Lucru individual

Tema: Rolul mass-media in formarea

comportamentului deviant al minorului

Universitatea de Stat din Moldova

Elaborat: Botnari Stanislav

Chisinau 2019
Delincvenţa juvenilă este o componentă a criminalităţii. Ea este un fenomen de
devianţă, manifestat prin incapacitatea unor minori/adolescenți de a se adapta la
normele de conduită din societate. Această incapacitate este datorată unor cauze de
ordin bio-psiho-social.
În ţara noastră, există unii tineri şi minori care participă destul de activ la săvârşirea
unor fapte penale. Ei participă şi săvârşesc îndeosebi infracţiuni cum ar fi: furturi, violuri,
vătămări corporale, infracţiuni de lovituri cauzatoare de moarte, omor şi tentativă de
omor. Asistenţa şi protecţia copiilor aflaţi în conflict cu legea, dezvoltarea de politici şi
practici de justiţie pentru copii ajustate la standardele europene rămân a fi exigenţe
stringente pentru ţara noastră. Profesioniştii care lucrează cu şi pentru copii sunt
chemaţi, prin prisma responsabilităţilor lor profesionale, să cunoască esenţa, categoriile
şi cauzalitatea delincvenţei juvenile pentru a contribui la prevenirea ei, pentru a interveni
prin oferirea de servicii centrate pe categoria dată de beneficiar. Cunoaşterea factorilor
ce favorizează apariţia delincvenţei juvenile este extrem de valoroasă atât pentru
reuşita activităţilor de prevenţie, cât şi a celor de intervenţie în asistenţa
multidisciplinară a copiilor. Prin noţiunile de cauză, pricină, factor sau factor cauzal
avem în vedere acele fenomene, circumstanţe şi condiţii care provoacă, generează,
determină, contribuie şi înlesnesc apariţia, dezvoltarea şi consolidarea diferitelor forme
ale comportamentului deviant. Comparând concepţiile circumscrise subiectului justiţiei
pentru copii, constatăm că în literatura de specialitate delimităm o multitudine de noţiuni
fundamentale care se întrepătrund: devianţă, delincvenţă, delincvenţă juvenilă, justiţie
pentru copii, dezordine socială, anomie, patologie socială, criminalitate, con-flict social,
conflict valoric, normativitate, conformism, conduite social dezirabile/indezirabile etc.
Toate aceste concepte derivă dintr-o noţiune mai generală – ordinea socială, şi de
asemenea toate sunt corelate şi coordonate de caracterul comportamentului uman, de
forma pe care o preia acţiunea indivizilor în soci-etate şi de raportul acestora la sistemul

de valori. Opinia experţilor cu privire la cauzele cele mai frecvente

care conduc la comiterea infracţiunilor de către minori
ProcenteVariante69,2%lipsurile materiale 59,6% dezorganizarea din cadrul familiei
50% carenţele educative şi afective din familie 73,1%absenţa unuia sau a ambilor
părinţi, ca rezultat al migraţiei de muncă 7,7% educaţia necorespunzătoare în şcoli
15,4% lipsa unei protecţii sociale adecvate din partea statului 48,1% condiţiile de trai
50% desfrâul social (alcoolismul, drogurile, prostituţia etc.) 46,2% abandonul şcolar
53,8% influenţa mediului de prieteni 13,5% influenţa negativă a mass-media 3,8%
modificarea legislaţiei, schimbarea procedurii 1,9%lipsa unei pedepse adecvate
faptei 1,9%nefrecventarea instituţiilor culturale 1,9%controlul din partea organelor
statale 1,9%nelimitarea accesului la internet şi jocuri violente.

Sunt mai multe mecanisme, care în manifestările lor extreme favorizează preluarea
comportamen-tului delincvent. Unele din ele sunt îndreptate spre justificarea motivaţiei,
acestea fiind cele mai evidente pe parcursul investigaţiilor noastre asupra tinerilor
delincvenţi:

Mass-media exercită o influenţă deosebită asupra personalităţii, în formare a minorului.

De aceea, se impune chiar interzicerea difuzării, unor materiale (scene, cazuri) care
elogiază furtul, violenţa, amoralul, nefirescul şi excentricul în raport cu firescul, ceea ce
degradează imaginea relaţiilor interpersonale, contaminează deosebit de periculos viaţa
şi comportamentul minorului. Mass-media poate influenta in sens negative delicventa
juvenila or violenta privita la televizor sau la cinematograf duce la cresterea agresivitatii
si a criminalitatii in rindul copiilor si a tinerilor. Daca rolul delicventului este interpretat de
un actor simpatizat de copii efectele negative sunt mai mari, copiii straduindu-se sa-l
emite. Literatura filmele programele de jocuri pe calculator care proslavesc infractiunea
violul sau crima constitue pentru copii un veritabil drog, promovindu-le un
comportmament pe masura celor citite si vazute.

Protecţia minorilor în mass-media

Legea supremă a Republicii Moldova conţine prevederi care vizează tangenţial și

indirect problematica protecţiei minorilor în mass-media. Astfel, articolul 50(4) al
Constituţiei prevede că „exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna
să-nătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa, ori dezvol-tarea morală sunt
interzise”.1 Într-un context mai larg, prevederea în cauză poate aplicată și în privinţa
mass-media, la modul de abordare și de prezentare a evenimentelor în care sunt
implicaţi minorii care, trebuie să recunoaștem, nu întotdeauna este bazat pe
profesionalism și responsabilitate socială. Codul deontologic al jurnalistului din
Republica Moldova este documentul care conţine principii exacte referitoare la protecţia
minorilor în sfera mediatică și care prevede în articolul 4.13 că „jurnalistul protejează
identitatea minorilor implicaţi în evenimen-te cu conotaţie negativă (accidente,
infracţiuni, dispute familiale, sinucideri etc.), inclusiv ca martori”.2 Conform articolul 4.14
al Co-dului, identitatea minorilor va divulgată doar în cazurile în care prevalează
interesul public sau în cazurile în care identicarea se face în interesul superior al
minorului.

Se cere de menţionat faptul că termenul „minor” nu are un sens similar cu termenul

„copil”. Conform Dicţionarului Enciclopedic Ilustrat (1999), este considerată minoră
„orice persoană care nu a ajuns la vârsta majoratului”, în timp ce termenul „copil”
vizează „băiat sau fată în primii ani ai vieţii (până la adolescenţă)”.3 Prin ur-mare, sunt
minori și copiii, și adolescenţii. Fiecărui minor implicat în evenimente cu tentă negativă îi
este asigurat dreptul de a nu i se face publică identitatea, indiferent dacă se aă în
postură de victimă, inculpat sau martor. Pe această dimensiune, UNICEF și Federaţia
Internaţională a Jur-naliștilor recomandă instituţiilor mediatice să nu divulge iden-titatea
minorilor abuzaţi (îndeosebi când este vorba despre un abuz sexual), în cazul în care
identicarea le poate afecta viaţa pe viitor. În plus, identitatea persoanei este o
componentă a vie-ţii private, iar dreptul la viaţa privată este protejat de legislaţia
internaţională și naţională.

Mediatizarea cazului minorei de 13 ani care a rămas însărcinată de la un tânăr de 23 de

ani creează un context propice pentru a aborda o problemă etică majoră privind
protecţia minorilor care devin eroi ai materialelor de presă. Articolul intitulat „La doar 13
ani este însărcinată în luna a opta”, publicat într-un ziar local la 23 iulie 2010, este un
exemplu elocvent de expunere părtini-toare a informaţiei, or, jurnalistul își expune
părerea și face pre-supuneri pe marginea subiectului. În text putem găsi formulări de
genul „În timp ce toţi copiii din sat de vârsta Dorinei se jucau îm-preună de-a
ascunselea și de-a fugărita, Dorina considera că e prea mare pentru astfel de distracţii”,
„tânărul tătic”, „Mă-sa a făcut-o de fată mare și iată că ica face la fel”. Prin intermediul
acestor for-mulări, jurnalistul pune într-o lumină nefavorabilă imaginea mi-norei, în timp
ce „tânărul tătic” nici măcar nu este întrebat dacă știe că acţiunile lui cad sub incidenţa
Codului penal al Republicii Moldova.

Anume datorită tendinţei de personalizare a materialelor, fapt ce le conferă mai multă

credibilitate, mass-media nu întotdeauna respectă prevederile Codului deontologic al
jurnalistului și re-curge la publicarea numelor minorilor implicaţi în evenimente cu conotaţie
negativă sau oferă detalii care facilitează identica-rea acestora, încălcând astfel dreptul la
viaţă privată, iar uneori, prin abordări subiective și părtinitoare, și dreptul la demnitate.
Jurnaliștii nu întotdeauna conștientizează că divulgarea identi-tăţii și abordarea
senzaţionalistă a evenimentelor poate preju-dicia minorii, iar recuperarea lor psihologică
ulterioară poate să dureze foarte mult. În plus, în cazul în care minorul este martorul unei
infracţiuni, anunţarea în public a datelor referitoare la iden-titate îi poate pune în pericol și
siguranţa.