  veniturile obţinute, precum şi alte bunuri cu destinaţie de
consum şi de producţie.
Conţinutul dreptului de proprietate:
 Proprietarul are drept de posesiune, de folosinţă şi de dispoziţie asupra bunului.
 Dreptul de proprietate este perpetuu.
 Dreptul de proprietate poate fi limitat prin lege sau de drepturile unui terţ.
 Dreptul de folosinţă include şi libertatea persoanei de a nu folosi bunul. Poate fi
instituită prin lege obligaţia de folosire dacă nefolosirea bunurilor ar contraveni intereselor
 publice. In acest caz, proprietarul poate fi obligat fie să folosească el însuşi bunul ori să-l
dea în folosinţă unor terţi în schimbul unei contraprestaţii corespunzătoare.
 Particularităţile dreptului de folosinţă a terenurilor agricole se stabilesc prin lege.
 Proprietarul este obligat să îngrijească şi să întreţină bunul ce-i aparţine dacă legea
sau contractul nu prevede altfel.
Garantarea dreptului de proprietate:
 Proprietatea este, în condiţiile legii, inviolabilă.
 Dreptul de proprietate este garantat. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea
sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică pentru o dreaptă şi
prealabilă despăgubire. Exproprierea se efectuează în condiţiile legii.
 Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi solul oricărei
proprietăţi imobiliare cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele
aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune
imputabile ei.
 Despгgubirile prevăzute la alin.(2) şi (3) se determină de comun acord cu
proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin hotărâre judecгtorească. În
acest caz, decizia de retragere a bunurilor din proprietatea persoanei nu poate
fi executată pînă la rămînerea definitivă a hotărârii judecгtoreşti.
 Nu pot fi confiscate bunurile dobоndite licit, cu excepţia celor destinate sau
folosite pentru savîrşirea de contravenţii sau infracţiuni. Caracterul licit al
dobîndirii bunurilor se prezumă.

1.2. DOBÎNDIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE

Modurile de dobândire a dreptului de proprietate:
 Dreptul de proprietate asupra unui bun nou, realizat de persoană pentru sine se dobîndeşte
de către aceasta dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
 Dreptul de proprietate se poate dobîndi, în condiţiile legii, prin ocupaţiune, act juridic,
succesiune, accesiune, uzucapiune, precum şi prin hotărîre judecгtorească atunci cînd
aceasta este translativă de proprietate.
 În cazurile prevăzute de lege, proprietatea se poate dobîndi prin efectul unui act
administrativ.
 Prin lege se pot reglementa şi alte moduri de dobîndire a dreptului de proprietate.

Momentul dobîndirii dreptului de proprietate:

Dreptul de proprietate este transmis dobînditorului în momentul predării bunului
mobil dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
În cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobоndeşte la data înscrierii
în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege.

1.3. ÎNCETAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE

Temeiurile încetării dreptului de proprietate:
o Dreptul de proprietate încetează, în condiţiile legii, în urma
- consumării,
- pieirii fortuite sau distrugerii bunului,
- înstrăinării lui în temeiul unui act juridic,
- renunţării la dreptul de proprietate,
- precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.
o Nimeni nu poate fi forţat să cedeze proprietatea sa, cu excepţia cazurilor cînd, conform
legii, se fectuează:
a) urmărirea bunurilor în legîturî cu obligaţiile proprietarului;
b) înstrăinarea bunurilor pe care, conform legii, persoana nu le poate avea în
proprietate;
c) răscumpărarea animalelor domestice în cazul încălcării regulilor de comportare cu
acestea;
d) privatizarea proprietгţii de stat;
e) exproprierea pentru cauză de utilitate publică;
f) rechiziţia;
g) confiscarea;
h) alte acţiuni prevăzute de lege.