Lucru Individual

La tema: Mecanismele de protectie a

drepturilor expropriatului in procesul
exproprierii bunului pentru cauza de utiltate
publica.

Elaborat: Botnari Stanislav

Grupa 1806

Chisinau 2019
Trecerea la economia de piaţă în Moldova a generat mari schimbări în toate sferele
vieţii sociale: crearea noilor unităţi economice, modificarea organizaţiilor statale,
adoptarea noului Cod civil. Dezvoltarea normală a vieţii sociale necesită respectarea
normelor de conduită. Astfel, un accent important al societăţii este proprietatea în noile
ei forme recunoscute şi ocrotite atât prin legea fundamentală, cât şi prin alte legi
speciale. Fiind o totalitate de bunuri cei aparţin unui proprietar, noţiunea de proprietate
poate fi folosită în mai multe sensuri. Însă în majoritatea lor proprietatea este un fapt
constant şi univers în toate ţările şi în toate timpurile. Însă în pofida declarării
inviolabilităţii dreptului de proprietate pe parcurs au apărut unele reglementări de stat
care contravin și încalcă acest drept și anume procedura de expropriere a terenurilor
pentru utilitate publică.

Legea exproprierii pentru cauza de utilitate publica nr. 488 din 08.07.1999 defineste
notiunea de expropriere : ,, În sensul prezentei legi, prin expropriere se înţelege
transferul de bunuri şi de drepturi patrimoniale din proprietate privată în proprietate
publică, transferul către stat de bunuri proprietate publică ce aparţin unei unităţi
administrativ-teritoriale sau, după caz, cedarea către stat sau către o unitate
administrativ-teritorială a drepturilor patrimoniale în scopul efectuării de lucrări pentru
cauză de utilitate publică de interes naţional sau de interes local, în condiţiile prevăzute
de lege, după o dreaptă şi prealabilă despăgubire.”

La fel in legea data mai gasim si notiunea de utilitate publica care este stipulate in art
5: ,, (1) Se consideră de utilitate publică lucrările privind:
    a) prospecţiunile şi explorările geologice;
    b) extracţia şi prelucrarea substanţelor minerale utile;
    c) instalaţiile pentru producerea de energie electrică;
    d) căile de comunicaţii şi clădirile aferente lor, trasarea, alinierea şi lărgirea străzilor;
    e) sistemele de telecomunicaţii, de termoficare şi de canalizare, de alimentare cu
energie electrică, cu apă şi cu gaze;
    f) instalaţiile pentru protecţia mediului;
    g) indiguirile şi regularizările de rîuri, lacurile de acumulări pentru surse de apă şi
atenuarea viiturilor;
    h) staţiile hidrometeorologice, seismice şi sistemele de avertizare şi de prevenire a
fenomenelor naturale periculoase şi de avertizare a populaţiei;
    i) combaterea eroziunii de adîncime, sistemele de irigare şi desecare;
    j) terenurile necesare construcţiei de locuinţe din fondul de stat, edificiilor de
învăţămînt, sănătate, cultură, sport, de protecţie şi asistenţă socială şi altor obiective
sociale care fac parte din proprietatea publică, precum şi construcţiei de sedii pentru
administraţia publică, pentru autorităţile judecătoreşti, ambasadele, consulatele,
reprezentanţele ţărilor străine şi organismelor internaţionale;
    k) terenurile pentru organizarea grădinilor publice şi cimitirelor, pentru acumularea şi
înmormîntarea deşeurilor;
    l) reconstrucţia centrelor urbane, zonelor locative şi industriale, a ansamblurilor
arhitectonice existente, conform planurilor urbanistice ale localităţii aprobate, în
condiţiile legii, de consiliul local;
    m) salvarea, protejarea şi punerea în valoare a monumentelor, ansamblurilor şi
siturilor istorice, precum şi a parcurilor naţionale, rezervaţiilor naturale şi a
monumentelor naturii;
    n) prevenirea dezastrelor naturale: cutremure, inundaţii, alunecări şi prăbuşiri de
terenuri, alte fenomene naturale periculoase;
    o) apărarea ţării, ordinea publică şi securitatea naţională;
    p) salvarea şi protejarea valorilor cultural-artistice şi istorice de o importanţă
excepţională pentru sentimentele naţionale ale poporului, precum şi a celor care atestă
statalitatea ţării;
    q) salvarea, protejarea şi asigurarea reproducerii speciilor de plante, de animale,
tuturor reprezentanţilor naturii vii, aflate pe cale de dispariţie.
    (2) Utilitatea publică se declară pentru lucrări de interes naţional sau de interes local.
    (3) Sînt de utilitate publică de interes naţional lucrările care răspund obiectivelor şi
interesului întregii societăţi sau ale majorităţii ei.
    (4) Sînt de utilitate publică de interes local lucrările care răspund obiectivelor şi
interesului unei localităţi, ale unui grup de localităţi din cadrul unei unităţi administrativ-
teritoriale.
   Constituția Republicii Moldova stabilește că dreptul la proprietate privată, precum și
creanțele asupra statului sunt garantate, nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o
cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Despăgubirile se determină de comun acord cu proprietarul, în caz de divergență, prin
hotărâre judecătorească. La fel, prevederile Codului civil relevă faptul că proprietatea
este, în condițiile legii, inviolabilă. Dreptul respectiv este garantat și nimeni nu poate fi
silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică, pentru o
dreaptă și prealabilă despăgubire. Exproprierea se efectuează doar în condițiile legii.
Toate aceste prevederi menționează că dreptul de proprietate este inviolabil și garantat
de către dreptul național și internațional, astfel că proprietarul nu poate fi privat de
acesta, cu o singură excepție, cea de utilitate publică. Referitor la noțiunea de cauză de
utilitate publică, art. 15 din Legea nr. 1308 din 25.07.1997 privind prețul normativ și
modul de vânzare-cumpărare a pământului spune că înstrăinarea forțată a terenurilor
se efectuează de către Guvern, de comun acord cu autoritățile respective ale
administrației publice locale, în scopul satisfacerii necesităților funciare ale statului.
Înstrăinarea forțată a terenurilor în scopuri agricole este determinată de necesitatea
creării unor unități agricole de stat (științifice sau experimentale). Înstrăinarea forțată a
terenurilor în alte scopuri decât cele agricole este admisă numai în cazurile utilității
publice: construcția întreprinderilor industriale, drumurilor, trasarea telecomunicațiilor,
construcția unor obiective cu destinație specială, instalațiilor hidrotehnice și altor
amenajări ale serviciului apelor, extragerea zăcămintelor subterane, dezvoltarea
localităților, construcția instituțiilor de cultură, de învățământ, de ocrotire a sănătății,
complexelor sportive și de agrement, crearea monumentelor naturii și istoriei.

Mecanisme de protectie

In legea nr 488 cu privire la expropriere pentru cauza de utilitate publica in art 18.19,20
sunt stipulate drepturile expropriatului :

Articolul 18. Dreptul de preemţiune

    Dacă lucrările pentru care s-a făcut exproprierea nu s-au realizat, iar expropriatorul
doreşte înstrăinarea imobilului sau, după caz, cedarea drepturilor asupra imobilului,
expropriatul, fost titular de drepturi, are dreptul prioritar de a-l cumpăra la un preţ
negociabil ce nu poate fi mai mare decît despăgubirea actualizată. În acest scop,
expropriatorul se va adresa în scris fostului proprietar, oferindu-i pentru răspuns un
termen de 30 de zile.
    Articolul 19. Dreptul la închiriere şi dreptul la retrocedare
    (1) Dacă obiectul expropriat este oferit spre închiriere înainte de utilizare la destinaţia
pentru care a fost expropriat, expropriatul are dreptul prioritar de a-l închiria, în condiţiile
legii.
    (2) Dacă bunurile imobile expropriate sau drepturile asupra acestora nu au fost
utilizate în termen de un an la destinaţia pentru care au fost expropriate, respectiv
lucrările nu au fost începute, foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a
făcut o nouă declaraţie de utilitate publică.
    (3) Cererea de retrocedare se va adresa instanţei de judecată, care, verificînd
temeiurile acesteia, va putea dispune retrocedarea.
    (4) Preţul imobilului retrocedat se va stabili ca şi în cazul exproprierii şi nu poate fi
mai mare decît despăgubirea actualizată.
    Articolul 20. Dreptul de retenţie
    Expropriatul poate reţine obiectul exproprierii pînă la data primirii despăgubirii ce i se
cuvine şi va efectua cheltuielile necesare pînă se va asigura folosirea obiectului la
destinaţie.

Proprietarul obiectului exproprierii este informat în scris despre propunerea de

expropriere de către organul care face această propunere și este în drept să-și dea
consimțământul pentru o compensare imediată și echitabilă. Cu toate acestea,
proprietarul bunului imobil de care este expropriat are dreptul să obiecteze asupra unei
asemenea decizii unilaterale și să înainteze solicitările proprii în termen de 45 de zile
de la notificarea din partea autorității statale despre o asemenea decizie. Propunerile și
obiecțiile înaintate de către cel expropriat sunt soluționate, în termen de 30 de zile, de
către o comisie constituită printr-o Hotărâre de Guvern pentru lucrările de interes
național sau printr-o decizie a consiliului local pentru lucrările de interes local, ori printr-
o decizie a consiliilor locale respective pentru lucrările de interes comun. Decizia
comisiei se comunică părților în termen de 5 zile de la adoptare și va servi drept temei
pentru determinarea cuantumului despăgubirii, care în nici un caz nu poate fi mai mic
decât cel stabilit în propunerea de expropriere, urmând ca părțile să încheie un acord cu
privire la condițiile exproprierii. În cazul în care acestea nu ajung la un numitor comun,
exproprierea nu poate fi dispusă decât printr-o hotărâre judecătorească. Art. 16 din
Legea nr. 1308 din 25.07.1997 privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a
pământului, relevă regula că statul propune proprietarului terenului un alt teren în
schimbul celui înstrăinat forțat. Cu toate acestea, statul nu este obligat să ofere un teren
de aceeași calitate și aceleași caracteristici, acesta putând să compenseze pierderile
cauzate de schimb în situația în care terenul propus este în defavoarea  proprietarului
de terenuri.  În cazul în care proprietarul terenului refuză să ia teren în schimb ori statul
nu dispune de teren pentru schimb, pierderile i se compensează în bani. Despăgubirea
oferită de către stat pentru exproprierea lotului de teren din proprietate privată se
determină conform prețului de piață al acestora, dar nu mai puțin decât prețul normativ
calculat conform tarifelor prevăzute la poziția a II-a din anexa Legii nr. 1308 din
25.07.1997 privind prețul normativ și modul de vânzare-cumpărare a pământului. În
situația când există un litigiu și nu se ajunge la o înțelegere în privința prețului de piață
al terenului supus înstrăinării forțate, prețul va fi stabilit de instanța judecătorească, în
baza raportului de expertiză  prezentat de experții independenți. Dacă lucrările pentru
care s-a făcut exproprierea nu s-au realizat, iar persoana care a fost expropriată
dorește înstrăinarea imobilului sau, după caz, cedarea drepturilor asupra imobilului,
acesta are dreptul prioritar de a-l cumpăra la un preț negociabil ce nu poate fi mai mare
decât despăgubirea actualizată. În acest scop, expropriatorul se va adresa în scris
fostului proprietar, oferindu-i pentru răspuns un termen de 30 de zile. Deci, dreptul de
proprietate nu este totalmente inviolabil. Acesta poate fi atins chiar de către organele
statale, prin înstrăinarea forțată a dreptului respectiv asupra bunului imobil de la
proprietarul inițial. În acest caz, interesul public prevalează asupra interesului
proprietarului și se pune în discuție cuantumul despăgubirilor ce necesită a fi achitate
contra bunului respectiv și echitatea acestora în situația în care se ajunge la concluzia
existenței unei cauze de utilitate publică.

Efectele exproprierii:

a) imobilul expropriat, din proprietatea privată trece în proprietate publică, prin hotărârea
judecătorească, liber de orice sarcini;

b) Drepturile reale principale (uzul, uzufructul, abitaţia, superficia) constituie asupra

bunului expropriat, concesionarea şi atribuirea în folosinţa se sting prin expropriere;

c) Dreptul de ipoteca și privilegiile constituite asupra imobilului expropriat se strămuta

asupra despăgubirilor stabilite de instanţa;

d) Se sting orice drepturi personale dobândite de alte persoane asupra imobilului

expropriat, cum ar fi cele născute din contractul de locaţiune sau din contractul de
concesiune

Concluzii şi recomandări:

În prim plan exproprierea pentru utilitate publică este o încălcare a dreptului

constituţional privind proprietatea privată dar în acelaşi timp o necesitate reglementată
de îndeplinirea unor necesităţi la nivel local sau chiar naţional, însoţit de scopuri nobile
pentru conservarea şi păstrarea unor valori cultural – istorice sau salvarea unor specii
pe cale de dispariţie. Această procedură creează o serie de probleme şi daune
expropriaţilor chiar dacă aceștia sunt despăgubiţiîn conformitate cu preţurile de piaţă la
moment pentru bunurile şi drepturile reale asupra lor din zona respectivă. Despăgubirile
materiale nu acoperă daunele moral – psihologice, iar comisiile care se constituie
pentru evaluarea despăgubirilor pot să nu ia în calcul unele valori importante pentru
expropriat.Majoritatea populaţiei este de părerea că incomodităţile aduse unei
persoane/familii sunt nesemnificative în comparaţie cu beneficiile pentru o societatea
întreagă, până când nu ajung în situaţia data.

Măsuri de protecţie a proprietarului expropriat în Republica Moldova:1. Dreptul de

preemţiune;2. Dreptul la închiriere şi dreptul la retrocedare; 3 Dreptul de retenţie

Surse:
Constituţia Republicii Moldova
din Legea nr. 1308 din 25.07.1997 privind prețul normativ și modul de vânzare-
cumpărare a pământului

LEGE Nr. 488

din  08.07.1999

exproprierii pentru cauză de utilitate publică